Nemuritoare poezia si intonatia plina de sensibilitate.. imi place atat de mult , incat am trait intens totul , vizualizand cu ochii in lacrimi .. Eminescu, un poet perfect , cel mai mare poet care a trait pentru a lasa lumii o noua viziune asupra ei..ce saraci spirituali am fi fara poeziile lui!
Aceasta este poiezia filozofica a marelui nostru geniu. Poetul a prefigurar in aceasta poiezie iubirea Domnului nostru Isus Hristos pentru neamul omenesc. Spre deosebire de Hyperion, Domnul Isus a facut lucrarea pana la capat, si-a dat viata Sa pt a rascumpara pe a noastra din pacat si pt a ne da viata venica, noi trebuie sa-l primim in viata noastra ca Mantuitor sa nu facem precum Catalina . Vom vedea si noi pe Domnul nostru Isus Hristos venind pe norii cerului. Doamne fa sa aibe intreg poporul roman , parte de aceasta binecuvantare
GENIAL! Maestrul a fost născut să recite EMINESCU. Coloană sonoră de exceptie. Timbru vocal și intonație unică. Și mi-e rușine că am citit niște...comentarii? Am avut revelația desprinderii de tern, ascultând versurile. Sunt sărace cuvintele mele. PLECĂCIUNE celui ce a gândit și celui ce a rostit!
Ca sa il intelegi pe Eminescu iti trebuie o sensibilitate aparte, inteligenta, imaginatie, romanticism,fantasia,empatia,da- ca de toate astea natura te- a privat, de poetul nostru esti ca si renegat....
Adevărat !!! Multeee GENII au fost date de DUMNEZEU să se nască pe pămîntu nostru romînesc dar care azi sînt lăsate nepăsării și uitării . Prioritare sînt banii și averile dar " cînd credem că dobîndim Lumea în groapă ne sălășluim . "
Când îți dai seama de imensitatea universului și de capacitatea geniului de a accede la aceasta îți îngheață sufletul în oase. În plus, vocea profunda care da viață versurilor te face sa te cutremuri. Este o prima faza care presupune înțelegerea subconștienta a mesajului transmis de operă. Ceea ce m-a intrigat este faptul ca într-unul din pasajele poeziei care prezintă călătoria intergalactica a Luceafărului, este sugerata ideea ca la începutul universului (și implicit a expansiunii sale) a fost,, nimic", o Singularitate. Acest concept este introdus în fizica cuantica din zilele noastre, cu mult după moartea lui Eminescu. Așadar, geniul are capacitatea de a-și depăși epoca din punct de vedere ideologic.
De asemenea, "LA steaua" : "La steaua care-a rasarit E-o cale-atat de lunga, Căci mii de ani i-au trebuit Luminii sa ajunga. Poate, de mult S-a stins în drum, În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre."
Daca ar fi fost astronom sau fizician l-ar fi depasit pe Einstein. Assaaa... a fost "blestemat" cu harul vorbelor si rimei si cu nenorocul de a nu gasi pe cineva care sa il inteleaga. Nu i-a mai ramas timp de alte cele... Pacat!
Au fost, vor fii și vor rămâne nemuritoare toate aceste versuri care au fost scrise cu multa iubire și înțelepciune pentru poporul roman. Mulțumim din suflet pt recitarea acestei poezii. ❤❤❤❤❤😂😂😂❤❤
@Supranatural acest Luceafăr! !Eminescu este de fapt Luceafărul pe care l-am recitat la șapte ani când am absolvit cu coroniță de flori premiul întâi și eram fericită !După ce am recitat supranaturala poveste de iubire între Luceafărul Nemuritor și Cătălina frumoasa pământeană muritoare ! Eu o copilă de țară am plâns în fața părinților care cu drag au ascultat cum am spus această nemuritoare poveste dintre Hyperion Luceafărul de Sus și frumoasa muritoare pe Planeta Albastră !O Doamne cât de mult o iubesc și acum când singură gândesc ce curaj am avut !..,! Mulțumesc Marelui actor pentru strălucirea glasului său și sfâșietoarea poezie păstrată mereu la pieptul meu ! Mai mult de atât nu se poate !"Luceafărul" de Mihai Eminescu-
poate ca am exagerat doar ca ma scarbeste adulatia asta neconditionata ,fata de tine? fata de niste unelte ale regimului comunist cel care a distrus tara.Valorile tale lasa mult de dorit de fapt ai putea sa ne faci un mare bine ,nu te mai du la vot ,ramai la almanahurile din comunism
ale catalin Știi ce? Eu am trăit (nu prea mult, este adevărat, doar aproape 17 ani) și în comunism, dar și în așa-zisul capitalism. În ambele regimuri sunt lucruri bune și rele. Nu sunt un nostalgic, dar dacă e să privim așa cum trebuie, vedem clar niște diferențe. Actorii și artiștii de atunci nu îi mai avem. Inclusiv un Cozorici, inclusiv un Aurelian Andreescu, inclusiv un Florin Piersic, inclusiv un Sergiu Nicolaescu, inclusiv o Mihaela Mihai, inclusiv o Anda Călugăreanu, inclusiv un Toma Caragiu sau un Octavian Cotescu, inclusiv mulți. Azi avem măscărici gen Mihai Bendeac (scuze, eu nu-l pot numi actor!) sau Bianca Drăgușanu sau Pamela de România sau Sânziana Buruiană sau Andreea Tonciu sau... și lista rămâne deschisă. Nu spun că azi nu mai avem deloc valori, NU, NU, NU! Dar ceea ce spun este că valorile noastre de azi sunt mult mai puține și alea care sunt sunt mult prea puțin prezente în viața publică și mult prea puțin mediatizate. Așadar, românii nu prea mai au modele. Fetele iau ca model pe Bianca Drăgușanu sau altele ca ea. Crezi că e corect? Crezi că e bine? Mă îndoiesc! Plus de asta, pe atunci oamenii aveau serviciu și aveau bani, dar nu prea aveau ce cumpăra, azi avem ce cumpăra, dar nu avem bani. Ar mai fi multe de spus, dar spațiul este scurt și timpul măsurat, așa că mă opresc aici, deocamdată. Sper că nu te-am supărat! Dacă da, îmi cer iertare!
+Dorel Puchea buna ziua,imi cer iertare eu am exhibat o furie care nu cred ca se va stinge dupa drama de la Colectiv,nu neg actul artistic cred ca doar trebuie sa fim mai curati si mai lucizi.Sa avem cu totii sarbatori frumoase langa cei dragi!
Aceasta este poiezia filozofica a marelui nostru poet, in aceasta poiezie M.E. prefigureaza pe adevaratul Luceafar si Soare care este Domnul nostru Isus Hristos, El a privit la oameni i-a iubit, s-a indeagostit de ei si a primit cu bucurie sa moara pt rascumpararea omului din pacat pt a-i da viata vesnica. Spre deosebire de Hiperion care a vazut trisarea , Domnul Isus a luat chip de om, a acceptat moartea pe cruce sa ne izbaveasca pe noi " de sub puterea pacatului.
