Drumul spre casă

Un gând din cele tainice,
un gând de casă mă caută
Un simț nebun mă cheamă
la nucul de la poartă
Când tot mai mult, orașul
îmi spune că-s a lui
Să cânte tot mai mult o mierlă, n-are cui
Cutreierat-am lumea, văzui atâtea locuri
Ce numai codrii mei aprind atâtea focuri
Și sufletu-i vioară
când mă îndrept spre casă
În vis și-n realitate sunt sclavul unui dor
Un vis cu o vale adâncă, un râuleț pierdut
Cu-n deal etern și fаlnic
și un codru mult dorit.
O mama stă de veghe la poarta așteptării
Un tată stă de straja la cealaltă, a uitării
E o cale, e o dorință,
e un drum spre un izvor
Poate fi spus simplu, dor.
Multe râuri avem de trecut
Și nu-mi găsesc drumul spre casă
Casă meа-i un loc cu soare mult
Unde oamenilor le mai pasă..
Dumnezeu ne aruncă în lume ca sămânța
Unii răsar ca spinii alții ca romanița
Unora le e dat să plece hăt departe
Alții fără pretenții rămân pe lângă sate
Poți să fugi să te faci american, everu,
Rămâi român în viață asta,
așa vrea Dumnezeu
Ai să mori de dor ca și copilul fără mamă
Ești codat genetic să suferi fără țară
Poate ești prea ocupat să auzi
poate nu-ți pasă
Dar în asta sau în altă viață
ai să revii acasă.
Multe râuri avem de trecut
Și nu-mi găsesc drumul spre casă
Casă meа-i un loc cu soare mult
Unde oamenilor le mai pasă..