De la cain și Abel a vrut și intenționat Dumnezeu mântuirea prin credință sau prin harul lui , Și în vechime tot atenționa prin prooroci să aveți poruncile aceastea in inima voastră sau popoul acesta mă cinstește cu buze dar inima e departe , pentru că evreii mereu împlineau poruncile lui Dumnezeu doar in SLOVĂ nu prin credință din inimă Sper să învățăm din pilda lor 😊
Legământul lui Dumnezeu cu Avraam ține de aspectul Fă- găduinței. Atunci când ne gândim la „făgăduință”, în contextul Legământului Avraamic, trebuie să ne gândim la un legământ care este neschimbător, necondiționat și sigur în ce privește îm-plinirea lui. Făgăduința făcută de Dumnezeu lui Avraam este neschimbătoare pentru că constituie un legământ divin care se bizuie pe hotărârea și jurământul veșnic al lui Dumnezeu. câteva fragmente vor fi suficiente pentru a demonstra că Vechiul Legământ a fost caracterizat de „condiții” și că binecuvântările(sau blestemele) asociate lui au depins de faptele omului.Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, pă-zind și împlinind toate poruncile Lui pe care ți le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îți va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ. Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine și de care vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău: Vei fi binecuvântat în cetate, și vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor și oi-lor tale, toate acestea vor fi binecuvântate. Coșnița și postava ta vor fi binecuvântate. Vei fi binecuvântat la venirea ta, și vei fi binecuvântat la plecarea ta (Deut. 28:1-6). În lumina acestor învățături clare ale Scripturii, trebuie să concluzionăm că, oricâte promisiuni frumoase ar fi inclus Legământul Mozaic, el a fost totuși un legământ al faptelor. Contrastul zdrobitor între cerințele Vechiului Legământ și ceea ce oferă Noul Legământ se poate observa până și în modalitatea în care cele două legăminte au fost inaugurate. Darea Legii pe Muntele Sinai s-a făcut printr-un eveniment care a in-spirat frică, întuneric și care prevestea răul - căci oamenii păcă-toși au tremurat înaintea unui Dumnezeu sfânt de care nu se puteau apropia, și înaintea Legii „sfântă, dreaptă și bună” (Rom. 7:12) de care El îi chema să asculte.Voi nu v-ați apropiat de un munte care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul, care vor-bea în așa fel că cei ce l-au auzit, au cerut să nu li se mai vorbească, (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu săgeata”. Și priveliștea aceea era așa de înfri-coșătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur!”) (Evrei 12:18-21). Spre deosebire de aceasta, Noul Legământ a fost inaugurat în intimitatea liniștită a odăii de sus, unde Isus, iubindu-i „pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt” (Ioan 13:1) și le-a adresat cuvinte de mângâiere și de asigurare, înainte de a-Și da viața pentru ei. Este adevărat că inaugurarea Noului Legământ a implicat la rândul ei întuneric, cutremure de pământ și groază, dar a fost întunericul care a căzut asupra lui Hristos însuși (Ma-tei 27:45-46), când El a făcut răscumpărarea celor ai Lui din blestemul Legii și când a băut din „paharul” (Luca 22:42-44) mâniei lui Dumnezeu, care era păstrată pentru ei.
Foarte... foarte... rar întâlnesc pastori creștini care să aibă viziunea aceasta. Mai toți spun că odată cu jertfa lui Hristos, Dumnezeu cere cu totul altceva de la oameni ca pâna atunci. Adevărul este că Dumnezeu nu a schimbat nimic din lucrurile esențiale care le cere de la fiecare om: - credință - pocăință - bunătate - milă - iubire - umilință - ascultare, etc...
Exodul 20:1-2 VDC [1] Atunci, Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte și a zis: [2] „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.
Mulțumim pentru aceste clarificări. În urma concluziilor pe care le-ai tras, se va putea clarifica bine și escatologia intenționată de Scriptură, nu cea care împinge Israelul firesc într-o promisiune oferită lor, ci doar celui ce crede (cel ce crede este Israelit). Fiind un singur popor unitar, vom putea concluziona că Israelul de azi nu are promisiuni separate față de Biserică, ci sunt doar niște crengi tăiate care trebuie să se altoiască din nou în Israelul duhovnicesc. Consecințele acestei constatări îți vor cere automat și o altă linie escatologică decât cea cu cei 7 ani de necaz, etc. Îți va dicta o escatologie diferită, în proporție de 90%, de ceea ce se propagă astăzi. Aștept studii pe teme escatologice din partea ta. Mulțumesc.