De la Nicolae Dabija știu din 2012 (ua-cam.com/video/VMtuW1xdnS8/v-deo.html) următoarea întâmplare post-belică din URSS.: Un prizonier român trecut prin toate temnițele, lagărele de muncă forțată si incercările nu puține la număr cate le-a avut de trecut în prizonierat la ruși a scăpat totuși cu viață. Ajuns într-un sat uitat de lume din Kirchizia, sau cine știe ce altă republică din imperiu, ca să câștige o pâine s-a angajat la o școală profesor de limba franceză. Avea talent pedagogic, iubea copiii si copiii îl iubeau pe el. Ca urmare micii elevi invățau pe rupte si foarte repede se făceau văzute așa de mari progrese, încât in clasă se vorbea o franceză de mai mare dragul. Si așa au trecut niște ani. Părinții erau mulțumiți, copiii de-a dreptul entuziasmați. Intre timp, tehnica mai evoluase. Poate că se mai și distribuiseră oarece telefoane sau cine stie ce alte aparate de comunicare. Pacea din imperiu a fost propice și pentru lărgirea rețelei care unea periferia de centru, Trecând vremea, satul cel pierdut de lume n-a mai fost chiar asa de pierdut. Intr-o bună zi profesorul de franceză s-a trezit cu o inspectie de la învățământ. Inspectorii si-au concentarat auzul, si-au rememorat toate cuvintele franțuzești pe care le mai știau din școala de mult abandonată în favoarea sarcinilor politice, si totul a fost zadarnic. Nu reușeau să priceapă nici un cuvințel din ce vorbeau elevii in timpul orei cu profesorul lor..In pauză s-a dezlegat si misterul: profesorul. in loc să-i invețe pe copii franceza, îi învăța românește. Cum le-a explicat inspectorilor, tot o limbă romanică, așadar înrudită cu franceza, italiana, portugheza, etcS-a raportat mai sus. s-a pârât mai jos. Dar nimic n-a putut fi schimbat din cauza părinților care-l iubeau pe profesor la fel de tare ca si elevii săi. Așa că domnul profesor a continuat să predea, ca până atunci,.aceeași limbă romanică, bine inrudită cu franceza.
Avem atat de mult noroc cu limba noastra , caci Eminescu a lasat o imensa opera, in limba romana, nu prin marimea ei ci prin genialitate ; in marile universitati de studiu a literaturii universale sunt multi studiosi care invata limba romana ca sa-l studieze pe Eminescu ; Noi avem sansa de intelege limba lui Eminescu , dar vai , nu ne intereseaza ; e atata frumusete , gingasie , forta si puterea de descriere a iubirii , intelegerea misterelor universului ,si mai mult prinderea acestora in imagini artistice unice ,si o putere imensa de a face neantelesul usor de inteles (tocmai asta este arta : mijlocirea spre cunoasterea profunda )
Adaug aici un comentariu pe care il simt ca o.onoare eterna sa l.dau In.1993 ( cind eram vicepresedinta Asociatiei M Eminescu condusa de stranepotul poetului,,) am organizat o seara Eminescu Aman in cadrul.casei memoriale Th Aman implinindu se atunci 113 ani de cind a fost scris Luceafarul A fost o seara extraordinara in atelierul artistului cu multi spectatori si sustinuta de mari interpreti de lieduri si romante Momentul.culminant a fost maestrul Gh Cozorici care desi f bolnav ne a onorat invitatia ( in decembrie 1993 s a si stins) Au trecut de atunci 30 de ani dar niciodata nu voi uita " cintecul de lebada"al maestrului care a recitat PLINGIND Luceafarul - poezia sa preferata- O.mare suferinta i se citea pe chip lacrimi grele ii curgeau.pe obraji.si noi toti.am plins impreuna cu el Toate momrntele le am inregistrate pe o caseta video pe care nu am tras o.pe dvd de frica ca o.pierd La moartea dinsului la bis Sf Nicolae din Colentina i am dus o imensa orhidee alba si i am spus "Adio luceafarul nostru ti am.adus o floare din partea lui.Eminescu" Mai mult nu pot spune imi.curg toate lacrimile
Sa ne ridicam ochii spre cer sa ne rugam sa vina oameni ce canta lowkey despre lucifer? ‘Nascut din pacat’ ‘cu ochi de mort ‘coborandu’se in noapte’ ‘nascut din mare’ ‘lumea mea si rece’ luceafar = lucifer.
Eminescu este un geniu care credea în viața de după moarte,era un creștin care vorbea cu Dumnezeu, și toată această poezie ,,Luceafărul "este viata lui Mihai Eminescu exprimate simplu ,prin stilul său genial ,de geniu al literaturii române,.Ca si poet național,Eminescu își folosește propria sa experiență de viață, transpunere.o într.un veritabil poem de dragoste și de fapt chiar mai mult ,intr.o lecție de viață creștină, viața întru Dumnezeu, Tatăl care i se adresează acestuia spunându.i ca plara păcatului este moartea iar darul lui Dumnezeu pentru fii și fiicele sale care cred în Dumnezeu este viata veșnică, ceea ce înseamnă că Eminescu ,chiar dacă a folosit în opera sa literară expresii din mitologia indiană, în acest poem emblematic pentru literatură romane, amintește cat este de importanta credinta in Dumnezeu si asa cum IMANNUEL KANT a pus la baza tuturor lucrurilor esența materiei ,tot astfel si Mihai Eminescu a pus ca temelie acestei capodopere credinta in Dumnezeu si asa cum rezultă din ultimele vremuri ale poemului 'Trăind în cercul vostru strampt/Norocul vă petrece /Ci eu în lumea mea ma simt /Nemuritor și rece '.Inainte d3e convorbirea lui Hyperion cu Dumnezeu a fost si raspunsul Ce.ti pasa ție chip de lut dac.o.i fi eu sau altul "ceea ce înseamnă că conform Bibliei si criticilor lui George Călinescu din ,"Istoria Literaturii Române "Mihai Eminescu a fist geniul care nu a acceptat niciodată realitatea obiectivă,ci a avut întotdeauna propriile opinii și idei despre viața, religie ,mai precis Mihai Eminescu era un nationalist ,un mare admirator al ortodoxiei ,rezultând asta din scrierile sale la "Junimea "sub îndrumarea lui Tit7 Maiorescu,.
O alegorie cozmica de dragoste interstelară iconica ca iconicul nostru poet Mihai Eminescu ooo Cozorici trebuie să ți iubești tara sa interpretezi magistral geniul nostru interstelar și jejnic ooo
Am invatat aproape toata poezia in cateva ore, eram in generala, in timp ce ii asteptam pe ai mei sa vina din oras, n-aveam ce face. Cred ca s-au intors inainte de ultimele doua strofe. Preferata mea a fost intotdeauna partea a III-a, inca o mai stiu...
As vrea sa fii Luceafar in noptile cu luna Iar eu sa fiu steluta ce iti intinde-o mana. Vom hoinari aievea prin mii de galaxii, Ne vom juca cu norii, vom fi din nou copii.
