Відео

Reforma Protestanta nu a fost o revolutie si reformatorii nu au fost revolutionari. Prima generatie de reformatori erau slujitori medievali care au refuzat sa continue subordonarea fata de episcopul Romei si au revizuit anumite aspecte de doctrina si practica in bisericile medievale pe care le slujeau. Reformatorii protestanti (lutherani, reformati, anglicani) nu au infiintat biserici noi ci au corectat anumite aspecte de doctrina si practica in biserici existente.

​@@mihaicorcea87 au corectat anumite aspecte sau au înlocuit aproape total doctrina medievala? Sola Fide spre exemplu nu exista în concepția timpului, ma refer la practica atât vestica cât și estica. De ecleziologie, practica liturgica nu mai vorbim, schimbate aproape 100%

Aoleu! Am auzit și eu în ultima vreme mulți predicatori neoprotestanți și chiar un episcop ortodox (Teodosie) vorbind împotriva sportului. Să fii împotriva șahului și a sporturilor este un caz foarte extrem, dar sunt și alte aberații ce par mai puțin extreme care tot au un efect dăunător pentru sănătatea spirituală a creștinilor. Toate vin din mintea unor oameni care subconștient se cred mai înțelepți decât Dumnezeu și vor să accelereze sfințirea prin inventivitatea lor.

Dupa moartea si invierea lui Hristos, Biserica (formata din evrei si neamuri) este singurul popor al lui Dumnezeu. Cititi cu atentie Efeseni 2 si Galateni 3 si veti descoperi exact lucrul acesta.

După cum învățăm în catehism, ”până și cei mai sfinți oameni au în această viață doar un mic început al acestei ascultări; cu toate acestea, ei încep să trăiască cu sinceritate, ținând cont nu doar de unele, ci de toate poruncile lui Dumnezeu.” Transformare există, dar este un mic început, iar multe aspecte ale vieții rămân netransformate de har.. nu există ”mâncare creștină” nu există ”sex creștin” nu există ”firmă creștină” aceste lucruri rămân naturale și culturale, ele sunt daruri naturale ale lui Dumnezeu pentru toți oamenii, sunt lucruri legitime pentru noi fără să fie nevoie să le spiritualizăm sau să le transpunem în vreun cadru de ”sacralitate”... Legat de pildele menționate, atunci când le interpretăm în contextul Evangheliei vom înțelege că suntem primiți înaintea lui Dumnezeu în viața veșnică nu prin ceea ce noi am câștigat prin faptele noastre ci prin Hristos care a câștigat în locul nostru, pentru noi. Tocmai de aceea a trebuit ca Fiul lui Dumnezeu să devină unul din noi, ca să trăiască viața pe care noi nu o puteam trăi iar neprihănirea lui să ne fie socotită nouă prin credință, ca noi cei ce credem în El să nu mai mergem la judecată pe baza faptelor noastre. Pilda talanților din Matei 25 trebuie interpretată în lumina învățăturii din Ioan 5:24, conform cu ceea ce ne învață și apostolul Pavel în Romani 3 și Galateni 3.

@@mihaicorcea87 mutltumesc de raspuns. Credeti ca intrebarea mai mult tipic neoprotestant "Ai acceptat Isus in inima ta?" si intrebarile similare sunt intrebari bune? Astea se pune mai mult in biserici neoprotestante. Este asta intrebare valida din perspectiva Romani 3 si Galateni 3?

Nu cred că acea întrebare sau întrebările similare ar fi întrebări corecte. Cred că principala întrebare pe care trebuie să (ne-)o punem este: ”Crezi în Hristos care a murit pentru păcatul tău?” Și apoi putem întreba: ”Îți pare rău de păcatele tale? Vrei să te îndepărtezi de păcat? Vrei să începi să asculți?”.. Cred că aceste întrebări sunt mult mai biblice și precise teologic (cel puțin din perspectiva reformată), decât platitudini moderne de genul ”ai o relație cu Iisus?” sau ”l-ai acceptat în inima ta?”

Aceste cuvinte ”harul meu îți este îndeajuns” sunt esența credinței creștine. Înseamnă să ne găsim pacea, mângâierea, încrederea și speranța în ceea ce Hristos a făcut pentru noi și în ceea ce va face la revenirea Sa. Toate eforturile noastre de astăzi se sfârșesc în eșec și în putrezirea mormântului. Iar vestea bună a harului este nu doar că vom fi în ”cer” în prezența lui Dumnezeu după ce murim, ci vestea cea mai bună este că după ce murim și trupurile noastre putrezesc în mormânt, vom învia la o viață veșnică. Cine crede în Hristos nu va cădea niciodată din harul lui Dumnezeu după cum spune Pavel în Romani 8: ”toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. 29 Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi. 30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. 31 Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32 El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? 33 Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! 34 Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! 35 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? 36 După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” 37 Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. 38 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 39 nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” Tot asta ne învață și Iisus în Ioan 6: ”Nimeni* nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.... Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică...”

Sincer mi se pare de-a dreptul amuzant când văd neoprotestanți care folosesc cuvântul ”erezie” pentru orice dezacord teologic. Bisericile reformate nu folosesc acest cuvânt nici măcar pentru teologia Romei, pe care o considerăm idolatră și greșită, dar nu eretică. Asta pentru că termenul de ”eretic” este rezervat apostaziei de la credința creștină în cazul negării adevărurilor de bază pe care le mărturisim în crezul niceo-constantinopolitan.

​@@mihaicorcea87 neoprotestantii nu prea folosesc acest cuvânt. Sunt doar câțiva pe youtube care o fac și cei care ii urmăresc s-au invatat și ei sa zică erezie la orice interpretare diferita de a lor.

Adica interpretarea corecta este cea inventata de Darby in secolul 19. Ok, am inteles 😅

@mihaicorcea87 Eu zic, nu te uita la J. N. Darby, căci Scripturile se explică de la sine dacă le citești cu sinceritate și modestie!

