Cum a fost Revoluția pentru mama mea | Povestim cu Ioana Moldovanu după 35 de ani
Вставка
- Опубліковано 6 лют 2025
- Videoclipul pare să aibă nevoie să dați volumul mai tare, vă cer scuze pentru această neplăcere tehnică.
Canalul mamei mele: / @ioanamoldovanu
Dacă îți place conținutul pe care îl postez și vrei să mă încurajezi, accept cu plăcere o cafea din partea ta: www.buymeacoff...
Și nu uitați: LIKE & SUBSCRIBE ♥️♥️♥️
Ne mai putem întâlni pe:
/ cristinasisilvia
Instagram: / cristinacioaba
Blog: www.fatanorocoasa.ro
Gmail: cris.cioaba@gmail.com
Filmez cu: Samsung S23
Editez cu: CapCut
Sunt de varsta mamei tale si pot sa spun ca gandesc exact ca dumneaei. Viata mea s-a schimbat enorm de la revolutie..instatnt m-am simtit LIBERA. Libera din toate punctele de vedere. A fost greu la inceput pentru ca tranzitia a fost lunga, s-au mai facut greseli dar am ajuns in zilele cele mai fericite ale existentei mele. Imi pare rau doar ca nu sunt mai tanara. Tara se face din ce in ce mai frumoasa si asa cum a spus si Ioana nu mai este diferenta enorma dintre est si vest. Ne apropiem ca stil de viata din ce in ce mai mult de ei.
Foarte adevărat!
Felicitări!
Felicitări mamei, super-claritate!
cel mai smecher era ala care avea video!
ne strangeam cativa la el acasa si ne uitam la casete cu filme sau muzica mtv
uneori era cu tarif, ca la cinema
A fost lovitură de stat pacat de cei care au murit, sarbatori liniștite!
Mulțumim pentru această lecție de viață! La mulți ani, Cristina!
Sunt din Timisoara si am trait acele vremuri, de la agonie la extaz! Acum cateva zile i-am explicat si povestit nepotului meu care are aproape 13 ani, ce inseamna comunism, extremism, cum am trait noi si parintii lui in comunism, pentru ca m-a intrebat. Am fost fericita ca l-a interesat acest subiect despre care a tot auzit vorbindu-se, dar niciodata cu explicatii clare! Se uita la mine atat de atent si nu-i venea sa creada ca nu aveam tv , decat 2 ore pe zi, internet, telefon, portocale, banane, ca eram patrunsi de teama, ca nu aveam caldura si lumina, pur si simplu a rams fara cuvinte! Ei nu invata nimic la scoala despre istoria prezenta, traim intr-o ignoranta daunatoare! E adevarat, ne merge mult mai bine acum, dar faptul ca cei nascuti dupa anii '90 nu-si cunosc istoria prezentului apropiat, este f rau! Si asta se vede acum, din ceea ce traim in momentul acesta, la 35 de ani de la revolutie!
În primul rand, La mulți ani, fata norocoasa! Să fii bine❤
Și îmbrățișări mamei norocoase ❤
Vii amintiri, eu eram studenta în primul an și îmi amintesc foarte bine, în Iasi grupurile de studenți erau verificate pe strada... Și câte speranțe aveam...
Sărbători cu bine alături de oameni dragi!
Un subiect interesant pentru români. Incredibil cum au trecut 35 de ani. Am trăit Revoluția din Timișoara. Sper să nu mai fie așa ceva niciodată. Pentru generațiile care vin este mărturie a acelor vremuri !
Doamne ajuta!
Foarte mult mi-a plăcut clipul, cu adevărat mi-a plăcut și mă bucur că ați făcut un astfel de clip! Mi-am amintit de o carte care m-a tulburat groaznic, Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat de Alina Nelega, și aș recomanda-o oricui sa o citească, despre oamenii din categoria H din comunism, așa cum spune autoarea, despre cei neprivilegiati în vreun fel..in sfârșit, extrem de relevantă cartea, la fel si clipul vostru.
La mulți ani frumoși, Cristina!❤
Eu eram la Cluj in biroul meu in 21 dec. si la ora 16 am auzit impuscaturi venind din centru. Seful meu ne-a spus ca putem pleca acasa. Eram speriata caci nu mai circula nici un autobuz si mergand pe jos spre Zorilor am intalnit puhoi de oameni care coborau pe Calea Turzii spre centru. Strigau "Veniti cu noi". Am ajuns acasa cu bine. A doua zi inainte de 8 eram in autobuz mergand spre servici. Cand am coborat la teatru am ramas inlemnita pt ca in fata autobuzului era un tanc pe care erau 2 soldati cu mitraliere indreptate spre noi. Am ramas pe loc, dar niste barbati au pasit inainte si soldatii nu au reactionat. Arunci am pornit toti spre centru. Dintr-o privire am vazut 3 tancuri. Unul era in parculetul teatrului si al 3 lea era pe strada din fata teatrului. Eram foarte speriata, dar cand an intrat in birou l-am vazut pe directorul meu in biroul lui la masa razand cu o sticla de sampanie in fata ciocnind cu Dumitru Farcas care radea si el vesel. Directorul, vazandu-ma speriata mi-a spus: "Nu te speria ca e de bine". Eu nu am avut tichet de alimente. Mergeam la piata si gaseam tot ce imi trebuie. Carne nu imi trebuia. Pt copii cumparam cateva pulpe de pui de la un restaurant. Mi-am cumparat calorifer electric pt ca avean copii foarte mici si trebuia sa le asigur o temp. Buna. Un singur aliment imi lipsea: laptele pt copii . Mergeam la ora 5 dimineata la coada la alimentara si primeam numai 1 litru. Era insuficient. Bine ca s-a schimbat totul .
Mulțumim amândurora pentru acest video si pentru ce ne-ai povestit Ioana. Eu sunt de varsta Cristinei (40) si nu imi amintesc prea multe, aproape nimic de fapt. Oricum cu timpul m-am documentat si nu as fi vrut sa traiesc o clipa cum traiau părinții noștri. Nu pot sa inteleg oamenii care au prins acele vremuri si spun ca nu era rau cand nu aveau nici macar dreptul de a exprima ce simt. Eu ma bucur de ce avem acum și este incomparabil cu ce era atunci. Sa nu ne dorim totusi chestii de care apoi sa regretăm. La mulți ani Cristina! Sa ai parte de liniste si înțelegere in familie! ❤
Ar trebui sa multumiti decreteilor (cei nascuti prin decret prezidential intre 67-72) . Numai curajul lor nebunesc de a infrunta un regim brutal a facut ca voi sa fiti azi liberi, cu riscul de a fi literalmente impuscati , batuti , incarcerati , "disparuti" . Si voi generatiile de dupa 85-90 ar trebui sa luptati pe toate caile legale sa nu ajungeti intr-un regim totalitar (cum se tinde azi) .Nu vreti sa stiti cum este. Nu va fie frica.