A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată. Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. Şi era una la părinţi Şi mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţi Şi luna între stele. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul şi-l îndreaptă Lângă fereastră, unde-n colţ Luceafărul aşteaptă. Privea în zare cum pe mări Răsare şi străluce, Pe mişcătoarele cărări Corăbii negre duce. Îl vede azi, îl vede mâini, Astfel dorinţa-i gata; El iar, privind de săptămâni, Îi cade draga fată. Cum ea pe coate-şi răzima Visând ale ei tâmple, De dorul lui şi inima Şi sufletu-i se împle. Şi cât de viu s-aprinde el În orişicare sară, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apară. ... Şi pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Ţesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie. Şi când în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mâinile pe piept, I-nchide geana dulce; Şi din oglindă luminiş Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătând închişi Pe faţa ei întoarsă. Ea îl privea cu un surâs, El tremura-n oglindă, Căci o urma adânc în vis De suflet să se prindă. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspină: - O, dulce-al nopţii mele domn, De ce nu vii tu? Vină! Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gând Şi viaţa-mi luminează! El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Şi s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare; Şi apa unde-au fost căzut În cercuri se roteşte, Şi din adânc necunoscut Un mândru tânăr creşte. Uşor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Şi ţine-n mână un toiag Încununat cu trestii. Părea un tânăr voievod Cu păr de aur moale, Un vânăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra feţei străvezii E albă ca de ceară - Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. - Din sfera mea venii cu greu Ca să-ţi urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Şi mumă-mea e marea. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborât cu-al meu senin Şi m-am născut din ape. O, vin'! odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Şi toată lumea-n ocean De tine o s-asculte. - O, eşti frumos, cum numa-n vis Un înger se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată; Străin la vorbă şi la port, Luceşti fără de viaţă, Căci eu sunt vie, tu eşti mort, Şi ochiul tău mă-ngheaţă. ... Trecu o zi, trecură trei Şi iarăşi, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el în somn Aminte să-şi aducă Şi dor de-al valurilor domn De inim-o apucă: - Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gând Şi viaţa-mi luminează! Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere; În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă, Şi din a chaosului văi Un mândru chip se-ncheagă; Pe negre viţele-i de păr Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevăr Scăldat în foc de soare. Din negru giulgi se desfăşor Marmoreele braţe, El vine trist şi gânditor Şi palid e la faţă; Dar ochii mari şi minunaţi Lucesc adânc himeric, Ca două patimi fără saţ Şi pline de-ntuneric. - Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ş-acuma, Şi soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma; O, vin', odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O, vin', în părul tău bălai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai Mai mândră decât ele. - O, eşti frumos cum numa-n vis Un demon se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată! Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde, Şi ochii mari şi grei mă dor, Privirea ta mă arde. - Dar cum ai vrea să mă cobor? Au nu-nţelegi tu oare, Cum că eu sunt nemuritor, Şi tu eşti muritoare? - Nu caut vorbe pe ales, Nici ştiu cum aş începe - Deşi vorbeşti pe înţeles, Eu nu te pot pricepe; Dar dacă vrei cu crezământ Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pământ, Fii muritor ca mine. - Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare, Dar voi să ştii asemenea Cât te iubesc de tare; Da, mă voi naşte din păcat, Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege. Şi se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. ... În vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă, Ce umple cupele cu vin Mesenilor la masă, Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii, Băiat din flori şi de pripas, Dar îndrăzneţ cu ochii, Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furişează pânditor Privind la Cătălina. Dar ce frumoasă se făcu Şi mândră, arz-o focul; Ei, Cătălin, acu-i acu Ca să-ţi încerci norocul. Şi-n treacăt o cuprinse lin Într-un ungher degrabă. - Da' ce vrei, mări Cătălin? Ia du-t' de-ţi vezi de treabă. - Ce voi? Aş vrea să nu mai stai Pe gânduri totdeauna, Să râzi mai bine şi să-mi dai O gură, numai una. - Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri, Dă-mi pace, fugi departe - O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte.
Dacă nu ştii, ţi-aş arăta Din bob în bob amorul, Ci numai nu te mânia, Ci stai cu binişorul. Cum vânătoru-ntinde-n crâng La păsărele laţul, Când ţi-oi întinde braţul stâng Să mă cuprinzi cu braţul; Şi ochii tăi nemişcători Sub ochii mei rămâie... De te înalţ de subsuori Te-nalţă din călcâie; Când faţa mea se pleacă-n jos, În sus rămâi cu faţa, Să ne privim nesăţios Şi dulce toată viaţa; Şi ca să-ţi fie pe deplin Iubirea cunoscută, Când sărutându-te mă-nclin, Tu iarăşi mă sărută. Ea-l asculta pe copilaş Uimită şi distrasă, Şi ruşinos şi drăgălaş, Mai nu vrea, mai se lasă, Şi-i zice-ncet: - Încă de mic Te cunoşteam pe tine, Şi guraliv şi de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafăr, răsărit Din liniştea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătăţii mării; Şi tainic genele le plec, Căci mi le umple plânsul Când ale apei valuri trec Călătorind spre dânsul; Luceşte c-un amor nespus, Durerea să-mi alunge, Dar se înalţă tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge. Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... În veci îl voi iubi şi-n veci Va rămânea departe... De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca nişte stepe, Dar nopţile-s de-un farmec sfânt Ce nu-l mai pot pricepe. - Tu eşti copilă, asta e... Hai ş-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Şi nu ne-or şti de nume, Căci amândoi vom fi cuminţi, Vom fi voioşi şi teferi, Vei pierde dorul de părinţi Şi visul de luceferi. ... Porni luceafărul. Creşteau În cer a lui aripe, Şi căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele - Părea un fulger ne'ntrerupt Rătăcitor prin ele. Şi din a chaosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dentâi, Cum izvorau lumine; Cum izvorând îl înconjor Ca nişte mări, de-a-notul... El zboară, gând purtat de dor, Pân' piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaşte, Şi vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naşte. Nu e nimic şi totuşi e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. - De greul negrei vecinicii, Părinte, mă dezleagă Şi lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă; O, cere-mi, Doamne, orice preţ Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor eşti de vieţi Şi dătător de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire, Şi pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire... Din chaos, Doamne,-am apărut Şi m-aş întoarce-n chaos... Şi din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos. - Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne şi minuni Care n-au chip şi nume; Tu vrei un om să te socoţi Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toţi, S-ar naşte iarăşi oameni. Ei numai doar durează-n vânt Deşerte idealuri - Când valuri află un mormânt, Răsar în urmă valuri; Ei doar au stele cu noroc Şi prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc Şi nu cunoaştem moarte. Din sânul vecinicului ieri Trăieşte azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăşi soare; Părând pe veci a răsări, Din urmă moartea-l paşte, Căci toţi se nasc spre a muri Şi mor spre a se naşte. Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvântul meu dentâi - Să-ţi dau înţelepciune? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cântare Să se ia munţii cu păduri Şi insulele-n mare? Vrei poate-n faptă să arăţi Dreptate şi tărie? Ţi-aş da pământul în bucăţi Să-l faci împărăţie. Îţi dau catarg lângă catarg, Oştiri spre a străbate Pământu-n lung şi marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Şi pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pământ rătăcitor Şi vezi ce te aşteaptă. ... În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Şi, ca şi-n ziua cea de ieri, Lumina şi-o revarsă. Căci este sara-n asfinţit Şi noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniştit Şi tremurând din apă Şi umple cu-ale ei scântei Cărările din crânguri. Sub şirul lung de mândri tei Şedeau doi tineri singuri: - O, lasă-mi capul meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Şi negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă linişte de veci Pe noaptea mea de patimi. Şi de asupra mea rămâi Durerea mea de-o curmă, Căci eşti iubirea mea dentâi Şi visul meu din urmă. Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor faţă: Abia un braţ pe gât i-a pus Şi ea l-a prins în braţe... Miroase florile-argintii Şi cad, o dulce ploaie, Pe creştetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Şi-ncetişor Dorinţele-i încrede: - Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru şi în gând, Norocu-mi luminează! El tremură ca alte dăţi În codri şi pe dealuri, Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul: - Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor şi rece.