Este mare bucurie de fiecare data cand un necrestin (fie el iudeu, ateu, musulman, budist) crede in Hristos si astfel dobandeste cetatenie in poporul si imparatia lui Dumnezeu, alaturi de noi cei care suntem deja poporul Sau si mostenitori ai lui Avraam

Pavel spune clar ca toti cei botezati sunt mostenitori ai lui Avraam (Gal 3), toti crestinii sunt poporul lui Dumnezeu (Ef. 3), toti crestinii sunt parte din imparatia lui Dumnezeu pe care deja au primit-o (Evr. 12)

@@mihaicorcea87 corect,din poporul lui Dumnezeu fac parte toti aceea care au crezut și cred în Domnul Isus,inclusiv sfinții din vechiul testament.Moartea lui Isus a operat în mod retroactiv si pt ei și ia inclus în poporul lui Dumnezeu,pt ca au trăit în ascultare de Dumnezeu.Dar asta nu înseamnă că Dumnezeu nu mai are un plan cu Israel ca națiune.Chiar dacă în momentul de fata cei mai mulți dintre ei sunt atei nici nu cred în Dumnezeu.Va veni un moment când se vor întoarce la Hristos,îl vor plânge pe cel pe care l-au răstignit și primirea lor înapoi în" măslin va însemna învierea morților și revenirea lui Hristos.Sunt foarte multe texte care vorbesc despre asta.

Singurul Israel cu care Dumnezeu are un plan mântuitor sunt moștenitorii lui Avraam în Hristos, adică Biserica. Apostolii au interpretat profețiile VT ca fiind împlinite în Hristos și Biserică. Darby și dispensaționaliștii s-au întors la interpretarea fariseilor și a iudaizatorilor.

@@mihaicorcea87 marturisesc ca este pentru prima data când aud un teolog susținând o astfel de teorie (a înlocuirii lui Israel cu Biserica).Cu tot respectul,felul în care susțineți aceasta teorie este mai de graba pt oamenii care nu studiază scriptura și iau de bun tot ce le spune preotul.A-ti început videoul spunand "haideți sa va spun eu ca să înțelege-ti odată pt totdeauna cum stau lucrurile în direcția asta"Atitudinea asta prin care va poziționați într-un fel deasupra tuturor teologilor și afirmați ca interpretarea dumneavoastră este cea corecta si adevara, nu este de loc caractica unui teolog adevărat și smerit.Numai Pavel sau Petru sau unul dintre apostoli, dacă ar fi printre noi, putea sa vorbească cu o astfel autoritate și sa se pronunțe atat de radical intr-un subiect care este atât de dezbătut între teologi.Un teolog bun și smerit prezintă mai intai toate interpretările si textele biblice care le sustin ,apoi prezintă pe baza scriiturii interpretarea care lui i se pare cea mai apropiata de textul biblic.Dumnevoastră în schimb doar v-ati folosit de niște texte biblice ca să susțineți o teorie pe care o considerați adevărată.

Înțeleg că sunteți șocat dar în același timp sunteți și confuz. Toți teologii creștini înainte de secolul 19 afirmă faptul că după moartea și învierea lui Hristos singurul popor al lui Dumnezeu este Biserica (formată din evrei și neamuri). Șocul și confuzia dumneavoastră este datorată faptului că toată viața ați fost expus unor ”teologi” moderni și ați tot auzit o ideologie neoprotestantă modernă inventată în secolul 19. Drept urmare în această privință nu cunoașteți ce spun teologii creștini, ci știți doar ce spun ideologii dumneavoastră de după secolul 19... Pe de altă parte doresc să vă atrag atenția că acest comentariu al dumneavoastră este calomniator și încalcă porunca a 9a. Eu nu am afirmat citatul pe care mi-l atribuțuiți, ci am spus că ”astăzi vă voi prezenta câteva argumente pentru care trebuie să înțelegem cu toții o dată pentru totdeauna că ce se întâmplă în Israel nu are nici o legătură cu escatologia creștină”. Eu nu sunt teolog, ci sunt doar un pastor care vă prezint argumentele teologice pe baza Scripturii așa cum sunt interpretate în întâlnirile sinodale de către teologii și pastorii bisericilor reformate... Când spun că după moartea și învierea lui Hristos singurul popor al lui Dumnezeu este Biserica nu vorbesc ”pe persoană fizică” ci vă prezint argumentele teologice adoptate de către sinoadele bisericilor reformate, argumente care sunt în acord cu TOATE teologiile și bisericile înainte ca să se inventeze neoprotestantismul dispensaționalist în secolul 19.

de la Dumnezeu am primit aceste adevăruri

@@mihaicorcea87 este scris Dumnezeu este un foc mistuitor ...nu vă jucați de-a profetul ... căci profețiile.. prorociile vin de la DUHUL SFÂNT... ești tânăr... gândește-te bine ce faci... niciun profet nu a avut canal de UA-cam...ci au fost oameni cu frică de Dumnezeu...!

de la Duhul Sfânt am primit această profție scrisă negru pe alb, cine are urechi de auzit să audă

@@mihaicorcea87 aha...e treaba ta ..eu ți-am zis... Dumnezeu nu face proroci/profeți de UA-cam...ci ridică proroci ca să întoarcă oamenii la Dumnezeu...la Isus Hristos...la pocăință... cât despre Israel nu e treaba VOASTRĂ ce face Dumnezeu cu ceea ce este al Lui!!