Sa ne bucuram de libertate !Asa multe lucruri sau schimbat in bine! Au fost lucruri foarte triste .Daca nu ai libertate practic nu ai nimic . Sarbatori frumoase cu multe bucurii si liniste in suflet ! Va imbratisez!
Am retrăit acele vremuri eu fiind aproape de aceeași vârstă cu dn Ioana și având o fiică care avea doi ani atunci. Tot ce s-a povestit este perfect adevărat mai ales ptr noi care nu aveam relații în comerț . La mulți ani fericiți Cristina și sărbători fericite!
Bine ca s-au terminat.
Multumesc mult de urari ❤️
Sărbători fericite, Cris! Un interviu foarte interesant! Felicitări pentru acest video! Foarte mulți oameni continuau sa meargă la serviciu, desi era foarte riscant sa te deplasezi. Mi ati adus aminte de acele vremuri. Eu aveam 14 ani la revoluție, iar mama ne a zis sa stam în casa și sa nu ieșim și sa nu stam lângă ferestre. Vremuri grele, riscante pentru adulți. Revoluția o datoram părinților și bunicilor care acum sunt umiliți si neprețuiti.
La mulți ani sănătoși și frumoși, Cristina!!!
Buna dimineata distinse doamne!! Am plecat din Ro.inainte de revolutie, dar am simtit si teroarea comunismului. Acum ascult cu atentie povestea despre revolutie. I-mi mentin parerea ca sinteti doua frumoase si destepte. CRACIUN FERICIT!!❄⛄🎉🎊🕊
In ce tara ai plecat?
Sarbatori fericite si tie!
@cristinacioaba in Israel in1979 din fericire am primit plecarea, ne-a venit rindul si statul Israel a depus suma si am putut pleca. In timpul revolutiei eram tot timpul conectati la stiri iar cind a fugit Ceausescu eram cu copiii in masina mergeam la un eveniment si am prins la radioul masinii fuga lui. Am tipat asa de tare incit copiii sau speriat am tras pe dreapta am iesit din masina si am sarit de bucurie ,copiii tin minte si acum. Indiferent unde eram toti ne-am bucurat la fel pentru ca am suferit la fel.de atunci legatura cu Ro si prietenii este f.strinsa. scuze ptr.povestea cam lunga!!!😅
Sunteti doua frumoase!! Sunteți parca surioare!!Va pup cu drag!!❤
Multumesc pentru acest clip foarte necesar, atat de trist dar totusi atat de plin de speranta! Eu aveam 4 ani si putine lucruri imi amintesc, sunt mai mult senzatii si emotii. In seara de 21 stiu insa clar cum bunicii au ramas inlemnitit langa radio. Imi amintesc perfect chipurile lor speriate. Ca alta idee, adesea ma gandesc cat de greu le-a fost totusi bunicilor si parintilor si cu aceasta schimbare, pana la urma am atat de multa empatie fata de parinti care s au nascut atunci si acum au iphone 😅 e incredibil, aproape.
Bună ziua dragelor ! În '89 aveam 26 de ani și am trăit din plin grozăvia acestei așa zise revoluții sau lovitură de stat cum spun acum marea majoritate a românilor ,pentru că da ,sunt din Târgoviște , orașul martir . Culmea culmilor este că locuiesc într-un cartier care este la aproape un kilometru de locul unde i-au prins pe soții Ceaușescu. Imaginați- vă o coloană de tancuri compusă din nu știu câte erau ,multe oricum , pentru că de frică nu puteai să stai să le numeri , deși stau la casă .Veneau de la unitatea militară care era și ea tot la câțiva kilometri de noi și se îndrepta spre București pe șoseaua de centură care este in fața casei mele .Au devastat totul in calea lor ,au trecut peste niște stâlpi de iluminat care au căzut ca niște bețe de chibrit .Eram cu toții îngroziți de ce vedeam și de zvonurile care circulau cum că vin teroriștii arabi și ne confiscă tot ce aveam ,porci , păsări , toată agoniseala noastră. Părinții mei se pregăteau să taie porcul ,nu le-a mai ars de nimic pentru că ne temeam că vin și îl ia pe tata și pe noi s-ar putea să ne și omoare.Sunt multe de povestit din acele vremuri, tinerii din ziua de azi nici nu realizează că nouă ne-a trecut glonțul pe la ureche și mulți tineri de atunci au murit pentru libertatea lor de azi .A fost o jale de nedescris când vedeam la TV zecile de sicrie cu morți . Cei care și-au dat viața atunci au fost martiri ,au murit nevinovați pentru libertatea prost înțeleasă de acum . Păcat că sau jertfit pentru nimic . 😢 😡
Cea mai mare ofensa care poate fi adusa familiilor celor care au murit la revolutie este sa se spuna despre ei ca au murit degeaba. Pentru mine si familia mea nu au murit degeaba, sunt eroi care ne-au scapat de un tiran care tinea o tara in frig, foame si intuneric. Dumnezeu sa ii aiba in paza sa.
Am ascultat și noi vlogul , desigur au fost momente grele pt majoritatea românilor. Am auzit ca e ziua ta și ți urăm din toată inima să fii sănătoasă și să ți rânduiască Dumnezeu toate cele bune și de folos. La Mulți Ani!😊❤
La multi ani Cristina ! Sunt o urmaritoare a mamei tale si voi relata doar un moment din ce am trait eu . Aveam bilet la Felix din 17 dec. Copiii i-am dus la sora mea la tara asa ca nu am fugit imediat acasa , cum au facut majoritatea . In hotelul meu , pe tot etajul era o doctorita din Tg. Mures si in alta camera eu , care aveam un tv funtional ( al ei nu) . In 22 dec veneam din centru si la poarta hotelului unul cara bagaje in masina si de cate ori iesea cu un bagaj striga " Jos Ceausescu !" . eu i-am zis colegei sa ne apropiem pe o alee laterala ca " o sa ne salte si pe noi cu asta . Vezi ce face alcoolul din om ?, nu se mai controleaza ."
Cand am intrat in hotel lume buluc la receptie la tv. Tocmai fugise Ceausescu . Eu am luat-o in brate pe colega ( era scunda si firava ) si am inceput sa ma invart cu ea ( ii atarnau picioarele si facilitau invartirea) , ea striga sa o las jos ca ameteste . Ii tot spuneam " vezi ca e cum ti-am spus , ca urmam noi ? " ea fiind sceptica pana atunci . Eu nn-am mai asteptat liftul , am fugit pe scari sa ajung la televizor . Aveam 45 de ani , deci si eu traisem doar in comunism , Am trait zile de adevarata fericire . In naivitatea mea credeam ca de a doua zi vom fi in capitalism , dar mai dureaza , insa ma bucur ca am prins destui ani de libertate , am calatorit mult , etc, etc.
La multi ani fericiti si linistiti, Cristina!🤗😘
Am trait vremurile acelea.Eram studenta in Cluj.Imi amintesc tot griul si toata teroarea de atunci.Profesorii erau obligati sa vina sa doarma cu noi in caminele studentesti.In magazine erau doar saratele si borcane de mustar.Am facut foame,dar eram fericiti,fiindca eram tineri si aveam sperante.Emotional,imi vine foarte greu sa gestionez si acum situatia de atunci.Dar,ma bucur sa va vad pe voi doua frumoase,pe care le iubesc.
