ILINCA VANDICI - Traumele post nastere
Вставка
- Опубліковано 16 жов 2019
- Un nou capitol al vieții mele se deschide o dată cu exercițiul pe care l-am început pe canalul meu de UA-cam. Am speranța că tot conținutul acestui canal de comunicare va ajuta, va motiva, va determina oameni să devină mai puternici, să ia decizii importante și să-și trăiască viață la adevăratul ei potențial!
Subscribe la Canalul Oficial de UA-cam Ilinca Vandici:
smarturl.it/IlincaVandiciYT
Booking: Elena Neagu - 0722 179 782 | office@dotbooking.ro
Management & Press: Vlad Parvulescu - 0720 340290 | vlad.parvulescu@ymail.com
Follow Ilinca Vandici:
Facebook: www. Ilinca-Vandici-Ofi...
Instagram: / ilinca.vandicioficial
#IlincaVandici #IlincaLifestyle #IlincaStories
Multa putere in continoare,esti o femeie puternica,ai incredere an Dzeu si totul va fii bine.Dzeu sa aibe grija de tine.
Esti cea mai frumoasă și cea mai naturală, esti exact asa cum esti tu.
Si cand zic naturală... Nu ma refer doar la interior ci si la exterior.
Nu am văzut nici o vedetă asa ca tine, bine înțeles fiecare e diferit ... dar tu esti diferită esti ne 1 esti perfectă.
Esti un bun exemplu și te urmăresc si tr admir cu mare mare drag.
Îți doresc multă sănătate și tot ce e mai bun te pup draga ilinca❤❤❤❤❤❤❤
Îți mulțumesc ca ai împărtășit experiența ta . Ma regăsesc in mare parte in povestea ta . O zi minunata !
Doamne, eu am 20 de ani si nu am nascut, dar m ai impresionat pana la lacrimi si chiar puteam sa simt ce simteai si tu :( esti o femeie minunata si ma bucur ca pot sa invat foarte multe de la tine!🎀
Da...ma regasesc ...iti multumesc Ilinca ca ai avut curajul sa iesi si sa vorbesti...e groaznic.Desi au trecut 7 luni d cand am nascut tot nu pot vorbi despre,pentru ca voi plange neintrerupt...t ador Ilinca❤astept cu nerabdare continuarea🤗
Este adevarat 🙏😥
Va doresc tot ce este frumos sanatate😍🙏
Buna, Ilinca! Esti minunata , esti o persoana deosebita , curajoasa si puternica!! Ma regasesc in povestea ta , care s a ptrecut cu aproape 16 ani , in urma dupa o nastere normala. Bunul Dumnezeu si doar minunea ( fiica mea) pe care o aveam langa mine si familia bineinteles mi a fost alaturi, am reusit sa trec peste toate acele momente urate din viata mea. Va doresc sa aveti sanatate si numai clipe minunate in viata !
Nu-mi vine sa cred cat ma regasesc ! Felicitari si tot respectul pentru aceste episoade ! In sfarsit o femeie pe care nu o auzi “ la mine totul roz...nu am avut nimic” ! Sa-ti traiasca copilasul !
Mulțumesc din suflet!!!! Sa ți trăiască și tie!!! 🙏🏻🙏🏻❤️❤️ Nu, e chiar extrem de dificila postura asta in care ma aflu de persoana publica pentru ca nu ai cum mereu sa îți lași trăirile și stările sa iasă la suprafața... Lumea nu e curioasa de necazurile din viața ta, lumea vrea sa vadă divertisment... Tocmai de aceea am ales aceasta cale... Pentru ca aici pot vorbi despre orice vreau, cine dorește sa vadă se uita, cine nu, nu!
Nu te-am cunoscut pana acum 3 zile, nu știam cine ești, dar atât de repede mi - ai întrat la suflet. Ești o femeie puternica și deschisa. Sa îți trăiască îngerașul. 🙂💓👌💞Acum de dragul tău, ma uit la bravo ai stil 😉
Te iubesc Ilinca esti cea mai buna,si ci fiecare post care il postezi esti din ce mai frumosa. ❤❤
Mulțumesc din suflet!!! ❤️❤️❤️
Mereu te-am admirat, dar acum te respect! Ai pus toate vulnerabilitățile tale pe tavă și le-ai servit lumii fără să îți pese de nimic.
Tu ești cel mai important om din viața ta.
PS : Vor fi multe comentarii și mesaje. Alege să ne răspunzi prin video-uri, altfel va fi din nou multă energie depusă și va pieri dragul de a filma.
Suntem oameni mari și înțelegem că ești doar una și noi zeci de mii 😘🤗
Te urmaresc pt prima data . Bravo pt că te eliberezi. Am avut 3 sarcinii . La primele depresia a apărut dupa ce am ajuns acasă și a ținut mult pt că nimeni nu mă înțelegea , iar la a treia a început în spital și a durat mai puțin pt că am vb cu medici de acolo și mă ajutat mult . Răbdare și sănătate multă .
Te pup Ilinca.. Dumnezeu sa fie cu tine si familia ta.. ❤️❤️❤️
Doamne ajuta!!!! ❤️❤️❤️❤️ La fel!!!
Cu fiecare vlog postat, te apreciez din ce in ce mai mult! Ne dovedesti ce puternica esti si cat esti de ambitioasa! Ai un suflet foarte mare si ma bucur ca impartasesti cu noi experientele vietii tale care intr-o oarecare masura, cred ca si-au pus si amprenta in viata ta! Te pupiki! 😘
Mulțumesc din suflet, dragul meu! Ma bucur enorm ca reușesc sa ajung la sufletul vostru și știu ca de obicei lucrurile grele ii apropie pe oameni.. Sper ca acesta sa fie începutul a ceea ce putem face împreuna!!! ❤️❤️❤️❤️
Ce frumos ca te-ai gandit sa povestesti aceste lucruri! Sper sa le vada cat mai multi oameni care trec prin clipe... noi... 🤗❤
Mulțumesc!!!! ❤️❤️❤️ Da, și eu sper același lucru!!!
Ești minunata!! foarte adevărat ce ai spus ❤
Mulțumesc mult!!! ❤️❤️😘😘
Te admir mult pentru sinceritatea ta!!
2 vloguri in care ma regasesc foarte mult!
Mulțumesc din suflet!!! Da, multe dintre noi am trăit aceste lucruri și nu ar trebui sa ne fie rusine sa recunoaștem... ❤️❤️❤️❤️
Te admir foarte mult și îți mulțumesc că îți împărtășești experiența cu noi, ca să putem învață ceva din toate transformările care se întâmplă cu noi atunci. Felicitări și așteptăm un nou vlog te iubim! ❤️❤️
Mulțumesc din inima!!!!! 🙏🏻🙏🏻🙏🏻🙏🏻 Sper din suflet sa învățam împreuna și tot împreuna sa reușim sa depășim toate momentele grele.... ❤️❤️❤️❤️
Felicitări pt curajul pe care il ai de a povesti despre ce ti s.a intamplat, si eu am trecut prin ceva asemănător numai ca la mine a durat câteva zile, pupici si multa sanatate!
Mulțumesc din suflet!!!! 🙏🏻🙏🏻🙏🏻❤️❤️❤️ Asemenea îți doresc și tie și îngerașului tău!!!!
Ne bucurăm mult că postezi aceste videoclipuri și că ne împărtășești din povestea ta, așa oarecum știm la ce sa ne asteptam
Exact asta este scopul... ma bucur nespus ca am avut puterea sa fac asta și mai ales ma bucur dacă pot sa va ajut măcar puțin... ❤️❤️😘😘
Sal! Esti un om minunat, inteleg perfect ce zici, am trecut prin asa ceva, ma simt mai bine daca sunt ascultata de cineva cand povestesc episoadele “nasoale”, decat daca scriu, rezonez cu tine,plang dar ma “imbarbatez “ repede, pentru ca acum sunt o mama super strong!😘😘😘
Sorry to be off topic but does anyone know of a method to log back into an Instagram account..?
I was dumb lost the password. I would appreciate any assistance you can offer me.
Ilinca ma bucur ca ai reusit sa treci peste depresie si ca esti bine, iar acum ne impartasesti si noua prin ce ai trecut ! Fac parte din categoria mamicilor care au trait asa ceva, asa ca te inteleg perfect si stiu ca doar noi, cele ce am trecut prin asta putem sa intelegem in totalitate! Povestea mea incepe cu o sarcina mult dorita, o sarcina foarte usoara, fara greturi, fara oboseala, fara dureri, o sarcina perfecta cum toate mamele si-ar dori. Mi-am dorit foarte mult sa nasc natural si am reusit cu mare usurinta fara prea mari dureri. Declicul meu a fost momentul in care am ramas in rezerva, singura cu copilul ! Atunci am realizat ca niciodata nu va mai fi cum a fost inainte!! Am fost foarte speriata, imi era frica sa raman singura cu copilasul, imi era frica pentru ca nu stiam ce sa fac daca copilul plange , aveam impresia ca nu stiu sa- l linistesc, credeam ca nu ma pricep sa fiu MAMA!!! Mama mea, m-a ajutat foarte mult, a locuit o perioada cu noi, iar cand avea si ea treaba si trebuia sa plece pentru cateva zile, plangeam si ma stresam inainte cu o luna. Mi-a fost foarte foarte greu, dar totul a trecut de la sine, pe parcurs, dupa o perioada de 9 luni de la nastere. Dupa perioada aceasta de 9 luni, mama mea a putut sa plece linistita si impacata la ea acasa, in provincie. A fost o perioada lunga de timp in care ziceam tuturor ca nu imi mai doresc copii, dar acum, dupa 2 ani si 2 luni dupa ce am nascut un ingeras sanatos, frumos si inteligent, mi-am schimbat parerea 😊 si ma gandesc la al doilea ingeras! Mamelor stiu ca este greu, timpul trece altfel cand esti in suferinta, stiu ca e usor sa vorbesti dupa ce ai trecut prin ce ai trecut si esti bine, dar credeti-ma cu multa RABDARE, TOATE trec!!
