Este pur si simplu încântător felul in care am evoluat . De la mentalitatea învechita ca nu trebuie sa îți ții copilul in brațe ca se obișnuiește si va plânge ,pana in prezent când suntem încurajați de de a-i arata copilului emoție , atenție si iubire . Sper din suflet ca oamenii sa urmărească acest Podcast si sa înțeleagă ca a fi părinte și este ușor si necesita o pregătire emoțională înainte . Va mulțumesc !
Un interviu foarte bine structurat, fundamentat și argumentat, cu un mesaj tulburător prin importanța sa, dar simplu și accesibil, cu o încărcătură emoțională colosală. Semnele timpurii - factorul cel mai important în depistarea autismului - abordat cu răbdare, cu insistență(deloc supărătoare), iar și iar, aproape repetitiv - atenție, părinți, ca să nu ratați un timp prețios, imposibil de recuperat. Iar gazda doamnei psiholog, Ștefan Mandachi, receptiv, firesc, un ascultător curios și cultivat. A intrat într-o conexiune perfectă cu Sînziana, punctând cu discreție și decență cele mai arzătoare probleme. A fost un interviu fascinant, ca o interpretare la 4 mâini, la același pian. Felicitări, Sînziana, pentru ce faci tu și echipa ta, pentru dragostea și dăruirea voastră. Sunteți ca o oază de speranță în mijlocul unor vremuri aride.
Ștefan, poate poți să faci un video despre violența în familie, în special asupra copiilor. Nu s-a schimbat nimic: oamenii își bat și își agresează în continuare copiii, fără să realizeze că le provoacă traume de care poate nu se vor vindeca toată viața. Foarte mulți copii cresc într-un mediu toxic pentru că foarte mulți adulți nu au o minimă inteligență emoțională
Am un copil cu autism sever ...Dumnezeu sa intareasca toți parinti...și totuși noi ăștia care trecem prin astea nu suntem ajutați de cei din jur...și trebuie sa luptam cu toată puterea pentru binele copilului
Copii au nevoie de atenție, până după vârsta la care a reușit să treacă cu bine și fără traume majore , peste perioada pubertății . Chiar și după , mulți dintre tineri , încă mai sunt atașați de părinți. Atașamentul întotdeauna trebuie educat de părinți , ptr a nu devenii o dependență a tânărului față de aceștia , de la o anumită vârstă. Totul ar fi mult mai simplu , dacă ne-am petrece mai mult timp în natură și am învăța de la aceasta , ce înseamnă cu adevărat viața și faptul de a trăi cu adevărat. Orice animal , domestic sau sălbatic , își îngrijește cu atenție puiul . Ii oferă toată atenția sa , în fiecare clipă, atâta timp cât puiul este neajutorat și dependent de părinte . Însă, când puiul a devenit matur tânăr, părinții îl îndepărtează de cuib , formându-l să devină autonom . Dar până la îndepărtarea tânărului de cuib , părinții și-au petrecut timpul cu puiul , învățându-l să lupte, să vâneze , să-si dezvolte personalitatea și să-i respecte pe adulți și pe cei mai bătrâni. Cercetând viața animalelor sociale ; primatele , animalele de haită , pachidermele , etc , am putea învăța să ne creștem proprii copii , fără a ne mai complica viața , cu tot felul de teorii , create ptr a-ți consuma banii (energia) în folosul celor care , tocmai de aceea le inventează. Problema românilor , stă în mentalitatea acestora , formată printr-o tradiție și educație "extremistă" să zic așa și nocivă ptr o educație sănătoasă. Omul a ajuns să se îndepărteze de natură și în primul rând, de natura sa - umană - . Asta duce clar ... la costuri dureroase !
Copilul nostru avea si contact vizual, si căuta mereu cu ochii sa fiu aproape, mereu mă cuprindea şi nu se putea rupe de brațe, arăta cu degetul, imita, ne zâmbea, soțul venea de la lucru copilul avea 1 an si jumate si fugea la uşă să îl întâlnească pe tata...apoi vaccinul... regres si toate abilitățile au dispărut.
Aveti dreptate Natalia. In Sua se stie deja ca anume astea combinate gen Dtap , MMR …sunt cu cele mai multe reactii adverse de tip neurologic atipice. Ce simte o mama cind anume sa declansat, nu pot sustine unii specialisti pentru ca nu au voie, ei sunt instruiti doar ca e genetic sau iata mai nou , lipsa de afectiune. Cita afectiune au copiii acum in 2023 Nu cred ca au avut vreodata macar in jumate, copiii de prin ‘70 . Dar asta e, clar ca nu au voie sa vorbeasca deschis despre adevaratul declansator al acestei devieri neurologice. Iti doresc multa putere .
Felicitari!Interactiunea constienta si prezenta totala in interactiunea cu copilul e foarte benefica si pentru copiii sanatosi .Pentru asta e din nou nevoie de munca interioara ,dar e oportunitate de schimbare pentru parinti.
Un interviu de calitate despre legatura emotionala pe care trebuie sa o construiasca parintii cu copiii lor. Nu invatam ce-nseamna atasamentul de la telefoane si de la tablete ci prin interactioarea cu ceilalti oameni....
O viata dedicata in a face bine celorlalti si, ce e foarte important , aspect caruia foarte putini ii dau importanta, ASA CUM ARE CELALALT NEVOIE, nu asa cum presupunem noi ca ar avea nevoie, fara a astepta nimic in schimb. Ce ma surprinde foarte mult si observ din intrebarile din interviu si din comentarii, e ca noi nu constientizam ca fiecare dintre noi ar trebui sa ne purtam in modul asta cu noi insine si cu ceilalti, scoala ar trebui sa fie pe modelul asta, spitalele, tot. Dar totul porneste de la individ. Cand fiecare dintre noi este plin de atentie, de dedicare, de rabdare, de intelegere si de iubire atunci felul asta de a gandi si a ne comporta vine de la sine , devine automatism si "normalitate" si nu mai e numit " metoda" iar comportamentul acelora care se comporta asa cum ne comportam acum , din pacate, marea majoritate deocamdata, va deveni o ciudatenie. Calitatea vietii indivizilor de maine depinde de calitatea indivizilor de azi, a parintilor in special, a mamelor, a femeilor. Femeile nu mai stiu sa fie femei pentru ca nu li s-a permis iar barbatii merg pe un model arhaic de barbat care nu ajuta in zilele noastre. Femeile functioneaza pe emotional, pe partea estetica a vietii. Intelegem asta ? Apreciem, incurajam o dezvoltare in sensul asta incepand din scoli, in noi insine pentru ca avem si hormoni feminini nu doar masculini ? Sau doar luam in deradere totul si pe toti ? Ne ocupam n scoli destul de mult de muzica, pictura, dans, arta a frumosului, estetica ? Avem creata o sensibilitate in sensul asta in noi ? Cat mai acceptam sistemul asta de invatamant ? Cei din politic sunt cei care ne reprezinta, sunt indivizi din societatea asta, nu vin de pe Marte. Si cand spun emotional nu spun doar emotional, ci si rational si pragmatic , exemplul este tocmai domnisoara din videoclip iar medicii si cercetatorii din Israel nu erau doar femei, ci si barbati ca sa intelegem cat de natural e totul daca nu ne mai agatam de preconceptii si prejudecati, bancuri si tot ce ne