Mă iubești tu,Diana? -Eu...iubesc pe Mihai Eminescu...Tu,mon poete,mi-ești cel mai drag de pe pământ,dar iubire?Pe acest pământ...nu știu ce este iubirea!Tu mi-ești cel mai drag de pe pământ...Eminescu ete în sufletul meu...
![Lp. Сердце Вселенной #60 РОЖДЕНИЕ ЛОЛОЛОШКИ [Финал] • Майнкрафт](http://i.ytimg.com/vi/YoR0pAV9FVQ/mqdefault.jpg)
Eminesscu, Luceafărul, Gheorghe Cozorici! Este indentitatea noastra de Români!Trăiască Romania Mare!Moldova Ardealul siTara Romaneasca!
Nemuritoare poezia si intonatia plina de sensibilitate.. imi place atat de mult , incat am trait intens totul , vizualizand cu ochii in lacrimi .. Eminescu, un poet perfect , cel mai mare poet care a trait pentru a lasa lumii o noua viziune asupra ei..ce saraci spirituali am fi fara poeziile lui!
Aceasta este poiezia filozofica a marelui nostru geniu. Poetul a prefigurar in aceasta poiezie iubirea Domnului nostru Isus Hristos pentru neamul omenesc. Spre deosebire de Hyperion, Domnul Isus a facut lucrarea pana la capat, si-a dat viata Sa pt a rascumpara pe a noastra din pacat si pt a ne da viata venica, noi trebuie sa-l primim in viata noastra ca Mantuitor sa nu facem precum Catalina . Vom vedea si noi pe Domnul nostru Isus Hristos venind pe norii cerului. Doamne fa sa aibe intreg poporul roman , parte de aceasta binecuvantare
GENIAL! Maestrul a fost născut să recite EMINESCU. Coloană sonoră de exceptie. Timbru vocal și intonație unică. Și mi-e rușine că am citit niște...comentarii? Am avut revelația desprinderii de tern, ascultând versurile. Sunt sărace cuvintele mele. PLECĂCIUNE celui ce a gândit și celui ce a rostit!
Ca sa il intelegi pe Eminescu iti trebuie o sensibilitate aparte, inteligenta, imaginatie, romanticism,fantasia,empatia,da- ca de toate astea natura te- a privat, de poetul nostru esti ca si renegat....
Oda limbii romane!
@@elyiancu5355 Te rog nu chinui Limba Română.
frumosa recunostinta din partea ta
si eu am un respect pentru acest poet si pentru cel ce recita
@@vargamilos1233 😂😂😂
Numai un actor minunat ca Gheorghe Cozorici putea sa recite o poezie atit de frumoasa! ,Luceafarul' De Mihai Eminescu! Felicitari!!👏👏👏🙏
Doamne, extraordinar de emotionant, de frumos, de dureros😢❤
Multumim Eminescu!👏
Multumim Gheorghe Cozorici!👏
Ce actori am avut!!!!!! Nu degeaba au fost numiti GENERATIA DE AUR!!!
Cati actori avut si unde? Intre picioare? Sunt unele care au avut fotbalisti.
COMORII COMORI DE NE EGALAT PE ACEST PAMNT❤
Doamne, româna asta a noastră sună extraordinar rostită de el. Nici nu trebuie să înțelegi limba, pur și simplu o simți.
Unde ?
Cred ca ai vrut sa spui: nici nu trebuie sa vezi limba, ci sa o simti ? Privesti inainte si lingaii ... pe la spate. :-))))
Genială poezie. Mulțumesc mult pentru tot. Ești minunat.
SUBLIM....ati existat pt sufletul nostru,poietul si cea mai profunda,divina voce .
24 de minute rupte de realitate...versuri și recitare din alta lume...DIVIN!
Ce interpretare emotionanta, ce versuri nemuritoare ne a lasat marele Eminescu!!!
Mare pacat ca generatiile de acum nu stiu nici cateva versuri!!
Adevărat !!! Multeee GENII au fost date de DUMNEZEU să se nască pe pămîntu nostru romînesc dar care azi sînt lăsate nepăsării și uitării . Prioritare sînt banii și averile dar " cînd credem că dobîndim Lumea în groapă ne sălășluim . "
Ma trek fiori de fericire ,ca stiu ca sunt ROMINCA !CU SINGE PUR DE DAC.❤
SĂ NU UITĂM NICIODATĂ SĂ SPUNEM CU MARE MÂNDRIE:
- SUNTEM FII D A C I L O R - NEMURITORI !
- ÎN VEACUL VECILOR!
A M I N !!!
💪😇🙏🙏🙏
Adrian Pintea,Cozorici, Ovidiu Iuliu Moldovan sunt preferatii mei in recitarea poeziilor lui Eminescu.
Magistrali!
Silviu Stănculescu ,să nul uităm.o mare voce .
Genial de frumos. Îmi completează imaginea mintala despre viata ❤
Este suficient să o reciti o dată că nu mai uiți .In momentele de tristețe o ascult peia îmi ridica moralul.❤️❤️❤️❤️❤️😍😍😍😍😍
Când îți dai seama de imensitatea universului și de capacitatea geniului de a accede la aceasta îți îngheață sufletul în oase. În plus, vocea profunda care da viață versurilor te face sa te cutremuri. Este o prima faza care presupune înțelegerea subconștienta a mesajului transmis de operă. Ceea ce m-a intrigat este faptul ca într-unul din pasajele poeziei care prezintă călătoria intergalactica a Luceafărului, este sugerata ideea ca la începutul universului (și implicit a expansiunii sale) a fost,, nimic", o Singularitate. Acest concept este introdus în fizica cuantica din zilele noastre, cu mult după moartea lui Eminescu. Așadar, geniul are capacitatea de a-și depăși epoca din punct de vedere ideologic.
De asemenea, "LA steaua" :
"La steaua care-a rasarit
E-o cale-atat de lunga,
Căci mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ajunga.
Poate, de mult
S-a stins în drum,
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre."
Consolarea pe care ne-o lasa Eminescu este ca deși " murim spre ane naste"avem parte de Iubire
Daca ar fi fost astronom sau fizician l-ar fi depasit pe Einstein. Assaaa... a fost "blestemat" cu harul vorbelor si rimei si cu nenorocul de a nu gasi pe cineva care sa il inteleaga. Nu i-a mai ramas timp de alte cele... Pacat!
SUBSCRIU.
❤ FELICITĂRI PENTRU MESJ(COMENTARIU)❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤
❤
Cat de mult valorizeaza o interpretare deosebta,o poezie de geniu,cu multa recunostinta pentru ambele .
Marele scriitor Mihai Eminescu ,a lăsat o memorie profundă în inima mea cu poeziile lui clasice .
