Minunat !!!! Absolut minunat !!!!! Fiindu-mi foarte cunoscut acest 💖Poem Eminescian 💖, vizionarea a fost magică!!!!! Și eu vă mulțumesc atât de mult ! Mulțumesc mult!!! 🙏💖......
Foarte frumos și original acest mod de prezentare a minunatului poem. Adevărul este că majoritatea elevilor nu au răbdare să citească, așa că această variantă este o idee foarte bună.🌹
Fetița mea de 3 ani adoarme in fiecare seară ascultând acest video clip in loc de poveste)))) Vocele si fonul muzical sunt foarte plăcute. Felicitări! In fiecare seara inainte de culcare cere "povestea cu fetița".... asa percepe ea la 3 ani Luceafarul!😊
A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată. Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. Şi era una la părinţi Şi mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţi Şi luna între stele. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul şi-l îndreaptă Lângă fereastră, unde-n colţ Luceafărul aşteaptă. Privea în zare cum pe mări Răsare şi străluce, Pe mişcătoarele cărări Corăbii negre duce. Îl vede azi, îl vede mâini, Astfel dorinţa-i gata; El iar, privind de săptămâni, Îi cade draga fată. Cum ea pe coate-şi răzima Visând ale ei tâmple, De dorul lui şi inima Şi sufletu-i se împle. Şi cât de viu s-aprinde el În orişicare sară, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apară. ... Şi pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Ţesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie. Şi când în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mâinile pe piept, I-nchide geana dulce; Şi din oglindă luminiş Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătând închişi Pe faţa ei întoarsă. Ea îl privea cu un surâs, El tremura-n oglindă, Căci o urma adânc în vis De suflet să se prindă. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspină: - O, dulce-al nopţii mele domn, De ce nu vii tu? Vină! Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gând Şi viaţa-mi luminează! El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Şi s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare; Şi apa unde-au fost căzut În cercuri se roteşte, Şi din adânc necunoscut Un mândru tânăr creşte. Uşor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Şi ţine-n mână un toiag Încununat cu trestii. Părea un tânăr voievod Cu păr de aur moale, Un vânăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra feţei străvezii E albă ca de ceară - Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. - Din sfera mea venii cu greu Ca să-ţi urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Şi mumă-mea e marea. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborât cu-al meu senin Şi m-am născut din ape. O, vin'! odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Şi toată lumea-n ocean De tine o s-asculte. - O, eşti frumos, cum numa-n vis Un înger se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată; Străin la vorbă şi la port, Luceşti fără de viaţă, Căci eu sunt vie, tu eşti mort, Şi ochiul tău mă-ngheaţă. ... Trecu o zi, trecură trei Şi iarăşi, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el în somn Aminte să-şi aducă Şi dor de-al valurilor domn De inim-o apucă: - Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gând Şi viaţa-mi luminează! Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere; În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă, Şi din a chaosului văi Un mândru chip se-ncheagă; Pe negre viţele-i de păr Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevăr Scăldat în foc de soare. Din negru giulgi se desfăşor Marmoreele braţe, El vine trist şi gânditor Şi palid e la faţă; Dar ochii mari şi minunaţi Lucesc adânc himeric, Ca două patimi fără saţ Şi pline de-ntuneric. - Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ş-acuma, Şi soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma; O, vin', odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O, vin', în părul tău bălai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai Mai mândră decât ele. - O, eşti frumos cum numa-n vis Un demon se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată! Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde, Şi ochii mari şi grei mă dor, Privirea ta mă arde. - Dar cum ai vrea să mă cobor? Au nu-nţelegi tu oare, Cum că eu sunt nemuritor, Şi tu eşti muritoare? - Nu caut vorbe pe ales, Nici ştiu cum aş începe - Deşi vorbeşti pe înţeles, Eu nu te pot pricepe; Dar dacă vrei cu crezământ Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pământ, Fii muritor ca mine. - Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare, Dar voi să ştii asemenea Cât te iubesc de tare; Da, mă voi naşte din păcat, Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege. Şi se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. ... În vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă, Ce umple cupele cu vin Mesenilor la masă, Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii, Băiat din flori şi de pripas, Dar îndrăzneţ cu ochii, Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furişează pânditor Privind la Cătălina. Dar ce frumoasă se făcu Şi mândră, arz-o focul; Ei, Cătălin, acu-i acu Ca să-ţi încerci norocul. Şi-n treacăt o cuprinse lin Într-un ungher degrabă. - Da' ce vrei, mări Cătălin? Ia du-t' de-ţi vezi de treabă. - Ce voi? Aş vrea să nu mai stai Pe gânduri totdeauna, Să râzi mai bine şi să-mi dai O gură, numai una. - Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri, Dă-mi pace, fugi departe - O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte.