formeaza gandirea, subconstientul si credintele din subconstient. Daca intrebam 100 barbati ce cred despre femei, ce presupuneti ca iese la un chestionar simplu ? Normal ca femeia e mai mult "in aparare" si in defensiva si nu de azi de ieri, de milenii. Trebuie creata de noi toti o atmosfera care sa le ajute sa iasa din spatiul asta mental daca ne inteteseaza binele copiilor nostri si al copiilor lor. Ceea ce avem azi e o reflectie a generatiilor anterioare si domnisoara spune ca mamele, tatii se conecteaza cu copiii atat cat au invatat de la mamele/tații lor. Dar si a uitatului la tv de unde isi iau majoritatea modelele. Facem si noi ceva in sensul asta cat mai curand ?? In afara de asta, A observat cineva cate reclame la farmaceutice sunt ? Cate "știri" alarmiste ? Se creaza o predispozitie spre boala, spre vulgaritate, degradare si anxietate in subconstient. Constientizam asta ? Am vazut un interviu odata cu o mare cercetatoare din SUA care statuse in coma si, la "intoarcere" , nu mai stia cine era, cum se numea, nu stia sa vorbeasca sau sa mearga, asemeni unui bebelus. A reinvatat totul de la 0 la varsta de 45 de ani, mai putin meseria pe care o avusese inainte. Povestea ca nu putea inca vorbi si , cand veneau medicii, nu o luau pe sus s-o spele, s-o schimbe ci ii spuneau mai intai ce vor face, daca e de acord sa clipeasca o data in semn ca da, daca nu e de acord sa clipeasca de mai multe ori in semn ca nu. M-a impresionat pana la lacrimi cand povestea cu cata atentie , rabdare si iubire era inconjurata de tot personalul medical. Cred ca povestea e pe youtube. Da, abia asta e normalitatea : atentia, rabdarea, intelegerea si iubirea in orice relatie, fie ca e una ocazionala, intamplatoare, fie ca e una durabila. E nevoie sa intelegem ca toleranta despre care facem mare caz e o prostie, te situezi automat deasupra cuiva. Nimeni nu vrea sa fie tolerat, ci inclus. Stefan, multumesc pentru interviu si pentru ca ai descoperit modelul iubirii in carne si oase. Ti-as putea sugera sa schimbi titlul , inceputul lui, pentru ca , asa cum stii bine, pe ce te focusezi se manifesta, si daca mai multi se focuseaza, se creaza o energie puternica care isi gaseste spatiu sa se manifeste la un moment dat. Nu te lasa cooptat in ceea ce creaza altii. Alege echilibrul in binele tuturor. Multumesc
Draga, Stefan, intr-o anumita perioada, mi-am pierdut serviciul, s-au facut restructurari, si, placandu-mi copiii, am doi nepotei, am ajuns sa fiu bona intr-o familie care avea doi gemeni foarte diferiti, ca si comportament. Unul din copii era exact asa cum ne-a spus doamna psiholog. Eu am stat la ei pana copiii au facut un an, pe la un an si doua luni au aflat de la medic ca unul din copilasi are autism. Ce durere pentru aceea familie, exact cum a spus invitata ta, Stefan, viata intregii familii s-a schimbat. Da, trebuie sa fim foarte atenti la copiii nostri, imediat ce pasesc in viata! Da, nu au fost bune principiile dupa care generatia mea si-a crescut copiii! Inca o data: Multumesc, Stefan!"
M-am oprit după momentul când dna care se vrea a fi terapeut nu știe ce înseamnă autism, ci definește autismul strict din perspectiva comportamentelor, ceea ce denota o abordare abilitista a dumneaei, din postura omului privilegiat care își da cu părerea despre ceva ce nu a trăit niciodată. Însuși google poate sa confirme ca autismul e de fapt un mod diferit de procesare a informației de catre creier. Dna reduce autismul la comportamente. Cat de trist! Și asta m-a oprit din a continua vizualizarea clipului.
Doamna vorbeste de semnele vizibile, adica comportamentul, care daca sunt depistate timpuriu salveaza viata unui copil!!! Teorie medicala stiu multi, in practica si solutii stam prost. Asist la un caz de 2 ani, in care doar efortul mamei,care a facut mai mult decat iti poti imagina, a dus la un prediagnostic, sa spun asa. Medicii au stiut sa spuna ca Este un copil nascut prematur si ca Este normal.... mai ales medicii nemti, care Nu vad atasamentul inexistent a fi o problema...ei sunt o natie recunoscuta de non-atasati... Podcastul a facut lumina in cazul cunoscut de mine, si avand in vedere ca,copilul are 22 de luni, sper ca mai are o sansa la a fi un copil normal, luand atitudine si Nu asteptand dupa spusele multora pana la varsta de 4 - 5 ani!!! Felicitari Stefan , inca un Podcast cu un continut de milioane si felicitari Doamnei Psiholog pentru intelegere si implicare!! Minunat
Pana la 2 ani bebelusii si todlerii, sunt in mare masura in sfera senzorial-emotionala. De aceea, face sens, cum explica doamna despre mediul special ce se poate creea pana la 2 ani. Sincer din cat am citit ... Totusi autismul e inascut si pe viata...asa ca acest mediu emotional, cred ca ajuta enorm, asa cum spune. Efortul emotional depus de parinti pt asa ceva, e imens cu adevarat, in special mama... Iar terapia si incarcarea pt ei, e vitala. Cum se spune, nu poti turna dintr-o cana goala....😢 De aceea, un mediu social, cat mai mare, care sa ii sustina, poate fi un mediu care sa faca diferenta...
Destul de interesant interviul. Insa pare ca informatiile nu reflecta neaparat realitatea. Spre exemplu, copilul meu a fost foarte "tipic" pana la varsta de 1 an cand parca a suferit o involutie. Inainte de asta incerca sa vorbeasca, ne privea pe toti in ochi, se uite dupa noi, radea la anumite fete pe care le faceam, nu era greu sa-i atragem atentia. Apoi totul s-a schimbat radical si pe masura ce a crescut s-a accentuat dupa parerea mea. Din pacate, in cazul nostru, sotia nu a sesizat aceste semnale de alarma. La insistentele mele am facut in final o programare la psihiatrie pediatrica. Si de aici a inceput calvarul si drumul greu pe care inca mergem si probabil vom merge pentru tot restul vietii. A trebuit sa ma lupt cu sotia si cu familia sotiei sa o conving ca ceva nu este in regula la baiatul nostru. Inca incerc sa o conving sa ne documentam cat mai mult despre aceasta conditie. Avand in vedere ca nu avem timp sa citim (parintii in situatia noastra stiu la ce ma refer), i-am sugerat macar sa ne uitam la video-uri cat mai multe si sa intelegem si sa ne inspiram din experienta altor parinti. Ea este multumita sa facem 1 ora de terapie de Luni pana Vineri care ni s-a recomandat de catre un psihoterapeut care dupa parerea mea nu este foarte bine pregatita. Nici in ziua de azi dupa 4-5 luni de la confirmarea diagnosticului, nu reusesc sa o conving sa facem research si sa fim proactivi in a intelege ce se intampla cu copilul nostru. Simt ca ma lupt cu morile de vant si sunt in depresie severa. Ma simt prizonier in situatia in care depindem de serviciul meu si nu ma pot concentra de unul singur pe research, iar serviciul imi mananca tot timpul si capacitatea mentala.
