Documentarul „Speranța” - Golda Meir

Astăzi vă prezentăm un program special din documentarul CBN despre formarea statului modern Israel, „Speranța”.
Înainte de declararea independenței Israelului, liderul evreu David Ben-Gurion a avut împotriviri din toate părțile. Americanii refuzau să susțină înființarea unui stat evreiesc, arabii amenințau cu războiul, până și cabinetul lui Ben-Gurion era dezbinat.
Singura speranță de pace a Israelului cu arabii depindea de o fostă învățătoare din Wisconsin, o femeie pe care Ben-Gurion avea să o numească, mai târziu, „cel mai bun om din cabinetul său”.
Cu siguranță, ea a fost unul dintre fondatorii Israelului, unul dintre făuritorii Israelului. În multe privințe, ea a fost locotenentul șef al lui Ben-Gurion. Era o femeie extraordinară din multe privințe, o femeie a contradicțiilor. Putea fi minunată fermecătoare, charismatică, foarte prietenoasă și foarte meticuloasă. Pe de altă parte, putea fi rigidă, inflexibilă, dificilă, dogmatică, agresivă, certăreață... Presupun că aceste calități facun lider puternic.
Golda Mabowitz s-a născut în Kiev, în 1898. Când avea opt ani, familia ei s-a mutat în America pentru a scăpa de masacrul răspândit prin Imperiul Rus. S-au stabilit în Milwaukee, un oraș cu o comunitate evreiască înfloritoare. Însă nici în America viața nu a fost ușoară.
Ea nu a avut o copilărie ușoară.
La doar 15 ani, Golda a luat lucrurile în propriile mâini. A fugit de acasă și a mers să locuiască cu sora ei în Denver.
Acolo a auzit despre sionism pentru prima dată. Foarte curând, ideea de a trăi în Israel a preocupat-o enorm.
În Denver, l-a întâlnit pe viitorul ei soț.
Tragedia a fost că ea a impus două lucruri în căsnicia lor:
„Vom emigra în Israel și vom locui într-un kibbutz.” El ura ambele propuneri. El nu era sionist, dar ea l-a tras după ea în Israel.
În 1921, cuplul s-a așezat aici, în kibbutzul Merhavia din Valea Izreel.
Ea s-a implicat în politică din 1922 - 1923 și a rămas în politica Israelului timp de 50 de ani, în sindicat și în agenția evreiască, în Guvernul Israelului, în Partidul Muncii, ea fiind unul dintre fondatorii Partidului Muncii.
Pe la mijlocul anilor '30, Golda făcea parte din cercul restrâns al lui David Ben-Gurion care avea să devină primul prim-ministru al Israelului.
Pe la sfârșitul anului 1947, peste 40 000 de refugiați evrei erau ținuți în taberele englezești din Cipru. Astfel, Meir a mers în Cipru pentru a negocia eliberarea lor. La început, ofițerul englez a ezitat, dar apoi, dintr-odată, s-a răzgândit și a acceptat.
La scurt timp după vizita lui Meir, Națiunile Unite au votat pentru împărțirea Palestinei în două state: unul arab și unul evreiesc. Din acel moment, a început numărătoarea inversă. La șase luni de la părăsirea țării de către englezi, evreii aveau să-și declare statul și arabii, război.
Cei mai mulți membri ai consiliului credeau că Ben-Gurion trebuia să meargă în Statele Unite pentru a strânge fonduri, dar Golda avea o altă idee:
„Voi merge eu. Vorbesc fluent engleza și știu cum să vorbesc cu americanii. Nu ne putem lipsi de Ben-Gurion chiar acum. El trebuie să rămână aici. Mă voi descurca. Bine.”
Trezorierul Agenției Evreiești era convins că nu vor putea strânge mai mult de șapte-opt milioane, însă, după doar șase săptămâni, Golda s-a întors din State cu 50 de milioane de dolari. Vorbim de dolarii din 1948. Acum, echivalentul ar fi miliarde de dolari. Așa au plătit armele pe care Israelul le-a cumpărat din Cehoslovacia și au câștigat războiul din 1948.
Foarte repede, Ben-Gurion mai avea o slujbă pentru Golda: o vizită diplomatică la regele Abdullah al Iordaniei. Cu câteva luni înainte, ea se întâlnise în secret cu Abdullah. Atunci, el i-a promis că nu va lupta împotriva evreilor.
10 mai 1948. Cu cinci zile înainte de încheierea Mandatului britanic Englezii ne-au informat că ar fi o idee bună dacă cineva s-ar duce să vorbească cu Abdullah, pentru că acesta se răzgândise.
Golda a programat o întâlnire. Nu i-a plăcut faptul că evreii au trimis o femeie. Mai târziu, el a acuzat că ea a înțeles greșit, dar ea înțelesese foarte bine.
12 mai 1948. „Dimineața următoare a avut loc o întâlnire și am știut că Ben-Gurion va fi acolo. Când am intrat în încăpere, el și-a ridicat capul și s-a uitat la mine. M-am așezat și am scris pe o hârtie: „Nu a mers. Va fi război.”
În două zile, trebuia să luăm o decizie finală. Ben-Gurion i-a chemat pe doi lideri Haganah pentru o ultimă evaluare militară. Răspunsurile lor erau identice și înspăimântătoare.”
- Tot ce pot să spun e că șansa noastră e de 50%. E posibil să câștigăm, dar și să pierdem.
„În acea notă 'optimistă”, s-a decis printr-un vot de șase la patru, că vineri, pe 14 mai 1948, vom declara statalitatea Israelului.
Israelul avea să se nască înconjurat de cinci națiuni arabe, gata să-l înghită.”
Știre difuzată în emisiunea Jerusalem Dateline 202 - 28 octombrie 2017, la Alfa Omega TV.
Ultimele stiri creștine: alfaomega.tv/stiri

[@elenabeza4432]

Domnul sa Binecuvinteze istraelul și sa protejează. Amin

[@dorelsendrea6917]

O femeie care a avut o puternica influența in începuturile statului Israel !

[@costachigeorgescu9560]

Bună dimineața și seara

[@georgetamacovei4527]

Gold Maker a dăruit și a primi putin,dar a fost fericită că este asa cum a fost,puternică.