Dacă nu ştii, ţi-aş arăta Din bob în bob amorul, Ci numai nu te mânia, Ci stai cu binişorul. Cum vânătoru-ntinde-n crâng La păsărele laţul, Când ţi-oi întinde braţul stâng Să mă cuprinzi cu braţul; Şi ochii tăi nemişcători Sub ochii mei rămâie... De te înalţ de subsuori Te-nalţă din călcâie; Când faţa mea se pleacă-n jos, În sus rămâi cu faţa, Să ne privim nesăţios Şi dulce toată viaţa; Şi ca să-ţi fie pe deplin Iubirea cunoscută, Când sărutându-te mă-nclin, Tu iarăşi mă sărută. Ea-l asculta pe copilaş Uimită şi distrasă, Şi ruşinos şi drăgălaş, Mai nu vrea, mai se lasă, Şi-i zice-ncet: - Încă de mic Te cunoşteam pe tine, Şi guraliv şi de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafăr, răsărit Din liniştea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătăţii mării; Şi tainic genele le plec, Căci mi le umple plânsul Când ale apei valuri trec Călătorind spre dânsul; Luceşte c-un amor nespus, Durerea să-mi alunge, Dar se înalţă tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge. Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... În veci îl voi iubi şi-n veci Va rămânea departe... De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca nişte stepe, Dar nopţile-s de-un farmec sfânt Ce nu-l mai pot pricepe. - Tu eşti copilă, asta e... Hai ş-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Şi nu ne-or şti de nume, Căci amândoi vom fi cuminţi, Vom fi voioşi şi teferi, Vei pierde dorul de părinţi Şi visul de luceferi. ... Porni luceafărul. Creşteau În cer a lui aripe, Şi căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele - Părea un fulger ne'ntrerupt Rătăcitor prin ele. Şi din a chaosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dentâi, Cum izvorau lumine; Cum izvorând îl înconjor Ca nişte mări, de-a-notul... El zboară, gând purtat de dor, Pân' piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaşte, Şi vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naşte. Nu e nimic şi totuşi e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. - De greul negrei vecinicii, Părinte, mă dezleagă Şi lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă; O, cere-mi, Doamne, orice preţ Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor eşti de vieţi Şi dătător de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire, Şi pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire... Din chaos, Doamne,-am apărut Şi m-aş întoarce-n chaos... Şi din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos. - Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne şi minuni Care n-au chip şi nume; Tu vrei un om să te socoţi Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toţi, S-ar naşte iarăşi oameni. Ei numai doar durează-n vânt Deşerte idealuri - Când valuri află un mormânt, Răsar în urmă valuri; Ei doar au stele cu noroc Şi prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc Şi nu cunoaştem moarte. Din sânul vecinicului ieri Trăieşte azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăşi soare; Părând pe veci a răsări, Din urmă moartea-l paşte, Căci toţi se nasc spre a muri Şi mor spre a se naşte. Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvântul meu dentâi - Să-ţi dau înţelepciune? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cântare Să se ia munţii cu păduri Şi insulele-n mare? Vrei poate-n faptă să arăţi Dreptate şi tărie? Ţi-aş da pământul în bucăţi Să-l faci împărăţie. Îţi dau catarg lângă catarg, Oştiri spre a străbate Pământu-n lung şi marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Şi pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pământ rătăcitor Şi vezi ce te aşteaptă. ... În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Şi, ca şi-n ziua cea de ieri, Lumina şi-o revarsă. Căci este sara-n asfinţit Şi noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniştit Şi tremurând din apă Şi umple cu-ale ei scântei Cărările din crânguri. Sub şirul lung de mândri tei Şedeau doi tineri singuri: - O, lasă-mi capul meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Şi negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă linişte de veci Pe noaptea mea de patimi. Şi de asupra mea rămâi Durerea mea de-o curmă, Căci eşti iubirea mea dentâi Şi visul meu din urmă. Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor faţă: Abia un braţ pe gât i-a pus Şi ea l-a prins în braţe... Miroase florile-argintii Şi cad, o dulce ploaie, Pe creştetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Şi-ncetişor Dorinţele-i încrede: - Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru şi în gând, Norocu-mi luminează! El tremură ca alte dăţi În codri şi pe dealuri, Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul: - Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor şi rece.
Mamă, ce animație! Am rămas fără cuvinte! Mi-a plăcut foarte mult. Ai făcut așa de bine animația, exact cum descrie Eminescu în poem. Și dramatizarea e minunată, recital expresiv. Felicitări pentru munca depusă ❤️
Am aflat de acest videoclip anul trecut pentru titularizare. Il revad in acest an pentru definitivat.Este de foarte mare ajutor pentru o persoana care nu prea iubeste poezia:)) .Singurul videoclip la care ma uit de placere, care este de ajutor si chiar il inteleg foarte bine.Iti multumesc enorm!
