🌟,, Geniul este, prin esența lui, un singuratic. Oamenii geniali sunt prea puțini la număr ca să-și găsească cu ușurință un egal și prea diferiți de ceilalți ca să le poată deveni tovarăși. Căci, majoritatea oamenilor sunt călăuziți de voință, în timp ce la genii predomină cunoașterea. "-Arthur Schopenhauer 📝📘
Nici pana astăzi aceasta dilema nu este clarificată, se pare ca, creierul persoanelor sănătoase dar extrem de creative seamănă cu cel al persoanelor bolnave de schizofrenie la nivel dopaminergic. Privind la geniile istoriei vad și eu o corelație între geniu și Nebunie. Dacă ne luam după spusele lui Nietzsche cum ca fiecare om are un geniu și ca acest geniu trebuie doar descoperit și fructificat practic toți suntem “nebuni” intr-o oarecare măsura. Subiectiv vorbind nu cred ca exista om perfect din punct de vedere psihic, deoarece acest domeniu al nebuniei include extrem de multe afecțiuni. Important este sa fim niște nebuni cu inima frumoasa. Multumesc pentru video eseu Andrei, cred ca acest subiect merita dezbătut și in comunitatea de pe discord🌺
3 роки тому+5
Da, este ceva adevărat în ce spui. În genere termenul de nebunie s-a redefinit de-a lungul istoriei umane și deși e clar pentru majoritatea ce înseamnă un om "nebun", e un pic înspăimântător cât de ușor un om "sănătos" poate deveni un nebun, e îndeajuns să fie în timpul și locul nepotrivit pentru ca mintea lui să nu poată procesa un eveniment... Mi-amintesc de un fost coleg de lucru care devenise bipolar în urma ce nevasta sa l-a părăsit în timpul ceremoniei. Aparent acel moment a fost atât de traumatizant că l-a schimbat pentru totdeauna...
Cred că datorită unor șocuri suferite de unii oameni, în decursul vieții, centrul de comandă, creier, fiind "bruiat", e posibil ca anumite părți ale creierului să devină mult mai active, iar unele mai pasive. Eu așa îmi explic nebunia și apariția geniului. Desigur sunt unii care s-au născut direct așa, fără intervenția altor fenomene.
🌟 În viață suferința predomină și este pozitivă, în timp ce plăcerile sunt negative. Din această cauză, cel care face din rațiune firul conducător al acțiunii sale și care, în tot ce face, ia în considerare consecințele și viitorul, va trebui să aplice foarte des principiul suportă și abține-te;și pentru a garanta pe cât posibil absenta suferinței pe timpul întregii vieți, va trebui să-și sacrifice în majoritatea timpului plăcerile și bucuriile cele mai ațâțătoare. De aceea, rațiunea joacă cel mai adesea rolul unui mentor al tristeții și propune fără încetare renunțări, fără a promite altceva în schimb decât o viața aproape lipsită de suferință. Nebunia nu sesizează decât o fațetă a vieții și poate fi bogată în plăceri. - Arthur Schopenhauer 📝 📘
10:22 acea stare de fara speranta se regaseste in plictis.blazare,oboseala,renuntare,lipsa atractiei. oamenii renunta sa se mai lupte cu speranta care nu este alceva decat un cumul de promisiuni abstracte. Un pachet de nelinisti (frici)montate in suspensie. Vorba romanului: Speri mata dar speri degeaba.
Realist, coerent, logic materialul expus, exista fără doar și poate o legătură cognitiva între geniu și nebunie. Am o mare rugăminte, am o întrebare dacă găsești ca e oportun... Urmăresc sa - mi împrăștii ceata asupra filozofiei lui M. Eminescu, ce alte idei, concepții, simboluri, a preluat de la Schopenhauer. Una dintre idei, concepții este cea referitoare la pesimismul existentialist a geniului în societatea contemporana, incompatibilitatea în plan social dintre condiția existențială a geniului în societate, nu se poate integra, nu poate fi înțeles nici el fauritorul de bunuri spirituale, nici opera sa. Ce alte simboluri, concepții a preluat M. Eminescu de la A. Schopenhauer și le-a intregat în opera sa? Mulțumiri pentru postarea ascultata, mulțumiri anticipate pentru onoarea de a-mi răspunde, o zi buna tuturor.