De ce nu schimbati terapeutul daca nu sunteti multumit? Cautati pe altcineva care va inspira incredere si cred ca o sa va simtiti mai relaxat. Urmati sfatul terapeutului in care aveti incredere si lucrati si dvs urmand indicatiile lui atunci cand va permite timpul. Nu puneti presiune pe dvs si pe sotie. Aveti incredere in dvs si in copil. O sa reusiti! Mult succes!
@@Time0958 Din păcate, în Craiova, nu avem prea multe variante de evaluatori sau terapeuti. Centrele existente sunt majoritatea pline, abia am găsit un centru care ne-a acceptat 1 ora pe zi. Din lipsă de variante am mers între timp pentru o evaluare la București, unde ni s-a spus că ni se recomandă 2h minim de terapie pe zi (recomandat 3h) cu complementare de către noi acasă cam încă atât. Iar să ne mutăm toată viața în București unde sunt mai multe posibilități ne este cam imposibil în momentul de față. Abia am găsit o formulă în care să facem față aici. Am încercat să mai lucrăm cu el acasă, însă copilul nu vrea să fie deloc cooperant când este doar cu noi, și după serviciu abia ne mai adunam puterile. Nu știm ce să mai încercăm ca să devină cooperant.
@@daude111 e bine ca ati gasit o ora pe zi. In timp probabil ca vor aparea si alte oportunitati si veti putea adauga mai multe ore. Incercati sa lucrati cu el in weekend cand sunteți odihnit. Nu cred ca are sens sa va chinuiti in cursul saptamanii cand sunteti obosit. Usor usor copilul o sa inceapa sa fie cooperant si cu dvs. Puteti sa incercati sa cautati un terapeut care e dispus sa faca terapie online in weekend, sa faca o ora impreuna cu dvs si cu copilul ca sa va îndrume, sa va dea idei noi cum puteti sa ii captati atentia copilului si sa il determinati sa devina cooperant cu dvs. Va doresc multa rabdare si sa reusiti sa va relaxati sa nu mai fiti stresat. Mult succes!
Multumesc multumesc si recunostinta. Ma bucur ca exista si astfel de oameni dedicati si specializati. Chiar e un canal de youtube - Stefan Mandachi care e eficient si pentru oameni care vor sa se caute.
Te rog să mai faci un video mai detaliat cu diferențele dintre întârziere în dezvoltare și autism . De multe ori se pune pe baza asta că se dezvolta mai greu și la un moment dat dar târziu se pune diagnosticul de autism
Felicitări pentru semnalul de alarma tras! Am multe de obiectat pe marginea a ceea ce ați spus în interviu dar sunt și aspecte adevărate. Trebuie sa recunoaștem ca încă "bajbaim" când vine vorba programe de recuperare în autism și TSA (apropos, nu este totuna), în zona asta trebuie sa vorbim doar despre rezultate. Orice intervenție asupra acestor copii trebuie sa aducă rezultate pentru integrarea acestora într o viata independenta Din păcate programele de terapie (majoritatea) în care întra acești copii imediat după aflarea diagnosticului, nu țin cont de etapele de dezvoltare începând cu viata intrauterina și pana spre adolescenta. Nu se lucrează pe obiective clare și sar etape importante din etapele mai sus menționate. Programele trebuiesc introduse individual, adaptat pentru fiecare copil în parte.
La noi a fost altfel. Si contact vizual si atasament si altele erau initial. Toate astea dispar cu timpul la noi, el pur si simplu degradaza. Avem 3 anisori
Vorbind de răbdare și condiții de viață , educație parentală etc ... mă întreb, doamna psihoterapeut cunoaște oare , realitatea în care trăiesc majoritatea cetățenilor din România ?! Când părinții nu au timp nici măcar de ei , personal , stresul lipsei celor mai elementare lucruri ptr supraviețuire, tensiunea zilnică din societatea românească iar acum internațională, pune o presiune fără precedent , mai ales pe familiile tinere. Unii afirmă : " Nu ai condiții materiale ? Nu te căsători și mai ales ; nu fă copii !" Nu știu de ce , dar am vaga impresie , că acest gen de oameni , nu au habar de ceea ce înseamnă dragostea . Nu au iubit în viața lor și probabil nici nu au fost iubiți și nu înțeleg acest fenomen sub nici o formă. Ei tot ceea ce pot face , este să definească teoretic acest sentiment și fenomen . Dar practic , habar n-au despre ce vorbesc . Astfel, când se ajunge , ca o societate să fi condusă de indivizi care nu conștientizează ce înseamnă cu adevărat dragostea , iubirea spre deosebire de atașament și dependență, se ajunge la probleme sociale f grave , traume sociale , etc .
"Atasamentul este viata insasi" "iar noi in facultate, invatam un singur capitol despre teoria atasamentului...." Metoda Mifne nu era pe vremea cand aeam noi nevoie, se aborda strict partea aba, comportamentala, bruta, conditionare. De atunci, din fericire, s-a schimbat si in sfera aceasa comportamentala situatia, spre emotional, 🙏. Sustin mult interventia timpurie in directia emotional-senzoriala, cum propune Mifne sau mai exista Son Rise ...spre emotional -conectare. Trebuie sa existe musai astea doua in timpuriu...din punctu meu de vedere. Noi am avut noroc ca am auzit despre conectare si emotional, inainte sa aflam diagnosticul. Astfel am gasit terapeuti care sa abordeze partea asta, nu am intrat in acea sfera pur comportamentala
2 sau 3 ore la ecran pe zi, dupa un an de zile a fost si copilul meu expus. Insa legat de relatia sa de atasament, verificata de psihologi, este una de tip Sigur... Consider ca e posibil sa fi afectat ecranul acela tv expus in acele ore...insa cumva atasamentul lui e sigur, posibil si pt ca asta e contributia informarii mele legat de nevoile emotionale, cred ca asta a reusit sa contracareze. Are autism, insa e foarte istet si bucuros si lipicios, contactul vizual a fost mereu foarte bun, dar nu si raspunsul la strigat de mic, dupa 2 ani a devenit greoi, dar a recuperat. Mereu a avut 2 fete autismul sau ..si solitar ca fire, dar si dornic de interactiune, cu o lume interioara imaginativa bogata. Inflexibil uneori, dar si mega deschis la locuri si oameni noi, calatorii ...
Neglijenta emoțională in copilărie exista de multe generații iar cei care sunt si devin părinți o practica fără nicio înțelegere sau intenție de a înțelege. Ceea ce apune doamna ca si tratament este pur common sense care experiența cu oamenii ne arată ca nu e comun deloc. Ma întreb cati din cei care au sau vor sa aibă copii înțeleg responsabilitate, sacrificiul de sine si angajamentul pe viata asta implica.
