Problema ADHD-ului despre care nu se vorbeste
Вставка
- Опубліковано 23 сер 2024
- Am 12 ani de lucru cu mine in fel si chip, dupa atatia ani imi dau seama ca nu e suficient sa lucrez doar eu cu mine, daca mediul exterior nu este propice. Hai sa vorbim despre lucrurile care nu sunt scoase in lumina, ca sa facem o schimbare reala. Ne uitam la efecte, nu la cauza! Hai sa schimbam mentalitatea celui care incearca sa faca un puzzle. Va imbratisez!
Silvia, aduci foarte multa lumina! Continua sa faci asta! Esti minunata!
Multumesc din suflet. Vor fi momente cand voi vorbi si despre lucruri mai greoaie, pentru ca le consider esentiale pentru o schimbare.
Te imbratisez! ❤️
Doamne,ce frumos vorbesti!!!!. eu am aflat ca am adhd la 36 ani multumita copiilor mei adhdisti si parca am primit o eliberare...: ) te salutam de la verona it!!!
Multumesc din suflet!
Cum a fost sa afli atat de tarziu? Tocmai am postat un video nou in care povestesc ce mi-a adus mie. Poate imi scrii acolo.
Va imbratisez si ma bucur tare sa stiu ca ma urmariti tocmai de acolo. 🤗🤗
Bună! Ai dreptate! Continuă cu ceea ce faci!🤗🙏
Multumesc, Mihaela! 🤗❤️
dupa multi ani de terapie pana la urma un terapeut a sugerat si a adus in discutie ca poate as avea ADHD... Mi-e greu sa admit ca fac terapie(am 30 de ani si deh stigma romaneasca) daramite sa accept adhd. vazand ca cineva din romania a avut curajul sa vorbeasca si sa se expuna pe yt parca mi-a dat curaj. Mersi Silvia
Ah Mihai, ma bucur tare mult sa aud ca ai prins curaj vazand videoclipurile mele. Asta e una din dorintele din spatele acestui canal de YT. Sper sa schimbam imaginea ADHD-ului, incet si sigur. Eu sunt in vacanta, dar revin in forta din septembrie. Pe curand! 🤗
Nu e o rușine. E considerata tulburare nu boala psihica în primul rand. Și în al doilea rand suntem oameni foarte inteligenti❤❤❤❤
Am vazut prin ochii tai si iti inteleg unghiul de vedere, insa Societatea slefuieste fiecare piesa de puzzle, nu doar pe cei cu ADHD.
Nu este necesar sa ajungi la cei care au facut puzzalu si sa le schimbi mentalitatea, pt ca nu vei reusi.
De Ce? Pt ca nu vor sa se schimbe? Nu accepta noul, creativitatea, armonia, compasiunea, etc, iar cu forta nu pot fi ajutati, deoarece vor reactiona cu aversiune si nu vor intelege ceea ce vrei tu ori fiecare puzzle 😊😇
In prezent este necesar ca fiecare Fiinta sa fie maleabila si deschisa la orice sa se poate potrivi oriunde îi este destinul si intentia.
Fiecare se slefuieste singur la un moment dat iar cei ce pleaca capul sint slefuiti dupa placul altora si asezati unde se vede necesar pt Ei.
Invata sa fii slefuita doar de Pace, Compasiune, Armonie, Rabdare, Sinceritate, Curaj, Detasare, Acceptare si cel mai important, de IUBIRE 😇💗🙏
Love u dear ❤️
Au apărut mai multe vedete care au spus ca au Adhd. Și nu le cred. Dar intuiția mea îmi spune clar ca tu nu minți. Și chiar ai Adhd. Mulțumim pentru curajul de a împărtăși povestea ta ❤❤❤
Multumesc si eu pentru mesaj, Elena. Uneori si eu ma intreb daca este sau nu. Important este ca, de cand am primit diagnosticul, am putut sa imi reechilibrez viata destul de mult, intelegand cum functionau niste tipare. ❤️❤️❤️
Mi a fost greu sa te urmaresc vizual pentru ca m ai distras cu carisma si frumusetea ta
☺️ multumesc!