Mă bucur tare să vă reurmaresc cu un filmuleț făcut împreună, iar subiectul ales este foarte potrivit pentru aceasta perioada din an. Regăsesc același bun simț și moderație cu care m-ați obișnuit de la început, ceea ce mă face să vă urmăresc cu mare plăcere. La mulți ani Cristina, multă sănătate, pace in suflet, iar vremurile ce vor să vina sa aducă bucurie și multe realizări in toate aspectele vieții !
Multumim din suflet pt acest filmulet !!❤
Ai dreptate, in Bucuresti, fara sa fiu membru de partid, sa am pe cineva la alimentara sau la restaurant, mai gaseam de mancare. Recunosc, aveam in permanenta frigiderul plin. Totusi, asta se intampla datorita multor ore petrecute la cozi interminabile, cateodata in frig, alteori vara cand te topeai de caldura. Daca ajuns in fata reuseai sa obti produsul/produsele dorite erai foarte mandru, de parca ai fi invins intr-un razboi. Apa calda ne lipsea si noua, nu chiar asa de des pentru ca aveam norocul sa fim pe aceeasi magistrala cu un bloc de CD-isti (corpul diplomatic), la fel si caldura, doar ca erau calai si apa si caloriferele. Revolutia sau ce-o fi fost aia am trait-o, cu sufletul la gura, la televizor. Atat de tare m-au impresionat toate cele vazute si auzite, incat, daca ii aud pe Iliescu, Roman sau altii care apareau in fata camerelor de filmat, ca au zis sau nu au zis anumite lucruri si nu corespunde cu ce am auzit sau vazut eu, care erau numai ochi si urechi, as putea sa le dau suturi in fund si sa le zic ai sictir ca mintiti. N-am sa-l uit pe Iliescu cand a sunat la ambasada sovietica si nu mai recunoaste, n-am sa-l uit pe gen Gusa, Dumnezeu sa-l odihneasca, care a refuzat orice ajutor din partea rusilor, pentru ca mai apoi sa nu i se recunoasca acest merit de catre unii si multe, multe altele. Ca sa nu mai spun ca daca n-ar fi intervenit doamna cu coasa, astazi am fi avut in fruntea statului garnitura completa care a acaparat puterea in timp ce noi, oamenii simpli, urmaream uimiti, speriati evenimentele. Ceea ce ma face sa cred ca se pregatisera mai demult. Pe 21 decembrie, au plecat si din uzina unde lucram barbatii la marea manifestatie organizata de Ceausescu. Cand s-a produs busculada starnita de Sergiu Nicolaescu cu ajutorul unor megafoane si de niste indivizi care intepau femeile in fund cu obiecte ascutite, facandu-le sa tipe, cel putin asa ni s-a povestit, gasca s-a spart, oamenii au fugit din piata care incotro. Directorul nostru a ajuns la uzina cu cojocul Alain Delon rupt si, nestiind ce urmeaza sa se intample, pe noi femeile ne-a sfatuit sa mai ramanem in uzina, barbatii fiind lasati sa plece unde vor. Simt nevoia sa-mi spun parerea. Ceausescu nu trebuia omorat la Targoviste. Nu neaparat ca n-ar fi meritat, dar avea multe de spus, iar asta nu convenea lui Iliescu et co. care se stiau cu musca pe caciula. Asa, printre altele, s-au imbogatit alde Voiculescu si altii ca el, care stiau de unde avea Romania de recuperat bani. Intradevar, in acele momente, toti, cred absolut toti romanii au trait un sentiment de bucurie, de eliberare. Aveam 42 de ani.
La Multi Ani Cristina!
Multā sānātate, bucurii si toate gandurile de bine sā ti se realizeze! Amintiri din timpul revolutiei sau viata cu greutātile ei din timpul lui Ceausescu am si eu. Sunt foarte multe...asemānātoare cu cele ale Ioanei, dar un singur lucru nu am uitat. Inainte sā inceapā revolutia din 89 ...cu cāteva luni bune înainte de eveniment am avut un vis premonitoriu. Se fācea cā era iarnā, dar fārā zāpadā, eram in apropiere de Sala Palatului si deodatā lumea a inceput sā alerge speriatā pe strāzi, au apārut tancuri mari si gri, am simtit un puternic miros de praf de puscā
(nb. Eu nu aveam cum sā stiu cum este mirosul de...rāzboi), au apārut câteva elicoptere si deodatā m-am vāzut in fata alimentarei din coltul blocului unde Ceausescu era inchis si imi cerea disperat cheia sā-l eliberez deoarece cineva urma sā-l impuste...iar eu repetam intr-una cā-mi pare rāu dar nu am cheie. Pe urmā m-am trezit. Si acum am pielea de gāinā când mā gāndesc la acel vis. I-am povestit mamei si unei vecine si imediat am fost sfātuitā sā nu mai povestesc la nimeni cā Doamne Fereste ce ni se poate intâmpla. Am mai avut vise premonitorii, inainte de examine, inaintea unui eveniment mai trist in familie etc. Cam asta am vrut sā vā povestesc.
Multumesc frumos pentru videoclip, sārbātori fericite intregii familii si sā auzim de bine. Cu drag, Mena 🇬🇧🇷🇴🤗❤️💁♀️
Vă îmbrățișez ❤❤ Îmi amintesc acea perioadă, deși eram copil, tare greu a fost pentru mama mea🎀✨🙏Sărbători fericite vă doresc
Sarbatori fericite! 🤗❤️
La multi ani Cristina!!Sarbatori binecuvantate intregii familii!!❤
La multi ani, Cristina! Sa fii sanatoasa si sa ai sarbatori binecuvantate! ❤
Buna ziua!🥰 Imi aduc aminte f bine, eram in clasa a VII a. Nu am fost in centru sa stiu ce era, prima data am auzit la radio, asa de tare se bucura domnul de la radio si striga ca a picat regimul...eram doar noi copiii acasa atunci...apoi intr-o alta zi pe strada din fata blocului a trecut un sir de tancuri, intrau in oras, in Iasi. Tot asa si noi lasam tv deschis, era cam defecta imaginea tin minte, ne bucuram ca in pauzele lor de vorbit se dadeau desene animate, de care ma bucuram si eu, pt ca nu erau inainte decat f putin timp asa cum stim..Sarbatori linistite tuturor!🤗🤗🤗
Multumim de amintiri! Ce zile...
Sarbatori fericite!