"Pentru că toți cei care sunt din faptele legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate cele scrise în cartea legii, ca să le facă“; iar că prin lege nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu este lămurit, pentru că „cel drept va trăi din credință“; iar legea nu este din credință; ci: „acela care va face acestea va trăi prin ele“. Te rog, explica-mi si mie pasajul acesta. Multumesc
”Și noi toți a primit din plinătatea Lui și har după har”, sau cum spun alte traduceri: ”har în locul harului” (afirmând că și Legea dată prin Moise este o formă a harului lui Dumnezeu).
Ei au ieșit din Egipt prin credință, dar nu au intrat în Canaan deoarece nu au avut credință. Când este omul declarat mântuit? Când iese din Egipt prin credință, când rămâne în credință sau când ajunge în Canaan prin credință? Cei care au ieșit prin credință au pierdut credința? Nu ar fi putut ieși dacă nu ar fi avut credință! Ai spus că Dumnezeu nu face ceva doar ca să testeze, dar cere credință de la cineva în timp ce ea se află la El și i-o cere, dar nu i-o dă? Mă bucur că vezi unitara mântuirea în perioada lui Israel și astăzi. Concluzia obligatorie este că credința mântuiește atât timp cât o ai și rămâi în ea, murind în acea credință. Dacă Dumnezeu o dă arbitrar și nu se pierde, atunci cei care au ieșit din Egipt de ce au pierdut-o? Credința este reacția noastră la porunca și instrucțiunile lui Dumnezeu, nu un dar oferit arbitrar de Dumnezeu.
În Vechiul Legământ, nu puteai tine credinta intr-o inima împietrită. Tocmai din cauza asta a venit Domnul Isus ca prin iertarea lui desăvârșită sa primim o inima noua și viata din El , doar asa ... ajungem unde ne-am pornit. Vechiul Legământ era nedesavarsit.
@@adiserban79De unde ai scos tu mincinile acestea? Ce dovezi ai tu la ceea ce ai spus? Cine inventeaza minciuni impotriva lui Dumnezeu nu are nici-o sansa ca sa se salveze de iad.
Atunci Domnul Isus a murit degeaba. Dumnezeu a pus deoparte 4000 de ani de istorie sa demonstreze omului prin cuget și Lege ca nu poate ajunge la standardul cerul de El , ca să-L accepte de Isus. Ei nu au primit ce le fusese făgăduit pentru ca Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun ; pe Isus. Și ei au fost făcuți desăvârșiți, ,după moarte , abia după moartea lui Isus.
@@adiserban79 Nimeni nu poate ține nici în noul legământ, nici în vechiul legământ, credința într-o inimă împietrită. Nu văd de unde scoți asta. O inimă de carne se poate împietri și o inimă împietrită se poate face de carne. Mântuirea este la fel de la Geneza până la Apocalipsa. Neprihănirea se capătă prin credință de la Geneza până la Apocalipsa. De unde ai scos acest artificiu? Ei s-au împietrit, înainte de împietrire au crezut; dacă împietrindu-se nu mai pot crede, în noul legământ se primește inimă de carne și, împietrindu-se prin înșelăciunea păcatului, nu mai pot crede. Care e diferența? (Mat 13:15) Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.» De la carne la piatra, nu de la piatra la piatră. Acesta este procesul. Marcu (16:14) În sfârșit li S-a arătat celor unsprezece când ședeau la masă și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu-i crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat. Tocmai asta am apreciat și remarcat în prezentarea lui Andrei: inseparabilitatea procesului mântuirii, indiferent de perioadă. Acest aspect are concluzia relatată de mine mai sus.
În Evrei 8 cu 7 , zice clar. Legamantul dintâi era cu cusur. Era nevoie de un altul al cărui Mijlocitor e Isus. Din cauza firii pământești a omului care făcea Legea fără putere. Isus a venit sa aducă o natura noua omului prin care sa rastigneasca firea lui , astfel sa tina Legea.