Foarte frumos ai vorbit.
Ma bucur mult ca sustii neurodiversitatea.
Te incurajez sa continui.
Te imbratisez.🤗🤗😘
Multumesc din suflet! Te imbratisez tare! ❤️❤️❤️
Foarte frumos ai spus si foarte mult adevar spui.
Multumesc! ❤
Ce frumos explici totul ❤
Eu am depresie de foarte mult timp și sincer nu pot să spun că am ajuns să mă accept. Deși niciodată nu mi-am dorit moartea (nu conștient cel puțin!), am avut atitudini și acțiuni autodistructive care au venit din subconștient. Îmi dădeam seama că nu procedam corect faţă de mine dar nu puteam să schimb nimic. Acum mă simt prinsă total în această condiție....
Aww Cris, imi imaginez cat de greu iti este sa traiesti astfel. Depresia e tare greoaie si ne indeparteaza de viata( eu mi-am zis ca mi-a murit viata- pentru momentul cand eram in depresie).
Ce am descoperit este ca depresia a fost furie suprimata si furia mea vorbea despre creativitate blocata, despre cuvinte nespuse la timp si inghitite printre lacrimi, pentru ca nu aveam curaj, pentru ca nu ma consideram ‘suficient de’ si mai vorbea despre multe ‘NU-uri’ nerostite la timp, fie pentru a proteja relatia, pe celalalt sau pentru ca nu aveam curaj.
Pentru femei, as recomanda cartea: Dansul furiei. Este o carte care ne reconecteaza cu aceasta emotie care noua nu ne-a fost acceptata, ca suntem femei.
Acum stau si ma gandesc daca am simtit bine ca esti femeie?
Te imbratisez tare! ❤️
@@silviapavalache da sunt femeie și da sunt de acord cu tot ce ai zis. Am avut unele situații de viață mai grele dar știu și persoane care au dus-o și mai rău dar totuși nu au boala asta. Pe lângă mediul care de multe ori nu mi-a fost prielnic pt că simțeam că nu mă potriveam acolo, am simțit tot timpul un conflict interior, parcă erau mai multe forțe care "se băteau" în mine. Când eram copil și adolescent, nu putem să știu de unde vin stările negative, nu știam că există posibilitatea să am un conflict, credeam că sunt "altfel", "insuficient de bună" pt orice și m-am îndepărtat de oameni pt că aveam impresia că sunt răi și nu mă înțeleg. De fapt, ei nu erau nici răi nici buni, ei doar reacționau la ce arătam eu. Faptul că m-am autoizolat mi-a complicat enorm situația...
Ce e de facut cand crezi ca ai depresie dar nimeni nu te intelege si toti cred ca esti o ciudata pentru ca nu te poti integra niciunde?
@@Luvly_lexi oamenii nu înțeleg ceea ce nu trăiesc ei înșiși. Oare noi înțelegem persoanele care au cancer? Nu prea. Ne putem imagina că suferă dar n-avem cum să ne punem în situația lor pt că nu suntem acolo. Cu timpul am ajuns să realizez că ceea ce cred oamenii este prea puțin important. Important este ce credem sau ce facem noi. Problema la mine este opoziția care vine DIN INTERIOR. Adică mai concret ca să dau un exemplu, somatizarea depresiei și anxietății când trebuie să fac ceva "important". Cum să ignori așa ceva? Dacă vorbim de un sentiment sau o stare, poți să te prefaci că nu există, dar când ai simptome fizice e de rău. Eu am încercat să trec peste unele aspecte până m-am îmbolnăvit și fizic și a trebuit să fac o intervenție chirurgicală destul de nasoală. Acum am învățat că sănătatea e pe primul plan iar eu nu sunt aici să mulțumesc pe nimeni sau să dovedesc nimănui nimic. Sunt aici să nu mă dezamăgesc pe mine iar pentru asta, trebuie în primul rând, să rămân în viață.