Au fost, vor fii și vor rămâne nemuritoare toate aceste versuri care au fost scrise cu multa iubire și înțelepciune pentru poporul roman. Mulțumim din suflet pt recitarea acestei poezii. ❤❤❤❤❤😂😂😂❤❤
Excepțional! Recitat, cu adâncă și maximă trăire! Uimitor! Mă cutremur! Prețuire și respect! Mulțumesc mult!
Extraordinar!O recitare magnifica.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
@Supranatural acest Luceafăr! !Eminescu este de fapt Luceafărul pe care l-am recitat la șapte ani când am absolvit cu coroniță de flori premiul întâi și eram fericită !După ce am recitat supranaturala poveste de iubire între Luceafărul Nemuritor și Cătălina frumoasa pământeană muritoare ! Eu o copilă de țară am plâns în fața părinților care cu drag au ascultat cum am spus această nemuritoare poveste dintre Hyperion Luceafărul de Sus și frumoasa muritoare pe Planeta Albastră !O Doamne cât de mult o iubesc și acum când singură gândesc ce curaj am avut !..,! Mulțumesc Marelui actor pentru strălucirea glasului său și sfâșietoarea poezie păstrată mereu la pieptul meu ! Mai mult de atât nu se poate !"Luceafărul" de Mihai Eminescu-
Poem si interpretare transcendentale . Mulțumim Mihai Eminescu🙏🏼
Poezia și interpretarea contează! Mulțumim, RRC!
Minunat. Sublim. Divin. Mihai Eminescu este un poet unic. Iar cel ce recită
este un geniu.
Iar tu un lingau de tur scarbos.
Frumos vorbit. Precum vorbești asa și trăiești nu?
@@TheSilvanian bă prostule ești nebun rău
@@sebastianathiememorial520 bai, tzatza, hotaraste-te odata. Sunt prost sau nebun?
Daca n-ai aflat inca, Eminescu nu este poet unic. Mai sunt si altii.
E mult mai mult decât o poezie, e simplu și pur și complicat de pur și de simplu și totuși simplu și pur ca lacrima.
Pur și simplu MA-GIS-TRAL! Doamne, se vor mai naște vreodată astfel de genii?... (Mă refer și la poet, și la recitator.)
Foarte frumos.
Tu nu știi să vorbești frumos? Te crezi mai genial decât Cozorici? Sau decât Eminescu?
poate ca am exagerat doar ca ma scarbeste adulatia asta neconditionata ,fata de tine? fata de niste unelte ale regimului comunist cel care a distrus tara.Valorile tale lasa mult de dorit de fapt ai putea sa ne faci un mare bine ,nu te mai du la vot ,ramai la almanahurile din comunism
ale catalin Știi ce? Eu am trăit (nu prea mult, este adevărat, doar aproape 17 ani) și în comunism, dar și în așa-zisul capitalism. În ambele regimuri sunt lucruri bune și rele. Nu sunt un nostalgic, dar dacă e să privim așa cum trebuie, vedem clar niște diferențe. Actorii și artiștii de atunci nu îi mai avem. Inclusiv un Cozorici, inclusiv un Aurelian Andreescu, inclusiv un Florin Piersic, inclusiv un Sergiu Nicolaescu, inclusiv o Mihaela Mihai, inclusiv o Anda Călugăreanu, inclusiv un Toma Caragiu sau un Octavian Cotescu, inclusiv mulți. Azi avem măscărici gen Mihai Bendeac (scuze, eu nu-l pot numi actor!) sau Bianca Drăgușanu sau Pamela de România sau Sânziana Buruiană sau Andreea Tonciu sau... și lista rămâne deschisă. Nu spun că azi nu mai avem deloc valori, NU, NU, NU! Dar ceea ce spun este că valorile noastre de azi sunt mult mai puține și alea care sunt sunt mult prea puțin prezente în viața publică și mult prea puțin mediatizate. Așadar, românii nu prea mai au modele. Fetele iau ca model pe Bianca Drăgușanu sau altele ca ea. Crezi că e corect? Crezi că e bine? Mă îndoiesc! Plus de asta, pe atunci oamenii aveau serviciu și aveau bani, dar nu prea aveau ce cumpăra, azi avem ce cumpăra, dar nu avem bani. Ar mai fi multe de spus, dar spațiul este scurt și timpul măsurat, așa că mă opresc aici, deocamdată. Sper că nu te-am supărat! Dacă da, îmi cer iertare!
+Dorel Puchea buna ziua,imi cer iertare eu am exhibat o furie care nu cred ca se va stinge dupa drama de la Colectiv,nu neg actul artistic cred ca doar trebuie sa fim mai curati si mai lucizi.Sa avem cu totii sarbatori frumoase langa cei dragi!
O recitare excelentä pt minunatele versuri ale iubitului nostru Eminescu... sincere felicitäri!❤
Daa, frumos, una dintre cele mai bune si frumoase poezii ale lumii ..
Felicitari superba interpretare la 171ani de la nasterea poetului nepereche Eminescu respect 🙏🇹🇩
Mare actor....,,LUCEAFĂRUL "...interpretarea-mi da fiori...felicitări
MAGISTRALĂ INTERPRETARE, GENIALĂ!
Mă bucur foarte mult, pentru alegerea dvs.o recitare de excepție,sincere felicitări,cu multă sănătate, și pentru la anul.
Inegalabili. Si Eminescu si Cozorici.Luceafarul = planeta Venus, zeita frumusetii.
Aceasta este poiezia filozofica a marelui nostru poet, in aceasta poiezie M.E. prefigureaza pe adevaratul Luceafar si Soare care este Domnul nostru Isus Hristos, El a privit la oameni i-a iubit, s-a indeagostit de ei si a primit cu bucurie sa moara pt rascumpararea omului din pacat pt a-i da viata vesnica. Spre deosebire de Hiperion care a vazut trisarea , Domnul Isus a luat chip de om, a acceptat moartea pe cruce sa ne izbaveasca pe noi " de sub puterea pacatului.
@@liliceanumariea1282 foarte bună observație 😘😘😘😘
Un geniu , Eminescu,ungeniu Cozorici!❤
Super .Nu ma satur sa ascult aceadta poezie
De la Nicolae Dabija știu din 2012 (ua-cam.com/video/VMtuW1xdnS8/v-deo.html) următoarea întâmplare post-belică din URSS.: Un prizonier român trecut prin toate temnițele, lagărele de muncă forțată si incercările nu puține la număr cate le-a avut de trecut în prizonierat la ruși a scăpat totuși cu viață. Ajuns într-un sat uitat de lume din Kirchizia, sau cine știe ce altă republică din imperiu, ca să câștige o pâine s-a angajat la o școală profesor de limba franceză. Avea talent pedagogic, iubea copiii si copiii îl iubeau pe el. Ca urmare micii elevi invățau pe rupte si foarte repede se făceau văzute așa de mari progrese, încât in clasă se vorbea o franceză de mai mare dragul. Si așa au trecut niște ani. Părinții erau mulțumiți, copiii de-a dreptul entuziasmați. Intre timp, tehnica mai evoluase. Poate că se mai și distribuiseră oarece telefoane sau cine stie ce alte aparate de comunicare. Pacea din imperiu a fost propice și pentru lărgirea rețelei care unea periferia de centru, Trecând vremea, satul cel pierdut de lume n-a mai fost chiar asa de pierdut. Intr-o bună zi profesorul de franceză s-a trezit cu o inspectie de la învățământ. Inspectorii si-au concentarat auzul, si-au rememorat toate cuvintele franțuzești pe care le mai știau din școala de mult abandonată în favoarea sarcinilor politice, si totul a fost zadarnic. Nu reușeau să priceapă nici un cuvințel din ce vorbeau elevii in timpul orei cu profesorul lor..In pauză s-a dezlegat si misterul: profesorul. in loc să-i invețe pe copii franceza, îi învăța românește. Cum le-a explicat inspectorilor, tot o limbă romanică, așadar înrudită cu franceza, italiana, portugheza, etcS-a raportat mai sus. s-a pârât mai jos. Dar nimic n-a putut fi schimbat din cauza părinților care-l iubeau pe profesor la fel de tare ca si elevii săi. Așa că domnul profesor a continuat să predea, ca până atunci,.aceeași limbă romanică, bine inrudită cu franceza.