Nebunia este tărâmul geniilor. Ca persoana cu dificienta de vedere sunt circumspect deoarece proiecțiile lansate de intelect , sunt acele închipuiri pe care le-am voit , si asta ma pune pe gânduri mereu, ma intreb dacă sunt ceva sau parte a ceva sau sunt un cineva si merit să fiu un geniu ori un nebun geniu.
johann gottlieb fichte - Geniul este divin,nebunia este de natura animala. Ca si cum geniile au parte de hrana zeilor si nebunilor le ramane balegarul lor. Iar animalele ar fi niste fiinte de mediere intre oameni si divinitate.
Sf. Antonie cel Mare: “Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor” “Nebunia” și “sănătatea mentală” sunt subiective pentru ca se raportează la majoritate. Ceea ce corespunde majorității este considerat “normal”. Eu, personal, le raportez la firesc, la natural. Când i se spune cuiva ca este beat, el crede si se duce sa se culce sau face apel la ceea ce-i spun simțurile sale si gândirea critică? Așa-i si cu nebunia.
Imi aduce aminte de continuitatea psihologica a identitatii mnezice la Locke, care l-a si inspirat de altfel, diferenta principala dintre el si Locke mi se pare ca este asta, el este ereditarist in privinta genialitatii, adica el crede in prejudecata macrocefaliei, cum ca daca ai craniul mare, inseamna ca gazduiesti un creier mare si deci genial, de fapt sa demonstrat ca e fals, nu si in cazul lui Einstein, dar macrocefalia in general e falsa, pt ca daca ai craniul mic si deci creierul mic, zonele cerebrale si lobii si tot comunica neuronal mai rapid, din moment ce neuronii ajung mai rapid dintr-o parte intr-alta. Montaigne avea un craniu extrem de mic, de exemplu, Erasmus la fel, deci nu conteaza macrocefalia neaparat in genialitate. Locke, in schimb prefera modelul reactiv de mediu invatat/dobandit social, de unde si tabula rasa. Dupa logica asta daca nebunia e pusa pe seama continuitatii psihologice a identitatii, inseamna ca nebunilor li se perturba firul identitatii, tot el spunea ca nu-i intelege pe actori cum de nu innebunesc instant.
Eu cred ca nebunia si geniul au ceva in comun, dar nu in acceptia lui Schopenhauer, nu stiu de ce, dar curioasa intrebare.
