Discriminare -- un videopoem de Medeea Iancu

Medeea Iancu este poetă și regizoare feministă. Este autoarea mai multor volume de poeme, cel mai recent fiind Delacroix este tabu: Amendamentele lirice (frACTalia, 2019). A coordonat volumul Arta revendicării. Antologie de poezie feministă (frACTalia, 2020)
„Literatura înseamnă educație și responsabilitate. Dar ce literatură avem cînd educația nu este accesibilă tuturor? Ce literatură avem cînd educația înseamnă segregare, discriminare, rasism, misoginie, homofobie, violență? Ce literatură avem cînd educația înseamnă apologia ignoranței, ce literatură avem cînd ești învățată că nu exiști, că istoria ta este istoria bărbatului, cînd ești învățată că este o virtute să fii necuvîntătoare? Ce literatură avem cînd negăm complexitatea și diversitatea unei culturi? Ce literatură avem cînd nu te vezi reprezentată? Ce literatură avem cînd literatura înseamnă altarul bisericii? Ce literatură avem cînd pentru literatură violul este o glumă? Ce literatură și educație avem cînd pentru literatură literatura nu are gen, etnie, rasă?
Cred într-o literatură în care respectul nu este rezervat preotului. Într-o literatură în care demnitatea nu este rezervată profetului. Într-o literatură în care scriitoarei nu i se cere să repare imaginea scriitorului. Într-o literatură care nu crede că femeia merită să fie violată sau bătută sau hărțuită sau ucisă sau răpită. Într-o literatură care nu numește violența împotriva femeilor și copiilor ca fiind legitimă. Într-o literatură care nu justifică violul. Într-o literatură care face diferența între feminin și feminism. Într-o literatură care nu numește literatura feministă și feminismul devianță, delir, patologie. Într-o literatură care și-a confruntat istoria.
Cînd te uiți la o literatură, întreabă-te ce literaturi lipsesc și de ce, cine este și cum este și de ce este reprezentat, ce literaturi au fost apropriate sau anihilate, ce voci și experiențe ți se dau ca fiind universale - întreabă-te dacă ești cine ți s-a spus că ești, ce ți s-a făcut pentru a crede că este o virtute să nu exiști. Întreabă-te de ce dreptul tău la viață, demnitate, siguranță, educație este văzut ca devianță, patologie. Literatura și educația care trădează copiii, care-i cresc în ură și cu ură, cu frică și dispreț față de celălalt, o literatură care le cere să fie recunoscători că nu au niciun viitor, o literatură care-i folosește și le predă abuzul, rasismul, o literatură care-i învață că literatura nu are niciun scop, o literatură și cultură care nu au ca prioritate și responsabilitate viitorul tuturor copiilor, este un simulacru, o impostură, cea mai perfidă formă de a distruge ființa umană.” -- Medeea Iancu