Mihai Eminescu este si ramane unul din cei mai mari poeti si scriitori ai lumii din toate timpurile ..
Excepțională interpretare !
Minunat! Mulțumesc pentru postare! 🙏
Mulțumesc din suflet pentru tot.
Avem atat de mult noroc cu limba noastra , caci Eminescu a lasat o imensa opera, in limba romana, nu prin marimea ei ci prin genialitate ; in marile universitati de studiu a literaturii universale sunt multi studiosi care invata limba romana ca sa-l studieze pe Eminescu ; Noi avem sansa de intelege limba lui Eminescu , dar vai , nu ne intereseaza ; e atata frumusete , gingasie , forta si puterea de descriere a iubirii , intelegerea misterelor universului ,si mai mult prinderea acestora in imagini artistice unice ,si o putere imensa de a face neantelesul usor de inteles (tocmai asta este arta : mijlocirea spre cunoasterea profunda )
marcel antoniu
da de ce ma intrebi florico
marcel antoniu p
marcel antoniu .corect
Iar proza lui este cutremurătoare! A fost un vizionar, nu numai poet sau ziarist...
O iterpretare la inaltimea autorului si acestei nemuritoare poezii
DOAMNE CE FRUMOS ȘI RECITAREA!🙏❤🌟
Astăzi se împlinesc 165 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu... Superba recitare :D
Gheorghe Cozorici, un actor minunat,
Multumesc cu recunostinta, geniului Eminescu, multumesc cu recunostinta poetului care recita, valori marete
Ce interpretare frumoasa chiar ma emotioneaza,multumim.
Adaug aici un comentariu pe care il simt ca o.onoare eterna sa l.dau
In.1993 ( cind eram vicepresedinta Asociatiei M Eminescu condusa de stranepotul poetului,,) am organizat o seara Eminescu Aman in cadrul.casei memoriale Th Aman implinindu se atunci 113 ani de cind a fost scris Luceafarul
A fost o seara extraordinara in atelierul artistului cu multi spectatori si sustinuta de mari interpreti de lieduri si romante
Momentul.culminant a fost maestrul Gh Cozorici care desi f bolnav ne a onorat invitatia ( in decembrie 1993 s a si stins)
Au trecut de atunci 30 de ani dar niciodata nu voi uita " cintecul de lebada"al maestrului care a recitat PLINGIND Luceafarul - poezia sa preferata-
O.mare suferinta i se citea pe chip lacrimi grele ii curgeau.pe obraji.si noi toti.am plins impreuna cu el
Toate momrntele le am inregistrate pe o caseta video pe care nu am tras o.pe dvd de frica ca o.pierd
La moartea dinsului la bis Sf Nicolae din Colentina i am dus o imensa orhidee alba si i am spus
"Adio luceafarul nostru ti am.adus o floare din partea lui.Eminescu"
Mai mult nu pot spune imi.curg toate lacrimile
Magistral,Doamne,ce înaintași am avut. Haideți oameni buni să ne trezim odată până nu e prea târziu.
Deșteptarea Români !
....că prea am dormit destul!
Este genial maestrul în recitare
Poezia lui Eminescu ramane in Univers pentru totdeauna, in veci si pururea va exista peste tot unde va fi viata.
Brilianta recitare a unei capodopere literare!
De acord, ua-cam.com/video/dlfK7ozjRQk/v-deo.html
Sublime! Grande come Leopardi e Foscolo! Multumesc frumos, Mihai! Grazie!
Vivat Eminescu!!! Vivat Cozorici!!! 🌟👏👍🙏🥲
Sa ne ridicam ochii spre cer si sa ne rugam ca ei, geniile romanesti sa ne mai lumineze calea!
Zise Intunecitul...
Sa ne ridicam ochii spre cer sa ne rugam sa vina oameni ce canta lowkey despre lucifer? ‘Nascut din pacat’ ‘cu ochi de mort ‘coborandu’se in noapte’ ‘nascut din mare’ ‘lumea mea si rece’ luceafar = lucifer.
Minunata fatastica nemuritoare ce nu pot uita nu mai am carteade poezi sint departe am cteva intiparite si nu le poat uita super cool mega geil irene
Eminescu este un geniu care credea în viața de după moarte,era un creștin care vorbea cu Dumnezeu, și toată această poezie ,,Luceafărul "este viata lui Mihai Eminescu exprimate simplu ,prin stilul său genial ,de geniu al literaturii române,.Ca si poet național,Eminescu își folosește propria sa experiență de viață, transpunere.o într.un veritabil poem de dragoste și de fapt chiar mai mult ,intr.o lecție de viață creștină, viața întru Dumnezeu, Tatăl care i se adresează acestuia spunându.i ca plara păcatului este moartea iar darul lui Dumnezeu pentru fii și fiicele sale care cred în Dumnezeu este viata veșnică, ceea ce înseamnă că Eminescu ,chiar dacă a folosit în opera sa literară expresii din mitologia indiană, în acest poem emblematic pentru literatură romane, amintește cat este de importanta credinta in Dumnezeu si asa cum IMANNUEL KANT a pus la baza tuturor lucrurilor esența materiei ,tot astfel si Mihai Eminescu a pus ca temelie acestei capodopere credinta in Dumnezeu si asa cum rezultă din ultimele vremuri ale poemului
'Trăind în cercul vostru strampt/Norocul vă petrece /Ci eu în lumea mea ma simt /Nemuritor și rece '.Inainte d3e convorbirea lui Hyperion cu Dumnezeu a fost si raspunsul Ce.ti pasa ție chip de lut dac.o.i fi eu sau altul "ceea ce înseamnă că conform Bibliei si criticilor lui George Călinescu din ,"Istoria Literaturii Române "Mihai Eminescu a fist geniul care nu a acceptat niciodată realitatea obiectivă,ci a avut întotdeauna propriile opinii și idei despre viața, religie ,mai precis Mihai Eminescu era un nationalist ,un mare admirator al ortodoxiei ,rezultând asta din scrierile sale la "Junimea "sub îndrumarea lui Tit7 Maiorescu,.
O alegorie cozmica de dragoste interstelară iconica ca iconicul nostru poet Mihai Eminescu ooo Cozorici trebuie să ți iubești tara sa interpretezi magistral geniul nostru interstelar și jejnic ooo
monumentala recitare, bunul Dumnezeu sa-l ierte pe Cozorici
Multumim Eminescu esti etern!!!!