Ce? 😅

@@mihaicorcea87nimic nu e în regulă

Aceasta nu este o interpretare biblica,este mai de graba o teorie pe care dansul încearcă sa o justifice cu biblia

Nu suntem antisemiti din acelasi motiv pentru care nu suntem nici antimaghiari, nici antichinezi, nici antiarabi - pentru ca suntem chemati sa ii iubim pe toti oamenii si sa traim alaturi de ei bucurandu-ne de lucrurile pe care le avem in comun in creatia lui Dumnezeu pana la sfarsitul veacurilor

@mihaicorcea87 Știu..., ar trebui să definim și antisemitismul. Mă bucur însă că măcar declarativ vă delimitați..., dar personal mă aștept de la creștini la o altă atitudine față de poporul ales! Unde este unitatea creștinilor în apărarea acestui popor urât de toți?

Etnicii evreii nu sunt poporul ales, ci au un statut natural la fel ca maghiarii, românii, chinezii sau turcii. Poporul ales este Biserica (Ef. 2), toți cei incluși în legământul credinței lui Avraam care era o credință în Hristos (Gal. 3). Noi trebuie să condamnăm ura față de orice om, nu avem voie să discriminăm nici evreii, nici germanii, nici arabii, nici filipinezii - toți aceștia chiar dacă nu cred în Hristos au drepturi egale să trăiască în această creație sub toleranța lui Dumnezeu până la judecata finală.

@mihaicorcea87 …unde era Biserica pe vremea lui Avraam, Isaac și Iacov? Unde era Biserica atunci când poporul evreu fost eliberat din Egipt? …un singur popor a fost ales, acesta fiind poporul Israel. Păgânismul, așa zis “creștin”, nu are cum să fie un “popor ales”, conform scripturilor. Citiți cu deamănuntul!

Avraam, Isaac și Iacov, la fel ca toți credincioșii VT erau Biserica lui Hristos.

ei pot sa construiasca ce vor, dar si daca ar construi un templu nu ar fi altceva decat un templu al necredintei lor, pentru ca este un templu al religiei false in care traiesc incepand cu secolul 1… al treilea templu este construit de Hristos prin moartea si invierea sa (dupa cum a spus chiar Hristos) si este biserica in totalitatea ei (toti crestinii din toate veacurile si toate locurile) dupa cum ne confirma ap. Pavel in Efeseni 2

@@mihaicorcea87 Corect, nu te contrazic. Dar e ciudat și incorect cum pui problema. Ambele sunt adevăruri necontestabile din care unul s-a întâmplat iar altul încă nu. Dar asta nu anulează faptul ca noi nu suntem temple ale Duhului Sfânt si nici invers cum ziceam. Cred ca expui greșit problema. Dacă tot publici, vino cu o expunere mai argumentata si studiată.

​@@mihaicorcea87 și atunci cum explici așezarea antihristului în locul Sfânt

@SkySky93 ți se pare ciudat pentru că ai fost expus doar la teoria dispensaționalistă, o ideologie care a fost inventată în secolul 19

Toate s-au implinit in Hristos

in fiecare si studiez, acesta este meseria mea

@@mihaicorcea87 multi nu prea stiu sa isi faca meseria...ce ziceti acolo vine dintr-un subiectivism si antisemitism personal. nu asa se studiaza biblia!

​@@mihaicorcea87 dacă aveți timp ascultați-l pe Beniamin Faragau,are multe mesaje în direcția aceasta și este probabil,cel mai mare teolog roman în viata (cel puțin în mediul evanghelic)

​​​@@mihaicorcea87sunt foarte multe texte care ar trebui scoase afara din biblie ca să putem accepta tot ce a-ti spus dumneavoastră aici.Este foarte important si felul cum citești biblia.Dacă nu o citești literal si o citesti metaforic,spiritualizezi toate textele și poți susține orice teorie dorești.Daca o citești în schimb literal sunt texte de care nu poți fugii,ori le ei asa cum sunt ori te faci ca nu le vezi.

Nu trebuie scos nimic. Apostolii ne învață că toate profețiile VT se împlinesc în Hristos și biserică (vezi Gal. 3 și Ef. 2, precum și alte texte). Toate profețiile VT trebuie interpretate așa cum le-au interpretat apostolii, adică având o împlinire în Hristos și biserică. Altfel sunteți ca fariseii și iudaizatorii, pentru că aceea este hermeneutica re-inventată de Darby în secolul 19

De 2000 se ani se tot infiltrează in biserica si uneori reușește pentru o vreme pervertirea multora

Acolo stau toata ziua pentru ca este biroul meu

@@oviwix4420 am vrut sa-i zic si eu...

Invidia este o boala grava 😮

Foarte greșit; adunarea nu moștenește promisiunile date de Dumnezeu poporului evreu, acestea fiind strict pământești, cititi Scriptura !

​@@Gelu-k2gDaca vine Domnul Isus,ce isi va lua !? Un neam,popor sau Mireasa !?

Aceasta este teologia crestina inainte ca Darby sa inventeze dispensationalismul in secolul 19

Oamenii nu au nevoie de mai multe obiecte pe raft ci sa fie duminica la biserica

​@@mihaicorcea87 asa este duminica trebuie doar la biserica, doar ca mulți pun întrebări despre aceasta ramura a protestantimului nefiind cunoscuta în spațiul carpato-danubiano-pontic.

Nu este vorba de mod riguros ci de principii teologice care sunt aplicate în modul de închinare. Cultul și cultura sunt două lucruri distincte. Cultul (închinarea) este determinat de revelație așa cum este interpretată de slujitorii întruniți în sinoade. Cultura este modul în care fiecare om alege să se bucure de natură și să dezvolte societatea. În timpul liber și eu mă îmbrac cum îmi place mie și ascult muzică și fac alte lucruri culturale ce nu sunt pentru biserică.

@@mihaicorcea87 Conform celor de mai sus cultul nu influențează și nu se lasă influențat de cultură. Ar fi acest lucru un mod corect de a înțelege ceea ce ai scris mai sus?