Iti multumim ca ai ales sa ne împărtășești clipe din viata ta! Multe femei se regasesc in trăirile tale inclusiv eu. Daca nu as fi trait in Romania as mai fi facut copii. Pentru mine este suficient unul.Dar fruntea sus! Mergem mai departe,trebuie sa putem, suntem femei si mame,exemple pt cei ce ii tinem in brate. Multa sanatate iti doresc!
Eu va mulțumesc pentru ca ma urmăriți și ma ascultați!!!! Este o mare bucuri pentru mine ca va pot vorbi sincer și deschis și ca voi rezonați și înțelegeți toate trăirile mele... Ma copleșesc aceste lucruri!! ❤️❤️❤️ Sa ți trăiască puiul, sa te bucuri de el!! 😘😘😘😘 Dacă tu simți ca e suficient un copil in viața ta, foarte bine! E decizia ta și nimeni nu poate STI mai bine decât tine!!! Te imbratisez și te respect!!! ❤️❤️❤️❤️
Exact la fel am pățit și eu. Parca ai povestit povestea mea. Acum am uitat sau încerc sa uit prin ce am trecut, dar la momentul respectiv a fost groaznic și dureros.
Ma regăsesc in ambele vloguri😔Am fost însărcinate in aceelasi timp și trebuie sa recunosc ca m.am gândit la vremea respectiva cand te.am văzut la Teo Show după nastere :ce ușor e pentru vedete, au mereu ajutor, tot personalul e mereu langa ele la spital..erai aranjata..și eu ma gândeam ce greșesc de mi se pare atat de greu sa am un bebe de ce plange intruna seara😔iartă-ma ca am gândit așa..realizez ca de fapt am trecut fix prin aceleași lucruri pentru ca suntem în primul rând oameni!
Da bine-nțeles!!!!!! Tocmai asta am vrut, sa va împărtășesc realitățile vieții mele, o viața normala, ca a voastră a tuturor! Nu pot sa merg la tv sa vorbesc despre necazurile mele, nu am considerat ca va fi cineva interesat, tocmai de aceea am ales aceasta cale.... Ma bucur mult ca ma înțelegi și rezonezi cu mine! Da, mi a fost foarte greu și nu e singurul subiect care m a marcat... Mai urmează... 🙏🏻🙏🏻🙏🏻🙏🏻
@@IlincaVandici. cum îl cheamă pe băiatul tau Ilinca ♥️💓
Te ador !!!!❤❤❤❤
Nu pot decat sa iti spun ca iti multumesc pt ca ți-ai deschis sufletul în fața noastră eu am trecut si inca trec prin ceva asemănător dar ascultândute pe tine ma face sa ma simt mai bine sa știu că nu sunt singura care trece sau a trecut prin astfel de stări te pup
Nu ești singura!!!! E ceva normal ce se intampla și exact așa trebuie sa privim lucrurile... e foarte important sa reușim sa ne echilibram apoi pentru îngerașii noștri și sa le oferim liniștea de care au nevoie... ❤️❤️❤️❤️❤️
Deci și vedetele trăiesc traume! Foarte frumos că ai povestit,multe mămici trec prin așa ceva. Sunt lucruri pe care nu le poți explica,nu le poți controla!e f greu lumea judecă fără să se cunoască motivele.
Ești un suflet minunat. Am 3copii prin cezariana,iar la primul am simțit și am trăit tot ce ai povestit.
Să-ți trăiască îngerașii, sa fie sănătoși, sa te bucuri de ei! Da, știu și înțeleg... Te super admir pentru puterea de a da nastere a 3 copii!!!! ❤️❤️❤️❤️
Te admir foarte mult, felicitări pentru faptul că ai fost puternică și ai trecut în mare parte peste aceste etape!❤🤗
Îmi doresc să fiu mămică, cu adevărat mi-e teamă, dar sper că voi fi la fel de puternică ca și toate celelalte mămici,sunt conștientă că nu-i ușor.☺
Mulțumesc din suflet!!! Cu siguranța ca te vei descurca minunat!!!! Eu nu vreau sa va sperii, ci sa va pregătesc pentru ce urmează, astfel, împreuna, Învățând una de la cealalata, reușim sa mutam munții din loc!!!! ❤️❤️❤️😘😘
Deci si vedetele traiesc traume! F frumos ca ai povestit, multe mamici trec prin asa ceva. Sunt lucruri pe care nu le poti explica, nu le poti controla! E f greu, lumea judeca fara sa cunoasca motivele!
Bineînțeles ca da! Sunt un om super normal, care se confrunta cu aceleași probleme precum 90% dintre femeile din România și nu numai, diferența e doar ca locul meu de munca e cumva altfel... Lumea judeca, datoria noastră e sa reușim sa filtram totul astfel încât sa păstram doar ce e bine pentru noi! Mulțumesc pentru mesaj! ❤️❤️😘😘😘
@@IlincaVandici. ce tare, nu ma gandeam ca imi vei raspunde! Multumesc, esti minunata ❤❤❤ si abia astept urmatoarele vloguri 💖💖💖
Ești foarte drăguță ❤️❤️❤️
Off dragă Ilinca...ma regăsesc total în ceea ce tu povestești...si acum ascultând povestea ta retraiesc acele momente si au trecut 3 ani de atunci ...groaznic a fost psihic am fost la pământ dar în același timp asa cum zici tu pentru copilașul meu eram in stare sa trec si munții chiar si operata...din pacate corpul meu nu mi-a permis am cazut din picioare în momentul când am făcut primii pași după operație moment în care să declanșat cu adevărat depresia ...același plâns fără oprire ma simteam vinovată pentru ca nu pot merge la copilașul meu a fost groaznic...dacă nu era mama mea cu mine cred ca eram si mai rau decat am fost ...pentru asta ii voi fi recunoscătoare toata viata mamei dar si tatălui meu ei au fost cei ce mi-au ținut moralul sus ! Oricum noi femeile suntem învingătoare indiferent prin cate încercări vom trece ! Dumnezeu ne-a făcut să fim asa puternice si asa trebuie sa fim mereu ! Te pup
Exact!!!! Cât ma bucur ca gândești așa! E clar ca ești o femeie extrem de puternica, un exemplu pentru noi toate!!! 🙏🏻🙏🏻🙏🏻 Te înțeleg perfect.... și durerile și vina și anxietatea.... Însă ne ridicam și mergem mai departe! Te admir mult!!! ❤️❤️❤️❤️
Ilinca, esti o persoana minunata..te am vazut acum multi ani de zile, la un restaurant unde munceam, inainte ca noi sa devenim mamici, inainte ca tu sa fii cu actualul sot ( atunci erai cu altcineva), suntem cred cam de aceeasi varsta,avem foarte multe lucruri in comun..despre nasterea copilului meu...ce sa zic? Multumesc lui Dumnezeu ca sunt vie si ca m a lasat sa stau sa imi vad copilul crescand..de recuperat, inca ma mai recuperez si fizic( 2 ani si 3 luni facesi baiatul meu).Eu nu vreau sa intru in detaliile nasterii aici, poate o sa pot povesti cuiva in particular, dar asa ca mai sunt viitoare mamici, eu nu vreau sa sperii pe nimeni cu nimic.Nu sunt 2 femei la fel, 2 copiia fel, 2 nasteri la fel.Ideea este ca despre ce ar trebui totusi sa se vorbeasca si sa informam viitoarele mamici este fix asta : 1 zi acasa cu bebele.Eu am nascut natural, daca nu am gasit nici o informatie despre ce trebuie si cum trebuie facut a doua, a 3 zi dupa nastere, m am lovit de un mare soc ( panik si groaza) .Nu mi a spus nimeni ca mie dupa nastere, o sa imi fie teama sa ma duc la baie, sa fac un dus, sa stau in fund, sa merg, sa respir si cum te va durea fiecare particica a corpului si cum mintea ta deja o va lua razna, te vei trezi acesta inculta,nespalata, idioata ( creierul se blocheaza pana la faza in care stii doar cum te cheama) .Ai citit pe parcursul sarcinii, da, ce crezi?! Dupa ce nasti, nu mai esti sigura ca stii sa citesti🤔..asta sa zic e prima zi , tu si ala mic.A doua zi, incep bombardamentele: tre sa l tii asa, sa nu ai nu stiu ce flori in camera, sa ii iei marimea nu stii care la haine, ca tot dulapul pregatit deja parca nu e bun de nimic atunci,scutecele oare sunt mai bune 0 sau 1, marca Pampers sau Hugggie sau celalalte? Dar tu? Cum te speli? Dar la baie cum te duci? Dar de ce sa mananci si sa bei cand nu poti merge la baie?Pai si pe urma? Cum mai ai lapte sau cand o sa vina laptele,daca tu nu mananci si bei?Dar oare usturoiul afecteaza laptele?Sau ceapa? Ca sa dea dracii,!? Am citit / auzit eu la cineva , dar nu mai stiu care era.. 🤔plange copilul, a ragait? Dar de ce nu ragaie dupa 45 de min?l am masat de la scutec in sus,cum mi s a recomandat...Bullshit! Acum, ma dau lebada alba..dar hai sa fim cinstite, ai nascut, 1 luna de zile esti zombi, dupa 1 luna poate te dezmecitesti un pic, mai scapi de frica si apuci sa iti faci vreo 4 bai asa din picioare in care sa lasi apa mai mult de 5 min sa curga pe tine.Ps. ft utili au fost chiloteii de incontinenta de la Always marimea s 😘
Da ,Ilinca draga ...Si eu am trecut prin asta ..cand pleca soțul la munca se prabusea clădirea...nici mâncare nu eram in stare sa fac...venea soțul după 12 ore de muncă sa faca....tine strict dd persoana...unele mama spun ca e aluntayura din simplu motiv ca ele nu au simțit asta...sunt alături de spusele tale🥰
Îți doresc multă sănătate și bucurii, să nu te lași doborâta de nimic. Copiii sunt cel mai mare miracol din viața noastră. 🤗🤗
Mulțumesc din suflet!!!! ❤️❤️❤️ Așa voi face! Și tu la fel!! 😘😘😘
Identică experiența. Și nimeni nu m-a înțeles, nici eu în acel moment, ma simțeam vinovată pentru că în capul meu îmi spuneam că ar trebui sa fiu fericită și să mă simt împlinită, iar eu nu simțeam decât panică, frustrare și neputință. Am trecut prin tot ce ai specificat. Din păcate și in prezent mai sunt repercursiuni ale acelei perioade deși au trecut aproape doi ani și jumătate. Și nu, nu e un moft sau o stare indusă, e ceva real, iar cine nu înțelege sau critică o mamă care trece prin așa ceva, habar nu are ce înseamnă. De fapt nu cred ca se poate înțelege cu adevărat decât atunci când treci prin așa ceva. Multă baftă Ilinca și creștere frumoasă copilului.