De la Nicolae Dabija știu din 2012 (ua-cam.com/video/VMtuW1xdnS8/v-deo.html) următoarea întâmplare post-belică din URSS.: Un prizonier român trecut prin toate temnițele, lagărele de muncă forțată si incercările nu puține la număr cate le-a avut de trecut în prizonierat la ruși a scăpat totuși cu viață. Ajuns într-un sat uitat de lume din Kirchizia, sau cine știe ce altă republică din imperiu, ca să câștige o pâine s-a angajat la o școală profesor de limba franceză. Avea talent pedagogic, iubea copiii si copiii îl iubeau pe el. Ca urmare micii elevi invățau pe rupte si foarte repede se făceau văzute așa de mari progrese, încât in clasă se vorbea o franceză de mai mare dragul. Si așa au trecut niște ani. Părinții erau mulțumiți, copiii de-a dreptul entuziasmați. Intre timp, tehnica mai evoluase. Poate că se mai și distribuiseră oarece telefoane sau cine stie ce alte aparate de comunicare. Pacea din imperiu a fost propice și pentru lărgirea rețelei care unea periferia de centru, Trecând vremea, satul cel pierdut de lume n-a mai fost chiar asa de pierdut. Intr-o bună zi profesorul de franceză s-a trezit cu o inspectie de la învățământ. Inspectorii si-au concentarat auzul, si-au rememorat toate cuvintele franțuzești pe care le mai știau din școala de mult abandonată în favoarea sarcinilor politice, si totul a fost zadarnic. Nu reușeau să priceapă nici un cuvințel din ce vorbeau elevii in timpul orei cu profesorul lor..In pauză s-a dezlegat si misterul: profesorul. in loc să-i invețe pe copii franceza, îi învăța românește. Cum le-a explicat inspectorilor, tot o limbă romanică, așadar înrudită cu franceza, italiana, portugheza, etcS-a raportat mai sus. s-a pârât mai jos. Dar nimic n-a putut fi schimbat din cauza părinților care-l iubeau pe profesor la fel de tare ca si elevii săi. Așa că domnul profesor a continuat să predea, ca până atunci,.aceeași limbă romanică, bine inrudită cu franceza.
Am rămas fără cuvinte, , le-am văzut pe toate :) Dacă aș fi avut pe atunci "ecranizarea" asta, poate nu trebuia să ajung în sesiunea a doua :))) am luat 8.4 până la urmă....tot nu citisem nimic nici pentru sesiunea a doua :))) dar "ecranizarea" asta....e de căpătâi :))) e.......de referință :)))) Hyperion zici că-i Thanos :))))) mi-ai făcut ziua
Am rămas fără aer :)))))) nu mai pot, gata, le-am văzut pe toate :)))) eu am dat bacul în 2012 și nu l-am luat din prima sesiune, pentru că m-am auto-exclus de la examen (primisem fix asta, Luceafărul)....nu citisem abolut nimic, ci mă uitasem doar la ecranizări. Dacă aș fi avut pe atunci "ecranizarea" asta, poate nu trebuia să ajung în sesiunea a doua :))) am luat 8.4 până la urmă....tot nu citisem nimic nici pentru sesiunea a doua :))) dar "ecranizarea" asta....e de căpătâi :))) e.......de referință :)))) Hyperion zici că-i Thanos :))))) mi-ai făcut ziua
În versiunea franceză , traducătorul face o greșeală capitală : când îl invocă a treia oară pe Luceafăr , fata nu- i mai cere să - i lumineze viața ( la vie ) , ci norocul . Traducătorul nu a înțeles această schimbare de atitudine a fetei , care , afectiv , înseamnă despărțirea de iubirea platonică și acceptarea unei iubiri pământești , alături de Cătălin .
Ca veux dire Une étoile polaire est, de façon générale en astronomie, une étoile visible à l’œil nu se trouvant approximativement dans l'alignement de l’axe de rotation d’une planète, en particulier la Terre.
frumos, dar ai omis unele aspecte din poezie foarte evidente, in animatia ta, luceafarul nu seamana prima data cu un inger si apoi cu un demon, e acelas chip și n-are par desi in poezie spune si despre mantie și despre plete, iar ea e blonda.
salut, ai dreptate. Acum citiva ani cind l-am creat eram studient, multe nu cunosteam, a fost creat asa ca o incercare. Am lucrat de unul singur, nu este o scuza car asta era realitatea la cel moment. sorry
Personajul tau musculos nu are nicio legatura cu luceafarul descris de Eminescu si nici printesa din filmuletul tau nu seamana cu copila cu parul balai din versurile lui Eminescu
Minunat !!!! Absolut minunat !!!!! Fiindu-mi foarte cunoscut acest 💖Poem Eminescian 💖, vizionarea a fost magică!!!!! Și eu vă mulțumesc atât de mult ! Mulțumesc mult!!! 🙏💖......
Nu pot sa cred ca ma uit de placere la asta dupa 4 luni de la bac..
Este superb, nu imi pot imagina cata munca a fost necesara prentru realizarea acestei capodobere! Ma inclin!