Mulțumesc pentru acest clip! Am retrăit acele zile și mi-au reînviat stările de sentimente amestecate ... de frică, de fericire, de izbândă, de panică ... Pe toți ne-au marcat acele zile! Îmi amintesc în amănunt un episod din acele zile tulburi: aveam aproape 18 ani, locuiam în „blocul cimentului” din Turda (părinții mei fiind cimentiști) și am rămas câteva ore singură acasă pentru că ai mei s-au dus în vizită la neamuri, în Poiana ... și focuri de arme au început să se tragă de aproape, din incinta fabricii de ciment și toți din bloc ne-am panicat că teroriștii sunt la doi pași de noi! Simt și acum panica trăită și scenariul care-mi invadase mintea: credeam că în momentul când vor apărea părinții mei - cu Dacia lor 1310 (culoarea untului) - vor fi ciuruiți de gloanțele teroriștilor sub ochii mei! Țin minte și acum momentul când au ajuns acasă, iar eu, devastată, i-am certat minute-n șir! Mă bucur că trăiesc în libertate! Iar soțul meu a trăit din plin revoluția la Timișoara, fiind la vremea aceea înrolat în armată la Lujoj (pentru că intrase în acel an la facultate). Întâmplările povestite de el sunt greu de descris ...
LA MULȚI ANI, CRISTINA! Să ai parte de tot ce îți dorești! Sunteți minunate amândouă: mamă și fiică! 💐💐
Bună, eram în clasa întâi în 89,în zilele acelea se trăgea cu mitraliere, erau tancuri pe străzi ,țin minte cozile lungi la care ne așezam dimineața devreme pt.câteva alimente, vitrinele erau aproape goale și multe altele.Eu, deși sunt un om puternic, simt o teamă când îl văd pe omul aceasta la Tv ,exact cum simțeam teama actunci când apărea Ceaușescu .Sper din suflet să avem libertate .Cred că toți vrem pentru noi și copiii noștri, libertate Sărbători fericite și multă sănătate ❤
La multi ani Cristina si Crăciun fericit!!!🌲🎂💐
La multi ani să fii sănătoasă și tot binele din lume, să te bucuri de fetițele tale🤗🤗🤗🤗👏👏👏👏👏
LA MULTI ANI !!!🎉🎊🎉(pentru maine)😊
La multi ani sănătosi Cristina ! 🌹
La multi ani! Sărbători fericite!
La multi ani! Sunteti doua doamne superbe ❤
La multi ani, Cristina!
Pe vremea aia stapanele universului erau vanzatoarele - ele aveau puterea si imparteau.
Tin minte ca aveam 5 ani si eram satula de cozi - si nici macar nu avem frigiderul plin desi stateam zilnic la cozi. Mai tin minte gustul acru al iaurtului - acum iaurtul e mult mai bun, mai ales cel grecesc.
Nu o fi acum bine cum visam, dar e mult mai bine! Merg la magazin si e paine mereu, cumpar cata vreau!
Asa este, m-a impresionat in mod special ultima fraza! Oare tinerii de acum se pot bucura pt un lucru aparent atât de banal, sa poti cumpara pâine oricând ai chef? 😊 Asa era, foarte greu atunci, eu aveam 15 ani in 1989.
In loc de paine, cred ca putem zice orice! Stateam zilnic ore la cozi si totusi nu aveam nimic! Daca nu stateai la coada, mureai de foame! Vad ca sunt oameni din orase mici si de la tara care o duceau bine, in Bucuresti de multe ori stateai la coada si nu cumparai nimic, nu era destul pt toata lumea! Acum daca muncesti, ai! Te muti in alt oras sau alta tara si gasesti serviciu! Atunci erai blocat in tara asta!
La mulți ani, Cristina! Azi e și ziua lui tata ❤. Foarte interesant video.
Doamnelor, sunteti minunate🤗 Sa mai faceti astfel de clipuri, sunt foarte educative. Si sper ca nu luati in seama reactiile oamenilor plictisiti, care isi gasesc o ocupatie din a lasa comentarii răutăcioase nesolicitate.
Am ascultat cu sufletul la gura! Va multumesc ❤
La mulți ani!Cristina!Sărbători fericite!
Cristina e mascuta pe 22 dec??
Bună fetele, sinteti tare drăguțe tot ce a povestit mama ta a fost realitate și eu eram f tinara aveam 25 f greu au fost acei, munceam într-o fabrica de conf. munceam mult pe doua schimburi aveam fetita mica doi ani nici priveam la TV ca nu aveai ce vedea era rău de tot, cind fica a crescut mai mare iam povestit tot și ma întrebat mami și totuși ce era alimentara iar eu iam spus conserve de peste, peste în saramură, biscuiți foarte puține produse. Va doresc sa fiti fericite de sărbători!. DOMNU SA VA BINECUVINTEZE. DELIA O.
La multi ani, Cristina!! ❤
La mulți ani fericiți Cristina !❤
35 ani frate... O viață! Nici nu imi vine sa cred ca a trecut asa mult timp!
Ce nebunie a fost, vai de lume..
Tati fiind in armata a fost chemat la ordin. De prin mijlocul lui noiembrie pana prin mijlocul lui ianuarie nu a mai venit acasă.
Pe noi ne-au trimis cand am intrat in vacanta la Pitesti la buni si bunicutu. Probabil stiau ca acolo e mai putin periculos decat aici.
Mami a ramas acasa si stiu ca pusasem niste coli indigo in geam, sa nu se vada lumina din casa, sa nu atraga atentia sa se traga.
Stiu ca ne uitam cu bunicuta si bunicutul la tv si tot auzeam ca se prelungeste vacanta. Eram in clasa I eu si sora mea.
Noi ne bucuram si jubilam, gogosile si clatitele cu dulceata erau la ordinea zilei, seara se mai oprea lumina si stateam la lumina lumanarilor si spargeam semințe de dovleac dar intr-adevar simteam ca bunicutii erau ingrijorati.
Si dupa atata chin, ateatea vieti pierdute tu ca natie sa vrei sa te intorci de unde ai plecat mi se pare revoltator, o batjocura si lipsa de recunostinta fata de ce au obtinut părinții nostri pentru noi.
Doamne ajută sa nu ne mai intoarcem niciodata in vreun regim dictatorial, sa ne controleze viata un om cu probleme mintale🙏.
Ati facut un clipulet special si l-ai postat intr-o zi si mai speciala! ❤
La mulți anisori Cris frumos si scump! Iti doresc din suflet sa ai un an mult mai bun, cu liniste sufleteasca si sa fii fericită! Chiar sa fii fericita 🥰
Pupici multi multi amândurora, va iubesc🤗🤗🤗🤗🥰🥰🥰🥰
La multi ani, Cristina!
Acum după 35 de ani, știm ca a fost o lovitura de stat, dar noi în ignoranța noastră, am crezut ca noi am participat la o revoluție... Păcat doar de acei tineri care cu piepturile goale, au îngenuncheat în fața tancurilor, și au murit...Aveam și eu 25 de ani, căsătorită, dar locuiam în Constanța, și când se trăgea, ca s a tras și la noi, alergam de la unii la alții pe străzi, dar nu am conștientizat niciodată pericolul real.. Încă o fosta prietena vroia sa ne urcam în tren sa venim la București... Bine ca nu am făcut asta...! Odihnă veșnică acelor adevărați eroi, care au crezut ca și noi ca dărâmăm un sistem.. 🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏
Asa este❤❤❤
Da, intr-un fel asa e. Nu stiu de ce nu se da nici macar acum legea lustratiei.