Doamna vorbeste de semnele vizibile, adica comportamentul, care daca sunt depistate timpuriu salveaza viata unui copil!!! Teorie medicala stiu multi, in practica si solutii stam prost. Asist la un caz de 2 ani, in care doar efortul mamei,care a facut mai mult decat iti poti imagina, a dus la un prediagnostic, sa spun asa. Medicii au stiut sa spuna ca Este un copil nascut prematur si ca Este normal.... mai ales medicii nemti, care Nu vad atasamentul inexistent a fi o problema...ei sunt o natie recunoscuta de non-atasati... Podcastul a facut lumina in cazul cunoscut de mine, si avand in vedere ca,copilul are 22 de luni, sper ca mai are o sansa la a fi un copil normal, luand atitudine si Nu asteptand dupa spusele multora pana la varsta de 4 - 5 ani!!! Felicitari Stefan , inca un Podcast cu un continut de milioane si felicitari Doamnei Psiholog pentru intelegere si implicare!! Minunat
Doamna care povesteste in acest vlog pare a fi cu totul rupta de viata reala pe care nu a inteles-o pana la varsta ei. Decat sa mearga in Israel sa studieze comportamentul unei familii cu copil autist inchisi ca intr-o cusca 21 de zile ca niste animale la gradina omologica, mai bine ar merge la cateva bunici, strabunici in cateva sate din Romania sa le intrebe cum si-au educat copiii si nepotii care nu au devenit autisti, ci oameni sanatosi responsabili pentru familiile lor. Nu i-ar mai trebui sponsorizare de la UE sau Israel, ci doar putini bani pentru transport acasa la bunicute care povestesc cu drag cum si-au educat copiii si nepotii. Doamna psiholog recunoaste ca nu a invatat la facultate despre atasament, iar de iubire nu vorbeste deloc. Mamele care isi iubesc copiii vad si simt orice este in neregula cu ei si pot sa corecteze deficientele inca de la 1-2 luni ca varsta, sa nu astepte 1-2 ani ca sa mearga la medic sa il diagnosticheze si sa il trateze de lipsa de afectiune a parintilor.
Am ascultat aproape tot podcastul dar nu pre imi identific in descrierea ei pe copilul meu de 3 ani diagnosticat cu autism. Copilul meu cel putin cu mine este foarte dragostos. Toata ziua ar sta in gitul meu. Intradevar nu ma pupa dar ma cuprinde foarte mult.foarte rar ma si pupa. Nu prea se joaca cu alti copii dar ii place sa mearga la gramada( chiar daca el se joaca singur in gramada). Copilul meu este preverbal dar tot ce stie a invatat de videouri de pe youtube si nu neaparat de la mine.
Interesant, dar multe informații nu coincid cu realitatea științifica. La 8-9 luni nu exista atenție împărtășită, la 2-3 luni nu se uita bebe la tine în ochi când alptezi(dar dacă nu alăptezi? Se uita în ochii biberonului?). În fine
Personal, ca psiholog și mama de copil cu tsa îmi dau seama din primul minut dacă are copilul ceva, însă doar după 1 an si 4 luni se poate spune ceva concret. Sunt autiști cu contact vizual susținut, dar praf pe partea de integrare senzoriala etc
Eu nu sunt de acord cu această terapie! Numai la gândul că as putea sa imi tin copilul 4 ore intr-o încăpere, fără să schimbe mediul, ma indignează. Ok, după aceste câteva săptămâni intensive....ce se intampla? Ca acel copil va trece de varsta de 2 ani, vin alte perioade, dobândirea de noi achiziții, etc. Sunt de acord ca la bebeluși cea mai bună terapie e prin joc, dar în medii diferite, câteva minute înăuntru, altele in curte, în parc, magazine, etc astfel încât acel copil sa învețe comportamentul in toate aceste medii, nu doar intr-o camera frumos colorată si cu jucării.
Da, ai dreptate, cum sa stea intr-o camera inchis cu niste oameni, asa se plictiseste copilul, trebuie cat mai diversificat, trebuie ametit un pic copilul, macar o tableta sa ii dea ca altfel incepe sa aiba nevoie de mama.
@@stefaniaoprea6321 da, tableta poate ca nu, dar trebuie scos din casa unde singurul lucru interesant ar putea fi oamenii. Intelegi ce vreau sa spun...
Vai! Copilul trebuie închis într-o camera ca să dezvolte sindromul atașamentului fata de abuzatorii care îl torturează sa facă contact vizual cu el. E tortura pura aplicata copiilor. Stai tu 21 de zile închisă într-o camera și sa te oblige(manipuleze) alții sa faci lucruri care îți sunt inconfortabile sau îți provoacă durere! Ma umple de indignare faptul ca poți fi atât de îndoctrinata spre torturarea unui copil. Vorbești despre copiii cu autism ca și cum ar fi obiecte de pe alta planeta. Ce anume justifica constrângerea oricărui copil într-o camera cu
Foarte multa suferinta in spatele acestor cuvinte urate si grele, imi pare rau pentru Dvs. Dar sa stiti ca suferinta nu este o justificate pentru atata ignoranta si rautate. Daca doriti sa ajutati un copil cu autism, studiati, studiati si iar studiati, discutati cu terapeuti care chiar au rezultate cu terapiile pe care le aplica. Tocmai ati jignit un om care a schimbat in bine viata nenumarator copii si a familiilor lor. Tortura? E o tortura sa vad lipsa de ratiune si de bun simt ce razbat din mesajul Dvs.
Aceasta Doamna e un înger , ea mi-a salvat copilul . Copilul meu azi e un copil normal , funcțional datorită ei și al centrului Mifne . Eu trăiesc in Suedia o țara mult mai dezvoltată ca România din multe puncte de vedere .,.. dar nu au putut sa ma ajute cu copilul meu care avea autism . Am început terapia când copilu meu avea 3 ani cu doamna Sanziana si doar după o luna de terapia copilul meu a renăscut : a început sa Vb , sa mănânce singur , sa zică ce vrea , sa se joace cu copii , a renunțat la pempars …… sunt o echipa minunata cei de la centru Mifne din piatra Neamț .
Este pur si simplu încântător felul in care am evoluat . De la mentalitatea învechita ca nu trebuie sa îți ții copilul in brațe ca se obișnuiește si va plânge ,pana in prezent când suntem încurajați de de a-i arata copilului emoție , atenție si iubire .
Sper din suflet ca oamenii sa urmărească acest Podcast si sa înțeleagă ca a fi părinte și este ușor si necesita o pregătire emoțională înainte .
Va mulțumesc !
Un interviu foarte bine structurat, fundamentat și argumentat, cu un mesaj tulburător prin importanța sa, dar simplu și accesibil, cu o încărcătură emoțională colosală.
Semnele timpurii - factorul cel mai important în depistarea autismului - abordat cu răbdare, cu insistență(deloc supărătoare), iar și iar, aproape repetitiv - atenție, părinți, ca să nu ratați un timp prețios, imposibil de recuperat.
Iar gazda doamnei psiholog, Ștefan Mandachi, receptiv, firesc, un ascultător curios și cultivat. A intrat într-o conexiune perfectă cu Sînziana, punctând cu discreție și decență cele mai arzătoare probleme. A fost un interviu fascinant, ca o interpretare la 4 mâini, la același pian.
Felicitări, Sînziana, pentru ce faci tu și echipa ta, pentru dragostea și dăruirea voastră. Sunteți ca o oază de speranță în mijlocul unor vremuri aride.