Merci mult
Pãi puteati sã-l faceti pe Luceafãr putin mai chipesi!
Data viitoare fac, promit ;)
Thanos
Exceptional. Ati facut aceasta opera si mai atractiva ❤️
multumesc
Frate sunteți belea. Am stat fix. Minunat. Felicitări. In sfârșit ceva ok pe UA-cam ăsta. Spor !
Merci mult
Foarte frumos și original acest mod de prezentare a minunatului poem.
Adevărul este că majoritatea elevilor nu au răbdare să citească, așa că această variantă este o idee foarte bună.🌹
in sfarsit am inteles si eu poemul asta, Multumesc, foarte frumos prezenat, ps.maine am bacu,;,
same.am studiat poemul de 3 ori si totusi nu stiu sa ma leg de tablouri
succes la examen
@@tcibok MULTUMESC, L,AM LUAT
@@elenailie4768cu cat
Cu cât ai luat sora, și acum muncești sau culegi prunele în Germania?
Acum l-am revăzut din nou este foarte frumos lucrat videoclipul. Felicitari!
Merci
Fetița mea de 3 ani adoarme in fiecare seară ascultând acest video clip in loc de poveste)))) Vocele si fonul muzical sunt foarte plăcute. Felicitări!
In fiecare seara inainte de culcare cere "povestea cu fetița".... asa percepe ea la 3 ani Luceafarul!😊
Imi pare bine
Am dat BAC-ul la romana rezumand videoclipul asta in 2018 si am luat 9,55. Multe multumiri :)))
Succes mult in continuare. Sunt bucuros ca am putit fi de folos. Merci pentru abonare ;)
Superb! Mulțumim.💯💖
Cu placere
I didn't know this poem from Mihai Eminescu before I watch this film! Very interesting Luceafarul version!
Mihai Eminescu is a genius, and this poem luceafarul or in English hyperion, is the best love poem in the world
Foarte frumos, nu cunoșteam nimic din această poezie, chiar am căutat foarte mult și e singura pe care o pot înțelege. Mulțumesc frumos! 🥰
Multumesc mult pentru apreciere. Mihai Eminescu a facut tôt, eu pur si simplu am redat visual ceia ce el a scris.
M-a facut sa iubesc mai mult aceasta operă.❤
mihai eminescu este geniu si poezia luceafarul ma uit si nu ma pot satura
Este geniu numai eminescu, ave-ti dreptate
A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată.
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.
Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele.
Din umbra falnicelor bolţi
Ea pasul şi-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colţ
Luceafărul aşteaptă.
Privea în zare cum pe mări
Răsare şi străluce,
Pe mişcătoarele cărări
Corăbii negre duce.
Îl vede azi, îl vede mâini,
Astfel dorinţa-i gata;
El iar, privind de săptămâni,
Îi cade draga fată.
Cum ea pe coate-şi răzima
Visând ale ei tâmple,
De dorul lui şi inima
Şi sufletu-i se împle.
Şi cât de viu s-aprinde el
În orişicare sară,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apară.
...
Şi pas cu pas pe urma ei
Alunecă-n odaie,
Ţesând cu recile-i scântei
O mreajă de văpaie.
Şi când în pat se-ntinde drept
Copila să se culce,
I-atinge mâinile pe piept,
I-nchide geana dulce;
Şi din oglindă luminiş
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătând închişi
Pe faţa ei întoarsă.
Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglindă,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prindă.
Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspină:
- O, dulce-al nopţii mele domn,
De ce nu vii tu? Vină!
Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!
El asculta tremurător,
Se aprindea mai tare
Şi s-arunca fulgerător,
Se cufunda în mare;
Şi apa unde-au fost căzut
În cercuri se roteşte,
Şi din adânc necunoscut
Un mândru tânăr creşte.
Uşor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
Şi ţine-n mână un toiag
Încununat cu trestii.
Părea un tânăr voievod
Cu păr de aur moale,
Un vânăt giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.
Iar umbra feţei străvezii
E albă ca de ceară -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afară.
- Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ţi urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Şi mumă-mea e marea.
Ca în cămara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
Şi m-am născut din ape.
O, vin'! odorul meu nespus,
Şi lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.
Colo-n palate de mărgean
Te-oi duce veacuri multe,
Şi toată lumea-n ocean
De tine o s-asculte.
- O, eşti frumos, cum numa-n vis
Un înger se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată;
Străin la vorbă şi la port,
Luceşti fără de viaţă,
Căci eu sunt vie, tu eşti mort,
Şi ochiul tău mă-ngheaţă.
...
Trecu o zi, trecură trei
Şi iarăşi, noaptea, vine
Luceafărul deasupra ei
Cu razele-i senine.
Ea trebui de el în somn
Aminte să-şi aducă
Şi dor de-al valurilor domn
De inim-o apucă:
- Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!
Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
În locul unde piere;
În aer rumene văpăi
Se-ntind pe lumea-ntreagă,
Şi din a chaosului văi
Un mândru chip se-ncheagă;
Pe negre viţele-i de păr
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevăr
Scăldat în foc de soare.
Din negru giulgi se desfăşor
Marmoreele braţe,
El vine trist şi gânditor
Şi palid e la faţă;
Dar ochii mari şi minunaţi
Lucesc adânc himeric,
Ca două patimi fără saţ
Şi pline de-ntuneric.
- Din sfera mea venii cu greu
Ca să te-ascult ş-acuma,
Şi soarele e tatăl meu,
Iar noaptea-mi este muma;
O, vin', odorul meu nespus,
Şi lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.
O, vin', în părul tău bălai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să răsai
Mai mândră decât ele.
- O, eşti frumos cum numa-n vis
Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!
Mă dor de crudul tău amor
A pieptului meu coarde,
Şi ochii mari şi grei mă dor,
Privirea ta mă arde.
- Dar cum ai vrea să mă cobor?
Au nu-nţelegi tu oare,
Cum că eu sunt nemuritor,
Şi tu eşti muritoare?
- Nu caut vorbe pe ales,
Nici ştiu cum aş începe -
Deşi vorbeşti pe înţeles,
Eu nu te pot pricepe;
Dar dacă vrei cu crezământ
Să te-ndrăgesc pe tine,
Tu te coboară pe pământ,
Fii muritor ca mine.
- Tu-mi cei chiar nemurirea mea
În schimb pe-o sărutare,
Dar voi să ştii asemenea
Cât te iubesc de tare;
Da, mă voi naşte din păcat,
Primind o altă lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege.
Şi se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.
...
În vremea asta Cătălin,
Viclean copil de casă,
Ce umple cupele cu vin
Mesenilor la masă,
Un paj ce poartă pas cu pas
A-mpărătesii rochii,
Băiat din flori şi de pripas,
Dar îndrăzneţ cu ochii,
Cu obrăjei ca doi bujori
De rumeni, bată-i vina,
Se furişează pânditor
Privind la Cătălina.
Dar ce frumoasă se făcu
Şi mândră, arz-o focul;
Ei, Cătălin, acu-i acu
Ca să-ţi încerci norocul.
Şi-n treacăt o cuprinse lin
Într-un ungher degrabă.
- Da' ce vrei, mări Cătălin?
Ia du-t' de-ţi vezi de treabă.
- Ce voi? Aş vrea să nu mai stai
Pe gânduri totdeauna,
Să râzi mai bine şi să-mi dai
O gură, numai una.
- Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri,
Dă-mi pace, fugi departe -
O, de luceafărul din cer
M-a prins un dor de moarte.
Dacă nu ştii, ţi-aş arăta
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te mânia,
Ci stai cu binişorul.
Cum vânătoru-ntinde-n crâng
La păsărele laţul,
Când ţi-oi întinde braţul stâng
Să mă cuprinzi cu braţul;
Şi ochii tăi nemişcători
Sub ochii mei rămâie...
De te înalţ de subsuori
Te-nalţă din călcâie;
Când faţa mea se pleacă-n jos,
În sus rămâi cu faţa,
Să ne privim nesăţios
Şi dulce toată viaţa;
Şi ca să-ţi fie pe deplin
Iubirea cunoscută,
Când sărutându-te mă-nclin,
Tu iarăşi mă sărută.
Ea-l asculta pe copilaş
Uimită şi distrasă,
Şi ruşinos şi drăgălaş,
Mai nu vrea, mai se lasă,
Şi-i zice-ncet: - Încă de mic
Te cunoşteam pe tine,
Şi guraliv şi de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...
Dar un luceafăr, răsărit
Din liniştea uitării,
Dă orizon nemărginit
Singurătăţii mării;
Şi tainic genele le plec,
Căci mi le umple plânsul
Când ale apei valuri trec
Călătorind spre dânsul;
Luceşte c-un amor nespus,
Durerea să-mi alunge,
Dar se înalţă tot mai sus,
Ca să nu-l pot ajunge.
Pătrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte...
În veci îl voi iubi şi-n veci
Va rămânea departe...
De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca nişte stepe,
Dar nopţile-s de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai pot pricepe.
- Tu eşti copilă, asta e...
Hai ş-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Şi nu ne-or şti de nume,
Căci amândoi vom fi cuminţi,
Vom fi voioşi şi teferi,
Vei pierde dorul de părinţi
Şi visul de luceferi.
...
Porni luceafărul. Creşteau
În cer a lui aripe,
Şi căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.
Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele -
Părea un fulger ne'ntrerupt
Rătăcitor prin ele.
Şi din a chaosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentâi,
Cum izvorau lumine;
Cum izvorând îl înconjor
Ca nişte mări, de-a-notul...
El zboară, gând purtat de dor,
Pân' piere totul, totul;
Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaşte,
Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte.