3 роки тому+1
Curios chiar că ai menționat actorii...nici eu nu știu cum ei rămân "sănătoși", uneori devin alte persoane pentru un timp, așa e natura lucrului lor, iar asta ar trebui să creeze o disociere de la identitatea lor normală... La temă recomand "Jim & Andy: The Great Beyond", un documentar despre Jim Carrey care povestește despre experiența lui jucându-ul pe Andy Kauffman în "Man on the Moon". Jim își pierduse identitatea pe parcurs și își imaginase că însuși el - Jim Carrey - era de fapt un personaj construit, fals.... Anyways, e foarte interesant. Dar recomand să privești mai întâi filmul Man on the Moon, apoi să privești documentarul :)
Mersi de recomandari, am vazut documentarul cu Jim Carrey, fascinant, eu vorbesc chiar din proprie experienta, pt ca eu însumi am un talent actoricesc iesit din comun, nu stiu cum sa explic, in primul rând este un talent “innascut” care rezida in extrem de multă calitate de empatie, abilitatea, aptitudinea si deci capacitatea de a pătrunde cumva intuitiv unicitatea celuilalt, empatia in psiho este un procedeu imaginativ, la fel ca analogia si tipizarea, de fapt este cel mai complex procedeu imaginativ, actorii nici măcar nu risca sa înnebunească spre surprinderea germanului in discutie, ei sunt inși hiperimaginativi, cu o intuiție puternica, cu ajutorul căreia sfredelesc lăuntrul altor persoane, o inteligenta socio-emoțională dezvoltată si o apetenta pentru excentricitate unicitate, idiosincrazii, actorii sunt idiosincratici, sunt atenți la ticuri, eu ii consider niște oameni absolut minunați, fiindcă ma regăsesc printre ei fără sa ma afirm in domeniu sunt prea închis in mine, dar am observat in relațiile interpersonale avute ca simt intr-un mod special, chiar straniu personalul, ideea de personal, glasul, chipul, numele si prenumele cuiva ma lasă perplex, adica ma fascinează numele cuiva daca e interesant, mi se pare ft interesant faptul ca noi avem nume si prenume ca avem glasuri si chipuri/mutre, unui actor aceste aspecte ii ies deosebit de pronunțat in evidentă, i se conturează mai acut in perceptie si reprezentare conceptul de personal, in plus eu am o voce ondulatorie, adica am un glas flexibil, maleabil, m am născut cu el si pot sa mi mulez vocea, încât sa imit o tonalitate a unei alte voci, am o empatie remarcabila, actorii nu au șanse sa înnebunească, exista si excepții, dar teza mea este ca sunt hiperempatici, carismatici poate si cu o sensibilitate aparte, bine ma refer la marii actori, la Jim, Robert De Niro, Al Pacino, Armand Assante, etc. Cât despre acest talent si chiar geniu de ce nu, nu numai actorii au acest talent, as zice ca si marii scriitori, regizori si scenariști au acest talent ascuns, cei care scriu romane, povesti, nuvele sau cum vrem sa le numim, numai ca ei sunt si mai intuitivi si mai empatici si mai imaginativi decat actorii, ei ridica acest talent la nivelul/rangul următor, de fast, de spectacol, dramaturgii, a doua mea teza este ca genul acesta de inși precum dramaturgii întrunesc același tip de calitate precum actorii numai ca la un nivel si mai si, ca niște păpușari probabil, de exemplu Dostoievski, care apare intermitent pe acest canal, eu consider următorul lucru, ca absolut toate personajele imaginate de el vreodată fac parte din memoriile sale interpersonale, adica toate sunt fie biografice fie autobiografice, toate mărturiile, replicile fiecărui caracter sălășluiesc direct in el exact/fix in momentul cand scrie, si cred ca este o regula universal valabilă pentru orice individ care scrie literatura ficțională, orice personaj (ma refer la personaje marcante) trebuie sa facă parte din trecutul propriu scriitorului, altfel nu se poate, de asta spun ca scenariștii, dramaturgii, scriitorii, regizorii sunt ei înșiși niște actori, numai ca niște actori fofilați, undercover, niște actori incognito, muuult mai adânci decat actorii expliciți.
10:22 Acea stare de fara speranta se regaseste in plictis.blazare,oboseala,renuntare,lipsa atractiei. oamenii renunta sa se mai lupte cu speranta care nu este alceva decat un cumul de promisiuni abstracte. Un pachet de nelinisti (frici)montate in suspensie. Vorba romanului: Speri mata dar speri degeaba.
🌟,, Geniul este, prin esența lui, un singuratic.
Oamenii geniali sunt prea puțini la număr ca să-și găsească cu ușurință un egal și prea diferiți de ceilalți ca să le poată deveni tovarăși. Căci, majoritatea oamenilor sunt călăuziți de voință, în timp ce la genii predomină cunoașterea. "-Arthur Schopenhauer 📝📘
Eu nu cred că MAJORITATEA oamenilor sunt călăuziți de voință, ci mai degrabă de patimă, viciu și slăbiciune.