Ștefan, poate poți să faci un video despre violența în familie, în special asupra copiilor. Nu s-a schimbat nimic: oamenii își bat și își agresează în continuare copiii, fără să realizeze că le provoacă traume de care poate nu se vor vindeca toată viața. Foarte mulți copii cresc într-un mediu toxic pentru că foarte mulți adulți nu au o minimă inteligență emoțională
Am un copil cu autism sever ...Dumnezeu sa intareasca toți parinti...și totuși noi ăștia care trecem prin astea nu suntem ajutați de cei din jur...și trebuie sa luptam cu toată puterea pentru binele copilului
Asa este
Copii au nevoie de atenție, până după vârsta la care a reușit să treacă cu bine și fără traume majore , peste perioada pubertății . Chiar și după , mulți dintre tineri , încă mai sunt atașați de părinți. Atașamentul întotdeauna trebuie educat de părinți , ptr a nu devenii o dependență a tânărului față de aceștia , de la o anumită vârstă. Totul ar fi mult mai simplu , dacă ne-am petrece mai mult timp în natură și am învăța de la aceasta , ce înseamnă cu adevărat viața și faptul de a trăi cu adevărat. Orice animal , domestic sau sălbatic , își îngrijește cu atenție puiul . Ii oferă toată atenția sa , în fiecare clipă, atâta timp cât puiul este neajutorat și dependent de părinte . Însă, când puiul a devenit matur tânăr, părinții îl îndepărtează de cuib , formându-l să devină autonom . Dar până la îndepărtarea tânărului de cuib , părinții și-au petrecut timpul cu puiul , învățându-l să lupte, să vâneze , să-si dezvolte personalitatea și să-i respecte pe adulți și pe cei mai bătrâni.
Cercetând viața animalelor sociale ; primatele , animalele de haită , pachidermele , etc , am putea învăța să ne creștem proprii copii , fără a ne mai complica viața , cu tot felul de teorii , create ptr a-ți consuma banii (energia) în folosul celor care , tocmai de aceea le inventează. Problema românilor , stă în mentalitatea acestora , formată printr-o tradiție și educație "extremistă" să zic așa și nocivă ptr o educație sănătoasă.
Omul a ajuns să se îndepărteze de natură și în primul rând, de natura sa - umană - . Asta duce clar ... la costuri dureroase !
Felicitari doamnei psihoterapeut (cuvintele sunt de prisos pentru misiunea dumneaei) si tie ca intervievator!
Copilul nostru avea si contact vizual, si căuta mereu cu ochii sa fiu aproape, mereu mă cuprindea şi nu se putea rupe de brațe, arăta cu degetul, imita, ne zâmbea, soțul venea de la lucru copilul avea 1 an si jumate si fugea la uşă să îl întâlnească pe tata...apoi vaccinul... regres si toate abilitățile au dispărut.
Vaccinul a fost doar o coincidenta cu momentul manifestarii simtomelor. Situatia tb acceptata.
La ce varsta i-ati facut vaccin?
Aveti dreptate Natalia. In Sua se stie deja ca anume astea combinate gen Dtap , MMR …sunt cu cele mai multe reactii adverse de tip neurologic atipice. Ce simte o mama cind anume sa declansat, nu pot sustine unii specialisti pentru ca nu au voie, ei sunt instruiti doar ca e genetic sau iata mai nou , lipsa de afectiune. Cita afectiune au copiii acum in 2023 Nu cred ca au avut vreodata macar in jumate, copiii de prin ‘70 . Dar asta e, clar ca nu au voie sa vorbeasca deschis despre adevaratul declansator al acestei devieri neurologice. Iti doresc multa putere .
Fix asa și la noi la un 1.7 luni sa dus tot
Cotect
Felicitari!Interactiunea constienta si prezenta totala in interactiunea cu copilul e foarte benefica si pentru copiii sanatosi .Pentru asta e din nou nevoie de munca interioara ,dar e oportunitate de schimbare pentru parinti.
Nu am cuvinte destule pt a-ți mulțumi pt tema abordată și pt interviul realizat cu această doamnă. Este de un real folos! 🙏
Un interviu de calitate despre legatura emotionala pe care trebuie sa o construiasca parintii cu copiii lor. Nu invatam ce-nseamna atasamentul de la telefoane si de la tablete ci prin interactioarea cu ceilalti oameni....
O viata dedicata in a face bine celorlalti si, ce e foarte important , aspect caruia foarte putini ii dau importanta, ASA CUM ARE CELALALT NEVOIE, nu asa cum presupunem noi ca ar avea nevoie, fara a astepta nimic in schimb.
Ce ma surprinde foarte mult si observ din intrebarile din interviu si din comentarii, e ca noi nu constientizam ca fiecare dintre noi ar trebui sa ne purtam in modul asta cu noi insine si cu ceilalti, scoala ar trebui sa fie pe modelul asta, spitalele, tot.
Dar totul porneste de la individ. Cand fiecare dintre noi este plin de atentie, de dedicare, de rabdare, de intelegere si de iubire atunci felul asta de a gandi si a ne comporta vine de la sine , devine automatism si "normalitate" si nu mai e numit " metoda" iar comportamentul acelora care se comporta asa cum ne comportam acum , din pacate, marea majoritate deocamdata, va deveni o ciudatenie.
Calitatea vietii indivizilor de maine depinde de calitatea indivizilor de azi, a parintilor in special, a mamelor, a femeilor.
Femeile nu mai stiu sa fie femei pentru ca nu li s-a permis iar barbatii merg pe un model arhaic de barbat care nu ajuta in zilele noastre. Femeile functioneaza pe emotional, pe partea estetica a vietii. Intelegem asta ? Apreciem, incurajam o dezvoltare in sensul asta incepand din scoli, in noi insine pentru ca avem si hormoni feminini nu doar masculini ? Sau doar luam in deradere totul si pe toti ? Ne ocupam n scoli destul de mult de muzica, pictura, dans, arta a frumosului, estetica ? Avem creata o sensibilitate in sensul asta in noi ? Cat mai acceptam sistemul asta de invatamant ? Cei din politic sunt cei care ne reprezinta, sunt indivizi din societatea asta, nu vin de pe Marte.
Si cand spun emotional nu spun doar emotional, ci si rational si pragmatic , exemplul este tocmai domnisoara din videoclip iar medicii si cercetatorii din Israel nu erau doar femei, ci si barbati ca sa intelegem cat de natural e totul daca nu ne mai agatam de preconceptii si prejudecati, bancuri si tot ce ne formeaza gandirea, subconstientul si credintele din subconstient.
Daca intrebam 100 barbati ce cred despre femei, ce presupuneti ca iese la un chestionar simplu ?
Normal ca femeia e mai mult "in aparare" si in defensiva si nu de azi de ieri, de milenii.
Trebuie creata de noi toti o atmosfera care sa le ajute sa iasa din spatiul asta mental daca ne inteteseaza binele copiilor nostri si al copiilor lor.
Ceea ce avem azi e o reflectie a generatiilor anterioare si domnisoara spune ca mamele, tatii se conecteaza cu copiii atat cat au invatat de la mamele/tații lor.
Dar si a uitatului la tv de unde isi iau majoritatea modelele. Facem si noi ceva in sensul asta cat mai curand ??
In afara de asta,
A observat cineva cate reclame la farmaceutice sunt ? Cate "știri" alarmiste ? Se creaza o predispozitie spre boala, spre vulgaritate, degradare si anxietate in subconstient. Constientizam asta ?
Am vazut un interviu odata cu o mare cercetatoare din SUA care statuse in coma si, la "intoarcere" , nu mai stia cine era, cum se numea, nu stia sa vorbeasca sau sa mearga, asemeni unui bebelus.
A reinvatat totul de la 0 la varsta de 45 de ani, mai putin meseria pe care o avusese inainte.