Nu e nimic şi totuşi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitării celei oarbe.
- De greul negrei vecinicii,
Părinte, mă dezleagă
Şi lăudat pe veci să fii
Pe-a lumii scară-ntreagă;
O, cere-mi, Doamne, orice preţ
Dar dă-mi o altă soarte,
Căci tu izvor eşti de vieţi
Şi dătător de moarte;
Reia-mi al nemuririi nimb
Şi focul din privire,
Şi pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire...
Din chaos, Doamne,-am apărut
Şi m-aş întoarce-n chaos...
Şi din repaos m-am născut,
Mi-e sete de repaos.
- Hyperion, ce din genuni
Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne şi minuni
Care n-au chip şi nume;
Tu vrei un om să te socoţi
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toţi,
S-ar naşte iarăşi oameni.
Ei numai doar durează-n vânt
Deşerte idealuri -
Când valuri află un mormânt,
Răsar în urmă valuri;
Ei doar au stele cu noroc
Şi prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc
Şi nu cunoaştem moarte.
Din sânul vecinicului ieri
Trăieşte azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăşi soare;
Părând pe veci a răsări,
Din urmă moartea-l paşte,
Căci toţi se nasc spre a muri
Şi mor spre a se naşte.
Iar tu, Hyperion, rămâi
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuvântul meu dentâi -
Să-ţi dau înţelepciune?
Vrei să dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cântare
Să se ia munţii cu păduri
Şi insulele-n mare?
Vrei poate-n faptă să arăţi
Dreptate şi tărie?
Ţi-aş da pământul în bucăţi
Să-l faci împărăţie.
Îţi dau catarg lângă catarg,
Oştiri spre a străbate
Pământu-n lung şi marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...
Şi pentru cine vrei să mori?
Întoarce-te, te-ndreaptă
Spre-acel pământ rătăcitor
Şi vezi ce te aşteaptă.
...
În locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Şi, ca şi-n ziua cea de ieri,
Lumina şi-o revarsă.
Căci este sara-n asfinţit
Şi noaptea o să-nceapă;
Răsare luna liniştit
Şi tremurând din apă
Şi umple cu-ale ei scântei
Cărările din crânguri.
Sub şirul lung de mândri tei
Şedeau doi tineri singuri:
- O, lasă-mi capul meu pe sân,
Iubito, să se culce
Sub raza ochiului senin
Şi negrăit de dulce;
Cu farmecul luminii reci
Gândirile străbate-mi,
Revarsă linişte de veci
Pe noaptea mea de patimi.
Şi de asupra mea rămâi
Durerea mea de-o curmă,
Căci eşti iubirea mea dentâi
Şi visul meu din urmă.
Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor faţă:
Abia un braţ pe gât i-a pus
Şi ea l-a prins în braţe...
Miroase florile-argintii
Şi cad, o dulce ploaie,
Pe creştetele-a doi copii
Cu plete lungi, bălaie.
Ea, îmbătată de amor,
Ridică ochii. Vede
Luceafărul. Şi-ncetişor
Dorinţele-i încrede:
- Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n codru şi în gând,
Norocu-mi luminează!
El tremură ca alte dăţi
În codri şi pe dealuri,
Călăuzind singurătăţi
De mişcătoare valuri;
Dar nu mai cade ca-n trecut
În mări din tot înaltul:
- Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.
Super génial, Foarte frunoasa poézie
Merci mult, am invatat-o la scoala pederost. A fost greu Dar Placut
Mamă, ce animație! Am rămas fără cuvinte! Mi-a plăcut foarte mult. Ai făcut așa de bine animația, exact cum descrie Eminescu în poem. Și dramatizarea e minunată, recital expresiv. Felicitări pentru munca depusă ❤️
multumesc
@@tcibok q
Belle version de Luceafarul Ion Eminescu!
Merci, eminescu it’s very cool
Ce frumos ! Bravo !!!
Merci mult
povestea copilariei, bravo!
Povestea intregii natiuni
La multi ani Limba Romana!!! Te iubim!!! Romania Mare te iubim!!! ❤❤❤❤❤🎉🎉🎉🎉🎉
Bravo, foarte bun!!!
Merci mult
Ce iubeam eu Luceafarul, dar acum… ador acest poem
Merci mult, si eu iubeam de aceia si am facut o mica animatie. Merci pentru apreciere
Outstanding. A new perspective of one of the greatest stories, Luceafarul by Mihai Eminescu.
you're right, mihai eminescu's luceafarul also called hyperion, is the biggest love poem in the world and in my opinion it is also the most beautiful
luceafarul este un poem imortal, super animatie, ideie geiala
Ai dreptate, luceafarul Sau Hyperion este ceva nemaipomenit
Mulțumesc frumos, de mult ajutor in perioada bacalureatului, nici nu am stiut cand au trecut 15 minute!