Multumiri cu recunoștință,cred ca merita o aprofundare ,in nebunie licareste adevarul doar ca este o alta viziune
Nici pana astăzi aceasta dilema nu este clarificată, se pare ca, creierul persoanelor sănătoase dar extrem de creative seamănă cu cel al persoanelor bolnave de schizofrenie la nivel dopaminergic. Privind la geniile istoriei vad și eu o corelație între geniu și Nebunie.
Dacă ne luam după spusele lui Nietzsche cum ca fiecare om are un geniu și ca acest geniu trebuie doar descoperit și fructificat practic toți suntem “nebuni” intr-o oarecare măsura.
Subiectiv vorbind nu cred ca exista om perfect din punct de vedere psihic, deoarece acest domeniu al nebuniei include extrem de multe afecțiuni. Important este sa fim niște nebuni cu inima frumoasa.
Multumesc pentru video eseu Andrei, cred ca acest subiect merita dezbătut și in comunitatea de pe discord🌺
Da, este ceva adevărat în ce spui. În genere termenul de nebunie s-a redefinit de-a lungul istoriei umane și deși e clar pentru majoritatea ce înseamnă un om "nebun", e un pic înspăimântător cât de ușor un om "sănătos" poate deveni un nebun, e îndeajuns să fie în timpul și locul nepotrivit pentru ca mintea lui să nu poată procesa un eveniment...
Mi-amintesc de un fost coleg de lucru care devenise bipolar în urma ce nevasta sa l-a părăsit în timpul ceremoniei. Aparent acel moment a fost atât de traumatizant că l-a schimbat pentru totdeauna...
Cred că datorită unor șocuri suferite de unii oameni, în decursul vieții, centrul de comandă, creier, fiind "bruiat", e posibil ca anumite părți ale creierului să devină mult mai active, iar unele mai pasive. Eu așa îmi explic nebunia și apariția geniului. Desigur sunt unii care s-au născut direct așa, fără intervenția altor fenomene.
🌟 Felicitări, Stimă, Mulțumiri, Om Valoros, pentru videoclipul prezentat excelent! 📟 👍 🧠
,,Lumea ca vointa si imaginatie,,
🌟 În viață suferința predomină și este pozitivă, în timp ce plăcerile sunt negative. Din această cauză, cel care face din rațiune firul conducător al acțiunii sale și care, în tot ce face, ia în considerare consecințele și viitorul, va trebui să aplice foarte des principiul suportă și abține-te;și pentru a garanta pe cât posibil absenta suferinței pe timpul întregii vieți, va trebui să-și sacrifice în majoritatea timpului plăcerile și bucuriile cele mai ațâțătoare.
De aceea, rațiunea joacă cel mai adesea rolul unui mentor al tristeții și propune fără încetare renunțări, fără a promite altceva în schimb decât o viața aproape lipsită de suferință.
Nebunia nu sesizează decât o fațetă a vieții și poate fi bogată în plăceri. - Arthur Schopenhauer 📝 📘
❤
10:22 acea stare de fara speranta se regaseste in plictis.blazare,oboseala,renuntare,lipsa atractiei.
oamenii renunta sa se mai lupte cu speranta care nu este alceva decat un cumul de promisiuni abstracte.
Un pachet de nelinisti (frici)montate in suspensie.
Vorba romanului: Speri mata dar speri degeaba.
Realist, coerent, logic materialul expus, exista fără doar și poate o legătură cognitiva între geniu și nebunie. Am o mare rugăminte, am o întrebare dacă găsești ca e oportun... Urmăresc sa - mi împrăștii ceata asupra filozofiei lui M. Eminescu, ce alte idei, concepții, simboluri, a preluat de la Schopenhauer. Una dintre idei, concepții este cea referitoare la pesimismul existentialist a geniului în societatea contemporana, incompatibilitatea în plan social dintre condiția existențială a geniului în societate, nu se poate integra, nu poate fi înțeles nici el fauritorul de bunuri spirituale, nici opera sa. Ce alte simboluri, concepții a preluat M. Eminescu de la A. Schopenhauer și le-a intregat în opera sa? Mulțumiri pentru postarea ascultata, mulțumiri anticipate pentru onoarea de a-mi răspunde, o zi buna tuturor.