A fost și revoltă, a fost și revoluție, a fost și o confiscare a revoluției.
Nu a fost lovitură de stat, mai educă-te!
Lovitura de stat este anunțată de către armată în timp ce tu stai și mănânci sarmale, nu participi!
A fost revoluție pentru că a schimbat total regimul.
Nu fiți proști, gândiți!
Foarte adevărat ce povestiți! Foarte greu! Aveam copii mici, tremuram pur și simplu în casă! Greu, munceam la fabrică, dar nu găseai nimic! Soțul meu în noiembrie 1989 , a cumpărat o geacă de damă, de bărbați nu a găsit! Greu, cine nu știe ,să se informeze! Aveam 23 ani!❤
Da... acelea erau vremurile. Bine ca s-au incheiat.
@@mariamircioiu4253 totuși haine se găseau din câte îmi amintesc, mâncarea era problema.
Si de imbracat,incaltaminte se vindea numai daca ..cunosteai vinzatoarea....A fost greu.
Eu lucram într-un institut de cercetare în Cluj & am aflat despre revoluție în dimineața de 16 decembrie la semnatul condicii , doar șușoteam citiva colegi așa pe grupuri .
Ne-a spus o colega care auzise de la rudele ei din Timișoara.
Nu găseai nimic de cumpărat nici la Cluj , magazinele erau goale și eu aveam doi copii de 6 & 7 ani . Așa cum spune mama ta , nu apa , nu căldură, nu mincare !! Nu aveam nici o pila ne ajutau părinții ( Dumnezeu să ii odihnească 🙏) care locuiau într-un sat din Maramureș cu mincare pt ca , maramureșenii erau destul de curajoși și tăiau vițeii de la vacile lor !
Spun asta pentru ca în satele din jurul Clujului de unde este soțul duceau viței în curtea CAP-urilor !
Dacă îți tăiai propriul vițel făceai închisoare !
Îmi cer scuze ca am comentat așa mult , dar așa cum ai spus Cristina este important să afle generațiile care vin cit de sinistru a fost comunismul !
Vă salut & va doresc Crăciun fericit !!!
Din Chicago cu drag !
Teodora ❤️🙏
@ Așa este ! Crăciun fericit! ❤️
La mulți ani Cristina! La mulți ani Ioana!
La mulți ani sănătoși și fericiți, Cristina !!🤗🎉
Multumesc!
Foarte interesant.Parca am retrăit momentele de atunci.Aveam 22 de ani pe vremea aceea,și un băiat de un an.Da i-mi aduc aminte cozile la care te asezai chiar dacă nu știai ce se da😀...Va ador pe amindoua❤❤..La multi ani!Cristina🎉🎉.In25 decembrie e ziua la baiatul cel mare,e Capricorn ca și tine.Va urez SARBATORI FERICITE!alături de cei dragi🎉🎉😘🙋♀️❤️❤️
Foarte bună această idee de a vorbi despre acele vremuri mai ales acum când tinerii, conform sondajelor, ar fi în favoarea unei dictaturi. Îmi pare rău că la școală copiii nu sunt învățați despre cum era să trăiești în acele vremuri. Nu vorbesc aici doar de ideologie ci de traiul de zi cu zi, când până și pâinea era pe cartelă, cu porția. Despre carne ce să mai zic? Când se aducea la alimentara, toți membrii familiei disponibili erau la rând deoarece se dădea doar o pungă de carne congelată/persoană. Nici îmbrăcăminte și încălțăminte nu se prea găsea. În 1987 când am absolvit liceul ( la noi în Ardeal acesta este un eveniment foarte sărbătorit) mama a reușit să îmi cumpere o pereche de pantofi Guban ( care costau 375 lei iar ea avea salariul de maxim 2400) doar datorită faptului că șefa magazinului locuia în același bloc cu noi. 1989 m-a prins la facultate în Iași. Acolo parcă era și mai rău, se punea lumea la rând la lapte de pe la ora 4 dimineața. Ce îmi amintesc că se găsea la alimentara erau conservele de pește.
Acasă, în Ardeal, aveam noroc cât de cât cu încălzirea deoarece blocul nostru era arondat la aceeași centrală termică cu hotelul Continental dar și așa stăteam bine îmbrăcați în casă iarna și se întâmpla și să îmi mai fac temele la lumina lumânării. Și tata asculta Europa Liberă, cu greu se prindea și nu aveai voie să vorbești cu alții despre asta dacă țineai la puțina libertate ce o aveai. Din Iași nu puteam vorbi mereu cu părinții deoarece trebuia să sun de la telefoane interurbane (dintr-un județ în altul) cu fise de 1 leu și 3 lei și costa foarte mult o convorbire mai lungă. Am ajuns la Iași deoarece acolo era singura facultate de textile din țară, nu aveai încotro dacă doreai să te faci inginer textilist. Și făceam cu trenul cam 13 ore până acasă deoarece nu aveam tren direct, trenurile erau supraaglomerate și câteodată fără încălzire. Deci eu una nu pot să regret acele vremuri deși nu am apucat să prind repartiție la locul de muncă și un apartament dat de stat și ce bine mi-ar fi prins acestea!
Felicitari pentru video! Mi-a placut foarte mult! Va felicit si pentru ca nu stergeti comentariile (unele dintre ele absolut odioase, nu imi vine sa cred ca nu le e rusine sa scrie asa ceva!) Asta trebuie sa ne aminteasca mereu ca libertatea trebuie cucerita in fiecare zi si nu trebuie sa o luam ca pe ceva de la sine inteles. Craciun fericit!
La mulți ani Cristina ! 🎉🎉❤🤗
Multumim ca ne-ati povestit😢 eu personal nu stiam nimic din asta.
Eu la revoluție aveam 19 ani ,nu ne venea sa credem ce se intampla in tara mai ales ca am trait multi ani cu sentimentul ca Ceausestii nu vor muri niciodata.
Dragă Cristina la mulți ani multă sănătate iți doresc și fica mea cea mare a făcut 40 de ani pe 20 dec eu la revoluție aveam 21 de ani au fost emoții mari la revoluție dar nu pot să spun ca am trăit rău tatăl meu a fost cioban mama in comerț dar multă lume chiar au dus lipsă. Dun 94 traiesc in Augsburg ii mulțumesc lui Dumnezeu că am hotărât așa.
Vă îmbrățișez pe amândouă sunteți minunate. ❤❤❤
Apropo ești o fericită caci mai ai mama lingă tine. 🥰🥰🥰
I enjoy your vlogs with your mother very much … I can relate to her experience up until 1984 when I left the country with my husband and 3 little children in tow
Bună dimineața fetelor! Noi cei din Timișoara am simțit Revoluția din plin .
Asa e! Si trebuie sa multumim timisorenilor ca fara ei nu stiu daca ar fi fost Revolutia!