Da, noii slujitori sunt aleși de slujitorii deja existenți, pentru că doar slujitorii (pastori, prezbiteri și diaconi) conduc biserica. Îi recomandă vocația pe care o au și la care au fost la rândul lor chemați conform criteriilor lăsate de apostoli.

@@mihaicorcea87 Mulțumesc. Cine i-a aprobat pe primul/primii care au format biserica reformată (sau oricare nume a avut de-a lungul timpului)?

Prima generatie de slujitori reformati erau deja slujitori in biserica medievala (catolica) si primele biserici reformate erau biserici catolice in care acei slujitori au facut reforme. Biserica reformata nu a pornit de la zero ca o revolutie ci este o continuare cu reforme a bisericilor deja existente.

Asa este, de acord cu dumneavoastră cu unele lucruri, dar totuși, pentru Ierusalim s-a rugat și Hristos. Felicitări domnule pastor, foarte interesant ceea ce spuneți aici și în celelalte subiecte

ne rugăm pentru Ierusalim, ne rugăm pentru București, ne rugăm pentru Taiwan, pentru toți oamenii după cum ne învață apostolul Pavel în 1 Tim 2

@@mihaicorcea87 de acord cu dvs. Așa este. Dar știți la ce am făcut referință

Aceasta e teologia substituirii, subscriu si bizantinii si catolicii.

voi face, multumesc pentru sugestie

Nu am zis că nu se citesc. Se citesc, dar se interpretează într-un mod prin care toate textele care vorbesc despre antiteza între credință și fapte sunt considerate relevante doar pentru dezbaterile pe care Pavel le avea în secolul 1 cu evreii. Această intepretare medievală pe care o are și ortodoxia răsăriteană de azi este o interpretare diferită față de interpretarea din antichitate, după cum am arătat din citatele Sf. Augustin.

Nu ai fost atent, exact despre faptul că Hristos este neprihănirea noastră este vorba în citatul pe care l-am citit în vlog din Augustin: ”Nu, nu, nu: Nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede; întâi a iudeului și apoi a grecului. Căci în ea se descoperă dreptatea lui Dumnezeu, din credință la credință, după cum este scris: "Cel drept va trăi prin credință". Aceasta este neprihănirea lui Dumnezeu, care a fost acoperită în Vechiul Testament și este descoperită în Noul Testament; și se numește neprihănirea lui Dumnezeu, pentru că prin acordarea ei ne face neprihăniți, așa cum citim că mântuirea este a Domnului, pentru că ne face să fim în siguranță. Și aceasta este credința de la care și către care este revelată, - de la credința celor care o propovăduiesc, la credința celor care o ascultă. Prin această credință a lui Iisus Hristos - adică prin credința pe care ne-a dat-o Hristos - credem că de la Dumnezeu avem acum și vom avea din ce în ce mai mult capacitatea de a trăi în mod corect.”

Fariseii nu înțelegeau Scripturile

@@mihaicorcea87 totuși erau o grupare teologică,politico-religeoasa apărători ai credinței din Vechiul Testament cît și față de tradiția orală

@@mihaicorcea87 că nu înțelegeau Scriptura ok eu am spus ce am înțeles și am citit despre ei (cu respect Domnul să vă binecuvânteze!)

ortodoxia rasariteana este o secta medievala care s-a indepatat de doctrina si practica apostolilor si a parintilor bisericii