Cu placere
Am aflat de acest videoclip anul trecut pentru titularizare. Il revad in acest an pentru definitivat.Este de foarte mare ajutor pentru o persoana care nu prea iubeste poezia:)) .Singurul videoclip la care ma uit de placere, care este de ajutor si chiar il inteleg foarte bine.Iti multumesc enorm!
Imi pare bine ça este de folos ☺️
Doamne ajută să pice luni :)
O sa pice :)
moara cu noroc sau baltagul
Frumos, fără cuvinte.🙂
Merci
Mulțumim din suflet!! 😇🤗🤗
Cu placere, merci pentru apreciere ☺️
Luceafărul e Giga Chad
Luceafarul este cel mai tare din parcare
De la Nicolae Dabija știu din 2012 (ua-cam.com/video/VMtuW1xdnS8/v-deo.html) următoarea întâmplare post-belică din URSS.: Un prizonier român trecut prin toate temnițele, lagărele de muncă forțată si incercările nu puține la număr cate le-a avut de trecut în prizonierat la ruși a scăpat totuși cu viață. Ajuns într-un sat uitat de lume din Kirchizia, sau cine știe ce altă republică din imperiu, ca să câștige o pâine s-a angajat la o școală profesor de limba franceză. Avea talent pedagogic, iubea copiii si copiii îl iubeau pe el. Ca urmare micii elevi invățau pe rupte si foarte repede se făceau văzute așa de mari progrese, încât in clasă se vorbea o franceză de mai mare dragul. Si așa au trecut niște ani. Părinții erau mulțumiți, copiii de-a dreptul entuziasmați. Intre timp, tehnica mai evoluase. Poate că se mai și distribuiseră oarece telefoane sau cine stie ce alte aparate de comunicare. Pacea din imperiu a fost propice și pentru lărgirea rețelei care unea periferia de centru, Trecând vremea, satul cel pierdut de lume n-a mai fost chiar asa de pierdut. Intr-o bună zi profesorul de franceză s-a trezit cu o inspectie de la învățământ. Inspectorii si-au concentarat auzul, si-au rememorat toate cuvintele franțuzești pe care le mai știau din școala de mult abandonată în favoarea sarcinilor politice, si totul a fost zadarnic. Nu reușeau să priceapă nici un cuvințel din ce vorbeau elevii in timpul orei cu profesorul lor..In pauză s-a dezlegat si misterul: profesorul. in loc să-i invețe pe copii franceza, îi învăța românește. Cum le-a explicat inspectorilor, tot o limbă romanică, așadar înrudită cu franceza, italiana, portugheza, etcS-a raportat mai sus. s-a pârât mai jos. Dar nimic n-a putut fi schimbat din cauza părinților care-l iubeau pe profesor la fel de tare ca si elevii săi. Așa că domnul profesor a continuat să predea, ca până atunci,.aceeași limbă romanică, bine inrudită cu franceza.
Felicitări pentru atâta munca!
Merci
mi-a placut, a fost o experienta, #lifechanging, nu mai dorm la noapte.
cel mai bun videoclip de pe intregul youtube
mmm pedo
ireal de buna animatia
Merci mult, oricum Trebu sa te odihnesti
Merci pentru apreciere ☺️
E minunat! Ai imaginatie
Multumesc mult
So beautiful 🥰
Thk
exceptional luceafarul
Thank you so much for this!!! It was very pretty and very helpful
Cu plcere ☺️
Unu la mană, de ce Hyperion arată ca Dr. Manhattan ?
Doi la mană, de ce Catalina citeste Luceafărul la 7:15 ?
nu te pierde in detalii
Toujours aussi incroyable ❤️
Bien sûr
Again nice upload! Good to see the skills transferred over to computer animation as well!👌
Beautiful
Merci
Am rămas fără cuvinte, , le-am văzut pe toate :) Dacă aș fi avut pe atunci "ecranizarea" asta, poate nu trebuia să ajung în sesiunea a doua :))) am luat 8.4 până la urmă....tot nu citisem nimic nici pentru sesiunea a doua :))) dar "ecranizarea" asta....e de căpătâi :))) e.......de referință :)))) Hyperion zici că-i Thanos :))))) mi-ai făcut ziua
Si eu Dar ce sai fac, c'est la vie c'est la guerre c'est la pomme de terre
💐 ❤A beautiful love story 💐
Thanks
luceafarul este super
Merci beaucoup, Luceafarul de Mihai eminescu este best-seller
Incredibil!
Multumesc mult
2022 bac.. E genial videoclipul
Merci mult, sper ça a fost de folos
@@tcibok chiar este☺️
@@claudiasebastian150 atunci nu am lucrat in zadar
fr frumos, imi place mult ...singurul lucru care ma retine e aspectul luceafarului...e prea stil super hero....
Merci mult, ai dreptate luceafarul este ceva m’ai mult decit un super erou. Dar la acel timp nu Mam gindit la Asta.