Ce înseamnă ca i-a răscumpărat din Egipt ? Înseamnă același lucru cu terminologia N.T.? Înseamnă în ambele cazuri ca i-a mântuit? Iar dacă i-a mântuit ,de ce au trăit și murit în necredință?
Răscumpărarea fizică cu siguranță era tipologică, o imagine a răscumpărării. Dar să nu ratăm că Dumnezeu face apel la acea imagine pentru a genera credință și ascultarea credinței. Rezultă că era doar un suport fizic, un mijloc al harului, pentru lucruri spirituale. Supralicitarea părții materiale fără contextul spiritual al harului va duce la concluzia ca Israel era un simplu cobai și umbră.
Noul Legământ este de dinainte de întemeierea lumii și este mai vechi decât Vechiul Legământ pentru că prin sângele noului legământ au primit Adam și Eva har (cât și toți ceilalți atât din VT cât și din NT) Nu există alt Har pentru păcătoși, decât cel din Ioan 3,16
Interesant studiul tau! Iată un text în care Moise se adresează poporului evreu înainte de intrarea in Canaan, text care confirma ce spui tu: "Să ştii, dar, că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul Dumnezeul tău acea ţară bună ca s-o stăpâneşti; căci tu eşti un popor tare încăpăţânat." Deuteronomul 9:6 Am totuși o întrebare pt tine: Daca vorbim de același har atat in VT cât și în NT, am putea vorbi și de valabilitatea legii morale in cele doua testamente?
@@gabia1579 Sper că dl Croitoru va fi de-acord, dar porunca a 4-a conține un element moral, întemeiat pe caracterul neschimbător al lui Dumnezeu, anume, că oamenii trebuie să pună timp deoparte de la îndatoririle lor lumești pentru a se închina Lui în public și privat, aceasta ne învață însăși firea, dar există un aspect care ține de ce se cheamă în domeniul dreptului, și al teologiei, porunci sau legi pozitive, și in cazul poruncii a 4-a vedem că măsura și vremea timpului care trebuie pus deoparte pentru Dumnezeu nu poate fi cunoscut din fire sau din cercetarea naturii lumii, ci trebuie revelată, și aceasta este întemeiată nu pe caracterul neschimbător al lui Dumnezeu ci doar pe voința Sa suverană, iar în acest sens El este liber a porunci după cum voiește (legile ceremoniale și judecătorești au fost asemenea legi pozitive, împreună cu Sabatele care țineau de sărbătorile ceremoniale, unele dintre ele cazând chiar pe prima zi a săptămânii.. și de aceea puteau fi schimbate, pe când legea morală în ce ține de aspectele sale morale sau firești nu poate fi schimbată.) De la începutul lumii a stabilit ziua a 7-a de la creație ca Sabat săptămânal, dar i-a stat în putere să schimbe acest așezământ, și chiar la schimbat, deoarece după învierea Mântuitorului, el în Sabatul vechi a fost absent din întâlnirile ucenicilor, și la lăsat pe Toma cu îndoielile sale fără prezența Lui mângâietoare. Ci S-a arătat lor în mai multe rânduri pe ziua învierii, ziua 1-a a săptămânii, și de atunci încolo după exemplul Său și al apostolilor vedem că Ziua Domnului, prima zi a săptămânii, este așezământul lui Dumnezeu ca fiind măsura și vremea timpului pe care oamenii trebuie să îl sfințească, și să păzească această zi din 7 deosebită de celelalte 6, fiind Sabatul Crestin, în care Domnul Sabatului a intrat în odihna Sa, anume, a ieșit din starea Sa de semerenie și a intrat în starea Sa de proslăvire.
Foarte fain explicat. Mulțumim, frate Andrei!
De la cain și Abel a vrut și intenționat Dumnezeu mântuirea prin credință sau prin harul lui ,
Și în vechime tot atenționa prin prooroci să aveți poruncile aceastea in inima voastră sau popoul acesta mă cinstește cu buze dar inima e departe
, pentru că evreii mereu împlineau poruncile lui Dumnezeu doar in SLOVĂ nu prin credință din inimă
Sper să învățăm din pilda lor 😊
Domnul sa te binecuvânteze!