Pe 22 decembrie stăteam acasă, singură în bucătărie, și citeam un almanah. Aveam 12 ani și stăteam la țară. Părinții nu erau acasă, tata era internat in spital, nu mai știu pentru ce, cred că i se blocase un umăr sau așa ceva. Mama se dusese să îl viziteze - stăteam lângă un orășel de pe frontiera cu Ungaria și acolo era internat. Cum citeam eu așa, aud bătăi în poartă. Erau niște prieteni de-ai părinților, toată familia, cu mașina, trecuseră doar să ne spună că a căzut Ceaușescu. Mi s-a părut că nu aud bine, nu mi-a venit să cred. A venit în grabă și vecina, care mi-a spus să dau drumul la televizor. Am mers repede cu ea pe urmele mele, am aprins televizorul și am văzut scena aia cu Caramitru, Roman, Iliescu și ceilalți din studioul patru. Televiziunii. M-am bucurat foarte mult, am crezut că se vor schimba lucrurile peste noapte și va fi și la noi instant ca în Occident (mai aveam o idee cum este, aveam rude în străinătate, iar tata avea un prieten din copilărie peste graniță, în Ungaria, care ne mai trimitea bomboane de pom și alte delicatese). Aveam idee și de ce se întâmplase la Timișoara, că tata asculta seară de seară Europa liberă. Ceea ce m-a șocat însă, la cei 12 ani ai mei, au fost cadavrele tinerilor omorâți arătate la televizor. Cred că nu văzusem nimic mai groaznic in toată viața mea, erau complet goi, doar cu ceva alb care le acoperea părțile intime, unii nu aveau nici măcar acea vată, erau întinși undeva pe ciment și era o grămadă de sânge primprejur. Cred că ar fi interesant de ascultat mărturiile unor doctori care au lucrat la Urgențe în București în zilele acelea sau ale angajaților de la morgă. Apoi au început zvonurile despre apa otrăvită - noi oricum la țară nu aveam rețea de apă, nici canalizare, iar apa ne-o luam de la arteziana CAP-ului, dar totuși am crezut - eu, nu mama - zvonul că cineva venise noaptea și otrăvise toate fântânile din curți - lucru imposibil și nerentabil, cine ar fi făcut un efort așa de mare, să otrăvești 600 și ceva de fântâni? Cu caini în curți? De Crăciun, când i-au împușcat pe Ceausesti, nu am simțit nici cel mai mic regret, dimpotrivă, m-am simțit ușurată. Atât de mare fusese opresiunea - pe care eu nu o simțisem în întregime, firește - încât îmi era tot timpul teamă că cuplul conducător mai avea forțe fidele, care ar fi putut riposta și ne-ar fi putut lua înapoi fragila noastră libertate abia dobândită. Apoi, chiar înainte de Crăciun, au venit mătușa și unchiul meu din străinătate, cu verișorii, așa cum făceau an de an, sincer, nu știu cum de au avut curajul. Veneau oricum pe la Budapesta, nu pe la București, dar orișicât, tocmai avusese loc o răsturnare de regim. Și fiindcă nu mai puteam face revelionul la Băile Felix, cu toată familia, ca de obicei - nu mai știu exact de ce, ori nu s-a mai organizat în anul ăla, ori le era teamă părinților mei și rudelor să meargă să petreacă la restaurant - am acceptat invitația unei mătuși care avea un apartament mare și foarte frumos la Arad și am făcut cu toții revelionul la Arad în apartamentul ei - bineînțeles că nu am stat cu toții la ea, aveam multe rude la Arad pe vremea aceea și am stat la nașii noștri. Dar țin minte senzația de teamă pe tot drumul spre Arad, cu Dacia 1300 a unchiului meu, în care ne inghesuiseram patru adulți și trei copii, și apoi și după miezul nopții, când am mers să ne culcăm la nași și ni s-a părut că auzim împușcături. Erau probabil petarde. Aradul fusese al doilea oraș din vestul țării după Timișoara în care se trăsese și în care muriseră destul de mulți oameni, un coleg de-ai unchiului meu, de la Fabrica de Mobilă, murise împușcat în cap. Cam astea sunt amintirile mele de la Revoluție, amintiri din provincie și din mediul rural. Apoi a început tăvălugul istoriei postdecembriste, din care nu pot să zic că am înțeles mare lucru la vremea aceea. Și poate nici azi. Vă doresc Sărbători fericite și liniștite!
Pentru cine stătea la bloc și mai avea și copii, fără părinți la țară prin apropiere, era tragic rău! Un adult putea trăi cu pâine și apă (faimosul slogan "nimeni n-a murit de foame"), dar un copil? Vedeam cozi de cu noapte la magazinele de lactate, ca să prinzi lapte dimineață.
Eu am fost o "fericită" pentru că nu eram măritată și nu aveam copii pe vremea aia, iar pentru necesitățile mele am reușit să-mi creez o rețea PCR (pile, cunoștințe și relații) de invidiat, cu toate astea o să-l urăsc și blestem până la moarte! 👿
Ieșisem din spital cu o zi înainte de fuga satanei, iar a doua zi m-am dus la o prietenă. Trebuia să traversez o parte din oraș ca să ajung la ea, iar pe stradă era multă lume, majoritatea indreptandu-se spre primărie unde erau adunați deja multi oameni. M-am oprit si eu în mulțime, unii spuneau ca dictatorul a fugit, iar la un moment dat văd un bărbat care i-a dat un pumn în față unei femei, urlând: acum e democrație, pot să fac ce vreau! Biata femeie a căzut la pământ, au sărit bărbații din preajmă să imobilizeze dobitocul, iar eu am rămas toată viața cu imaginea asta și cu intrebarea: oare ce este, de fapt, democrația? Pe parcurs am fost pusă în fața unor întrebări fără răspunsuri...
Bună dragelor,la mulți ani și sărbători frumoase🎄
Eu aveam 7 ani jumătate la revoluție, îmi amintesc ca in sectorul 2 ,București unde locuiam era de jur imprejur doar șantier, fiind un cartier nou atunci ...îmi amintesc cozile interminabile la lapte ,sana ,sau pâine, și deși aveam o vârstă destul de frageda mama ne trimitea la cozile acelea de la 3 dimineata ca să putem prinde ceva și îmi amintesc revoluția in sine căci am stat închiși, noi copii și mama 2 zile în wc de serviciu căci ne era foarte frica deoarece lângă noi era un cartier de blocuri repartizate militarilor si se trăgea în aceste blocuri ,iar al nostru era situat chiar foarte aproape ,îmi amintesc la fel ca imediat ce sa spus ca să terminat am ieșit pe balcon și cerul răsăritul era rosu, și trist ,și o liniște covârșitoare!
Ador video-urile voastre si separat,dar cand sunteti impreuna sunteti adorabile...vocile voastre sunt atat de calde...de placute...as sta sa va ascult ore intregi...(Ruxandra este 1 la 1 Cristina cand era mica...acelasi zambet strengaresc.. dezarmant).😂😂🥰🥰
Îmbrățișări și gânduri bune, fetelor!