Nebunia este tărâmul geniilor. Ca persoana cu dificienta de vedere sunt circumspect deoarece proiecțiile lansate de intelect , sunt acele închipuiri pe care le-am voit , si asta ma pune pe gânduri mereu, ma intreb dacă sunt ceva sau parte a ceva sau sunt un cineva si merit să fiu un geniu ori un nebun geniu.
Nu poti uita deliberat cel mult poti reprima.
Cand ai uitat esti inconstient fata de acea informatie.
Bv
Alda Merini era o poetă de geniu în Italia și a stat în spital de nebuni .,deci da.. geniu și nebunia sunt la pachet
johann gottlieb fichte - Geniul este divin,nebunia este de natura animala.
Ca si cum geniile au parte de hrana zeilor si nebunilor le ramane balegarul lor.
Iar animalele ar fi niste fiinte de mediere intre oameni si divinitate.
Sf. Antonie cel Mare: “Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”
“Nebunia” și “sănătatea mentală” sunt subiective pentru ca se raportează la majoritate. Ceea ce corespunde majorității este considerat “normal”.
Eu, personal, le raportez la firesc, la natural.
Când i se spune cuiva ca este beat, el crede si se duce sa se culce sau face apel la ceea ce-i spun simțurile sale si gândirea critică? Așa-i si cu nebunia.
Imi aduce aminte de continuitatea psihologica a identitatii mnezice la Locke, care l-a si inspirat de altfel, diferenta principala dintre el si Locke mi se pare ca este asta, el este ereditarist in privinta genialitatii, adica el crede in prejudecata macrocefaliei, cum ca daca ai craniul mare, inseamna ca gazduiesti un creier mare si deci genial, de fapt sa demonstrat ca e fals, nu si in cazul lui Einstein, dar macrocefalia in general e falsa, pt ca daca ai craniul mic si deci creierul mic, zonele cerebrale si lobii si tot comunica neuronal mai rapid, din moment ce neuronii ajung mai rapid dintr-o parte intr-alta. Montaigne avea un craniu extrem de mic, de exemplu, Erasmus la fel, deci nu conteaza macrocefalia neaparat in genialitate. Locke, in schimb prefera modelul reactiv de mediu invatat/dobandit social, de unde si tabula rasa. Dupa logica asta daca nebunia e pusa pe seama continuitatii psihologice a identitatii, inseamna ca nebunilor li se perturba firul identitatii, tot el spunea ca nu-i intelege pe actori cum de nu innebunesc instant.
s-a"
Eu cred ca nebunia si geniul au ceva in comun, dar nu in acceptia lui Schopenhauer, nu stiu de ce, dar curioasa intrebare.
Curios chiar că ai menționat actorii...nici eu nu știu cum ei rămân "sănătoși", uneori devin alte persoane pentru un timp, așa e natura lucrului lor, iar asta ar trebui să creeze o disociere de la identitatea lor normală...
La temă recomand "Jim & Andy: The Great Beyond", un documentar despre Jim Carrey care povestește despre experiența lui jucându-ul pe Andy Kauffman în "Man on the Moon". Jim își pierduse identitatea pe parcurs și își imaginase că însuși el - Jim Carrey - era de fapt un personaj construit, fals....