Legământul lui Dumnezeu cu Avraam ține de aspectul Fă-
găduinței. Atunci când ne gândim la „făgăduință”, în contextul
Legământului Avraamic, trebuie să ne gândim la un legământ
care este neschimbător, necondiționat și sigur în ce privește îm-plinirea lui. Făgăduința făcută de Dumnezeu lui Avraam este neschimbătoare pentru că constituie un legământ divin care se bizuie pe hotărârea și jurământul veșnic al lui Dumnezeu.
câteva fragmente vor fi suficiente pentru a demonstra că Vechiul Legământ a fost caracterizat de „condiții” și că binecuvântările(sau blestemele) asociate lui au depins de faptele omului.Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, pă-zind și împlinind toate poruncile Lui pe care ți le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îți va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ. Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine și de care vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău: Vei fi binecuvântat în cetate, și vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor și oi-lor tale, toate acestea vor fi binecuvântate. Coșnița și postava ta vor fi binecuvântate. Vei fi binecuvântat la venirea ta, și vei fi binecuvântat la plecarea ta (Deut. 28:1-6).
În lumina acestor învățături clare ale Scripturii, trebuie să concluzionăm că, oricâte promisiuni frumoase ar fi inclus Legământul Mozaic, el a fost totuși un legământ al faptelor.
Contrastul zdrobitor între cerințele Vechiului Legământ și ceea ce oferă Noul Legământ se poate observa până și în modalitatea în care cele două legăminte au fost inaugurate. Darea Legii pe Muntele Sinai s-a făcut printr-un eveniment care a in-spirat frică, întuneric și care prevestea răul - căci oamenii păcă-toși au tremurat înaintea unui Dumnezeu sfânt de care nu se puteau apropia, și înaintea Legii „sfântă, dreaptă și bună” (Rom. 7:12) de care El îi chema să asculte.Voi nu v-ați apropiat de un munte care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul, care vor-bea în așa fel că cei ce l-au auzit, au cerut să nu li se mai vorbească, (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu săgeata”. Și priveliștea aceea era așa de înfri-coșătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur!”) (Evrei 12:18-21).
Spre deosebire de aceasta, Noul Legământ a fost inaugurat în intimitatea liniștită a odăii de sus, unde Isus, iubindu-i „pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt” (Ioan 13:1) și le-a adresat cuvinte de mângâiere și de asigurare, înainte de a-Și da viața pentru ei. Este adevărat că inaugurarea Noului Legământ a implicat la rândul ei întuneric, cutremure de pământ și groază, dar a fost întunericul care a căzut asupra lui Hristos însuși (Ma-tei 27:45-46), când El a făcut răscumpărarea celor ai Lui din blestemul Legii și când a băut din „paharul” (Luca 22:42-44) mâniei lui Dumnezeu, care era păstrată pentru ei.
❤DOMNUL ISUS HRISTOS sa te binecuvinteze frate❤
Fain explicat. Multă binecuvantare sa aveți.
Domnul să te binecuvânteze
Foarte bine argumentat
DA si AMIN
Foarte... foarte... rar întâlnesc pastori creștini care să aibă viziunea aceasta.
Mai toți spun că odată cu jertfa lui Hristos, Dumnezeu cere cu totul altceva de la oameni ca pâna atunci.
Adevărul este că Dumnezeu nu a schimbat nimic din lucrurile esențiale care le cere de la fiecare om:
- credință
- pocăință
- bunătate
- milă
- iubire
- umilință
- ascultare, etc...
Exodul 20:1-2 VDC
[1] Atunci, Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte și a zis: [2] „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.
Mulțumim pentru aceste clarificări. În urma concluziilor pe care le-ai tras, se va putea clarifica bine și escatologia intenționată de Scriptură, nu cea care împinge Israelul firesc într-o promisiune oferită lor, ci doar celui ce crede (cel ce crede este Israelit). Fiind un singur popor unitar, vom putea concluziona că Israelul de azi nu are promisiuni separate față de Biserică, ci sunt doar niște crengi tăiate care trebuie să se altoiască din nou în Israelul duhovnicesc. Consecințele acestei constatări îți vor cere automat și o altă linie escatologică decât cea cu cei 7 ani de necaz, etc. Îți va dicta o escatologie diferită, în proporție de 90%, de ceea ce se propagă astăzi. Aștept studii pe teme escatologice din partea ta. Mulțumesc.