Doamne !!! Piele de gaina de la inceput până la sfârșit . Retrăiesc acele momente auzind ce povestiți . Sunt de vârsta Ioanei și atunci aveam un copil de o lună .
La fel am fost si eu, piele de gaina cap-coada.
La mulți ani! 🎉
Sarbatori fericite !
Sarbatori fericite!
18:21 "Programul la televizor era doar 3 ore pe zi, si era doar despre Ceausescu" Erau totusi si niste filme, unele dintre ele daca le-am urmarit la aproximativ 6 ani, cred ca m-au afectat pe viata, urcandu-mi cronic nivelul de cortizol, de exemplu daca nu gresesc, ecranizarea romanelor lui Aleksey Nikolayevich Tolstoy - "The Road to Calvary".. Erau si filme de Sergiu Nicolaescu.. Parca erau si filme cu Mircea Diaconu care s-a stins zilele acestea intr-un mod atat de socant..
In decembrie 89 eram studentă in anul 2 de facultate la Cluj Napoca si s-a dat vacanta de iarna mai repede cu 1 saptămâna ,dupa cele intamplate la Timisoara,să nu ne adunăm si noi si sa iesim in stradă....
Exact așa a fost și la Iași, eu și soțul eram studenți în anul I atunci și am fost lăsați să plecăm pe 21 decembrie, mai devreme de începutul vacanței. Țin minte cum am ajuns acasă în Târgu Mureș, joia la amiază, în pline proteste de stradă. Ieșiseră muncitorii din principalele întreprinderi din oraș, am avut un șoc când am coborât la gară din tren, nu îmi venea să cred că e adevărat.
A fost ingrozitor ,dar in Bucuresti era totusi mai bine : nu aveam pe cartela decat uleiul si zaharul,iar magazinele cu carne si restaurantele erau mai numeroase si deci mai multe surse de hrana,fie si " pe sub mana".
Apoi viata culturala era f bogata,teatrul,opera ,opereta ,filmele ,erau frecventate cu salile pline,citeam " pe rupte" carti procurate tot " pe sub mana ".
Pt ca nu aveam unde sa mergem in afara de cele mentionate mai sus,vizitele si petrecerile erau f dese,oamenii erau mai prietenosi,uniti prin suferinta si dezgust fata de regim.
Lucrand in invatamant ,incepand cu anul 1976,am fost parte din toata propaganda mincinoasa,toate spectacolele copiilor pe stadioane in cinstea " tovarasului ",din " pavoazarea " scolii cu panouri care ilustrau " copilaria fericita " a copiilor,traiam o dictatura si un control sever ,atat din partea partidului,pionierilor,sindicatului si inspectoratului.
Orice " directiva"," sarcina",ordin trebuia indeplinit fara comentarii.
Dar,din punct de vedere uman,oamenii erau de mai buna calitate,copiii,tinerii bine crescuti ,fara dependente ,ca in zilele noastre.
mie mi-a fost mila de ei, dar riscul sa-i lasi in viata era prea mare...
De oamenii împușcați care au murit nevinovați nu vă este milă?
@@adelaal2163 unde am scris ca nu...
Cristina, ce fac pisicile?🐈🐈⬛
Sunteți frumoase🤗💜
La revoluție aveam 13 ani și îmi amintesc ce povestește Ioana: carne și la noi în familie se mânca doar duminica. Nu știu alții, dar eu abia așteptam această zi în care mama gătea cu carne.
Cu căldura și cu apa lucrurile au stat rău și după revoluție, până au apărut centralele de apartament.
Ce vremuri!Nu aveam pe nimeni apropiat in comert,insa intr un oras mic de provincie,Orsova...tatal meu,profesor de Matematica la Liceul de Marina din oras,avea peste tot cunostiinte,parinti ai copiilor atat din oras cat si din tara...stiu ca povesteau ca mama unui baiat elev la Liceul de Marina...le a facut rost pe sub mana mamei mele de haina de blana,tatalui caciula de blana,altii incaltaminte,altii jucarii.Mancare aveam pentru ca bunicii stateau la tara si aveau multe pasari in gospodarie,vaca,porci,oi.As putea sa spunnca inafara de restrictiile pe care le au simtit si ceilalti oameni,ei au trait chiar bine.Tatal meu cu banii din meditatii pe un an si a cumparat celebra Dacia....pentru care a trebuit insa sa astepte vreo 2 ani pana sa o aiba.Brad de Craciun aveam in fiecare an primit de la parintii copiilor de la Ocolul Silvic,peste aveam de dadeam si la vecini,eram la granita cu Serbia si pe vremea aceea puteai sa "faci sarbii" si aveai cat de cat acces la lucruri din occident,celebrii jeans.
Am si eu vârstă d-nei Ioana și mă minunez câte detalii își amintește ...
In 15 noiembrie ‘87 a fost revolta oamenilor din orașul meu natal ( Brașov ) - care a ajutat țara pt schimbare.
ps Ce mămica ținuta ai, sa îți traiasca!
Buna , dragelor ! Am constatat că aveți mulți urmăritori din Timișoara ! Într- adevar au fost zile de coșmar , vuietul orașului , teroarea oamenilor ,se trăgea din toate părțile ,nesiguranta etc. Locuiam la casa într- un cartier mai mărginaș și i-am spus bunicii mele să intrăm în pivniță ,dar bunica care trecuse prin bombardamente ( 1938 - 1940 ) a spus , - nu vă fie frică , aici e Pământul ! " În ziua de 18 Dec au fost transportate cadavrele langa București , chipurile să se șteargă urmele ! A fost cumplit și da ,s- a mai tras și după ...venise un zvon de la București cum că, Timișoara urma să fie rasă de pe fața pământului !! În februarie 1990 bunica mea a plecat într-o lume mai buna și neavând telefon ,am fugit pe străzi căutând un telefon să chem salvarea....😢🙏
In '89 aveam 21 de ani si o aveam pe fiica mea de 1an ,si munceam la faimoasa fabrica de case de marcat din Târgu Mureș,eram platiti in acord global
Noi romanii originali in toate ...sa spunem revolutie ....de fapt era influencereala politica a momentului un trend pe care cuminti l- am urmat si noi suntem datori numai celor din cimitirul eroii revolutiei ....nici unei figuri politice❤
Groaznic ! 😮 Nu inteleg cum pot spune unii ca a fost mai bine pe vremea comunismului ! 😮
Este f.adevarat ce au relatat doamnele.Am trăit și eu acele evenimente.Cei care regreta acele vremuri nu și dau seama și nu știu să aprecieze libertatea care este dincolo de bunăstarea materială.Si așa cum a spus d na corupția a existat dintotdeauna.In nici un caz nu va fi eradicată de extremiștii care fac promisiuni fără acoperire
Nu era mai bine,dar nici acuma nu este....trebuie să fim mai atenți la ce se întâmplă în lume... geopolitica este complexă,nu putem spune că este mai greu acum dar nici invers...acum avem burțile pline dar este un război contra sufletului uman de nedescris. Și nu este adevărat că avem mai multă libertate acum....poate în România,dar aici în Occident este puțină puțină. Dacă nu te adaptezi la mentalitatea comună anticreștină, ești văzut rău... și asta poate fii periculos pentru o familie.. și acuma telefonul este ascultat,pentru asta tot ce este Smart ( tv, telefoane) sunt că spie, ascultă tot. Exemplu...