Așa este in totalitate!!!! Poate unii înțeleg greșit ceea ce trăim, poate cred ca e un motiv de a ne răsfață, sau poate cred ca exageram.... Oricum, eu am ales sa împărtășesc aceste experiențe din dorința de a ma elibera de asta și de a ajuta pe orice considera ca are nevoie.... Cine judeca, e liber sa o facă... Te imbratisez cu drag!!!! ❤️❤️❤️😘😘😘 Și îți mulțumesc pentru mesaj și gânduri!
Îți doresc tot binele din lume și ți e și fam tale ! 👪 💋
Mulțumesc din suflet!!! La fel și tie!!! ❤️❤️😘😘
Foarte informativ formatul video💞💖
Ma bucur!!! ❤️❤️❤️
@@IlincaVandici. Salutari din Hanovra Germania💖😘
Ilinca si eu am avut cezariana de urgenta din cauza ca bebe era aproape mort dupa 12 ore de travaliu... Stiu durerea aceea mare si simteam ca imi pica tot ce am in interior pe jos. Cand m-am ridicat in picioare m-am prins cu mana de operatie de durere... Si eu am plans foarte. Mult in spital dar nu stiu de ce....in ziua externari nu am stiut ca voi fi externata si am zis medicului daca nu imi da drumul acasa eu imi las copilu in spital si plec vin cand e sa il externeze. Efectiv plangeam daca imi aratai un deget mai multe daca e vorbim in privat dar la cate mesaje ai nu cred ca vom reusi. Esti o mama minunata te pup
Offff.... Da, clar sunt multe care au simțit și mai dureros toată experiența asta, dar ma bucur nespus ca putem împărtăși, ca ne putem elibera sufletul... Încă nu am explicații logice a lucrurilor care s au întâmplat, dar măcar învățam una din experiența alteia.... Ești o femeie puternica și un real exemplu! ❤️❤️❤️ Mulțumesc de mesaj! Sunt aici ori de câte ori pot.... love!
Bună,
În primul rand vreau sa spun : Felicitari pentru puterea de care ati dat dovada.
După naștere și la mine a fost un soc total (naștere naturala), am născut anul acesta 2019.
Înțeleg prin ce ați trecut dvs. dar ați fost norocoasa ca au fost mama și soacra lângă dvs. Eu când am născut era carantina de gripa și nu a lăsat nici pe mama nici pe soțul la mine pe nimeni.
A fost dureros și fizic după naștere și psihic, deoarece toate erau noi pentru mine și chiar simple după cum ați spus și dvs. Dar grele în acel moment, eram speriata plus ca aveam și pe bebe cu mine și dureri și singura și încăpere mica mi se părea în acel moment.
Eu zic ca suntem mame puternice și fizic și psihic ceea ce am devenit după toate acestea. 🙏
Sa ți trăiască îngerașul!!!! Mulțumesc pentru cuvintele frumoase și pentru mesaj! Îmi pare rău sa aud asta, însă clar, descopăr ca din ce in ce mai multă lume trece prin așa ceva... poate reușim sa ne ajutam între noi, sa învățam împreuna din experiențele noastre... 🙏🏻🙏🏻🙏🏻❤️❤️❤️
Te pup!❤😘😘
Și eu! ❤️😘
Buna!!!
Eu si acum am momente de depresie, sunt mamica a 3 oara, si e minunat, dar sunt momente cind simt ca nu mai pot, si ca nimeni nu ma intelege, si la fel ma ataca lacrimile si pling pina ma descarc si ma simt usurata!
Succese tuturor, si felicitari la noile mamici😘
Buna!!!! Sa ți trăiască îngerașii!!!! Vai, tu ești eroina mea!!! Cu trei copilași.... Doamne... Sa va ajute Dumnezeu! Sa ți dea putere!!!! 🙏🏻🙏🏻🙏🏻🙏🏻 Te rog sa te uiți săptămâna viitoare la video cu lucrurile pe care le am făcut eu ca sa ies din asta... poate te ajuta ceva... ❤️❤️❤️
@@IlincaVandici.
Ms mult, desigur voi urmari.
Ma simt mai usurata, dupa vizionare, de parca eu ma descarc, pt ca intradevar nam cu cine sa discut si ma macina multe dureri inchise, mama mea reactioneaza ca si mama ta(ca ne facem de rusine)
Sau ca cui ii trebue atitea copii, sau mai des:
Eu te-am spus!!!
Am trecut prin asta e groaznic..😔😔
Draga mea am născut acum 30 de ani nu am auzit de depresie postnatala pe vremea aia , iar ce tine de copil nu era atîta informație ca in ziua de azi totul a venit de la sine .Mi-am crescut copii împreună cu soțul meu nu mă ajutat nimeni cu nimic și tine cont aveam 18 ani atunci .nu mi-am făcut nici un fel de probleme .eu ce să-ți spun fii PUTERNICA că toate femeile da Viața pe acest pămînt .te pup Ilinca
frumos clip sper sa ajute mamele in nevoie, eu nu stateam pe yt cand am nascut primii doi baieti...nici nu mi imaginam ca exista atata informatie despre depresia postpartum, sincer nici nu as fi avut timp ori energie de asa ceva, a fost mai bine ca am fost deconectata in primii 5 ani cu copiii mici. La mine a fost pe scurt asa: la primul bebe, m am intors iute la serviciu, deci depresia postpartum nu am simtit-o, la 7 luni sa lucrezi si cu copil e greu, fara dadaca, cresa, doar eu sotul si mult munca de acasa. Eram si mai tanara, cred ca si varsta a ajutat..ei la al doilea alta poveste: eram deja epuizata dupa doi ani de munca la corporatie si cu un anteprescolar zilnic in grija mea (nu am ales cresa sau gradi inainte de 3 ani, dadaca nu am avut posibilitatea si nici spatiul necesar). A doua sarcina a fost ok dar depresia de dupa a dura un an intreg...nu stiam ce e cu mine, parca eram zombie, nu imi rrvenea, nicicum. E groaznic sa nu vezi luminita de la capatul tunelului si sa aisi doi copii micuti, sub 3 ani ambii, in grija.Familie suport zero, ba chiar au agravat situatia chiat dinainte sa nasc...au rupt legatura cu noi, definitiv. In fine, totul a trecut, abia dupa doi ani postpartum mi am revenit, prin miscareilnic, mancare echilibrata si multa iubire pt copiii nostri. Suntem recunoscatoript tot ce avem. Cred ca la al treilea copil nu voi avea o depresie cum am avut la al doilea pt ca am indepartat oamenii car mi au facut atat rau si sunt multmai bine fara, m-am vindecat si sarcina 3 e pana acum cea mai usoara, nu am avut probleme sau depresie. As vrea sa ajut toate mamele care trec prin greu cu copiii mici...e aproape imposibil sa te vindeci fara ajutor, e greu dar trece
Da, sunt situatii și situatii.... E foarte bine ca ai trecut peste și ca ai curajul sa mergi mai departe, nu tie frica, și faci al treilea copil! Wow!!!! Ești o eroina!! Te respect enorm și te admir!!!! Ești o femeie de nota 10000, foarte puternica și fizic și psihic și emoțional!!!! Bravo!!!! Dumnezeu sa va ajute și sa poți păstra acest echilibru toată viața alături de îngerașii tai!!! ❤️❤️❤️😘😘😘😘😘
Buna Ilinca,te pup Draga mea,te înțeleg perfect,și eu am avut parte de depresie,😭eu in spital nu am reușit sa îmi alaptez fetita,plângeam încontinuu din acest motiv,abia după 2 luni am reușit sa o sa o atașez cum trebuie și sa îmi alaptez fetita.Te admir foarte mult și sa sti ca numele fetiței mele i l-am ales datorită tie,adică:Ilinca-Ștefania ❤️
Si eu am nascut Ilinca pentru a doua oară când am rămas cu copilul parca era pentru prima dată când nasc uitasem tot ,la fel bebe era flamand si lapte nu venea, am rămas singură cu bebe la spital si nu stiam cum să-l țin aveam impresia ca nu fac nimic bine ! Doamna ajuta sunt bine acum datorita soțului meu care ma susține!
Multe mamici se vor regasi! Eu am trecut prin doua nasteri. Cezariana si nastere naturala. Am trecut prin depresie, am depasit! Este foarte greu sa accepti in acele momente faptul ca treci prin aceasta depresie postnatala...La mine s-a datorat faptului ca primul copil s-a nascut cu dizabilitati, desi medicii m-au asigurat ca va fi un copil sanatos, sarcina fiind urmarita la cabinet privat in Iasi. Ii Multumesc lui Dumnezeu, ca mi-a dat peste ani o fetita perfect sanatoasa, care sa-mi aline suferinta.