"Pentru că toți cei care sunt din faptele legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate cele scrise în cartea legii, ca să le facă“;
iar că prin lege nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu este lămurit, pentru că „cel drept va trăi din credință“; iar legea nu este din credință; ci: „acela care va face acestea va trăi prin ele“. Te rog, explica-mi si mie pasajul acesta. Multumesc
”Și noi toți a primit din plinătatea Lui și har după har”, sau cum spun alte traduceri: ”har în locul harului” (afirmând că și Legea dată prin Moise este o formă a harului lui Dumnezeu).
Ei au ieșit din Egipt prin credință, dar nu au intrat în Canaan deoarece nu au avut credință. Când este omul declarat mântuit? Când iese din Egipt prin credință, când rămâne în credință sau când ajunge în Canaan prin credință? Cei care au ieșit prin credință au pierdut credința? Nu ar fi putut ieși dacă nu ar fi avut credință! Ai spus că Dumnezeu nu face ceva doar ca să testeze, dar cere credință de la cineva în timp ce ea se află la El și i-o cere, dar nu i-o dă? Mă bucur că vezi unitara mântuirea în perioada lui Israel și astăzi. Concluzia obligatorie este că credința mântuiește atât timp cât o ai și rămâi în ea, murind în acea credință. Dacă Dumnezeu o dă arbitrar și nu se pierde, atunci cei care au ieșit din Egipt de ce au pierdut-o? Credința este reacția noastră la porunca și instrucțiunile lui Dumnezeu, nu un dar oferit arbitrar de Dumnezeu.
În Vechiul Legământ, nu puteai tine credinta intr-o inima împietrită. Tocmai din cauza asta a venit Domnul Isus ca prin iertarea lui desăvârșită sa primim o inima noua și viata din El , doar asa ... ajungem unde ne-am pornit. Vechiul Legământ era nedesavarsit.
@@adiserban79De unde ai scos tu mincinile acestea?
Ce dovezi ai tu la ceea ce ai spus?
Cine inventeaza minciuni impotriva lui Dumnezeu nu are nici-o sansa ca sa se salveze de iad.
Atunci Domnul Isus a murit degeaba. Dumnezeu a pus deoparte 4000 de ani de istorie sa demonstreze omului prin cuget și Lege ca nu poate ajunge la standardul cerul de El , ca să-L accepte de Isus. Ei nu au primit ce le fusese făgăduit pentru ca Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun ; pe Isus. Și ei au fost făcuți desăvârșiți, ,după moarte , abia după moartea lui Isus.
@@adiserban79 Nimeni nu poate ține nici în noul legământ, nici în vechiul legământ, credința într-o inimă împietrită. Nu văd de unde scoți asta. O inimă de carne se poate împietri și o inimă împietrită se poate face de carne.
Mântuirea este la fel de la Geneza până la Apocalipsa. Neprihănirea se capătă prin credință de la Geneza până la Apocalipsa. De unde ai scos acest artificiu? Ei s-au împietrit, înainte de împietrire au crezut; dacă împietrindu-se nu mai pot crede, în noul legământ se primește inimă de carne și, împietrindu-se prin înșelăciunea păcatului, nu mai pot crede. Care e diferența?
(Mat 13:15) Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.»
De la carne la piatra, nu de la piatra la piatră. Acesta este procesul.
Marcu
(16:14) În sfârșit li S-a arătat celor unsprezece când ședeau la masă și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu-i crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.
Tocmai asta am apreciat și remarcat în prezentarea lui Andrei: inseparabilitatea procesului mântuirii, indiferent de perioadă.
Acest aspect are concluzia relatată de mine mai sus.
În Evrei 8 cu 7 , zice clar. Legamantul dintâi era cu cusur. Era nevoie de un altul al cărui Mijlocitor e Isus. Din cauza firii pământești a omului care făcea Legea fără putere. Isus a venit sa aducă o natura noua omului prin care sa rastigneasca firea lui , astfel sa tina Legea.