A scăpa de un regim nu înseamnă a nu vedea că intrăm în alt regim,dar cu mult mai subtil,pentru că au înțeles că cu burțile pline omul pierde concentrarea,pierde sensul de pericol. Acuma suntem bine,dar în viitor, dacă nu ne trezim va fii mult mai greu că în vremea lui Ceaușescu. Și nu doar în România.
@@verovero8952 Cati ani aveti ?
@@rochersans nu contează. Dar părinții mei au crescut în comunismul României și eu în Occidentul așa de liber cum se crede în România. Eu cunosc foarte bine faimoasa libertate occidentală la care au aspirat românii după revoluție. Și că atare știu mai bine ce se ascunde după luminile care apar la început. Occidentul acuma este la un prag de un comunism mai feroce de cela a lui Ceaușescu. Pentru că este un comunism subtil care se maschează sub o formă de libertate. Eu de asta vorbesc.
se lucra si sambata
singura zi libera era duminica
Am citit niste povesti reale cumplite ale cunostintelor si vecinilor legate de revolutie. Un coleg imi povestise ca era mic, mama plecase la magazin, se uita pe geam in timp ce astepta sa vina acasa si a vazut cum era impuscata…
❤❤🌹🌹
La mulți ani,Cristina !!!! 💐
Imi amintesc de revoluție,aveam atunci 11 ani . Toată lumea vorbea de teroriști...țin minte că și la Craiova s-a tras cu focuri de armă,blocurile din fața unității militare (strada Caracal) aveau urme de gloanțe pe la balcoane și era așa o tensiune și frică in aer.
Țin minte cum priveam la televizor unde toată lumea striga : Jos,Ceaușescu !!!
Sau : Ole,ole...Ceaușescu nu mai e !!!
Și transmisiunile in direct de la București in care lumea ieșea in stradă fluturând steagurile cu stema decupată...
Bună dragele mele! Aveam 20 de ani atunci, terminasem liceul economic si lucram la o alimentară unde dădeam alimentele pe cartelă. In ziua aceea eram la raionul de paine. Imi aduc aminte cu multă emotie cum veneau oamenii cu cartele pentru pâine si eu fără să-mi spună nimeni toate cartelele le rupeam si le aruncam la gunoi. Plângeam si rupeam cartelele oamenilor. Eram sigura ca după caderea regimului comunist nu o sa mai luam alimente pe cartelă niciodată.
Si totusi pana in 92 au mai fost alimente pe cartela 😪
@@cristinacioaba în zona mea la pâine nu a mai fost cartelă.
EXCLUS ! Nu a mai fost nimic pe cartela ! Eu am nascut pe 16 dec 1989 si am o memorie f buna ca si mama dv.@@cristinacioabaUrma sa împlinesc 29 de ani în ziua de Crăciun , când a fost impuscat Ceaușescu.
In Brasov a fost asa un caz: o fetita de 6 ani care dormea intre parintii ei in pat, a fost impuscata cand s-a tras din strada. Se numeste Rosca Corina si este inmormantata in Cimitirul Eroilor din centrul orasului.
in alimentare nu existau carucioare, pentru ca nu aveai cu ce sa le umpli:))erau doar niste cosulete de mana
In Bucuresti am avut cartela numai pt ulei zohar si parca pt 2 pachete de carne congelata 😢 in macelarii se gateau pachete cu fulgi din care faceai crisp crevete tokes era in arest la domiciliu dragele mele corect se spune agenturili 😅
Facand comparatie cu ce ni se livrează acum pe piata si ma refer la alimente...inainte se manca sănătos fara E uri .Cand mancai un iaurt era iaurt nu "fake"ca acum.
Si da nu erau prea multe prin "alimentara"dar noua nu ne a lipsit nimic.Empatia ne lipsește foarte mult in zilele astea.
Înainte nu se știa ce mănânci pentru că nu erau obligați să expună lista ingredientelor!
Care "nouă"? Poate tie si familiei tale. Mie mi-au lipsit foarte multe si nu ma refer doar la mancare.
@IoanaMoldovanu Stimata doamnă mie nu mi a lipsit nimic pentru că părinții mei au avut grija sa nu ne lipsească nimic din ce se putea găsi la vremea aceea daca ne referim strict dpdv al alimentelor ..așa cum majoritatea făceau și da.. normal că am trecut prin aceleași probleme că toată lumea lipsa curent, căldură dar asta este.. a fost o etapă a vieții .Și da ..rămân la convingerea mea că așa cum au fost vremurile acelea am fost mai fericiți,mai empatici unii cu alții...Este adevărat că ne lipsea libertatea de a "ieși "in afara însă acum avem și ce rezolvăm...nu vreau sa intru in detalii că le cunoașteți și dvs.
Sa aveți sărbători binecuvântate !
@@doinapopescu7351sunt curioasă prin ce metode au avut grijă părinții să nu vă lipsească nimic. Deoarece și părinții mei s-au străduit dar fiind simpli muncitori nu prea le-a reușit, toată copilăria mea e marcată de stat la rând pentru mâncare, de la carne până la vinete (toamna când se puneau pe iarnă).
Da , si eu aveam 23 ani si copil de 1luna nou nascut , mama murise cu o luna inainte ..eram.fff bulversata ca nu mai tin minte NIMIC 😢 doar ca se tragea si se auzeau impuscaturi in tot Bucureștiul 😢
Lumea statea la coada la apa minerala si ,imi aduc aminte ca ,a trecut o Dacie si de pe geamul masinii respective se tragea ca in filme ! Multi s- au aruncat pe jos si unii nu s- au mai ridicat ! Nu este nici o exagerare ceea ce va spun ; sau treceai pe strada si se tragea ,nu se stie de unde ,acest lucru s- a intamplat de multe ori chiar si la sfarsitul lui ianuarie ,din cand in cand !S- ar putea povesti multe intamplari adevarate si din SB !
Da, a fost cu varsare de sange la Sibiu, ingrozitor 😪.
Bunicul imi povestea ca lucra distribuitor la alimentare in Baia Mare,si de sarbatori aducea copiilor(4) tot felu de bunatati la care multi nu aveau acces cu usurinta
În Târgoviște
😘😘😘😘
Aveam treizeci si ceva ani la revolutie, in Bucuresti, si pe langa toate neajunsurile , noi nu am primit locuinta de la stat pt ca aveam o ruda in strainatate; nici avansari profesional, (cu toate diplomele noastre universitare, luate cu brio) nici apartament, foamete, etc; tu ai apucat macar casa-apartament, aveai "origine sanatoasa" si probabil si membra de partid; te-ai luptat cu restul...oricum, ne-a fost f greu...