Când ajungi să-ţi fii tu însuţi o povară (INTERPRETAREA)

Când ajungi să-ţi fii tu însuţi o povară
Când poveri de ne’nţeles te-apasă greu
Când pe crengi sunt numai flori de primăvară
Iar din tine frunze moarte cad mereu,
Când spre tainice urzeli ce se destramă
Rătăceşti ca un pescar de amăgiri
N-auzi tu un glas de Tată ce te cheamă
N-auzi tu chemarea veşnicei iubiri?
Întoarce-te la Domnul,
Aşa cum eşti cu zdrenţe’n suflet şi poveri
Intoarce-te la Domnul,
Un cuget nou şi-o altă inimă să-i ceri!
Întoarce-te la Domnul,
La pieptul Lui să înţelegi cât te-a iubit
Crezând în jertfa-I sfântă vei fi’n veci fericit
Întoarce-te la Domnul, copil regăsit.
Ca’ntr-un joc, legându-ţi ochii cu năframa
Tu alergi să prinzi minciuna unui vis
Dar opreşte-te, prietene, ia seama,
Paşii tăi se-ndreaptă-n grabă spre abis!
În zadar aştepţi năluca fericirii;
În zadar apuci cu pumnii amândoi;
Vei plăti din nou tribut dezamăgirii,
Obosit, cu ochii plănşi, cu pumnii goi.
Versuri de Costache Ioanid
Melodie de Nicolae Moldoveanu
Producție muzicală: Laurențiu Tudorache
sursa • Întoarce-te la Domnul ...
Interpreteaza Eliza Năstăsoiu

[@cristyhd]

Dureros ,o așa cântare cu mesaj dumnezeiesc ,compusă intr un cadru a l durerii n pușcărie ,nu are o apreciere ,un comentariu pozitiv și când apare o cântare a unor piperniciți dinastia ce țopăie plini de fitze și acoperiți cu fardurile firii ,au mii de aprecieri ,rușine în ce lume trăim