Crisstyler, as cauta oameni care sa inteleaga asta, care trec prin aceeasi situatie si pot intelege mai bine. Mi se pare esential sa avem in jur oameni care sa stie cum sa ne fie alaturi cu blandete. Daca vrei, poti sa imi scrii mesaj privat sa iti povestesc despre niste intalniri pe care le fac, online. Poate vrei sa ni te alaturi.
Spui niste lucruri adevărate și foarte profunde și eu am fost diagnosticat cu adhd și am fost neurotipicizat cu forța nerecunoașterea neurodiversitații este dureroasă
Da, aduce atat de multa claritate sa intelegem anumite lucruri despre noi. Eu am mai bine de un an de cand am fost diagnosticata si, in sfarsit, incep sa imi asez viata mult mai potrivit mie, tocmai pentru ca am intelegerea asta. Cu toata terapia din trecut si cursuri de dezvoltare personala sau metode de vindecare alternativa, simteam ca ceva lipseste. Era ca un unghi mort, care ma impiedica sa folosesc toate ‘uneltele’ pe care le aveam deja, intr-un mod util.
Multumesc pentru mesaj.
Acum scriu mai mult pe facebook, in perioada asta. Urmeaza sa reincep si videoclipuri. m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid02P4Jd6zAT7z5GQSJA1Gb8ZcmhSmZXDwcyhLdj2Q8jwqGw8byZM6cq3daSKrMR9MfJl&id=100083483255615
imi amintesc de puzzle de la Ravensburger aveau cateodata o piesa f mica, un coltisor, arata ca o inimioara. Pentru cei neexperimentati ar fi aratat ca un rest din productie, ar fi aruncat o si s ar fi trezit cu o gaura in mijlocul tabloului😅 Si la mine prima impresie despre parintii de pe grupuri a fost ca doresc sa integreze copii cu forta intr un sistem si societate in care nici ei nu cred sau nu o plac si doar ca trebuie. Cred ca noi, mamele care avem ADHD avem misiunea de a trezi si inspira oamenii cu
blandete
Wow, nu le stiu. Ce faina ideea de puzzle.
Da. Asa-i, imi place cum suna ‘misiunea de a trezi si inspira oamenii cu blandete’.
Multumesc, Oana, pentru ce mi-ai scris. ❤️
Ideea este totuși ca fiecare trebuie sa ajungă sa și câștige cumva existenta.
Însuși acest concept este o "mana invizibila" care ghidează anumite lucruri, asta nu e creat de societate și nu poate fi modificat.
In spațiul de mai sus, sigur, pot fi multe abordări și îmbunătățiri.
Sigur. In acelasi timp, este important si cum facem acest lucru. Pentru mine, e important sa fim sprijiniti sa ne si bucuram de viata, nu doar sa performam.
@@silviapavalache
Buna Silvia 🙏
Pt a te bucura de Viata, nu este nevoie de sprijinul nimanui din exterior. Bucuria de a Trai vine doar din Interiorul fiecarei Fiinte.
Poate la inceput ai nevoie de un anumit ajutor, insa cel ce te ajuta va fi inlaturat daca ai invatat cum sa te Bucuri de Viata. Iti urez Success si Spor in Toate 😇💗🙏
Buna Rayden, eu am invatat sa pun ‘si’ intre lucruri, in loc de ‘sau’. Pentru ca exista o independenta si o interdependenta. Independenta vine din lumea mea interioara, interdependenta este in raport cu lumea exterioara. Daca nu exista un flow si un dans cu mediul exterior, atunci interiorul are de suferit. Aici multi aleg sa se inchida in bula lor si sa isi aleaga un mediu exterior propice lor, dar asta nu anuleaza faptul ca sistemul este creat pe ‘power over’ si e intr-o zona de masculin ranit.
Eu personal nu pot sa inchid ochii, mai ales ca nu toti oamenii au privilegiul de a-si crea bula lor. Imi doresc mult sa ma implic in aducerea unei schimbari in sistem( si cel scolar este primul pe care il am in vizor). Si asta pentru ca sunt multi copii care sunt afectati de acest mediu.