Valentin.Zanfira
Geniala capodopera!!! Magistrala interpretare!!!
imi plac mult poeziile Luceafararul si Scrisorile 1,2,3,4,5.
Genială capodopera? Un mic pleonasm
@@lolirocknostru62 3mă
@@dacomaniac Adica mare.... pleonasm!!
Imi cer scuze , probabil eram foarte entuziasmat. Aveti dreptate este un pleonasm evident si imi cer scuze.sper sa fi fost doar genial (pleonasmul)
Am invatat aproape toata poezia in cateva ore, eram in generala, in timp ce ii asteptam pe ai mei sa vina din oras, n-aveam ce face. Cred ca s-au intors inainte de ultimele doua strofe. Preferata mea a fost intotdeauna partea a III-a, inca o mai stiu...
O stiam la perfeczie si eu, dar nu stiu cum a trebuit sa o spuma alcineva.
Spuna.
Poetul parca a facut special poezia ca sa fie recitata ma apoi de un mare maestru.
Minunat..ce versuri....ce recitator !?! ....multumim.
Felicia Budugan Gheorghe Cozorici. :))
minunat
MULȚUMESC CU RECUNOȘTINȚĂ ❤❤❤
As vrea sa fii Luceafar in noptile cu luna Iar eu sa fiu steluta ce iti intinde-o mana. Vom hoinari aievea prin mii de galaxii, Ne vom juca cu norii, vom fi din nou copii.
Perfect!!!!!!!!!!!!!!!! Foarte frumos, Bravoooo!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Supeba.incerc sa memorez o parte din ea.am ajuns la a 15 strofa. MULTUMIM Mihai Eminescu!
LA MULTI ANI lui Mihai Eminescu
Bă voi aveți grijă cu înjurăturile că vă ia dracu
PENTRU MINE, MIHAI EMINESCU A FOST ȘI VA RĂMÂNE IISUS HRISTOS AL POEZIEI ROMÂNEȘTI ȘI UNIVERSALE .
Prima oară când ascult.
Extraordinar de bine recital
Luceafarul e aproape ca Dumnezeu.
Inegalabilul Gheorghe Cozorici dând viață "LUCEAFARULUI".
20 24 O Capodopera.... Un Geniu ....Un Luceafar ......Mihai Eminescu
Exceptional .impresionant .
Doamne ce frumos!Felicitari!👏👏👏🙏
Magic!
oh, mulțumiri!
FENOMENALA POEZIE SI RECITAREA!!
Felicitări celui care ricită! :)
Ricardo Marele actor Gheorghe Cozorici, nu orice recitator :)
FABULOS!
MULȚUMESC !
Superb
Cea mai tare poezie!!!Felicitari lui mihai eminescu si celui care a recitat-o😀☺😮
Daris Cerchez
Așa frumos.
A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată.
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.
Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele.
Din umbra falnicelor bolţi
Ea pasul şi-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colţ
Luceafărul aşteaptă.
Privea în zare cum pe mări
Răsare şi străluce,
Pe mişcătoarele cărări
Corăbii negre duce.
Îl vede azi, îl vede mâini,
Astfel dorinţa-i gata;
El iar, privind de săptămâni,
Îi cade draga fată.
Cum ea pe coate-şi răzima
Visând ale ei tâmple,
De dorul lui şi inima
Şi sufletu-i se împle.
Şi cât de viu s-aprinde el
În orişicare sară,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apară.
...
Şi pas cu pas pe urma ei
Alunecă-n odaie,
Ţesând cu recile-i scântei
O mreajă de văpaie.
Şi când în pat se-ntinde drept
Copila să se culce,
I-atinge mâinile pe piept,
I-nchide geana dulce;
Şi din oglindă luminiş
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătând închişi
Pe faţa ei întoarsă.
Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglindă,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prindă.
Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspină:
- O, dulce-al nopţii mele domn,
De ce nu vii tu? Vină!
Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!
El asculta tremurător,
Se aprindea mai tare
Şi s-arunca fulgerător,
Se cufunda în mare;
Şi apa unde-au fost căzut
În cercuri se roteşte,
Şi din adânc necunoscut
Un mândru tânăr creşte.
Uşor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
Şi ţine-n mână un toiag
Încununat cu trestii.
Părea un tânăr voievod
Cu păr de aur moale,
Un vânăt giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.
Iar umbra feţei străvezii
E albă ca de ceară -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afară.
- Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ţi urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Şi mumă-mea e marea.
Ca în cămara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
Şi m-am născut din ape.
O, vin'! odorul meu nespus,
Şi lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.
Colo-n palate de mărgean
Te-oi duce veacuri multe,
Şi toată lumea-n ocean
De tine o s-asculte.
- O, eşti frumos, cum numa-n vis
Un înger se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată;
Străin la vorbă şi la port,
Luceşti fără de viaţă,
Căci eu sunt vie, tu eşti mort,
Şi ochiul tău mă-ngheaţă.
...
Trecu o zi, trecură trei
Şi iarăşi, noaptea, vine
Luceafărul deasupra ei
Cu razele-i senine.
Ea trebui de el în somn
Aminte să-şi aducă
Şi dor de-al valurilor domn
De inim-o apucă:
- Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!
Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
În locul unde piere;
În aer rumene văpăi
Se-ntind pe lumea-ntreagă,
Şi din a chaosului văi
Un mândru chip se-ncheagă;
Pe negre viţele-i de păr
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevăr
Scăldat în foc de soare.
Din negru giulgi se desfăşor
Marmoreele braţe,
El vine trist şi gânditor
Şi palid e la faţă;
Dar ochii mari şi minunaţi
Lucesc adânc himeric,
Ca două patimi fără saţ
Şi pline de-ntuneric.
- Din sfera mea venii cu greu
Ca să te-ascult ş-acuma,
Şi soarele e tatăl meu,
Iar noaptea-mi este muma;
O, vin', odorul meu nespus,
Şi lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.
O, vin', în părul tău bălai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să răsai
Mai mândră decât ele.
- O, eşti frumos cum numa-n vis
Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!
Mă dor de crudul tău amor
A pieptului meu coarde,
Şi ochii mari şi grei mă dor,
Privirea ta mă arde.
- Dar cum ai vrea să mă cobor?
Au nu-nţelegi tu oare,
Cum că eu sunt nemuritor,
Şi tu eşti muritoare?
- Nu caut vorbe pe ales,
Nici ştiu cum aş începe -
Deşi vorbeşti pe înţeles,
Eu nu te pot pricepe;
Dar dacă vrei cu crezământ
Să te-ndrăgesc pe tine,
Tu te coboară pe pământ,
Fii muritor ca mine.
- Tu-mi cei chiar nemurirea mea
În schimb pe-o sărutare,
Dar voi să ştii asemenea
Cât te iubesc de tare;
Da, mă voi naşte din păcat,
Primind o altă lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege.
Şi se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.
...
În vremea asta Cătălin,
Viclean copil de casă,
Ce umple cupele cu vin
Mesenilor la masă,
Un paj ce poartă pas cu pas
A-mpărătesii rochii,
Băiat din flori şi de pripas,
Dar îndrăzneţ cu ochii,
Cu obrăjei ca doi bujori
De rumeni, bată-i vina,
Se furişează pânditor
Privind la Cătălina.