Povestea ca nu putea inca vorbi si , cand veneau medicii, nu o luau pe sus s-o spele, s-o schimbe ci ii spuneau mai intai ce vor face, daca e de acord sa clipeasca o data in semn ca da, daca nu e de acord sa clipeasca de mai multe ori in semn ca nu.
M-a impresionat pana la lacrimi cand povestea cu cata atentie , rabdare si iubire era inconjurata de tot personalul medical. Cred ca povestea e pe youtube.
Da, abia asta e normalitatea : atentia, rabdarea, intelegerea si iubirea in orice relatie, fie ca e una ocazionala, intamplatoare, fie ca e una durabila.
E nevoie sa intelegem ca toleranta despre care facem mare caz e o prostie, te situezi automat deasupra cuiva. Nimeni nu vrea sa fie tolerat, ci inclus.
Stefan, multumesc pentru interviu si pentru ca ai descoperit modelul iubirii in carne si oase.
Ti-as putea sugera sa schimbi titlul , inceputul lui, pentru ca , asa cum stii bine, pe ce te focusezi se manifesta, si daca mai multi se focuseaza, se creaza o energie puternica care isi gaseste spatiu sa se manifeste la un moment dat. Nu te lasa cooptat in ceea ce creaza altii.
Alege echilibrul in binele tuturor. Multumesc
@Random Stuff 🙏
ua-cam.com/video/gYTEn4vfjb4/v-deo.html
Stefan, iti multumim! Tu esti patrunzator cand asculti si intelegi, iar granitele timpului dispar, noi castigand TIMP pretios in autism!
Draga, Stefan, intr-o anumita perioada, mi-am pierdut serviciul, s-au facut restructurari, si, placandu-mi copiii, am doi nepotei, am ajuns sa fiu bona intr-o familie care avea doi gemeni foarte diferiti, ca si comportament. Unul din copii era exact asa cum ne-a spus doamna psiholog. Eu am stat la ei pana copiii au facut un an, pe la un an si doua luni au aflat de la medic ca unul din copilasi are autism. Ce durere pentru aceea familie, exact cum a spus invitata ta, Stefan, viata intregii familii s-a schimbat.
Da, trebuie sa fim foarte atenti la copiii nostri, imediat ce pasesc in viata!
Da, nu au fost bune principiile dupa care generatia mea si-a crescut copiii!
Inca o data: Multumesc, Stefan!"
M-am oprit după momentul când dna care se vrea a fi terapeut nu știe ce înseamnă autism, ci definește autismul strict din perspectiva comportamentelor, ceea ce denota o abordare abilitista a dumneaei, din postura omului privilegiat care își da cu părerea despre ceva ce nu a trăit niciodată.
Însuși google poate sa confirme ca autismul e de fapt un mod diferit de procesare a informației de catre creier. Dna reduce autismul la comportamente. Cat de trist! Și asta m-a oprit din a continua vizualizarea clipului.
Doamna vorbeste de semnele vizibile, adica comportamentul, care daca sunt depistate timpuriu salveaza viata unui copil!!! Teorie medicala stiu multi, in practica si solutii stam prost. Asist la un caz de 2 ani, in care doar efortul mamei,care a facut mai mult decat iti poti imagina, a dus la un prediagnostic, sa spun asa. Medicii au stiut sa spuna ca Este un copil nascut prematur si ca Este normal.... mai ales medicii nemti, care Nu vad atasamentul inexistent a fi o problema...ei sunt o natie recunoscuta de non-atasati... Podcastul a facut lumina in cazul cunoscut de mine, si avand in vedere ca,copilul are 22 de luni, sper ca mai are o sansa la a fi un copil normal, luand atitudine si Nu asteptand dupa spusele multora pana la varsta de 4 - 5 ani!!!
Felicitari Stefan , inca un Podcast cu un continut de milioane si felicitari Doamnei Psiholog pentru intelegere si implicare!!
Minunat
Pana la 2 ani bebelusii si todlerii, sunt in mare masura in sfera senzorial-emotionala. De aceea, face sens, cum explica doamna despre mediul special ce se poate creea pana la 2 ani. Sincer din cat am citit ... Totusi autismul e inascut si pe viata...asa ca acest mediu emotional, cred ca ajuta enorm, asa cum spune. Efortul emotional depus de parinti pt asa ceva, e imens cu adevarat, in special mama... Iar terapia si incarcarea pt ei, e vitala. Cum se spune, nu poti turna dintr-o cana goala....😢 De aceea, un mediu social, cat mai mare, care sa ii sustina, poate fi un mediu care sa faca diferenta...
Destul de interesant interviul. Insa pare ca informatiile nu reflecta neaparat realitatea. Spre exemplu, copilul meu a fost foarte "tipic" pana la varsta de 1 an cand parca a suferit o involutie. Inainte de asta incerca sa vorbeasca, ne privea pe toti in ochi, se uite dupa noi, radea la anumite fete pe care le faceam, nu era greu sa-i atragem atentia. Apoi totul s-a schimbat radical si pe masura ce a crescut s-a accentuat dupa parerea mea.
Din pacate, in cazul nostru, sotia nu a sesizat aceste semnale de alarma. La insistentele mele am facut in final o programare la psihiatrie pediatrica. Si de aici a inceput calvarul si drumul greu pe care inca mergem si probabil vom merge pentru tot restul vietii. A trebuit sa ma lupt cu sotia si cu familia sotiei sa o conving ca ceva nu este in regula la baiatul nostru. Inca incerc sa o conving sa ne documentam cat mai mult despre aceasta conditie. Avand in vedere ca nu avem timp sa citim (parintii in situatia noastra stiu la ce ma refer), i-am sugerat macar sa ne uitam la video-uri cat mai multe si sa intelegem si sa ne inspiram din experienta altor parinti. Ea este multumita sa facem 1 ora de terapie de Luni pana Vineri care ni s-a recomandat de catre un psihoterapeut care dupa parerea mea nu este foarte bine pregatita. Nici in ziua de azi dupa 4-5 luni de la confirmarea diagnosticului, nu reusesc sa o conving sa facem research si sa fim proactivi in a intelege ce se intampla cu copilul nostru. Simt ca ma lupt cu morile de vant si sunt in depresie severa. Ma simt prizonier in situatia in care depindem de serviciul meu si nu ma pot concentra de unul singur pe research, iar serviciul imi mananca tot timpul si capacitatea mentala.
Ai dreptate, trebuie voi sa deveniti terapeutii lui cu multa rabdare si dragoste
De ce nu schimbati terapeutul daca nu sunteti multumit? Cautati pe altcineva care va inspira incredere si cred ca o sa va simtiti mai relaxat. Urmati sfatul terapeutului in care aveti incredere si lucrati si dvs urmand indicatiile lui atunci cand va permite timpul. Nu puneti presiune pe dvs si pe sotie. Aveti incredere in dvs si in copil. O sa reusiti! Mult succes!
@@Time0958 Din păcate, în Craiova, nu avem prea multe variante de evaluatori sau terapeuti. Centrele existente sunt majoritatea pline, abia am găsit un centru care ne-a acceptat 1 ora pe zi.
Din lipsă de variante am mers între timp pentru o evaluare la București, unde ni s-a spus că ni se recomandă 2h minim de terapie pe zi (recomandat 3h) cu complementare de către noi acasă cam încă atât. Iar să ne mutăm toată viața în București unde sunt mai multe posibilități ne este cam imposibil în momentul de față. Abia am găsit o formulă în care să facem față aici.