Îmi pare tare rău sa citesc despre aceasta problema cu care te ai confruntat... 🥺 E important ca acum conștientizam, reușim sa înțelegem ce ni s a întâmplat și ne reechilibram pentru o dezvoltare sănătoasă a copiilor noștri! 🙏🏻🙏🏻🙏🏻🙏🏻 Te imbratisez cu drag și îți trimit toată dragostea din lume! 😘😘❤️❤️
Admir modul cum ai decis sa vorbesti despre depresia postnatala... Am trecut si eu la fel, doar ca foarte târziu mi-am dat seama ca asta se cheamă depresie.... după 1 an si.... cand deja eu ma transformasem, ma obișnuisem cu noul regim de "robot". Aceeași frica de nou si rolul asta nou (mama) oricum trebuie sa fac, sa liniștesc copilul, si nici nu realizam ca pot cere ajutor, de parca nu era demn sa cer... Eu ma pierdusem pe mine, imi era dor de cine eram înainte si nu ma acceptăm in noul rol. Iar ce tine de alaptare, stăteam cu articolele consultantelor in alaptare la căpătâi, si copilul nu era atât de mancacios, pînă si in ziua de azi... Cu al 2 copil am mâncat orice, colici oricum a făcut, insa cu al 2 am insistat mult mult cu atașarea la san pina s-a stabilit normal, la cerere. Puteam sa trec la lapte praf, insa din moment ce ma consideram o mămică care nu cântă, nu vorbește, macar sa pot alapta. Frustrări tare multe... Intrebarea mea: putem depăși această stare si ulterior regăsirea echilibrului fără ajutor profesional? din motive financiare....
Da, când aud astfel de povesti îmi dau seama din ce in ce mai clar ca nu vreau sa trec prin așa ceva niciodată. Majoritatea femeilor asta povestesc și mi se pare un scenariu de groaza. Femei, sa fii mama este o ALEGERE, dacă considerați ca nu sunteți in stare sa duceți așa ceva nu va lăsați influențate de societate, neamuri etc. Sănătate multă tuturor!
Si pt mine a fost super traumatizanta nasterea si perioada post natala. Nici acum nu inteleg (si mi se pare putin "falsa") acceptiunea comuna in care "vaaai dar ce minunat e sa fii gravida, ce sentiment frumos e sa dai nastere, ca uiti de toate durerile cand iti vezi copilul" si astfel de bullshit- uri. E in primul rand o trauma fizica majora (eu am zis ca mor in chinuri 😣) si problemele "de la mansarda" :D de dupa, pe care cred ca toate femeile cu tendinta de overthinking si control freaks o sa le aiba cu siguranta. Se intampla im general cu toate actiunile si efectele lor ireversibile. Mai simplu spus, un copil il ai cam toata viata, de aici situatia complet noua care ti da panica initiala. Si multe altele dupa :D
Din fericire ne adaptam, evoluam si devenim wonder womens pt ca n avem incotro :P. Te pup, ilinca!
Asa e ....
Gandul ca cineva depinde de tine asa de pe o zi pe alta , creeaza panica si disperare.
Oh, da! Mai ales când nu ne am mai lovit de un astfel de sentiment.... ❤️❤️❤️
M-am regăsit în tot ce ai spus.Cumva a început și la mine din spital.Dar cum ai zis și tu a trebuit să mă adun pentru copilul meu!Iar acasă chiar din prima zi a i nceput sa urle și să urle nu aveam lapte! Noroc pe mine că am avut un pic de ajutor dar nu pentru mult timp.Si m-am trezit la un moment dat singura!Soțul meu se ducea la munca eu cu fetița! Persoane care mă sunau și cam atât sa vadă ce facem eu și fetița mea care acum are 1 an și jumătate.A fost greu cu alăptarea trebuia să îi dau in completare lapte praf nu a vrut în nici un fel!Am incercat fel și fel de variante de lapte praf nu a vrut nimic nu a acceptat nici o varianta!Am avut probleme cu greutatea primul medic pediatru nu mi-a plăcut parcă nu se implica suficient de mult!Am trecut la altul cu asta este mai bine.A fost foarte grea și perioada cu mâncarea diversificata nu ea plăcut nimic! Acuma este bine mănâncă aproape orice a luat în greutate umbla deci lucrurile au mers înspre bine.Despre mine nu știu ce să zic sunt mai bine vad altfel lucrurile fata de cum le-am văzut.Dar este loc de mai bine știu asta!Îmi pare rău că atunci când am fost in spital nu am cerut ajutor altfel de ajutor.Dar niciodată nu este prea târziu!!!Multa sănătate și putere să poți să le faci pe toate!!!👍👍👍👍❤️❤️❤️❤️
Buna Ilinca ,eu am avut o naștere f ușoară ,fără dureri ,dar în secunda in care l-am văzut pe bebe mi-am zis în gândul meu.(de acum trebuie sa am grija de el)și am rămas stresată ,am stat 2 nopții în spital pt că nu putem să adorm deși îmi era somn ,aveam ochii umflați ,după aia in ziua in care am plecat cu bebe acasă m a apucat plânsul ,am avut baby blues (am trăit depresia postnatala pe momente )îmi pierise somnul ,abia după 2 săptămâni mi-am revenit ,aratam.foarte rău ,eram galbenă că ceara la fața,apoi mi-am dorit să alăptezi,nu am reușit ,nu știu din ce cauza,a plâns foarte mult și din cauza asta.....primul copil ,eram la început nu știam mai nimic.....a trecut tot ,am fost ajutată,că să-mi revin ieșeam in vizită la prieteni ,rude și așa mă simțeam mai bine ,acum îi mulțumesc lui Dumnezeu că suntem bine , sănătoși!!!Ar fi multe de spus pe subiectul asta .....toată lumea zice că e ușor ,că stai degeaba când ai copil ,dar nu e așa ,de fapt de multe ori e mai obisitor că la o zi de munca +că îți de și programul de somn peste cap ,eu am avut și tulburări de somn,.....nu e ceva ușor ,dar sunt bine ....dar sănătoși sa fie toți copii ,că trece timpul și cresc repede...
♥️♥️♥️
❤️❤️❤️
Nu am putut sa imi astampar lacrimile. Asta cu instinctul e o prostie totala. Totul se invata. Si eu am avut teama sa il iau in brate, in conditiile in care a avut aproape 4 kg..era maricel. La spital m-am simtit ca in vacanta. Doar eu si sotul singuri intr-o camera intima si draguta, avand aproape asistente si medici in care mi-am pus toata increderea. Nu am alaptat din prima zi..si al meu a fost mereu pe supliment dupa alaptare..nu faceam fata la un copil care dupa nastere a devorat 80 ml lapte. Am plans cand am simtit nevoia, am respectat orele de ture si miscare pentru o refacere rapida. Durerile le-am suportat cat am putut , caci nu am avut cateter lasat in coloana, din motive medicale. Am avut incredere cand fetele mi-au spus sa las cu ele copilul noaptea, caci voi pleca un om nou acasa daca ma odihnesc dupa operatie. Asa a fost. Odihna m-a ajutat enorm la refacere. A2a zi ,seara, eram deja prin curtea spitalului. Eu pana la 4 luni nu am simtit ca am avut copil in casa. Era cuminte, fara dureri mari de burtica, sotul era mereu pe tura de noapte ca eu sa ma pot odihni. Si totusi am avut acele momente in care simteam nevoia sa spun tuturor sa nu-mi atinga copilul. Prima baie acasa s-a lasat cu urlete. Sotul si mama il spalau , iar eu plangeam in hol in cel mai puternic atac de panica avut vreodata. Pe mama am trimis-o acasa dupa 2 zile ca mi se parea ca se misca lent pentru nevoile copilului. E o perioada in care hormonii si adaptarea sunt teribile. Din fericire toti au inteles, toti au devenit sac de box pentru emotiile mele si ma lasau sa ma descarc, mi se spunea mereu ca e normal ce simt. Ca va trece. Si asa a fost. Vizite am primit acasa abea dupa o luna. Cred ca important e sa nu iti pese asa mult ce crede lumea si sa ai cu cine vorbi( mama, soacra, sot). Cred ca daca job-ul sotului nu i-ar fi permis sa fie acasa cu mine toata perioada era mult mai rau si clar apelam din prima la psiholog. Ca un lucru bun in toate acestea : imi apreciez familia mai mult ca oricand. Felicitari Ilinca ca ai trecut peste si ca ai curajul sa vorbesti despre asta intr-o perioada in care femeile vor doar sa para mame perfecte in fata tuturor, uneori chiar cu pretul sanatatii lor. 🤗
Eu le am acuzat pe cele care au apus ca au fc depresie post natală .... asta pana când am născut al doilea bebe... primul copilaș a fost unul exemplar : papa la 3 ore , dormea ziua , noaptea, de la 1 luna și jumătate mi a dormit toată noaptea , nu a avut colici ... a fost totul prea perfect... pana a venit juniorul nr 2 care a dat peste cap toată casa și implicit pe mine...😔nu dormea ziua , noaptea se trezea din ora in ora , colici... ce mai ... tot pachetul ... și atunci am simțit greul cu adevărat ... simțeam ca nu mai pot, ca pic din picioare, simteam ca e o responsabilitate mult prea mare pt mine și ca nu i pot face fata, credeam ca nu fac nimic bine , simpteam ca nimănui nu i pasa de mine ... foarte grele momente... extrem de grele
Aaaa.... și încă o remarca pt toate cele care spun ca noi cele care chipurile suferim de depresie nu știm sa apreciem ca avem copii sănătoși și ca in momentul in care ii văd pe ei le trece absolut tot... sa știți ca ne iubim copii mai mult decât orice pe lume și ne bucurăm extrem de mult ca ii vedem sanatosi și zâmbind .... dar oboseala , faptul ca simți ca pici din picioare și ca efectiv nu mai faci fata fizic la nimic al naibii dacă trece cu ceva... va rog eu nu mai aberați...
Mulțumesc din inima pentru mesaj și pentru gândirea sănătoasă! Cum am spus, la fiecare se manifesta altfel probabil, însă e esențial ca dacă simțim toate aceste dezechilibre, sa le recunoaștem, sa le acceptam și sa nu ne simțim vinovate pentru ca le trăim!!! Felicitări pentru tot ceea ce faci! Te imbratisez cu drag!! ❤️❤️❤️😘😘😘
Am trait si eu exact aceeasi situatie!