Dar ce frumoasă se făcu
Şi mândră, arz-o focul;
Ei, Cătălin, acu-i acu
Ca să-ţi încerci norocul.
Şi-n treacăt o cuprinse lin
Într-un ungher degrabă.
- Da' ce vrei, mări Cătălin?
Ia du-t' de-ţi vezi de treabă.
- Ce voi? Aş vrea să nu mai stai
Pe gânduri totdeauna,
Să râzi mai bine şi să-mi dai
O gură, numai una.
- Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri,
Dă-mi pace, fugi departe -
O, de luceafărul din cer
M-a prins un dor de moarte.
Dacă nu ştii, ţi-aş arăta
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te mânia,
Ci stai cu binişorul.
Cum vânătoru-ntinde-n crâng
La păsărele laţul,
Când ţi-oi întinde braţul stâng
Să mă cuprinzi cu braţul;
Şi ochii tăi nemişcători
Sub ochii mei rămâie...
De te înalţ de subsuori
Te-nalţă din călcâie;
Când faţa mea se pleacă-n jos,
În sus rămâi cu faţa,
Să ne privim nesăţios
Şi dulce toată viaţa;
Şi ca să-ţi fie pe deplin
Iubirea cunoscută,
Când sărutându-te mă-nclin,
Tu iarăşi mă sărută.
Ea-l asculta pe copilaş
Uimită şi distrasă,
Şi ruşinos şi drăgălaş,
Mai nu vrea, mai se lasă,
Şi-i zice-ncet: - Încă de mic
Te cunoşteam pe tine,
Şi guraliv şi de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...
Dar un luceafăr, răsărit
Din liniştea uitării,
Dă orizon nemărginit
Singurătăţii mării;
Şi tainic genele le plec,
Căci mi le umple plânsul
Când ale apei valuri trec
Călătorind spre dânsul;
Luceşte c-un amor nespus,
Durerea să-mi alunge,
Dar se înalţă tot mai sus,
Ca să nu-l pot ajunge.
Pătrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte...
În veci îl voi iubi şi-n veci
Va rămânea departe...
De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca nişte stepe,
Dar nopţile-s de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai pot pricepe.
- Tu eşti copilă, asta e...
Hai ş-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Şi nu ne-or şti de nume,
Căci amândoi vom fi cuminţi,
Vom fi voioşi şi teferi,
Vei pierde dorul de părinţi
Şi visul de luceferi.
...
Porni luceafărul. Creşteau
În cer a lui aripe,
Şi căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.
Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele -
Părea un fulger ne'ntrerupt
Rătăcitor prin ele.
Şi din a chaosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentâi,
Cum izvorau lumine;
Cum izvorând îl înconjor
Ca nişte mări, de-a-notul...
El zboară, gând purtat de dor,
Pân' piere totul, totul;
Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaşte,
Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte.
Nu e nimic şi totuşi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitării celei oarbe.
- De greul negrei vecinicii,
Părinte, mă dezleagă
Şi lăudat pe veci să fii
Pe-a lumii scară-ntreagă;
O, cere-mi, Doamne, orice preţ
Dar dă-mi o altă soarte,
Căci tu izvor eşti de vieţi
Şi dătător de moarte;
Reia-mi al nemuririi nimb
Şi focul din privire,
Şi pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire...
Din chaos, Doamne,-am apărut
Şi m-aş întoarce-n chaos...
Şi din repaos m-am născut,
Mi-e sete de repaos.
- Hyperion, ce din genuni
Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne şi minuni
Care n-au chip şi nume;
Tu vrei un om să te socoţi
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toţi,
S-ar naşte iarăşi oameni.
Ei numai doar durează-n vânt
Deşerte idealuri -
Când valuri află un mormânt,
Răsar în urmă valuri;
Ei doar au stele cu noroc
Şi prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc
Şi nu cunoaştem moarte.
Din sânul vecinicului ieri
Trăieşte azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăşi soare;
Părând pe veci a răsări,
Din urmă moartea-l paşte,
Căci toţi se nasc spre a muri
Şi mor spre a se naşte.
Iar tu, Hyperion, rămâi
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuvântul meu dentâi -
Să-ţi dau înţelepciune?
Vrei să dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cântare
Să se ia munţii cu păduri
Şi insulele-n mare?
Vrei poate-n faptă să arăţi
Dreptate şi tărie?
Ţi-aş da pământul în bucăţi
Să-l faci împărăţie.
Îţi dau catarg lângă catarg,
Oştiri spre a străbate
Pământu-n lung şi marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...
Şi pentru cine vrei să mori?
Întoarce-te, te-ndreaptă
Spre-acel pământ rătăcitor
Şi vezi ce te aşteaptă.
...
În locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Şi, ca şi-n ziua cea de ieri,
Lumina şi-o revarsă.
Căci este sara-n asfinţit
Şi noaptea o să-nceapă;
Răsare luna liniştit
Şi tremurând din apă
Şi umple cu-ale ei scântei
Cărările din crânguri.
Sub şirul lung de mândri tei
Şedeau doi tineri singuri:
- O, lasă-mi capul meu pe sân,
Iubito, să se culce
Sub raza ochiului senin
Şi negrăit de dulce;
Cu farmecul luminii reci
Gândirile străbate-mi,
Revarsă linişte de veci
Pe noaptea mea de patimi.
Şi de asupra mea rămâi
Durerea mea de-o curmă,
Căci eşti iubirea mea dentâi
Şi visul meu din urmă.
Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor faţă:
Abia un braţ pe gât i-a pus
Şi ea l-a prins în braţe...
Miroase florile-argintii
Şi cad, o dulce ploaie,
Pe creştetele-a doi copii
Cu plete lungi, bălaie.
Ea, îmbătată de amor,
Ridică ochii. Vede
Luceafărul. Şi-ncetişor
Dorinţele-i încrede:
- Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n codru şi în gând,
Norocu-mi luminează!
El tremură ca alte dăţi
În codri şi pe dealuri,
Călăuzind singurătăţi
De mişcătoare valuri;
Dar nu mai cade ca-n trecut
În mări din tot înaltul:
- Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.
Multumesc! Multumesc! Multumesc!
Frumos. ..multumesc
Doi Titani 💖💖EMINESCU ȘI COZORICI... (CEEEE MARI ACTORI AM AVUT NOI ROMÂNII💕💓💞MONȘTRI SACRI 😓😪😪🔥🔥🔥🔥🔥
EMINESCU 💓💖 ,,GENIU PUSTIU"🌠⭐🌟⭐🌟⭐🔥🔺🔻
Mă iubești tu,Diana? -Eu...iubesc pe Mihai Eminescu...Tu,mon poete,mi-ești cel mai drag de pe pământ,dar iubire?Pe acest pământ...nu știu ce este iubirea!Tu mi-ești cel mai drag de pe pământ...Eminescu ete în sufletul meu...
Ata ete.
Magistral!
Minunata recitare!
Foarte Frumos!
Multumesc !
Mini3005 MINUNAT, GENIU ADEVARAT
Very good! Thank you!
Super tare piesa, am ascultat-o toata noaptea de Revelion, rupe trapper-ul asta Lil Mihaita
Sa vezi remake ul cu lil Pump si Killer Guta