Ce înseamnă ca i-a răscumpărat din Egipt ? Înseamnă același lucru cu terminologia N.T.?
Înseamnă în ambele cazuri ca i-a mântuit?
Iar dacă i-a mântuit ,de ce au trăit și murit în necredință?
Răscumpărarea fizică cu siguranță era tipologică, o imagine a răscumpărării. Dar să nu ratăm că Dumnezeu face apel la acea imagine pentru a genera credință și ascultarea credinței. Rezultă că era doar un suport fizic, un mijloc al harului, pentru lucruri spirituale. Supralicitarea părții materiale fără contextul spiritual al harului va duce la concluzia ca Israel era un simplu cobai și umbră.
Covenant theology
Si ce vrea sa spuna concluzia voastra dragi comentatori, ca Vechiul Legamânt este pe picior de egalitate cu Noul Legământ???😮😅 V,ati lovit la cap🤪
Noul Legământ este de dinainte de întemeierea lumii și este mai vechi decât Vechiul Legământ pentru că prin sângele noului legământ au primit Adam și Eva har (cât și toți ceilalți atât din VT cât și din NT)
Nu există alt Har pentru păcătoși, decât cel din Ioan 3,16
Interesant studiul tau! Iată un text în care Moise se adresează poporului evreu înainte de intrarea in Canaan, text care confirma ce spui tu:
"Să ştii, dar, că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul Dumnezeul tău acea ţară bună ca s-o stăpâneşti; căci tu eşti un popor tare încăpăţânat."
Deuteronomul 9:6
Am totuși o întrebare pt tine:
Daca vorbim de același har atat in VT cât și în NT, am putea vorbi și de valabilitatea legii morale in cele doua testamente?
Indiscutabil, cu actualizările revelației ulterioare
@@Apologiareformata Inclusiv porunca a 4-a ?
@@gabia1579 Sper că dl Croitoru va fi de-acord, dar porunca a 4-a conține un element moral, întemeiat pe caracterul neschimbător al lui Dumnezeu, anume, că oamenii trebuie să pună timp deoparte de la îndatoririle lor lumești pentru a se închina Lui în public și privat, aceasta ne învață însăși firea, dar există un aspect care ține de ce se cheamă în domeniul dreptului, și al teologiei, porunci sau legi pozitive, și in cazul poruncii a 4-a vedem că măsura și vremea timpului care trebuie pus deoparte pentru Dumnezeu nu poate fi cunoscut din fire sau din cercetarea naturii lumii, ci trebuie revelată, și aceasta este întemeiată nu pe caracterul neschimbător al lui Dumnezeu ci doar pe voința Sa suverană, iar în acest sens El este liber a porunci după cum voiește (legile ceremoniale și judecătorești au fost asemenea legi pozitive, împreună cu Sabatele care țineau de sărbătorile ceremoniale, unele dintre ele cazând chiar pe prima zi a săptămânii.. și de aceea puteau fi schimbate, pe când legea morală în ce ține de aspectele sale morale sau firești nu poate fi schimbată.)
De la începutul lumii a stabilit ziua a 7-a de la creație ca Sabat săptămânal, dar i-a stat în putere să schimbe acest așezământ, și chiar la schimbat, deoarece după învierea Mântuitorului, el în Sabatul vechi a fost absent din întâlnirile ucenicilor, și la lăsat pe Toma cu îndoielile sale fără prezența Lui mângâietoare. Ci S-a arătat lor în mai multe rânduri pe ziua învierii, ziua 1-a a săptămânii, și de atunci încolo după exemplul Său și al apostolilor vedem că Ziua Domnului, prima zi a săptămânii, este așezământul lui Dumnezeu ca fiind măsura și vremea timpului pe care oamenii trebuie să îl sfințească, și să păzească această zi din 7 deosebită de celelalte 6, fiind Sabatul Crestin, în care Domnul Sabatului a intrat în odihna Sa, anume, a ieșit din starea Sa de semerenie și a intrat în starea Sa de proslăvire.
In ce priveste "Alegerea neconditionata" se refera la poporul Israel ca natiune, sau din acel popor Dumnezeu si-a ales un anumit numar de persoane?