@@silviapavalache
Într-adevăr în sistemul educațional este necesară o atenție mai deosebită, și a fi un sprijin pt noile generații.
Deasemeni este necesar să fim înțelepți și atenți în permanență să nu cădem în capcanele întinse de cei care ne vor să fim naivi și prostuți, pt ca ulterior să fim manipulați după bunul lor plac.
O zi minunată tuturor și spor în continuare 🙏😊🤗
Și eu cred că fiecare are un loc în societate și că trebuie susținut de aceasta să înflorească și să contribuie cu plus-valoarea lui 🌈
❤️❤️
Buna Silvia 💗🙏
❤️❤️
Asa.... Am stat un pic cu video-ul asta si cu rezistenta indusa de anii de "trebuie" pe care i-am inghitit. Cred ca problema se pune in mai multe feluri. Adica, DA, un mare DA diversitatii si acceptarii/imbratisarii diferentelor, un mare DA ne-inregimentarii orbesti si gasirii locurilor in care neurodivergentii sa se potriveasca cu mai multa blandete. De exemplu, uite, din moment ce fiica-mea da evaluarea nationala anul asta, problema asta ma doare acum, si din ea dau exemplu. Ea e foarte buna in oral si dezastru in scris. De ce oare nu s-ar putea crea un cadru si pentru examinare orala, daca asa se poate masura mai fidel nivelul cunostintelor ei? Pentru ca, da, societatea si structura si metodologia nu sunt inca pregatite pentru asa ceva.
Pe de alta parte, admitem ca sunt lucruri pe care *trebuie* sa le facem. *Trebuie* sa respectam un orar, un program, pentru ca altfel nu ar mai functiona nimic, *trebuie* sa ne facem treaba bine, si nu numai cand avem chef, etc. Si mi-e teama ca unii, vazand ce spui tu aici, insa neavand nivelul tau de auto-constientizare si de munca cu tine, se pot simti auto-indreptatiti cumva, entitled, like "ah, sunt neurodivergent, altii trebuie sa imi faca mie loc, altii trebuie sa se invarta in jurul nevoilor mele".
Tare mi-e ca m-am exprimat confuz :)))) da poate are sens ideea :))
Elena, draga mea, azi sunt stoarsa de energie, dar zilele urmatoare ma astez sa iti scriu raspuns. Am inteles tot ce ai zis. Am nevoie de un spatiu anume, ca sa scriu putin mai mult. Te imbratisez tare!
Datorita copilului meu,mi am dat seama ca și soțul are adhd, deși nu recunoaște sub nici o forma, are toate caracteristicile specifice ,iar copilul ii seamănă perfect poate chiar mai agitat uneori.
Elena, iti raspund scurt si probabil voi vorbi mai mult intr-un video, la un moment dat. Ce mi-a placut la comunicare nonviolenta a fost cand am aflat ca nimic nu trebuie pe pamantul asta. Ca daca ar trebui, am face toti aceleasi lucruri. Si mi-a placut sa descopar ca in spatele lui ‘trebuie’ sta de multe ori ceva important, pe care, atunci cand il vad, intru intr-un alt spatiu, din care iau o decizie constienta si inteleg de ce fac anumite lucruri. Si nu mai sunt din energia asta stagnanta, de ‘nu ai de ales’, ci dintr-un spatiu liber si plin de creativitate si alegere. Te imbratisez! ❤️
Cred ca pentru adulti e mai greu sa accepte aceasta ‘eticheta’, mai ales ca nu este intr-o lumina favorabila, INCA. Dupa ce ca ne-a fost greu, sa ne mai si insusim o eticheta care e atat de stigmatizata in societate, poate fi mai greu.
Dar miscam lucrurile si schimbam imaginea ADHD-istilor, ca sa stam si noi intr-un spatiu mai bland si sa putem fi in toata fiinta noastra. Imbratisari!
Băiatul meu are ADHD de la vârsta de 7ani și acum are 12 ani și sincer nu reușesc sa îl înțeleg mă enevez mereu ca nu este ordinat și nu ia lucrurile în serios
Buna Mihaela, imi imaginez ca e greu pentru tine ca nu reusesti sa ai usurinta in a te conecta cu fiul tau si a-l intelege.