@@mihaicorcea87 Dumnezeiescul întemeietor al Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos, a spus limpede: „Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui" (Matei 16,18). El a trimis Bisericii Duhul Sfânt. Duhul S-a pogorât peste Apostoli, Duhul Adevărului (Ioan 15, 26), Care îi „vesteşte toate" şi o povăţuieşte (îoan 16,13), ferind-o de rătăcire. Intr-adevăr, avea să vestească oamenilor acest Adevăr, că Domnul pentru aceasta a venit în lume, potrivit propriilor Sale cuvinte11 (Îoan 18, 37), iar Sfântul Pavel adevereşte acest lucru în epistola sa către ucenicul său, Episcopul TLmotei, zicând că „Biserica Dumnezeului celui viu este stâlpul şi temelia Adevărului"' (1 Timotei 3, 15). Pentru că ea este „stâlpul şi temelia Adevărului", „porţile iadului nu o vor birui".Rezultă atunci că adevărata Biserică Creştină - unică intr-adevăr, de vreme ce Hristos a întemeiat o singură Biserică - a existat întotdeauna pe pământ şi va dăinui până la sfârşitul vremurilor. Ea a primit făgăduinţa lui Hristos: „Eu cu voi simt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor" (Matei 28, 20). Mai poate exista vreo cât de mică îndoială că la Biserică se referă Domnul aici? Orice judecată sănătoasă şi cinstită, orice lucrare a unei conştiinţe curate şi oricine cunoaşte istoria Bisericii Creştine, învăţăturile morale şi teologice curate şi nedeformate ale religiei creştine, trebuie să mărturisească faptul că nu a existat decât o singură Biserică adevărată, întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, şi că ea a păstrat Adevărul Lui sfânt şi neschimbat. De altfel, istoria arată o legătură a harului care poate fi trasată începând de la Sfinţii Apostoli până la succesorii lor şi la Sfinţii Părinţi. In contrast cu ceea ce au făcut alţii, Biserica Ortodoxă nu a introdus niciodată în învăţăturile ei înnoiri prin care să „ţină pasul cu vremurile", să fie „progresistă", „să nu fie lepădată la marginea drumului" sau să adopte cerinţe şi mode actuale care sunt întotdeauna înţesate de păcat. Biserica nu se conformează niciodată lumii. Cu adevărat nu, căci Domnul le-a spus ucenicilor Săi la Cina rămânem credincioşi acestor cuvinte, dacă voim să fim credincioşi adevăratului creştinism - Biserica cea adevărată a lui Hristos a fost întotdeauna, este şi va fi mereu străină lumii acesteia Despărţită de ea [în duh], e în stare să transmită neschimbate învăţăturile dumnezeieşti ale Domnului, pentru că această despărţire a făcut-o să dăinuiască neschimbată, adică asemenea cu însuşi Dumnezeu cel neschimbat13. Ceea ce învăţaţii numesc „conservatorism" este un indiciu esenţial şi poate cel mai caracteristic al adevăratei Biserici. De vreme ce ADEVĂRUL ne este dat odată pentru totdeauna, datoria noastră este mai degrabă să-l asimilăm, decât să-l descoperim. Avem poruncă să ne întărim pe noi înşine şi pe alţii întru Adevăr şi întru acest chip să-i aducem pe toţi la credinţa cea adevărată - Ortodoxia Din nefericire, au apărut în chiar sânul Bisericii, până şi printre ierarhi, păreri exprimate de persoane binecunoscute, păreri care îi sunt vătămătoare. Dorinţa de a „merge în pas cu vremurile" îi face să se teamă că nu vor fi recunoscuţi ca fiind „cultivaţi", „liberali" şi „progresişti". Acestor apostaţi moderni de la Ortodoxie le este „ruşine" să recunoască faptul că Biserica noastră Ortodoxă este întocmai Biserica pe care a întemeiat-o Domnul nostru Iisus Hristos, cea căreia i-a fost făcută făgăduinţa cea mare că „porţile iadului nu o vor birui" şi căreia El i-a încredinţat plinătatea Adevărului dumnezeiesc. Prin înşelătoria şi falsa lor smerenie, prin hula lor împotriva Domnului, aceşti păstori mincinoşi şi cei dimpreună cu ei s-au înstrăinat de Biserica cea adevărată. Ei au exprimat în mod tacit ideea că „porţile iadului" au „biruit" Biserica Altfel spus, aceşti apostaţi zic că sfânta noastră Biserică Ortodoxă este deopotrivă „vinovată" de „despărţirea bisericilor" şi acum s-ar cădea să-şi „plângă" păcatele şi să se unească împreună cu celelalte „biserici creştine", făcându-le anumite concesii, rezultatul fiind o biserică a lui Hristos nouă şi indivizibilă. Aceasta este ideologia mişcării religioase care a devenit atât de la modă în vremurile noastre - „mişcarea ecumenică" -, în rândul căreia s-a înrolat şi Ortodoxia, chiar şi clerul nostru. Multă vreme am auzit că ei ar aparţine acestei mişcări pentru ca să „dea mărturie neamurilor de alte credinţe despre adevărul sfintei Ortodoxii", însă ne este greu să credem că această afirmaţie e ceva mai mult decât „o aruncare de praf în ochii noştri".

