Moment artistic - Cristi și Gabriela Iacob

Înregistrare din cadrul Seminarului dedicat Părintelui Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei, organizat la Sf. Mănăstire Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus), pe 27 04 2023.
Filmare și editare video: Pr. Costin Butnar
Playlistul cu întregul Seminar este aici: • Seminar Măn. Sâmbăta 2023

[@danielateodoru921]

❤❤❤🙏🙏🙏

[@01noi2Ei3Unul]

Aflat-am suflet printre Sfinţi, cam singur... cu greutate de păcate,
Nevrednic şi nesigur, din fiecare întreagă jumătate.
Dar Tu, te-ai pogorât în lume, să-nalţi tot ce-a căzut
Doar ridicând privirea, din iadul meu, ai scos un suflet abătut.
Împărtăşit cu suflet mort şi sânge rece,
Tu, numai Tu, ai răsărit Lumina ce-a făcut răul să se plece.
Te recunosc după cuvinte... fără voce,
Ești mult prea blând, cu gândul meu atroce.
Să-mi picuri Doamne o mângâiere-n gând,
Să-Ți pot mişca spre semeni, căldură din mormânt.
Da' simte oare lumea tristă, căldura din batistă...
Și-mbrăţişarea de pe cruce, cu greutate dulce?
Plec capul... și-mi văd piciorul, este drept.
Tot adâncind privirea, cad în genunchi, tresaltă-mi sufletul în piept.
De ce ridici tu suflu, din inimă-mi la Cer, în rugăciune,
Când Raiu-i alb de Îngeri, iar eu un biet tăciune?
În întuneric, cu sufletu-ai plecat
Și-n iad, cu Viață și Iubire, pe omul vechi ai Luminat.
Trei zile, trupu-ți strivit de noi aici ai mai lăsat,
Iar mai apoi, mormântul... în smirnă și aloe, cu giulgiu înfășat.
Dar vechi și noi... și eu și voi, suntem atât de goi și-n trupuri îmbrăcate-n haină,
Tu ai fost cald și în mormânt, Doamne, ce mare Taină!
Cu toții te priveam, ca orbii, cu ochii larg deschiși...
Tu binele-L așezi și acolo unde păcătoșii, aleargă pe furiș...
O, ce Cuvânt! Doar din priviri, să glăsuim ne-ai învățat!
Când stam, cu ochii de Lumină strâns închiși,
La fel, cum în întuneric Tu iarăși ai săpat...
Să ne întorci, din calea plugului pieziș.
Nici de iertare nu pot eu a mă bucura,
Văzând cât e tristă ne-învierea mea.
Ce ai să-mi spui întru-nceput de veci, la judecată?
Când știu c-am să Te văd atunci... măcar odată.
Dar Tu mă iartă Doamne, c-ajung așa târziu,
Știu că îmi ești Părinte, eu tot risipitor... dar oare încă fiu?
Și mă trezesc că-s mort în Viață crezând că pot să trec,
Când văd cum alții vin... și-i rândul meu să plec!