Anyways, e foarte interesant. Dar recomand să privești mai întâi filmul Man on the Moon, apoi să privești documentarul :)
Mersi de recomandari, am vazut documentarul cu Jim Carrey, fascinant, eu vorbesc chiar din proprie experienta, pt ca eu însumi am un talent actoricesc iesit din comun, nu stiu cum sa explic, in primul rând este un talent “innascut” care rezida in extrem de multă calitate de empatie, abilitatea, aptitudinea si deci capacitatea de a pătrunde cumva intuitiv unicitatea celuilalt, empatia in psiho este un procedeu imaginativ, la fel ca analogia si tipizarea, de fapt este cel mai complex procedeu imaginativ, actorii nici măcar nu risca sa înnebunească spre surprinderea germanului in discutie, ei sunt inși hiperimaginativi, cu o intuiție puternica, cu ajutorul căreia sfredelesc lăuntrul altor persoane, o inteligenta socio-emoțională dezvoltată si o apetenta pentru excentricitate unicitate, idiosincrazii, actorii sunt idiosincratici, sunt atenți la ticuri, eu ii consider niște oameni absolut minunați, fiindcă ma regăsesc printre ei fără sa ma afirm in domeniu sunt prea închis in mine, dar am observat in relațiile interpersonale avute ca simt intr-un mod special, chiar straniu personalul, ideea de personal, glasul, chipul, numele si prenumele cuiva ma lasă perplex, adica ma fascinează numele cuiva daca e interesant, mi se pare ft interesant faptul ca noi avem nume si prenume ca avem glasuri si chipuri/mutre, unui actor aceste aspecte ii ies deosebit de pronunțat in evidentă, i se conturează mai acut in perceptie si reprezentare conceptul de personal, in plus eu am o voce ondulatorie, adica am un glas flexibil, maleabil, m am născut cu el si pot sa mi mulez vocea, încât sa imit o tonalitate a unei alte voci, am o empatie remarcabila, actorii nu au șanse sa înnebunească, exista si excepții, dar teza mea este ca sunt hiperempatici, carismatici poate si cu o sensibilitate aparte, bine ma refer la marii actori, la Jim, Robert De Niro, Al Pacino, Armand Assante, etc. Cât despre acest talent si chiar geniu de ce nu, nu numai actorii au acest talent, as zice ca si marii scriitori, regizori si scenariști au acest talent ascuns, cei care scriu romane, povesti, nuvele sau cum vrem sa le numim, numai ca ei sunt si mai intuitivi si mai empatici si mai imaginativi decat actorii, ei ridica acest talent la nivelul/rangul următor, de fast, de spectacol, dramaturgii, a doua mea teza este ca genul acesta de inși precum dramaturgii întrunesc același tip de calitate precum actorii numai ca la un nivel si mai si, ca niște păpușari probabil, de exemplu Dostoievski, care apare intermitent pe acest canal, eu consider următorul lucru, ca absolut toate personajele imaginate de el vreodată fac parte din memoriile sale interpersonale, adica toate sunt fie biografice fie autobiografice, toate mărturiile, replicile fiecărui caracter sălășluiesc direct in el exact/fix in momentul cand scrie, si cred ca este o regula universal valabilă pentru orice individ care scrie literatura ficțională, orice personaj (ma refer la personaje marcante) trebuie sa facă parte din trecutul propriu scriitorului, altfel nu se poate, de asta spun ca scenariștii, dramaturgii, scriitorii, regizorii sunt ei înșiși niște actori, numai ca niște actori fofilați, undercover, niște actori incognito, muuult mai adânci decat actorii expliciți.
Andrei sunt curios de ce mi-ai sters mesajul ?
Nu te-am jignit cu nimic,nu am adus prejudiciu materialului tau.
Care mesaj? Nu am șters nimic. Probabil UA-cam-ul l-a autocenzurat, idee n-am :(
Încearcă să-l mai postezi odată?
geniu = nebunie.
10:22 Acea stare de fara speranta se regaseste in plictis.blazare,oboseala,renuntare,lipsa atractiei.
oamenii renunta sa se mai lupte cu speranta care nu este alceva decat un cumul de promisiuni abstracte.
Un pachet de nelinisti (frici)montate in suspensie.
Vorba romanului: Speri mata dar speri degeaba.