Îmi pare rău! Acum ești bine?
Da , sunt bine, multumesc, insa mai sunt momente, cand ma simt neputincioasa, dar imi revin repede!
Ma gandesc sa imi fac si eu un vlog si sa povestesc si despre experienta mea. Faptul ca te deschizi publicului ma incurajeaza sa fac acelasi lucru. Am trecut printr-o experienta dureroasa dar cu final fericit. La 7 luni am aflat ca trebuie sa ma opereze de urgenta pt ca fetita nu mai crestea. Din acel moment am simtit ca ma prabusesc si ca viata mea se termina. Am nascut de urgenta o fetita de 1kg, dupa 3 luni de chin si spitalizare in care nu am fost deloc acasa, am stat langa ingerul nostru micut, nu pot exprima in cuvinte ce simte o mama care naste si nu isi poate atinge copilul, nu il poate lua in brate, pt ca nu se stia daca va trai. Insa a fost o luptatoare si azi e perfect sanatoasa si are 1 an si 7 luni. Fiecare mama are povestea ei unica! Va pup!
Ramona Ristea felicitari!
Am trecut și eu prin asta...2 luni de spitalizare ,nici acum nu știu cum de cum am ieșit de acolo sănătoasă mintal.Am născut la 31sapt o fetița de 1430gr,acum are 9luni și e un copil foarte fericit.Sa îți trăiască fetița și sa crească mare și sănătoasă.
Dumnezeu ne-a dat putere sa nu cadem psihic. Sa ne bucuram din plin de aceste minuni care au luptat si cu viata si cu moartea!
Offff, Doamne!!! ☹️☹️☹️ Îmi pare bine ca acum sunteți sanatoase, asta e cel mai important!!! Sigur ca da, te încurajez sa faci asta! Povestește deschis despre experiențele tale, pentru ca sigur vei reuși sa ajuți pe cineva... 🙏🏻🙏🏻🙏🏻
Iuliana T. Sa îți trăiască îngerașul!!!! Asta e cel mai important, ca acum sunteți bine!!!! ❤️❤️❤️❤️❤️
Ai născut normal sau cu cezariana? ☺️
Doamne cat mă pot identifica cu povestea ta. Eu am avut o sarcina foarte grea o sa incerc sa fiu cat mai scurta, dar o sa îți povestesc :) am aflat că sunt insarcinata, am fost foarte fericiți, ne doream,ne simțeam pregătiți. Primele 4 luni am slăbit 6 kg, vomitam chiar și apa. Apoi am aflat că se poate să aibă sindrom..nu se știa care nu era clar. Am făcut o biopsie care a ieșit neconcludentă, apoi o amiocenteza care a arătat că bebe este sănătos. Dar in toată perioada asta de analize și internări am plâns, cot la cot cu soțul meu non stop. Apoi am fost ft răcită și cu febră , apoi infecție urinara. La 38 de saptamani, într-o zi de vineri seara m-au apucat contracțiile, sâmbătă dimineață m-am internat, singura , era carantina, gripa +stafilococ auriu și nu aveai voie cu însoțitori, nici măcar vizitatori . Abia luni am născut , nașterea ușoară , naturala , dar până acolo contracții dureri și plâns...mult plâns pt că eram singura , pt că treceam prin dureri singura. Soțul meu venea la 12 noaptea la spital și stătea în fața geamului numai să mă simt mai bine că îl văd acolo. Am născut luni cum spuneam mai sus, bebe a ajuns la terapie intensiva pt că avea o insuficienta respiratorie din cauza travaliului greu. Nu știam de el, când am intrat acolo și l-am văzut într-o cutie am inceput sa plâng iar... 3 zile am stat internata in spital singura..timp in care plângeam întruna și nu mă puteam opri.pur și simplu nu mă puteam disciplina deloc . Am ajuns acasă , mama și soțul cu mine 2 luni nu am mâncat, plângeam din orice , aveam atacuri de panica nu puteam respira , noaptea când bebe plângea eu vomitam , înțelegeam cumva că nu e ok ce mi se întâmplă dar nu găseam o cale să mă calmez pt că venea totul din interior fara sa pot controla . Mă simțeam vinovată că nu îl pot alăpta, că nu sunt acolo pt el 100% din cauza stării mele. Când o auzeam pe mama sau pe soț vorbind la telefon că pleacă undeva instant mi se umpleau ochii de lacrimi și începeam să tremur ... Acum 8 luni mai târziu conștientizez ce mi s-a întâmplat , încă incerc sa rezolv asta, deci nu sunt 100% eu . Nu înțelegeam înainte de ce daca mi-am dorit atât de mult acest copil mă comport asa și nu reușesc să îmi asum tot ...nu mă regăseam...îmi pierdusem orice fel de zambet , zambet care la mine nu prea lipseste. 8 luni mai târziu mi-am dat seama că eu nu am avut niciodată timp sa fiu singura . Am fost la munca apoi mereu acasă cu cineva ,efectiv niciodată singură singura...primul moment în care am fost singura a fost nașterea exact când era mai greu nu am avut pe nimeni pentru că spitalul nu permitea . Emoțiile m-au copleșit și acolo a fost declicul . Am făcut exerciții cu mine și pe lângă asta am schimbat și casa in care locuiam și am luat una in cartierul in care m-am născut și cunosc vecini,prieteni,părinți..acum sunt mai bine :* te pup Ilinca și îmi pare rău pentru mesajul kilometric:)putere și sănătate :*
Doamne ce ma bucur ca mi ai scris... Doamne prin câte ai trecut... incredibil!!!! 🥺🥺🥺 Sunt tot mai surprinză de imensa putere pe care ne a dat o Dumnezeu... Îmi pare rău ca ai trecut prin asta, mai ales singura, însă uite ca ai putut! Asta e dovada ca nimic nu te poate dobora in viața asta! Eu și acum ma mai simt vinovata ca poate am treaba și nu pot sta cu el, cand mai plec in vacanța cu soțul meu pentru ca nu vreau sa l neglijez nici pe el, când are febra am senzația ca dacă eram mai atenta înainte poate nu ajungeam sa răcească și iar ma simt vinovata, și tot așa.... Offff, e extrem de dificil însă înălțător când ii vom vedea mari, sănătoși spunându ne ca ne iubesc... Atât îmi doresc! Te admir din suflet ai te imbratisez cu tot dragul!!! ❤️❤️❤️😘😘😘😘
@@IlincaVandici. te pup. Putere maxima și abia aștept următoarele video-uri:*
Imi pare rau ca ai trecut prin asta dar sfatul ce trebuie dat in cazul de depresie post natala este sa cerem ajutorul specialistilor caci doar vorbind despre asta nu va disparea ca prin minune.Este important ca mamele sa inteleaga ca se poate cere ajutor si Il vor primi.
Deasupra unui pom zboară multe păsări dar nu toate isi fac cuib in el, asa si cu noi oamenii, in viata asta vin multe lucruri si mai ales frici cauzate de diferite evenimente, nu trebuie sa le lăsăm sa-si faca cuib in capul nostru adică trebuie gandim pozitiv si sa ne spunem tot timpul ca putem! Eu asa am facut dupa ce am nascut, dar o diferență o face nașterea naturală, asa ca daca nu exista nicio problemă pt care trebuie cezariana fetelor, femeilor nașteri natural!!!!! Nu alegeți cezariana! Si gânditi pozitiv tot timpul, chiar si cand da plângem si nu stim de ce pt ca ne este frica ca nu putem face anumite lucruri care altul/a le-a făcut, da muzica tare in căști, multumeste-i lui Dumnezeu ca trăiești ca bebe este sănătos și hai la drum! Va pup pe toate! Si inca o vorba din popor: Curaj găina ca te tai! PS: cel mai bine fără tăieturi, dar chiar si asa 🤗🙂☺
Sper ca multe care te urmaresc sa inteleaga ceea ce spun..te inteleg prin ce ai trecut insa nu te inteleg la cat de inteleapta esti cum de ai permis sa te gandesti sa nasti prin cezariana. Am nascut de 2 ori natural.. la a doua nastere era cat pe ce sa nasc prin cezariana dar mi sa intors fetita la timp.am avut cv probleme si am avut nasterea provocata..mia fost foarte frica de cezariana..nu de operatie,cat cum ma voi descurca dupa..e usor in principiu insa cum ai descris si tu..sonde ,operatia in sine, cusaturile,durerile ,sa nu iti poti tine copilul in brate( eu care miam tinut fetita non stop dupa ce am nascuto pana am plecat acasa.nimeni nu a luato de langa mine)sa nu iti vina laptele cand trebuie..toate astea pe mine m-au speriat..si am fost puternica pozitiva si am nascut natural. la prima nastere travaliu de 3 zile dureri contractii din ora in ora iar travaliu dens 13 ore.. la cea dea 2a nastere travaliu 5 ore care a fost atat de puternic de 100 de ori mai mult decat prima data pt ca in 3 zile corpul mi sa invatat cu acele contractii si cand a doua nastere a fost provocata, toata durerea a venit deodata..si cu toate astea am fost si mai puternica..m-am internat la 8 seara pt a'mi fi provocata nasterea..si a doua zi la 2 eram acasa cu fetita in brate.. sanatoase...eu nu inteleg de ce unele femei aleg cezariana..nu ma refer la cele cu urgenta..ci la cele care cred ca este mai simplu cezariana ca nu te doare nasterea ...dar zilele dureroase de dupa nu se pun? Puteti avea dureri si ani la operatia de cezariana. Mai bine suport 3 zile sau 5 ore puternice decat sa ma chinui atata timp dupa plus ca imi chinuiam si copii...va multumesc celor care sau oprit si au citit si tie Ilinca pt ca te-ai descarcat si poate asa multe viitoare mamici vor gandi pt binele lor cat si a puilor pe termen lung. ❤( eu am nascut in Anglia)
Bună,fetiță mea are șase luni...Si tot nu am scapat de tot..pe mine temerile,fricile...insomniile...m-au distrus..deși am o fetiță foarte cuminte...De la două luni doarme toata noaptea..se mai trezeste..dar adoarme iar..chiar nu stiu ce sa putut întâmpla.. m-am documentat înainte foarte mult..dar degeaba...oboseala nesfârșită...ma chinuia..oricât as fi dormit,Nu era deajuns..apoi au apărut insomniile...Nu era destul ca eram obosită..Nu puteam sa ma bucur de nimic..plângeam încontinuu.. era singură mereu..soțul meu lucra până târziu...numai Dumnezeu ma ajutat sa depășesc momentele grele
Offff.... Te înțeleg perfect! Nu exista nici o explicație... Pur și simplu sunt toți factorii adunați și te prăbușești pentru ca nu ai mai trecut prin asta și nu știi cum sa reacționezi, organismul nu e pregătit pentru asta... Sper ca acum ești bine! Săptămâna viitoare urc un vlog despre lucrurile pe care le am făcut și m au ajutat sa ies din asta, sper sa te ajute și pe tine.... ❤️❤️🙏🏻🙏🏻🙏🏻🙏🏻
Offff ff Ilinca 😓 cât te-ai chinuit draga mea îmi pare foarte rău bine ca ai reușit sa treci peste problema ești o luptătoare și ai foarte mare curaj sa lupți te iubesc foarte mult și te ascult zi cu zi ești în sufletul meu Ilinca te iubesc te iubesc te iubesc 😓🙂🙂🙂🙂🙂🙂🙂♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️
O sa.mi inchid telefonul...pana cand o sa fiu acasa...numai eu cu bebe si sotul plus mama(soacra mea iubita)in rest nmic nu mai conteaza😘te pup Ilinca si apropo in Italia se invata dinainte ce si cum sa faci cu bebe...care sunt de mult ajutor.