@@mihaicorcea87 La Înălţarea la Cer, Domnul Hristos oare a lăsat mai multe credinţe creştine pe pământ? Noi cunoaştem credinţa de la Ucenicii Domnului, de la Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti. Aţi auzit cumva că unii apostoli erau ortodocşi, alţii catolici, alţii penticostali ? Nu, desigur. La început a fost o singură credinţă, o singură Biserică. O vreme toate au fost bune şi frumoase. Dar ce s-a întâmplat după aceea? Unii oameni, din mândrie, din îngâmfare, au răstălmăcit învăţătura sănătoasă primită de la Ucenicii Domnului, şi au adus unele interpretări, unele inovaţii în cult şi în dogmă. Însă Părinţii Bisericii din toată lumea creştină, călăuziţi de Duhul Sfânt, s-au strâns în Sinoade (Soboare, un fel de congrese internaţionale), unde au discutat problemele apărute şi au restabilit ordinea în Biserică, iar rătăciţii au căzut sub blestemul Bisericii. Au fost şapte asemenea Sinoade în decursul istoriei, la care au participat sfinţi mari (ex. Sf. Nicolae, Sf. Spiridon, Sf. Împărat Constantin cel Mare etc.) unde s-a stabilit cu exactitate cum trebuie să credem, ce trebuie să credem (Crezul), unde s-a demonstrat, uneori în chip minunat, că icoana şi crucea nu sunt idoli, că Sf. Duminică este ziua Domnului, ziua eliberării noastre din robia iadului, şi multe alte lucruri necesare cultului creştin. A mers aşa Biserica mult timp, cca. o mie de ani. In anul 1054 apare în Biserică Marea Schismă, adică o mare ruptură, o separare a părţii de răsărit a Bisericii (Bizanţ), de partea de apus (Roma), din cauza pretenţiei papilor din apus de a-şi exercita supremaţia asupra întregii Biserici creştine, ceea ce nu era în concordanţă cu hotărârile Sinoadelor Ecumenice, mai ales că Apusul făcuse unele modificări în dogmă (ex. Filioque la Crez). În cadrul bisericii apusene a apărut o altă ruptură când s-au desprins protestanţii (care au protestat din anumite motive împotriva papei). Din protestanţi s-au desprins alte grupări creştine, care şi-au făurit un cult după bunul lor plac, nemaipăstrând aproape nimic din cultul creştin stabilit la Cele Şapte Sinoade Ecumenice. Prin urmare unii ţin sâmbăta ca zi de odihnă; nu mai păstrează Sfintele Taine ale Bisericii; fug de cruce, de icoană, de tămâie; nu mai au sfinţi, nu mai au preoţie, nu mai au biserică. Unii au ajuns chiar să-i cunune pe homosexuali, să facă femei preoţi, şi multe alte rătăciri. După desprinderea de Biserica primară, toate celelalte culte şi confesiuni au făcut tot felul de modificări după poftele şi neputinţele oamenilor. Doar Biserica noastră Ortodoxă de Răsărit mai păstrează în totalitate predaniile şi tot ce ne-a fost lăsat de la Sfinţii Apostoli şi de la Sfinţii Părinţii noştri, care şi-au vărsat sângele, ca mucenici, pentru păstrarea neştirbită a sfinţeniei Bisericii Strămoşeşti. Ea este Biserica adevăratei slave (în greacă, ortho = corect, doxa = slavă) a lui Dumnezeu. Dumnezeu arată lumii că Biserica Ortodoxă este cea adevărată prin mai multe minuni, şi anume: 1.În fiecare an, la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt, numai şi numai la Paştele ortodox, coboară din Cer o lumină dumnezeiască (Sfânta Lumină), care aprinde vata ce este aşezată pe Sfântul Mormânt şi lumânările din mâinile credincioşilor. Această lumină nu este o lumină materială, căci la început, câteva minute nu frige. I-am văzut pe mulţi trecându-şi mâinile şi bărbile peste această flacără sfântă, fără să se ardă. Această minune o văd şi celelalte religii şi culte, dar nu vor sa vina la adevărata credinţă. 2. Ştim cu toţii că agheasma pe care o săvârşeşte preotul ortodox nu se strică. Pentru sfinţirea agheasmei preotul foloseşte busuioc şi cruce de argint sau lemn. Unii oameni au încercat să prepare şi ei agheasmă, procedând precum preotul, dar mare le-a fost mirarea când au văzut că „agheasma” lor s-a stricat, iar cea sfinţită de preot a rămas curată. 3. Creştinii care au dus o viaţă sfântă, sunt proslăviţi de Dumnezeu, căci după moarte trupurile lor, în multe cazuri, nu putrezesc şi sunt plăcut mirositoare si făcatoare de minuni. Luăm doar un singur exemplu de moaşte. Moaştele Sf. Cuvioase Parascheva de la Iaşi, la care vin mii de oameni. În fiecare an, de ziua ei (14 octombrie), i se schimbă veşmintele, şi încălţămintele i se gasesc tocite, roase. Explicaţia este ca Sfânta vine în ajutorul celor care se roaga cu credinţă şi nădejde către ea şi asfel îsi toceşte încălţămintele. 