Este super
Merci
Îmi cer scuze,puteți sa mă informați prin ce aplicație e făcut videoclipul??
Îmi trebuie și mie urgent
Salut, maya autodesk, after effects, premier pro, cam acestea leam utilizat
Am rămas fără aer :)))))) nu mai pot, gata, le-am văzut pe toate :)))) eu am dat bacul în 2012 și nu l-am luat din prima sesiune, pentru că m-am auto-exclus de la examen (primisem fix asta, Luceafărul)....nu citisem abolut nimic, ci mă uitasem doar la ecranizări. Dacă aș fi avut pe atunci "ecranizarea" asta, poate nu trebuia să ajung în sesiunea a doua :))) am luat 8.4 până la urmă....tot nu citisem nimic nici pentru sesiunea a doua :))) dar "ecranizarea" asta....e de căpătâi :))) e.......de referință :)))) Hyperion zici că-i Thanos :))))) mi-ai făcut ziua
Asa ziceam si eu, chiar arata ca Thanos :)))))
Rad
Bravo!
Merci
Abia acum am înțeles atunci cineva mi-a frânt inima.
Cine ți-a frânt inima Cristina, si de ce ? Putem lua măsuri cu el ;)
Salut din December 2023👌
Salut :)
Frumos. :)
merci
ft tare jur mi-a placut
Cu placere
Scuze, că întreb dar ce piesă se aude pe fundal?
ce tine de muzica chiar nu mai tin minte ce am facut acum 4 ani. Sory
O buna animație a Luceafăr-ului, curios ce ar spune Eminescu?
Cred ca Eminescu s-ar intoarce in mormint.
Pleonasme la marii poeti?? Welcome 2024
😀😀
in sfarsit am inteles si eu poemul Luceafarul
Merci beaucoup
Ce muzică este pe fundal?
Nu mai tin minte
Este un mix din mai multe melodii
Uitare/amintire in LUCEAFĂRUL, ua-cam.com/video/dlfK7ozjRQk/v-deo.html
Super 😊
Noi suntem de pe ome TV care ați zis sa va cautam
Multumesc mult 🤪
De ce nu Tei abonat ? :))
@@tcibok gata:)
Merci mult, aveti grija de voi si mult succes
În versiunea franceză , traducătorul face o greșeală capitală : când îl invocă a treia oară pe Luceafăr , fata nu- i mai cere să - i lumineze viața ( la vie ) , ci norocul . Traducătorul nu a înțeles această schimbare de atitudine a fetei , care , afectiv , înseamnă despărțirea de iubirea platonică și acceptarea unei iubiri pământești , alături de Cătălin .
Multumesc pentru precizare
Ce ai fumat ca vreau si vocea aia
Alexandru Munteanu an fumât si eu ce am gasit :))
nice
Thk
7:41
Mihai Eminescu c'est un poète? Qu'est-ce que ça veut dire Luceafarul ?
Ca veux dire Une étoile polaire est, de façon générale en astronomie, une étoile visible à l’œil nu se trouvant approximativement dans l'alignement de l’axe de rotation d’une planète, en particulier la Terre.
Cu o zi inainte de bac la 3 noaptea🤡
Cu placere
Ma lasi sa pun vocea uni actor care il recita mai calumea?
Sunt toate strofele aici?
Da
Lucefarul este céda mai frunosa poezie.
Multumesc cu adevarat este o poezie Foarte bune
este “ Ei Catalin, acu-i acu/ Ca sa-ti incerci norocul” , nu Catalina. In rest, felicitari!!
Merci
Esența noumenală a iubirii în LUCEAFĂRUL, ua-cam.com/video/RHRNya4PK5w/v-deo.html
Recomand ceva f. recent, ua-cam.com/video/aO8XfnMZEA0/v-deo.html
frumos, dar ai omis unele aspecte din poezie foarte evidente, in animatia ta, luceafarul nu seamana prima data cu un inger si apoi cu un demon, e acelas chip și n-are par desi in poezie spune si despre mantie și despre plete, iar ea e blonda.
salut, ai dreptate. Acum citiva ani cind l-am creat eram studient, multe nu cunosteam, a fost creat asa ca o incercare. Am lucrat de unul singur, nu este o scuza car asta era realitatea la cel moment. sorry
@@tcibok nu-i nimic, din greseli se invata, eu am dat de animatia ta ca voiam sa-l invat
nu as spune ca este super, dar alta nui, bravo
Luceafarul este ceva devin
De ce nu ați găsit actori are să-l SIMTĂ pe Eminescu????
actorii buni sunt greu de gasit
Ghh
Mi se pare sau "prea frumoasa fata" e stirba ? 😂😂😂
😆😆🤣😆
Ce porcarie
Total de accord
Personajul tau musculos nu are nicio legatura cu luceafarul descris de Eminescu si nici printesa din filmuletul tau nu seamana cu copila cu parul balai din versurile lui Eminescu
Ai dreptate, mii de scuze
3:14