Draga doamna Ilinca.Eu am 52 de ani am nascut-o pe fiica mea la 19 ani si jumatate si nici in prezent nu am uitat chinul prin care am trecut.S-a intamplat ca ea fiica mea ,sa nu fie pregatita pentru nastere .Eu am fost supusa timp de cateva ore unui stres fizic si travaliul s-a declansat pe neasteptate .Normal fiica mea nu a avut timp sa se aseze corect pentru expulzie.Iesea cu genunchii inainte.Dupa multe ore de travaliu cand nu mai aveam putere nici eu nici ea s-a decis cezariana.Anul era 1986.Am zbierat efectiv la medic sa nu imi taie abdomenul .Ca o paranteza cezarianele se executau inainte pe toata lungimea stomacului pe verticala,plus ca deja eram taiata si jos.Am fost cusuta ,am indurat dureri groaznice fara epidurala ,nu exista asa ceva pe atunci.In fine a venit pe lume normal datorita medicului care nu stiu nici in ziua de azi cum a reusit sa o intoarca.Cert e un lucruDupa 30 si ceva de ani inca am cosmaruri legate de nasterea fiicei mele si surpriza dupa un an si noua luni a venit pe lume fiul meu cu dureri minime tot nastere normala avand si 4 kg si 60 cm.Va admir foarte mult sunteti o doamna deosebita si va doresc o viata implinita si fericita.
Dupa un an ati ramas din nou gravida?? Asa traumatizata ati fost? Pai cred ca eu nu mai faceam toata viata copii. Ce va mai place sexul
A fost o alegere personala sa naști prin cezariana sau a fost la recomandarea medicului?
A fost recomandarea medicului... Zian avea 4 kg, era foarte mare, și avea cordonul de 2 ori in jurul gâtului... Nu aveam alta varianta....
Imi pare rau k ai trecut prin asa ceva..dak poti te rog ia legatura cu Ditta Depner educator in tot ce tine d nastere si vindecare după naștere.. Eu am avut o nastere zen cum se zice si ma supăra knd vad cate femei vad prada sistemului nostru din românia! Te puup
@@IlincaVandici. , eu am 158 cm, la nastere aveam 60 kg si copilul s-a nascut acum apropape 2 luni cu 3960 kg. A avut dubla circulara de cordon si mi s-a spus si mie ca la inaltimea si greutatea mea nu o sa il pot naste natural. Uite ca am putut. Salvarea mea a fost ca am ajuns fara dureri la spital intr-un moment cand era deja prea tarziu pentru cezariana.
Parerea mea e ca cezariana este un factor important în declanșarea depresiei postnatale deoarece dupa nasterea naturală te refaci mult mai repede si esti capabilă să ai grijă de bebe .al doilea.motiv e ca iti ia copilul de lângă tine prea multe ore si ti l aduce doar putin timp la alaptat si nu e suficient pr a se creia acea legatura specială si oamenii din jurul nostru nu sunt educați pt ati respecta stările timpul de repaos nu au date corecte si te induc in eroare
Foarte posibil! Cred ca da, și aceștia sunt factori esențiali ... toate acumulate, duc la acest dezechilibru... Doamne ajuta ca am depășit aceste momente și putem vorbi deschis despre ele... ❤️❤️❤️😘😘😘
Fosr adevărat ce spui
😘❤🌹
❤️❤️❤️❤️
Doamne..deci ma regasesc in absolut tot. Asta e doar perioada din spital, apoi urmeaza partea si mai grea, atasamentul plus altele..
Exact!!!! Însă suntem puternice și ușor, ușor, trecem peste toate!!!! Multă putere și răbdare îți doresc!!! ❤️❤️🙏🏻🙏🏻🙏🏻
Draga Ilinca te-ai gindit vreodata daca nasteai natural pt era altfel? ( D-ne fereste nu te judec) Doar ca eu am nascut natural si-am avut o experienta asa de placuta mai ales ca acum exista epidurala si-am simtit doar dureri minore la etapa finala... A doua zi am si plecat acasa cu copilul. Problema noastra a fost alta, faptul ca noi ne aflam in USA si n-am avut pe nimeni sa ne ajute, mai ales ca sotul lucra. In prima noapte de travaliu am fost singura total in spital pt ca sotul trebuia urgent sa fie in alta parte, si eu ma simteam chiar prost cind ma intrebau asistentele unde se afla ce-i dragi... Imi pare rau ca-i avut o experienta asa de neplacuta, si eu am atacuri de panica stiu ce e asta, cu un psiholog bun si in timp putem sa trecem si peste acest necaz, trebuie pt puiutul de linga noi. Copii nostri au nevoie de noi, trebuie sa luptam macar pt ei daca nu pt noi. Multa sanatate si putere sa mergi inainte. Intr-o zi in viitor o sa fie mai bine.
N auzi ca copilul avea cordonul in jurul gatului de 2 ori? Voiai sa l omoare???
Eu sunt acum ăn depresie postnatala și nu știu ce să mai fac
Am patit si eu .
Am nascut prematur doi baieti superbi la 31 de saptamani.
1800 si.1600 kg
A fost extraordinar de greu, cu o nastere de urgenta , prin cezariana pentru ca ma dilatasem destul de mult si efectiv dadeau sa iasa si era o nastere pelviana .
Am stat fara ei in spital 12 zile pentru ca faceam febra iar doctorii nu intelegeau de la ce.
Copii imi erau in alta parte pentru ca erau micuti , in brate i-am tinut dupa 6 saptamani..a fost un chin.
Plangeam non-stop.Toata lumea imi spunea sa nu mai plang dar eu plangeam si mai tare.
A fost dureros, am facut la branule, injeectii cat nu am facut in viata mea , pentru ca efectiv mi-au administrat tratament pentru febra si dupa au schimbat tratamentul, vene nu mai aveam , erau ciuruita .
Dragi mamici, sunteti geniale orice ar fii .0l
Si eu am avut o experienta traumatizanta dupa cezariana, durerile erau mari, sotul nu m-a ajutat nici fizic nici moral era absent total, am facut mastita cum am ajuns acasa de la spital iar bebe era foarte plangacios si nu dormea aproape deloc, sa numai zic ca a trebuit sa locuiesc la socri 3 luni si in loc sa ma ajute mai tare m-au incurcat, mi l-a invatat pe bebe leganat dar nu leganatul ala lin ci metoda "leagan", oricum nu mai vreau sa trec prin asa ceva vreodata, tin sa mentionez ca am avut depresie aprox. 1 an nu o luna cum scrie la carte.
Imi pare rau ca ai trecut prin asta!
Urmaresc cu atat de mult interes si cumva cu multa dragoste in suflet , tot ceea ce ne marturisesti 😞 cred ca ti-am multumit si la primul videoblog insa tin sa o fac si acum 🤗 multumesc ca ma faci sa inteleg pe deplin ceea ce am trait in perioada de acomodare , de dupa nastere . Am nascut tot prin cezariana si din pacate nu am reusit sa imi alaptez bebelusa 😞😞😞 Cand mi-am dat seama ca urmeaza sa imi iau bebelusul acasa , iar eu nu am lapte , si mai ales cand am fost intrebata de soacra de ce nu am lapte si ce ne facem , cred ca am plans 30 min fara oprire😪😭😭😭 Abia m-am linistit ...am simtit atat de multa neputinta si frustrare caci acel ingeras era total dependent de mine , iar eu nu puteam sa ii ofer lapticul ce trebuia sa vina natural, de la sine...
Astept cu nerabdare sa facem schimb de experienta . Te iubesc si te admir din tot sufletul !
❤❤❤❤❤❤❤❤
Mulțumesc din inima pentru mesaj și cuvintele frumoase! Da, și eu am pățit exact la fel... efectiv nu am avut lapte și m am super chinuit sa am, cu tot ce înseamnă alimentatia, ceaiuri, muls, etc.... Un lucru te rog, niciodată nu mai lasă pe nimeni sa te tragă la răspundere pentru viața ta și a copilului tău, pentru deciziile tale, pentru nimic... Asta e iar o mare greșeală, punem la suflet ce spun alții și ne frustram aiurea când defapt doar noi suntem stăpâne pe viața noastră.... Te admir mult și te imbratisez cu mare drag!!! ❤️❤️😘😘😘
Din păcate este o problemă din ce in ce mai comuna. Cine zice că nu există depresia ,depresia postnatala , doamne ferește să treacă prin așa ceva.
