Refren) Viața-i grea, te doboară, dar nu poți să cedezi, Lacrimile curg pe foaie, dar nu le vezi, Străzi pustii, inima închisă ca-ntr-o cușcă, Durerea te învață, fra’… dar nu se duce ușor. (Strofa 1) Umbre mă trag în jos, dar eu fug de ele, Zile gri, vise sparte, doar gânduri grele, Plâng în tăcere, dar în cap un beat mă bate, Scriu cu sânge, nu cu cerneală, că altfel nu se poate. Trec prin foc și scrum, parcă drumu-i rupt, Dar țin capu’ sus, chiar dacă totu’-i surd, Viața-i un ring, încasez, dar rămân pe loc, Mă zbat ca un nebun, dar nu cedez deloc. (Refren) Viața-i grea, te doboară, dar nu poți să cedezi, Lacrimile curg pe foaie, dar nu le vezi, Străzi pustii, inima închisă ca-ntr-o cușcă, Durerea te învață, fra’… dar nu se duce ușor. (Strofa 2) Mâini goale, buzunare rupte, dar cu capu’ plin, Răni adânci pe suflet, le-mbrac cu un chin, În oraș e frig, în piept e doar vânt, Trag aer greu în piele, dar mi-e frică să mai cânt. Știu că viața-i o luptă, n-ai cum să fugi, Când ai greutăți pe spate, dar ghete fără sfori pe drum lung, Mă prind de vise ca de-un ultim colț de speranță, Să fiu real pe beat, fra’… ăsta-i tot ce mă-nalță. (Outro) E rap, e viață, nu-i doar poezie, E sânge-n fiecare vers, purtat de melodie, Când cad, mă ridic, chiar de doare până-n os, Viața-i grea, fra’, dar eu nu mă dau jos.
ooooo that bassline is fire
Refren)
Viața-i grea, te doboară, dar nu poți să cedezi,
Lacrimile curg pe foaie, dar nu le vezi,
Străzi pustii, inima închisă ca-ntr-o cușcă,
Durerea te învață, fra’… dar nu se duce ușor.
(Strofa 1)
Umbre mă trag în jos, dar eu fug de ele,
Zile gri, vise sparte, doar gânduri grele,
Plâng în tăcere, dar în cap un beat mă bate,
Scriu cu sânge, nu cu cerneală, că altfel nu se poate.
Trec prin foc și scrum, parcă drumu-i rupt,
Dar țin capu’ sus, chiar dacă totu’-i surd,
Viața-i un ring, încasez, dar rămân pe loc,
Mă zbat ca un nebun, dar nu cedez deloc.
(Refren)
Viața-i grea, te doboară, dar nu poți să cedezi,
Lacrimile curg pe foaie, dar nu le vezi,
Străzi pustii, inima închisă ca-ntr-o cușcă,
Durerea te învață, fra’… dar nu se duce ușor.
(Strofa 2)
Mâini goale, buzunare rupte, dar cu capu’ plin,
Răni adânci pe suflet, le-mbrac cu un chin,
În oraș e frig, în piept e doar vânt,
Trag aer greu în piele, dar mi-e frică să mai cânt.
Știu că viața-i o luptă, n-ai cum să fugi,
Când ai greutăți pe spate, dar ghete fără sfori pe drum lung,
Mă prind de vise ca de-un ultim colț de speranță,
Să fiu real pe beat, fra’… ăsta-i tot ce mă-nalță.
(Outro)
E rap, e viață, nu-i doar poezie,
E sânge-n fiecare vers, purtat de melodie,
Când cad, mă ridic, chiar de doare până-n os,
Viața-i grea, fra’, dar eu nu mă dau jos.
keep it real yall