Am încercat să mai lucrăm cu el acasă, însă copilul nu vrea să fie deloc cooperant când este doar cu noi, și după serviciu abia ne mai adunam puterile. Nu știm ce să mai încercăm ca să devină cooperant.
@@daude111 e bine ca ati gasit o ora pe zi. In timp probabil ca vor aparea si alte oportunitati si veti putea adauga mai multe ore. Incercati sa lucrati cu el in weekend cand sunteți odihnit. Nu cred ca are sens sa va chinuiti in cursul saptamanii cand sunteti obosit. Usor usor copilul o sa inceapa sa fie cooperant si cu dvs. Puteti sa incercati sa cautati un terapeut care e dispus sa faca terapie online in weekend, sa faca o ora impreuna cu dvs si cu copilul ca sa va îndrume, sa va dea idei noi cum puteti sa ii captati atentia copilului si sa il determinati sa devina cooperant cu dvs. Va doresc multa rabdare si sa reusiti sa va relaxati sa nu mai fiti stresat. Mult succes!
Ma scuzati, online exclus. Studii spun ca, telefonul, tableta, tv, sunt una dintre cauzele dobandirii acestei boli.
Multumesc multumesc si recunostinta. Ma bucur ca exista si astfel de oameni dedicati si specializati. Chiar e un canal de youtube - Stefan Mandachi care e eficient si pentru oameni care vor sa se caute.
Super interesant! Felicitari pt tema abordata!...
Reușești sa aduci in fata subiecte delicate... bravo Stefan Mandachi!
Te rog să mai faci un video mai detaliat cu diferențele dintre întârziere în dezvoltare și autism . De multe ori se pune pe baza asta că se dezvolta mai greu și la un moment dat dar târziu se pune diagnosticul de autism
Felicitări pentru acest reportaj!
🙏🙏🙏
Felicitări pentru semnalul de alarma tras! Am multe de obiectat pe marginea a ceea ce ați spus în interviu dar sunt și aspecte adevărate. Trebuie sa recunoaștem ca încă "bajbaim" când vine vorba programe de recuperare în autism și TSA (apropos, nu este totuna), în zona asta trebuie sa vorbim doar despre rezultate. Orice intervenție asupra acestor copii trebuie sa aducă rezultate pentru integrarea acestora într o viata independenta
Din păcate programele de terapie (majoritatea) în care întra acești copii imediat după aflarea diagnosticului, nu țin cont de etapele de dezvoltare începând cu viata intrauterina și pana spre adolescenta. Nu se lucrează pe obiective clare și sar etape importante din etapele mai sus menționate. Programele trebuiesc introduse individual, adaptat pentru fiecare copil în parte.
La noi a fost altfel. Si contact vizual si atasament si altele erau initial. Toate astea dispar cu timpul la noi, el pur si simplu degradaza. Avem 3 anisori
Vorbind de răbdare și condiții de viață , educație parentală etc ... mă întreb, doamna psihoterapeut cunoaște oare , realitatea în care trăiesc majoritatea cetățenilor din România ?!
Când părinții nu au timp nici măcar de ei , personal , stresul lipsei celor mai elementare lucruri ptr supraviețuire, tensiunea zilnică din societatea românească iar acum internațională, pune o presiune fără precedent , mai ales pe familiile tinere. Unii afirmă : " Nu ai condiții materiale ? Nu te căsători și mai ales ; nu fă copii !"
Nu știu de ce , dar am vaga impresie , că acest gen de oameni , nu au habar de ceea ce înseamnă dragostea . Nu au iubit în viața lor și probabil nici nu au fost iubiți și nu înțeleg acest fenomen sub nici o formă. Ei tot ceea ce pot face , este să definească teoretic acest sentiment și fenomen . Dar practic , habar n-au despre ce vorbesc .
Astfel, când se ajunge , ca o societate să fi condusă de indivizi care nu conștientizează ce înseamnă cu adevărat dragostea , iubirea spre deosebire de atașament și dependență, se ajunge la probleme sociale f grave , traume sociale , etc .
Mulțumesc frumos pentru acest interviu! 🙏
"Atasamentul este viata insasi" "iar noi in facultate, invatam un singur capitol despre teoria atasamentului...." Metoda Mifne nu era pe vremea cand aeam noi nevoie, se aborda strict partea aba, comportamentala, bruta, conditionare. De atunci, din fericire, s-a schimbat si in sfera aceasa comportamentala situatia, spre emotional, 🙏. Sustin mult interventia timpurie in directia emotional-senzoriala, cum propune Mifne sau mai exista Son Rise ...spre emotional -conectare. Trebuie sa existe musai astea doua in timpuriu...din punctu meu de vedere. Noi am avut noroc ca am auzit despre conectare si emotional, inainte sa aflam diagnosticul. Astfel am gasit terapeuti care sa abordeze partea asta, nu am intrat in acea sfera pur comportamentala
Respect va rog ,,ptr ,,Stefan Mantache si Turkadan
Buna dimineața! Este foarte adevărat! Mulțumesc din ❤️ , foarte valoroasa informația.
2 sau 3 ore la ecran pe zi, dupa un an de zile a fost si copilul meu expus. Insa legat de relatia sa de atasament, verificata de psihologi, este una de tip Sigur... Consider ca e posibil sa fi afectat ecranul acela tv expus in acele ore...insa cumva atasamentul lui e sigur, posibil si pt ca asta e contributia informarii mele legat de nevoile emotionale, cred ca asta a reusit sa contracareze. Are autism, insa e foarte istet si bucuros si lipicios, contactul vizual a fost mereu foarte bun, dar nu si raspunsul la strigat de mic, dupa 2 ani a devenit greoi, dar a recuperat. Mereu a avut 2 fete autismul sau ..si solitar ca fire, dar si dornic de interactiune, cu o lume interioara imaginativa bogata. Inflexibil uneori, dar si mega deschis la locuri si oameni noi, calatorii ...
Mulțumesc ❤
Neglijenta emoțională in copilărie exista de multe generații iar cei care sunt si devin părinți o practica fără nicio înțelegere sau intenție de a înțelege. Ceea ce apune doamna ca si tratament este pur common sense care experiența cu oamenii ne arată ca nu e comun deloc. Ma întreb cati din cei care au sau vor sa aibă copii înțeleg responsabilitate, sacrificiul de sine si angajamentul pe viata asta implica.
Dacă vreau să mă implic cu donații lunare pentru proiect, cum pot proceda? Mulțumesc anticipat!
Felicitări!
Doamna vorbeste de semnele vizibile, adica comportamentul, care daca sunt depistate timpuriu salveaza viata unui copil!!! Teorie medicala stiu multi, in practica si solutii stam prost. Asist la un caz de 2 ani, in care doar efortul mamei,care a facut mai mult decat iti poti imagina, a dus la un prediagnostic, sa spun asa. Medicii au stiut sa spuna ca Este un copil nascut prematur si ca Este normal.... mai ales medicii nemti, care Nu vad atasamentul inexistent a fi o problema...ei sunt o natie recunoscuta de non-atasati... Podcastul a facut lumina in cazul cunoscut de mine, si avand in vedere ca,copilul are 22 de luni, sper ca mai are o sansa la a fi un copil normal, luand atitudine si Nu asteptand dupa spusele multora pana la varsta de 4 - 5 ani!!!
Felicitari Stefan , inca un Podcast cu un continut de milioane si felicitari Doamnei Psiholog pentru intelegere si implicare!!