Am născut prin cezariană, am avut dureri groaznice ,abia din a3 a zi am reușit să mă mișc prin salon.abia mă duceam la toaleta ,simțeam că mi ies mațele prin dos. Nu am primit vizite decât ale mamei și soacrei,deși nici pe ele nu le as fi primit. Așa cum zici și tu, la un moment dat am fost lăsată Sg in salon cu BB,mă uitam la ea ,nu știam cum să o iau în brațe ,cum sa o țin ,a început să plângă ,am luat o Intr un fel..vai de el. Eram geloasa pe soț că el o tine mai bine ,eram ofticata că nu mă pot mișca ,deși mi se zicea sa fac efort să mă mișc,prin salon,am refuzat,ma ridicam doar să mă duc la toaleta. Oribil.! Mama o tinnea langa cu ''fetita lu mama ,iubita lu mama " simțeam că iau foc. Da ,deci e cumplit. Acum înțeleg și eu, expresia " numai mamă să nu fii "
Și acasă am întâmpinat astfel de probleme, cel puțin până mi.a scos atele... Până în reușit să fac eu tot ceea ce trebuia să fac.
Și cred că cel mai important este să îți accepți condiția, chiar dacă aceasta este de neputință, de necunoștință, sa ii lasii pe ceilalți să te ajute, să fie cineva lângă tine la început și pe parcurs, să îți vadă evoluția sau involuția... Și dacă este nevoie de un specialist, să îi accepți ajutorul.
Acum urmează bebe 2. Acum am alte frici. Sper doar să nu se acutizeaze. Și tracum printr o depresie ,odată, și printre o naștere, să știu ce trebuie să fac cu bebe 2. Să nu mai fiu stângace ,ci din contra .
Felicitări pentru faptul că ai ieșit să îți spui problema. Și pentru faptul că ai constientizat și ai acceptat un ajutor specializat.
Puține femei fac, foarte puține. ...
Îți mai dorești copii Ilinca?
Offff, sincer... nu știu ce sa răspund in acest moment .... mai am nevoie de timp...
Cîtă mândrie încape în tine măi femeie,de parcă ești singura de pe glob care a născut băiat
Im pare rău pentru tine ca ai trecută prin asta . Sa ști ca te iubesc și te voi iubi mereu te pup😍😘😅🥰😇🥺
Eu nu am avut astfel de probleme..dupa ce am nascut (cu cezariana) nu m-am simțit rau.simteam ca urmeaza o etapă noua a vieții...doream un singur lucru sa fiu singura doar eu cu copilul .nu voiam pe nimeni in preajma mea.
Da, e și asta o reacție.... Foarte bine! Ma bucur ca nu ai trecut prin acest episod, ești o norocoasa! Sa ți trăiască îngerașul!!! ❤️❤️🙏🏻🙏🏻
@@IlincaVandici. .Iti multumesc frumos pt raspuns..
Bărbatul meu a zis : femeile de la țară nășteau 5 sau 6 sau 8 copii și nu se pomenea de depresie. Acum au totul dea gata și nu mai pot de bine și au inventat depresia.
Eu știu doar atât că am venit din maternitate și soțul meu fiind foarte mult timp plecat, am crescut singură copiii. A fost greu, dar acum sunt foarte mulțumită. 🙏🙏
Sunt de acord, exact asta spun și eu mereu... Dar altădată cum se descurcau femeile? De ce nu erau copiii bolnavi? Etc... Nu am un răspuns... Eu nu ma plâng, am ales doar sa va povestesc prin ce am trecut și ce am simțit.... atât! Felicitări pentru copiii tai!!! ❤️❤️❤️
@@IlincaVandici. am indraznit la un moment dat sa intreb o femeie, care crescuse deja 2 copii , la momentul respectiv aveau 30 si 36 de ani, care era secretul avand in vedere ca vremurile erau oricum mult mai grele si munca le era mult ingreunata, neavand acces la informatie si la toate facilitatile pe care le avem astazi. Mi a raspuns ca era la fel de greu ca si acum, doar ca mentalitatea asta era, femeile erau cumva " setate " , de mici, ca asta e rolul lor, sa se casatoreasca, sa faca copii si sa aiba grija de ei si de casa. Nu isi doreau alte lucruri pentru ca nu stiau ca exista si altceva. Mi s a parut interesant raspunsul doamnei. Va imbratisez
@@baicuoana6816 -Chiar interesant...
Da , așa era dar asta nu înseamnă ca depresia nu exista , doar ca ele nu aveau cu cine vorbi, cine sa le asculte despre așa ceva , nu aveau timp sa se gândească la ele deloc decât la gospodărie, singure și cu toate pe cap pentru ca bărbații erau plecați la lucru . Știau ca așa trebuie și asta era, mai conta pentru ceilalți ce simt ele ,știau săracele doar ele și asta era. Asta nu înseamnă ca ele nu au suferit in interiorul lor și nu au dus luptele interioare singure și cum au putut. Depresia exista, trebuie doar sa nu o lăsam sa ne ducă la extreme și sa ne vindecam de ea, fiecare cum poate, a ne povesti noua sau celor din jur , fiecare in modul său.
Esti superba. Nu m-am gandit ca ai trecut prin atatea pt ca pe social media se vede altceva. Sper ca acum esti ok.
Tocmai de aceea m am decis sa vorbesc, pentru ca din păcate nu reușim sa ne cunoaștem cu adevărat prin mediul online, decât așa: deschizându-ne sufletul, devenind vulnerabili și având încredere deplina unii in ceilalți! Da, ușor, ușor toate trec... ❤️❤️😘😘😘
Ilinca Vandici , te ador pur si simplu ❤️
E normal ca pe social media sa se vadă altfel,sunt foarte mulți care în poze par extrem de fericiți și ca viata lor e roz din cauza ca sunt oamenii publici.Dar nu,nu e asa, sunt oamenii la fel ca și noi,plang,rad,depresii și asa mai departe.
Respect Ilinca pentru ceea ce faci și ai ales sa te deschizi în fața noastră.
Am ce învața de la tine pentru viitor când voi deveni mămică.
Mult succes în ceea ce faci. 🤗
Ali Alinchen, uneori tindem sa uitam ca nici viata lor nu e perfecta ❤️ Credem ca daca esti vedeti totul e roz
E greu foarte greu dar gândește-te ca sunt mămici care nu au nici un ajutor ,uite eu am doi copii(stau in Italia )primul a avut probleme la naștere (sa născut inconstient)putea sa ramna o leguma pe viața (când simt ca imi este greu, ma gândesc cât norocasa sunt pt ca nu a rămas așa )am luptat pt el ,simteam ca ma pierd ,ca intru in depresie ,dar gândul ca el are nevoie de mine nu am căzut mam ridicat,uite au trecut 3 ani jumate Diego e bine ,între timp a venit și Aurora (1an și 3 luni) e greu ,foarte greu mai ales ca nu am pe nimieni ,dar gândul ca Diego putea sa ramna pe viața o leguma ma face sa lupt pt ei ...fiți tari ,dacă copii sunt sănătoși suntem cele mai norocoase ...
Da, cu siguranța!!!! Asta e cel mai important din lume!!!! Înțeleg exact gravitatea situației prin care ai trecut și te admir pentru puterea ta! Dumnezeu ne ajuta intotdeuna! 🙏🏻🙏🏻🙏🏻😘😘❤️❤️ Sa ți trăiască îngerașii!!!
Doamne cât stres ai avut! In primul rând trebuie sa te detașez de tot și sa te gândești doar la tine și bebe! Și da trebuie sa te Pregătești psihic pentru venirea unui copil in viața ta, și sa ai încredere deplina in tine. Eu una am nascut in țara straina și fără nici un ajutor și deasemene cu cezariana a fost dificil dar am știut ca pot sa o fac și încă foarte bine!
Greseala cea mai mare este cand cadrele medicale nu lasa copii langa mame ... nu inteleg de CE nou nascutii trebuie sa seta intr-o camera "speciala" si nu langa mame. Unde copilul se simnte cel mai bien. Asa e in romania... pfff. Copilul trebuie lasat langa mama tot timpul in felul asta si mama si copilul fac o legatura intre ei..se conozco.. se simnt unul pe celalat. Eu am nascut in spania nici o secunda nu au luat copilul de langa mine doar 10 min cand am am fost dus in camera a venir asistenta si la rugat pe tatic sa IA bebele si sa mearga cu ea la cantarit. ... sincer miar fi si FRICA sa las copilul meu Singur cu asistentele care mai au de supravegheat inca 20 de copii.. eu 2 dile cat am stat un spital nu am dormit deloc .. dar nu pentru ca nu ma las bebele CI doar stateam trata noaptea si ma uitat la el ...
Trebuie schimbat hasta in romania neaparat nici la un animal nu II iei puiu de langa ea. ..
Pentru ca unde sunt mamele sunt prea multe persoane si nu e un mediu foarte steril pentru copil. Nu e ok pentru copil sa ia contact cu prea multi oameni deodata.
In clinicile particulare ai camera doar cu copilul, dar la stat nu e posibil in cele mai multe cazuri din ce stiu eu.
Plus ca ea a facut cezariana, si in cazul acesta, din nou, nu te pune cu copilul ci intr-o camera de terapie intensiva. Nu stiu daca stii, dar operatia de cezariana e o operatie majora, si se face cu anestezie generala.
buna poți vorbeşte despre adolescenta ta nustiu eu plîng mai tot timpul si nam nici un motiv am14 ani ie normal?