Daca esti deschisa spre modalitati de comunicare care sa te ajute sa te apropii de el, ti-as recomanda sa mergi catre comunicare nonviolenta. Anca Zavlog este minunata pe partea asta si ea lucreaza cu parintii.
Nu ne-a invatat nimeni cum sa ne purtam cu copiii nostri, dar si cu noi insine si metodele vechi, din societate, clar nu sunt folositoare cand vine vorba de ADHD.
Daca vrei sa dai follow si pe pagina mea de facebook, acolo mai scriu lucruri care ar putea sa iti fie de folos pe viitor: Stilul meu de ADHD.
Te imbratisez!
Si unde o găsesc pe Anca Zavlog ?
Am ADHD, bine că e o formă mai ușoară și nu am ajuns să îmi pocesc corpul în crize de dopamină cu belciug în nas și tatuaje. Ce domnișoară agreabilă cu zâmbet fermăcător era pe primul video....😬😬😬
Buna, nu stiu care este videoclipul despre care spui ca ai vazut o ‘domnisoara agreabila’, insa, iti garantez ca in toate aveam acelasi numar de tatuaje si acelasi pierce din nas, poate doar nu il purtam in ziua respectiva.
In acelasi timp, domnisoara despre care vorbesti era o femeie in toata regula de 39 de ani, acum 40, care, ce crezi, este si mama de 3 copii.
Motivul, pentru care si-a facut tatuaje si si-a pus cercel in nas, nu il vei afla, pentru ca vad ca deja ai tu raspunsurile cu povestea din mintea ta.
Cu tatuaje sau fara, zambetul este acelasi, sta in ochii privitorului daca il mai vede sau e orbit de ceea ce judeca el ca fiind ‘pocit’.
@@silviapavalache Eu dădeam 25 ani, zgârcit fiind😄, să vezi, vârsta reală și trei copii nu au afectat deloc agreabilitatea, piercing-ul în septum eu în povestea din mintea mea îl consider o prerogativă a vitelor mari cornute, iar tatuajele, răsfoind sute de comentarii despre ele, un procent mizer le fac în mod deliberat, majoritatea fiind făcute în stare de afect, ca urmare a consumului de substanțe psihotrope(sper că nu consumi alcool și nicotină☺) sau în urma unor emoții puternice (pozitive sau negative). Mai urmăresc unele canale despre ADHD în rusă, mâneci tatuate,😔 consum de nicotină, predispoziție spre substanțe interzise. Oi fi eu unul atipic la 42 ai mei? Sau am eu alt drog (integrame, jocuri de logică, literatura SF se pune?)
Si la mine e la fel . Drogul meu e cultura. Dar nu judec. Doamne ferește. Fiecare găsește cum se descurca.
Poate citesti si despre ‘sacred skin tattoos’, daca tot zici ca ai citit atat.
Altfel, ce consideri tu, din nou, este povestea ta. Ca sa afli povestea celuilalt, intrebi, cu respect si curiozitate si poate ti se va raspunde sau poate nu.
La restul nu voi raspunde, pentru ca nu imi place sa vorbesc cu oameni care se pozitioneaza undeva sus si vorbesc de acolo.
Zi cu energie sa avem!
🦋🍭🌈🌍
🧚🏻🧚🏻🤗
A venit cu o blandete fata de mine, dar ura fata de toata lumea . 😂😂😂😂
Da, imi imaginez ca staneste si o furie cu gandul ca altii nu au vazut, pentru a oferi sustinere. Ma gandesc ca poate e o etapa din procesul de doliu pentru cum ar fi fost viata daca ai fi stiut mai devreme si cei din jur te-ar fi sustinut?
@@silviapavalache omul bolnav nu își d a seama. Am banuit la 19 ani. Dar nu am crescut in munți. Am fost înconjurată de oameni. Astea sunt consecințele ignorantei oamenilor. Asa se întâmplă cand oamenii nu deschid o carte in viata lor .