Minunat
Este o lupta f grea. Nu avem sisteme bine puse la punct. Si mamwlw , parintii ajung sa fie anxiosi
Mi-a venit să plâng la un moment dat
Acest sentiment nu il avem noi in Romania ca avem sprijinul terapeutilor ,aceasta randare si iubire nu exista la terapeutii din Romania
amAuzitCaAutismulEsteProducDeVaccinuri.OareOFiAdevarat?
Am trecut prin așa ceva, a fost foarte greu și încă mai este...
Cum credeți că este atunci când nu este nici un frate și nici tată...a considerat că trebuie să-și trăiască viata fără griji
Stefan daca se poti face un videoclip cu dr specialit psiihiatru despre diagnosticul Trisomie 18 in mozaicism.
Buna seara.
Doamna care povesteste in acest vlog pare a fi cu totul rupta de viata reala pe care nu a inteles-o pana la varsta ei. Decat sa mearga in Israel sa studieze comportamentul unei familii cu copil autist inchisi ca intr-o cusca 21 de zile ca niste animale la gradina omologica, mai bine ar merge la cateva bunici, strabunici in cateva sate din Romania sa le intrebe cum si-au educat copiii si nepotii care nu au devenit autisti, ci oameni sanatosi responsabili pentru familiile lor. Nu i-ar mai trebui sponsorizare de la UE sau Israel, ci doar putini bani pentru transport acasa la bunicute care povestesc cu drag cum si-au educat copiii si nepotii. Doamna psiholog recunoaste ca nu a invatat la facultate despre atasament, iar de iubire nu vorbeste deloc. Mamele care isi iubesc copiii vad si simt orice este in neregula cu ei si pot sa corecteze deficientele inca de la 1-2 luni ca varsta, sa nu astepte 1-2 ani ca sa mearga la medic sa il diagnosticheze si sa il trateze de lipsa de afectiune a parintilor.
Sau să treacă și pe la un doctor fără de arginti.
Am ascultat aproape tot podcastul dar nu pre imi identific in descrierea ei pe copilul meu de 3 ani diagnosticat cu autism. Copilul meu cel putin cu mine este foarte dragostos. Toata ziua ar sta in gitul meu. Intradevar nu ma pupa dar ma cuprinde foarte mult.foarte rar ma si pupa. Nu prea se joaca cu alti copii dar ii place sa mearga la gramada( chiar daca el se joaca singur in gramada). Copilul meu este preverbal dar tot ce stie a invatat de videouri de pe youtube si nu neaparat de la mine.
Hei... Când începe?!
Ce spune doamna este extraordinar, însă ce caută Mandachi, ăla cu metrul de autostradă, spartan etc în subiect?! Se blochează logica!...
Interesant, dar multe informații nu coincid cu realitatea științifica. La 8-9 luni nu exista atenție împărtășită, la 2-3 luni nu se uita bebe la tine în ochi când alptezi(dar dacă nu alăptezi? Se uita în ochii biberonului?). În fine
Personal, ca psiholog și mama de copil cu tsa îmi dau seama din primul minut dacă are copilul ceva, însă doar după 1 an si 4 luni se poate spune ceva concret. Sunt autiști cu contact vizual susținut, dar praf pe partea de integrare senzoriala etc
@@aleale3071 as fi curioasa daca vă dați seama din primul minut un copil cu este 🙏
Eu vreau sa va ajut și să-mi salvați nepotica
❤❤❤
Buna ziua!
Imi puteti spune cum se numeste doamana din interviu?
Eu nu sunt de acord cu această terapie! Numai la gândul că as putea sa imi tin copilul 4 ore intr-o încăpere, fără să schimbe mediul, ma indignează. Ok, după aceste câteva săptămâni intensive....ce se intampla? Ca acel copil va trece de varsta de 2 ani, vin alte perioade, dobândirea de noi achiziții, etc. Sunt de acord ca la bebeluși cea mai bună terapie e prin joc, dar în medii diferite, câteva minute înăuntru, altele in curte, în parc, magazine, etc astfel încât acel copil sa învețe comportamentul in toate aceste medii, nu doar intr-o camera frumos colorată si cu jucării.
Da, ai dreptate, cum sa stea intr-o camera inchis cu niste oameni, asa se plictiseste copilul, trebuie cat mai diversificat, trebuie ametit un pic copilul, macar o tableta sa ii dea ca altfel incepe sa aiba nevoie de mama.
@@visionvtm partea cu tableta as lasa-o deoparte.
@@stefaniaoprea6321 da, tableta poate ca nu, dar trebuie scos din casa unde singurul lucru interesant ar putea fi oamenii. Intelegi ce vreau sa spun...
Căutați doctori fără de arginti ptr ca inca mai avem.
Vă rog frumos am și eu nevoie pentru nepoțica mea va rog frumos adresa și numărul telefon sunt o bunica disperata
Dpamne Cati speciealist avem atãti cãti copi sunt eu cred ca de ja se stiea de epidemie
Nu inteleg, cum adica "risc sa dezvolte autism"?
Min 25-28
🙋♀️👏👍
Vai! Copilul trebuie închis într-o camera ca să dezvolte sindromul atașamentului fata de abuzatorii care îl torturează sa facă contact vizual cu el. E tortura pura aplicata copiilor. Stai tu 21 de zile închisă într-o camera și sa te oblige(manipuleze) alții sa faci lucruri care îți sunt inconfortabile sau îți provoacă durere! Ma umple de indignare faptul ca poți fi atât de îndoctrinata spre torturarea unui copil. Vorbești despre copiii cu autism ca și cum ar fi obiecte de pe alta planeta. Ce anume justifica constrângerea oricărui copil într-o camera cu
Am vizionat pe sărite și finalul m-a șocat. Ce propune dna sa li se aplice unor copii... Ferească Sfântul de asa terapeuți!
Foarte multa suferinta in spatele acestor cuvinte urate si grele, imi pare rau pentru Dvs. Dar sa stiti ca suferinta nu este o justificate pentru atata ignoranta si rautate. Daca doriti sa ajutati un copil cu autism, studiati, studiati si iar studiati, discutati cu terapeuti care chiar au rezultate cu terapiile pe care le aplica. Tocmai ati jignit un om care a schimbat in bine viata nenumarator copii si a familiilor lor. Tortura? E o tortura sa vad lipsa de ratiune si de bun simt ce razbat din mesajul Dvs.
Multuim,avem gemeni autisti ,lasati mult pe televizor, le trebuie admosfera ,liniste,terapii,si nu priesc suport pt.acesti copiii
@@floarearanete1430 televizorul nu provoaca autism, cu asta te nasti. Poate unul dintre voi parintii, sau bunici, are autism.
Aceasta Doamna e un înger , ea mi-a salvat copilul . Copilul meu azi e un copil normal , funcțional datorită ei și al centrului Mifne . Eu trăiesc in Suedia o țara mult mai dezvoltată ca România din multe puncte de vedere .,.. dar nu au putut sa ma ajute cu copilul meu care avea autism . Am început terapia când copilu meu avea 3 ani cu doamna Sanziana si doar după o luna de terapia copilul meu a renăscut : a început sa Vb , sa mănânce singur , sa zică ce vrea , sa se joace cu copii , a renunțat la pempars …… sunt o echipa minunata cei de la centru Mifne din piatra Neamț .