Aoleu.... Nu știu sa îți spun dacă e normal dau nu, pentru ca nu știu ce s a întâmplat in viața ta de ai ajuns in acest punct! Ok, ma gândesc și împachetez un subiect și despre ceea ce am trăit eu in adolescenta! Pana atunci, găsește și fa lucruri care îți fac plăcere, ocupa ți timpul, citește, fa sport și ușor, ușor, găsim remedii.... ❤️❤️❤️😘😘😘
Da la mn depresia postnatala a rămas și după 6 ani împreună cu insomnii și anxietate.sufar mult și trăiesc stări groaznice .asta-i viața ce sa facem .nu mai spun de atacuri de panica card am .dar am învățat să controlez totul cu ajutorul psihologului .te pup
cunosc o tânără mamica, care a făcut depresie post-partum și imediat după naștere nu voia sa se mai uite la bebeluș, nu voia să-l hrănească, să-l îngrijească, se văita în continuu ca e grasa și urata și ca nu va mai arata niciodată ca înainte etc. Soțul, foarte răbdător și înțelegător, i-a dat bani sa meargă la o mie de psihologi și psihiatri pentru a o ajuta sa depășească momentul... familia ei deasemenea ii era alături. Mama ei, bunica bebelușului, venea și îngrijea de copil în locul fiicei ei, alături de ginerele ei... au trecut câteva săptămâni bune și proaspăta mamica nu-și mai revenea din depresie... si totul se răsfrângea asupra copilașului care era total privat de dragostea materna și de privilegiul de a-și simți mamica alături... pana într-o zi când bunica (mama mamei) a cedat nervos și ea când vedea cât de rău se comporta fiica ei cu copilasul și, cât era de mare, i-a încins o mama de bataie zdravănă... "fi-r-ai tu sa fii de sclifosita, pune mana și ia copilul în brate... uite ce copilaș frumos ai și ce bărbat răbdător... pune mana și ai grija de familia ta ca ești muiere în toată regula. Cat crezi ca o sa stea alții sa facă treaba în locul tău? Cine crezi ca o sa te înlocuiască în inima copilei tale? ".. bam bam.. i-a dat câteva scatoalce după ceafa de i-a trecut instantaneu depresia 😂😂😂 A doua zi era mama exemplara și soție model :)))
Concluzia.... mai terminați cu tâmpeniile și amintiți-vă ca în centrul atenției este bebelusul acum.. el are cea mai mare nevoie de afecțiunea mamei și de caldura ei, de atenția ei... lăsați smiorcaielile și fandoselile...
Saptamana asta eu nasc.... prin cezariana... si abia aștept sa îmi strâng bebelusul în brate... sa îmi cunosc flăcăul! Indiferent ce voi simți după si oricât as fi de demoralizata și de afectata de N factori... niciodată nu o sa uit ca de mine depinde viata lui.... bunăstarea lui... si viata noastră ca și familie pe viitor!
Si cand va gândiți ca sunteți depresive și aveți nevoie de psiholog, dați-vă singure câteva palme și busiti-va cu capul de un perete pana vedeți lumea cu alți ochi... se pare ca funcționează! 🤭🙄
Din ce spui, se pare ca vei face educatie cu palma copilului tau.
Depresia post natală nu e o aberatie. Esti femeie, ar trebui să știi ce se intampla in corpul unei femei în timpul sarcinii si dupa nastere.
@@biancafarcas411 da sunt de acord și cu o palma la timpul ei... atâta vaicareala aiurea nu mi se pare în regula. Scoatem copii alintați și nesimțiți pe banda rulanta dacă nu știm să-i stăpânim.
La mine depresia postnatala nu s-a instalat brusc dupa nastere ci usor, usor , iar pe la 4 luni jumate dupa nastere am simtit ca ceva se întâmplă cu mine,ca nu mai sunt eu. Dintotdeauna oamenii apropiați mie, soțul, părinții, m-au considerat o persoană puternică și din acest motiv toata atentia si grija lor se îndreptau catre copilul meu,iar de mine nu se ocupa nimeni, nici macar eu. Incercam sa fac față singura schimbărilor din viața mea, mai era si presiunea celor din jur , toate sfaturile ce năvăleau peste mine in legatura cu ce sa fac si ce sa nu fac pt copilul meu încât la un moment dat am cedat. Ziua rămâneam singură acasa cu copilul si plangeam. Ma simteam extrem de singura si neînțeleasă. Ma simteam obosită fizic si mai ales psihic. Si din pacate nu am avut pe nimeni alaturi. A trecut un an de atunci si încet am inceput sa-mi revin însă nu in totalitate.
Sa știi ca exista instinct. Pentru mine a fost natural totul : alăptatul, ținutul în brate, băita am văzut - o pe youtube și apoi m-am descurcat singura. Am plâns și eu în maternitate, dar de durere de la operație. Totuși, pentru mine inceptul a fost bun, desi a avut și al meu colici, treziri din 2 în 2 ore etc. .insa depresia poate lovi și mai târziu. Uite ca eu, zmeoaica, am clacat 6 luni mai târziu. Nu ma mai recunoșteam. Nu aveam ajutor, soțul statea acasă câteva zile pe săptămână și atunci venea la 8 seara , în rest era în delegații, părinții mei stau la 400 km dintanta, socrii nu s-au implicat pentru ca "oricum copilul e alăptat și nu sta decât cu măsa". Am ajuns sa stau câte 7-8 zile închisa în casa cu cel mic. Era iarna. Nu puteam sa ies sa dezapezesc mașina pentru ca T se speria de zgomot. Nu puteam ieși nicăieri. Alaptam din ora în ora pentru ca cel mic avea reflux, nu lua în greutate, iar eu eram disperata Eram atât de singura. Nu ma mai recunosteam. La un moment dat am stat 17 zile numai în casa. Plâng când scriu asta. A venit soțul la 9 acasă de la serviciu și ușurată, am plâns. Am plâns vreo 2 ore, apoi și a doua zi. De atunci s-a implicat mai mult, însă eu nu o sa uit niciodată lipsa de empatie a lui și a părinților lui. În fine... A trecut. Acum e mult mai bine. Copilul are 1 an și 6 luni și merge în colectivitate. Viata mea a căpătat în timp alt sens.
Te cred cezariana e f f dureroasa.Nu recomand ,doar daca sunt motive bine intemeiate
Dar mama ta nu tea ajutat cu nimic putea sa stea cu tine sa te ajute ia na vorbit cu tine imainte sa nasti ca bebelusi au colici si eu stau cu fica mea si ia a nascut cu cezariana dar nu sa pankcat si a ramas singura in spitl 3 zile chir imi pare rau de tine
Bineînțeles ca mama m a ajutat, însă acestea sunt lucrurile pe care le am trăit și am decis sa vorbesc deschis depre ele... ❤️❤️❤️❤️
@@IlincaVandici. ori cum esti o femeie puternica chiar am plins când am auzit prin ce ai trecut 💖💖💖
Mama ei de depresie stiu cum este am nascut de 4 ori normal pana la a patra nastere care ma terminat pt 2 săptămâni! Bv ca ai câstigat tu!
Eu am 2 nașteri prima nastere de o fetita si a doua de gemeni fetita si băiat dar sa sti ca nu A fost la fel sincer la a doua a fost foarte greu si după ce am ajuns acasă mia fost extrem de greu poate nu-ti vine sa crezi da exista depresia după naștere am trecut si eu prin asta sa nu poti date odihnești noaptea sa nu ai cine sa te ajute si cu 2 copii mici săi pui la adaptat pe amândoi e foarte greu sotul meu lucreaza foarte mult si nu putea sa ma ajute dar cand era acasă ma ajuta asta era doar dumineca nu este ușor dar conteaza ca copii mei sant bine si sănătoși asta conteaza foarte mult
Acelasi sentiment l-am avut si eu in ceea ce priveste tinutul in brate.. si atasatul la san.. ca nu fac bine si ca nu e bine cum o tin! In prima noapte a stat sotul meu cu mine si a trecut usor pt ca ea a dormit.. insa eu nu puteam dormi.. de fericire.. ca ea era acolo langa mine dupa aproape 24 de h de travaliu.. a doua noapte nu am dormit deloc.. voia la san si plangea din 5 in 5 minute.. era groaznic. Eram singura.. fugeam pe holuri pana la baie si imi parea ca ma dezbin..eram cusuta dupa o nastere naturala .. obosita si speriata,plangeam de nu stiam de mine.. sunam asistentele din cele mai prostesti motive.. ma gandisem de nu stiu care ori sa ii dau o sticla si sa renunt, insa ma bucur ca nu am facut-o cand o vad ce frumos creste acum!Frumos clip.. m-am regasit in cele spuse!
Bravo tie! Te felicit și te respect pentru puterea cu care ai trecut prin asta! Așa e, ei reprezintă toată bucuria vieții noastre și când ii vedem cât de frumos cresc, parca uitam de toate.... 🙏🏻🙏🏻🙏🏻 Te imbratisez cu drag!! 😘😘❤️❤️
Diferența dintre România și alte tari străine ! In alte tari de când naști stai lângă copilul tău , tu ai grija de el, îl speli și etc sub supraveghere !!! Așa se dezvolta instinctele ! A fost miunat dar și obositor într-adevăr . E urat cred sa ai depresie dar eu nu am trecut prin asta , din prima zi alături de bebe parca știam sa fac tot , nu a fost foarte dificil , era ca și cum făceam asta din totdeauna ! Și in legătura cu nașterea , nu știu dacă cezariana a fost un moft sau necesitate dar dacă a fost un moft mai bine nu vorbiți de dureri ( pt ca voi le alegeți )
Probabil, nu cunosc sistemul din străinătate... Aici așa se procedează, eu nh aveam de unde sa știu altfel, așa ca am făcut ce mi au sugerat asistentele... Cezariana a fost o necesitate, Zian avea 4 kg, era foarte mare, și cordonul de 2 ori in jurul gâtului... Nu am avut alta varianta... Probabil sunt greșeli peste greșeli care au dus la tot dezechilibrul suferit... E important ca acum suntem bine... 🙏🏻🙏🏻🙏🏻❤️❤️❤️
Ilinca Vandici 🙏🏼
MA regasesc in ceea ce zici... Depresia postnatala e groaznica