DOR DE ȚARĂ, RODICA ANGHELESCU, la pian prof. VALENTIN MANDRIC

În 6 Mai 1990, cu ocazia „Primului POD de FLORI” am avut fericita ocazie să trec Prutul (fără paşaport) în Republicii Sovietice Socialistă Moldova, să calc pământul străbunilor noştri, ocazie când m-am întâlnit cu Petrişor Werner (nume canadian), băiatul prietenului tatălui meu, basarabeanul, Dumitru Vernernescu, nenea Mitru (emigrant în Canada cu foarte mulţi ani în urmă, prin 1980). Petrişor venise în ţară ca să ia un pumn de ţărînă şi să-l presare pe mormântul tatălui său, nenea Mitru.
L-am luat de mână şi l-am prezentat poetului naţional Grigore Vieru, un partiot cu o inimă cât România Mare, care i-a ascultat cu mare atenţie durerea sufletească, a oftat şi i-am văzut ochii care aveau o privire tristă, aproape că lăcrimau. M-a bătut cu mâna pe pe umăr şi mi-a spus: - „Marine, să scrii un poem „DOR DE ȚARĂ” şi ar fi bine să-l pui pe note muzicale.
La despărţire, Petrişot Werne a vrut să-i sărute mâna, iar Grig l-a îmbrăţişat şi, sărutându-l pe obraji, i-a zis: „Mergi sănătos bun frate!” În această poezie, cu o încărcătură emoţională deosebită, împreună cu maestrul Constantin Arvinte, după douăzweci de ani, am compus o muzică de suflet pentru inimile românilor care au fost obligaţi de vitregiile soartei ca să-şi părăsească pământul natal, melodie cântată la Centrul Cultural al M.A.I. de soprana Rodica Anghelescu pe 1 Decembrie, cu ocazia sărbătoririi CENTENARULUI (1918 -2018).
Marin Voican-Ghioroiu