excepțional. m-ai făcut să râd și să plâng. Io nu puteam să zic atâtea lucruri faine fără să mă înăbuș în hohote (nu că aș avea vreodată ocazia). Autoironia este, după mine, dovada cea mai clară a unei inteligențe vii, sprintene, neobosite și nemuritoare. Sunt convins că anii vor trece peste tine și povara lor nu se va depune pe un spirit ca al tău, mai ales când lupți împotriva unei astfel de poveri cu cea mai redutabilă armă: a spiritului. Să nu te superi că te tutuiesc dar ne uneste ceva: nu , nu inteligența ascuțită, spiritul răzbătător sau credința în reîncarnare. Ci - fie vorba între noi, ca de la „pigmeu la pigmeu” - faptul că mi se pare și mie că tot în ăia mici stau (măcar câteva dintre) esențele tari! Probabil și eu sunt „un pic cu vaca” dar cred că măcar de asta nu îmi pare rău, chiar dacă sunt multe altele de care îmi pare. Îți dau dreptate (chiar dacă o ai deja, sau ți-ai luat-o singur, fără să ți-o dau eu): poate singura amintire palpabilă a Edenului (în care tot mai puțini credem) este și rămâne copilăria. Trist este că totuși cei care gândim așa suntem privilegiații: sunt atâția pentru care copilăria este un laborator viu al amintirilor groazei: un „orfelinat” din anii`90 de exemplu, un tată abrutizat de alcool pentru care bătaia era singurul răspuns la plânsul și la râsul copilului. E pandemie, dar dacă trece într-o zi și ai drum pe la Alba Iulia, aș sta la o bere cu tine. Și te-as ruga să îmi dai autograf pe volumul I al Tratatului de Criminalitate informatică. Da. L-am cumpărat. I-am citi cuprinsul (pe sărite, e drept). Dar... nu îmi pierd speranța că o să îl citesc tot one day. Valar dohaeris! În traducere liberă...„Doamne iartă-ne!!”
Îmi pare rău că te-am contactat în acest fel, dar de îndată ce văd profilul, credința mea mă încurajează să-ți scriu. Sunt doamna Angélica, în prezent în Statele Unite din motive de sănătate. Am cancer și am probleme cu respirația. Preotul bisericii m-a sfătuit să jertfesc o parte din averea lui pentru ca Domnul să-mi ierte păcatele pentru că este ultima mea dorință să mor. Acesta este motivul pentru care vă ofer o parte din proprietatea mea în valoare de 95.000 de euro pentru 4 persoane. Dacă ești cu adevărat interesat, scrie-mi direct pe WhatsApp: +33753269933
Superb, mi-aș fi dorit să aud un astfel de discurs la absolvire. Nu credeam sa existe la noi astfel de care universitare.
excepțional. m-ai făcut să râd și să plâng. Io nu puteam să zic atâtea lucruri faine fără să mă înăbuș în hohote (nu că aș avea vreodată ocazia). Autoironia este, după mine, dovada cea mai clară a unei inteligențe vii, sprintene, neobosite și nemuritoare. Sunt convins că anii vor trece peste tine și povara lor nu se va depune pe un spirit ca al tău, mai ales când lupți împotriva unei astfel de poveri cu cea mai redutabilă armă: a spiritului. Să nu te superi că te tutuiesc dar ne uneste ceva: nu , nu inteligența ascuțită, spiritul răzbătător sau credința în reîncarnare. Ci - fie vorba între noi, ca de la „pigmeu la pigmeu” - faptul că mi se pare și mie că tot în ăia mici stau (măcar câteva dintre) esențele tari! Probabil și eu sunt „un pic cu vaca” dar cred că măcar de asta nu îmi pare rău, chiar dacă sunt multe altele de care îmi pare. Îți dau dreptate (chiar dacă o ai deja, sau ți-ai luat-o singur, fără să ți-o dau eu): poate singura amintire palpabilă a Edenului (în care tot mai puțini credem) este și rămâne copilăria. Trist este că totuși cei care gândim așa suntem privilegiații: sunt atâția pentru care copilăria este un laborator viu al amintirilor groazei: un „orfelinat” din anii`90 de exemplu, un tată abrutizat de alcool pentru care bătaia era singurul răspuns la plânsul și la râsul copilului. E pandemie, dar dacă trece într-o zi și ai drum pe la Alba Iulia, aș sta la o bere cu tine. Și te-as ruga să îmi dai autograf pe volumul I al Tratatului de Criminalitate informatică. Da. L-am cumpărat. I-am citi cuprinsul (pe sărite, e drept). Dar... nu îmi pierd speranța că o să îl citesc tot one day. Valar dohaeris! În traducere liberă...„Doamne iartă-ne!!”
Îmi pare rău că te-am contactat în acest fel, dar de îndată ce văd profilul, credința mea mă încurajează să-ți scriu. Sunt doamna Angélica, în prezent în Statele Unite din motive de sănătate. Am cancer și am probleme cu respirația. Preotul bisericii m-a sfătuit să jertfesc o parte din averea lui pentru ca Domnul să-mi ierte păcatele pentru că este ultima mea dorință să mor. Acesta este motivul pentru care vă ofer o parte din proprietatea mea în valoare de 95.000 de euro pentru 4 persoane. Dacă ești cu adevărat interesat, scrie-mi direct pe WhatsApp: +33753269933