4. Sunt părinţi duhovniceşti ortodocşi plăcuţi Lui Dumnezeu, care au primit darul înainte-vederii şi care atunci când alergăm la dânşii deja ne conosc necazurile şi ştiu şi cum ne cheamă. 5. Aţi auzit, sau aţi văzut icoane ortodoxe care plâng cu lacrimi de sânge sau de mir. Uneori mirul care a izvorât din aceste icoane a depăşit cu mult greutatea icoanei. Şi sunt multe alte dovezi palpabile din care rezultă că Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos. Le veţi afla dacă veţi veni mai des la biserică şi veţi citi mai multe cărţi ortodoxe şi nu toate prostiile de prin reviste şi ziare care fac reclamă păcatelor: desfrânării, violenţei, lăcomiei, lenei, luxului şi altor păcate. De ce sunt preoţii ortodocşi urmaşii Apostolilor ? Apostolii au primit Duhul Sfânt de la Domnul Hristos, iar aceştia, la rândul lor, au transmis harul, prin rugaciune şi punerea mâinilor(Fapte 6, 6) peste urmaşii lor, făcându-i episcopi, preoţi şi diaconi, până în zilele noastre. Aceasta se numeşte succesiune apostolică, sau altfel spus, continuitate. Cultele neoprotestante nu au această continuitate, fiindcă nu şi-a pus nimeni mâinile peste ei ca să-i facă pastori De ce trebuie să ne spovedim la preot şi nu direct Lui Dumnezeu ? Preotul, ca urmaş al Apostolilor, este instituit de Dumnezeu să facă acest lucru, căci Domnul nostru Iisus Hristos a dat puterea legării şi dezlegării păcatelor după Sfânta Sa Înviere, zicând către ucenicii săi: „Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute!”(Ioan 20, 22-23) şi iarăşi a zis: “Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer”.(Matei 18, 18). Deci numai prin Biserică se poate face iertarea păcatelor; numai Biserica are putere, prin preoţii şi episcopii săi, să lege şi să dezlege păcatele lumii. Să nu vă legaţi niciodată de vrednicia preotului, căci aici lucrează Harul Lui Dumnezeu. Preotul săvârşeşte numai partea văzută a lucrurilor iar Dumnezeu este Cel Care trimite Duhul Sfânt. Darurile Lui Dumnezeu nu atârnă de virtutea preoţească. Dacă trimiterea harului asupra credincioşilor ar fi atârnat de vrednicia preoţilor, atunci toţi creştinii care au preoţi nevrednici ar fi fost lipsiţi de el. Dar Dumnezeu trimite harul Său şi prin preoţii cei nevrednici, ca să nu rămâna păgubiţi cei ce însetează de mântuire. În mass-media se publică frecvent ştiri şi imagini care surprind anumite persoane în posturi imorale, adică în luare de mită, în beţie, în desfrânare sau în alte păcate. Cele mai savurate dezvăluiri, însă, sunt cele în care sunt implicate feţele bisericeşti. Da, şi oamenii Bisericii pot să păcătuiască, pentru că tot oameni sunt şi ei, şi mai ales pe ei îi ispitesc diavolii. Însă cei mai multi din ei sunt oameni morali, iar dacă un procent infim se abate de la morala creştină, aceasta nu înseamnă că tot sistemul e putred. Există oare pădure fără uscături? Există, oare, pe lumea aceasta vreo instituţie perfectă, cu oameni sută la sută morali? Indiferent de vrednicia preotului, serviciile pe care le face sunt valabile, aşa cum într-o instituţie oarecare, să zicem o primărie, dacă primarul este beţiv, desfrânat, hoţ sau cu alte păcate, oare un certificat sau un alt document pe care-l soliciţi primăriei, semnat şi parafat de către primar, nu este valabil? Ba este, indiferent de moralitatea primarului. Aşa este şi in plan bisericesc. Oricât de păcătos ar fi preotul, Taina săvârşita de el este mântuitoare pentru noi, pentru că el nu o savârşeşte cu puterea sa, ci cu puterea Harului Lui Dumnezeu, dată lui prin hirotonie. Şi să mai ţineţi cont că acum se duce o campanie foarte dură împotriva Bisericii Ortodoxe, prin denigrarea preoţilor şi călugărilor ortodocşi. Noi să urmăm calea moşilor şi strămoşilor noştri care au fost întotdeauna ortodocşi. Să citim cărţile sfinte ale Bisericii noastre, să ascultăm de slujitorii ei care ne conduc pe calea cea dreaptă, să ne alegem duhovnici iscusiţi care să ne îndrume conform Sfintelor Canoane ale Bisericii. Să nu ne luăm după învăţăturile greşite ale unor babe, ci numai după ceea ce ne învaţă Biserica. Fără astrologie, fără magie, fără horoscoape, fără vrăjitorie şi descântece, fără talismane, fără credinţe budiste în reîncarnare, fără filmele şi programele păcătoase de la televizor, fără cântece desfrânate, fără avorturi şi anticonceptionale, fără căsătorii de probă şi multe alte manifestări păgâneşti pe care le întâlnim în zilele noastre. Dacă veţi merge la biserică mai des, veţi afla mai multe.

@@mihaicorcea87 Sfântul Apostol Pavel ne învață că Hristos este Cap al Bisericii, iar Biserica întemeiată de El este trupul lui Hristos (Ef. l, 22-23). În alt loc Biserica este numită mireasa lui Hristos (II Cor. 11, 2), stâlpul și întărirea adevărului (I Tim. 3, 15), sau trupul tainic al Domnului. Sfinții Părinți, inspirați de Duhul-Sfânt, ne învață că mirele și mireasa, despre care se vorbește în Cântarea Cântărilor, sunt Hristos și Biserica. Și precum capul are un singur trup și mirele o singură mireasă, așa și Hristos are un singur trup și o singură mireasă, Biserica, numită și „mama noastră cea de obște”, care ne-a născut pe toți prin baia Sfântului Botez și prin celelalte Sfinte Taine. De aceea și Sfântul Ciprian spune: cine nu are Biserica de mamă, nu poate avea pe Dumnezeu de Tată. Deci, chiar dacă oamenii stăpâniți de mândrie și de neascultare s-au dezbinat între ei și s-au depărtat mai mult sau mai puțin de adevărata Biserică întemeiată de Hristos și de Sfinții Apostoli, formând mai multe „biserici”, confesiuni, culte și grupări creștine sectare, schismatice și anarhice, nu trebuie să credem că Biserica cea una s-a rupt în mai multe biserici. Biserica întemeiată de Hristos este dumnezeiască, este una, căci unul este și Hristos, întemeietorul ei, și este veșnică. Este un trup și un Duh, o Evanghelie și o Biserică; un Domn și o credință, un Botez, un Dumnezeu și Tatăl tuturor, Care este peste toale și prin toate și întru toți (Ef. 4, 4-6). Afară de Biserica întemeiată de Hristos nu este mântuire, pentru că nu este episcop, nici preoție, nici Sfintele Taine prin care primim harul mântuirii. Adevărul, care este Hristos, Crucea, Sfânta Evanghelie, harul mântuirii și urmașii Sfinților Apostoli, adică episcopii și preoții, se află numai în Biserică. Aici este Duhul Sfânt, Botezul, Sfânta Împărtășanie, Preoția, Sfânta Liturghie, bucuria vieții și mântuirea. Aici se află sfinții toți împreună cu Maica Domnului și însuși tronul nevăzut al Preasfintei Treimi. Cei care au ieșit din sânul Bisericii și s-au lepădat de Tainele ei, de păstorii ei rânduiți de Apostoli, de Cruce, de sfinți, de Sfânta Liturghie și de toate darurile Duhului Sfânt ce izvorăsc din Biserică, aceia s-au lepădat de harul mântuirii, căci au ieșit din corabia Bisericii și din staulul oilor lui Hristos, Mântuitorul și Păstorul nostru cel bun. Ei se pot mântui numai dacă se căiesc și revin în sânul Bisericii. Domnul nostru Iisus Hristos zice: Pe această piatră - a dreptei credințe - voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18). Porțile iadului sunt sectele creștine de tot felul care lovesc în unitatea și temelia Bisericii, dar nu o vor putea birui, căci la cârma ei este Însuși Hristos, Mântuitorul lumii. Pentru că Biserica ne unește cu Dumnezeu și pentru că în ea se află neîncetat Hristos, Mântuitorul nostru, și Sfântul Duh. De aceea Biserica nu greșește niciodată, fiind „stâlpul și temelia adevărului” (I Tim. 3, 15). Credem în Biserica lui Hristos, căci numai în ea ne putem boteza, pocăi și împărtăși cu Sfintele Taine. Numai în ea ne putem mântui. Nu este mântuire afară de Biserică, spune Sfântul Ciprian, pentru că Biserica, numită trupul tainic al lui Hristos, păstrează toate darurile mântuirii Biserica cea adevărată este Biserica Ortodoxă, pentru că ea singură are dreapta credință în Dumnezeu. Însuși cuvântul „Ortodoxie”, în limba greacă, înseamnă dreapta credință. Ea singură păstrează neschimbate, fără lipsuri și adăugiri, învățătura și rânduielile Domnului nostru Iisus Hristos, așa cum le-au propovăduit Sfinții Apostoli și cum le-au explicat și fixat în Simbolul de Credință Sfinții Părinți la Sinoadele ecumenice și locale din primele secole creștine, când toată creștinătatea era una și nedespărțit. De aceea numai în Biserica Ortodoxă se găsesc mijloace sigure de mântuire. Pentru că ea ne unește cu Dumnezeu și pentru că în ea se află neîncetat Hristos, Mântuitorul nostru, și Sfântul Duh. De aceea Biserica nu greșește niciodată, fiind „stâlpul și temelia adevărului” (I Tim. 3, 15). Credem în Biserica lui Hristos, căci numai în ea ne putem boteza, pocăi și împărtăși cu Sfintele Taine. Numai în ea ne putem mântui. Nu este mântuire afară de Biserică, spune Sfântul Ciprian, pentru că Biserica, numită trupul tainic al lui Hristos, păstrează toate darurile mântuirii. Biserica cea adevărată este Biserica Ortodoxă, pentru că ea singură are dreapta credință în Dumnezeu. Însuși cuvântul „Ortodoxie”, în limba greacă, înseamnă dreapta credință. Ea singură păstrează neschimbate, fără lipsuri și adăugiri, învățătura și rânduielile Domnului nostru Iisus Hristos, așa cum le-au propovăduit Sfinții Apostoli și cum le-au explicat și fixat în Simbolul de Credință Sfinții Părinți la Sinoadele ecumenice și locale din primele secole creștine, când toată creștinătatea era una și nedespărțită. Numai Biserica Ortodoxă păstrează învățătura de credință adevărată, întreagă și neschimbată, primită de la Sfinții Apostoli, cuprinsă în Crez sau Simbolul de Credință, așa cum l-au stabilit Sfinții Părinți în primele două Sinoade ecumenice din anii 325 și 381 de la Niceea și Constantinopol. Mai târziu, Biserica de Apus a modificat Crezul (prin adaosul Filioque) și s-a îndepărtat de la Tradiția comună a Sfinților Părinți, atât în ce privește viața sacramentală, cât și forma de conducere a Bisericii (Reforma protestantă și dogmele papale romano-catolice); - Slujbele în Biserica Ortodoxă sunt și ele recunoscute de toată lumea creștină ca cele mai mistice și mai conforme cu Tradiția Bisericii nedespărțite din primul mileniu. Asceza și postul nu au fost schimbate în Ortodoxie, așa cum s-a întâmplat la catolici și protestanți. În articolul 9 mărturisim că noi, creștinii, credem și întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. O numim «una», pentru că Unul este Hristos, Capul și Întemeietorul ei, și nimeni nu poate să pună altă temelie Bisericii Sale, nici oamenii, nici îngerii. O numim «sfântă”, pentru că Biserica este trupul lui Hristos Care a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, curățind-o prin baia apei prin cuvânt… ca să fie sfântă și fără prihană… (Ef. 5, 23-27). Biserica lui Hristos este sfântă și pentru că în ea se află harul Duhului Sfânt, Sfânta Evanghelie, Crucea, icoanele, sfintele moaște, Sfântul și Marele Mir, prin care se pecetIuiește cel botezat cu pecetea harului Duhului Sfânt, precum și Sfânta Împărtășanie. Biserica este sfântă și pentru că aici se săvârșesc zilnic Sfânta Liturghie, se hirotonesc preoții, se împărtășesc credincioșii, se botează copiii și, aici, oamenii laudă neîncetat pe Dumnezeu împreună cu sfinții îngeri. În Biserică se află toate harurile mântuirii oamenilor. Biserica este numită „sobornicească”, adică universală, chemată să cuprindă toată lumea. Mântuitorul a poruncit Apostolilor: Mergeți, învățați toate neamurile… (Matei 28, 19). Biserica este sobornicească pentru că are plinătatea Adevărului și a darurilor mântuitoare ale lui Hristos. Biserica se numește și «apostolică», pentru că a fost organizată și răspândită în lume de Sfinții Apostoli, a căror învățătură neschimbată numai ortodocșii o păstrează până astăzi. De aceea numai în Biserica Ortodoxă se găsesc mijloace sigure de mântuire. Toți oamenii care sunt botezați în numele Preasfintei Treimi și păstrează neschimbată credința ortodoxă apostolică, atât drepți, cât și păcătoși, sunt membri ai Bisericii lui Hristos. Căci nu este om fără de păcat, iar Hristos Și-a dat viața pentru toți, că n-au trebuință cei sănătoși de doctor, ci cei bolnavi (Matei 9, 12). Numai cei ce se leapădă de Dumnezeu - ateii, ereticii, sectanții, schismaticii și sinucigașii care s-au rupt de Biserică - nu pot fi membri ai Bisericii și nu ne putem ruga niciodată pentru ei, atât cât sunt în viață, cât și după moarte. Numai dacă se pocăiesc sunt iertați și mântuiți. Însă Biserica lui Hristos are două feluri de membri: cerești și pământești. Sfinții și îngerii sunt membri ai Bisericii biruitoare din cer, căci au biruit pe diavolul și se află înaintea Preasfintei Treimi. Iar membrii Bisericii luptătoare de pe pământ sunt credincioșii dreptmăritori, care se luptă cu ispitele, cu patimile și cu diavolii pentru a dobândi viața veșnică. Cele două biserici formează una în Hristos, ca și membrii ei care împreună preamăresc pe Dumnezeu. Creștinii laudă pe sfinți și pe îngeri, iar cei din cer se roagă pentru mântuirea celor ce se luptă pe pământ, Iată ce mare este taina Bisericii creștine! Prototipul sau modelul veșnic al Bisericii lui Hristos este Însăși unitatea de nepătruns a Preasfintei Treimi. Căci unde este Dumnezeu, acolo este Biserica, acolo este unitatea sfinților, cu a îngerilor și a creștinilor. Acolo este harul Duhului Sfânt și veșnica fericire

Cu tot respectu,dacă tu în secolu ăsta ești așa prost,e vai de tine omule..