Blandul Pastor - Amalia Decean

Blândul Păstor
Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul Blând.
Mergea cu turma la izvor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Pe-o oaie ce căzuse jos,
A ridicat-o El frumos;
Și-a dus-o-n brațe iubitor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Pe alta care la pământ
Zăcea cu piciorușul frânt,
El o lega mângâietor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
El le-a iubit cu dor nespus
Și viața pentru oi și-a pus,
Și pentru mântuirea lor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Iar mai târziu L-am întâlnit,
Cu spini era împodobit
Într-o mulțime de popor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Când L-am văzut, L-am întrebat,
Cine sunt cei ce Te-au scuipat?
Atunci a suspinat ușor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Și Mi-a șoptit duios și lin,
Cei ce Mi-au pus cununi de spini
Sunt oile ce le-am fost lor
Un Blând Păstor, un Blând Păstor.
Iar cei ce Mă batjocoresc
Și cei ce crucea-Mi pregătesc,
Sunt cei la care iubitor
Le-am fost păstor, le-am fost păstor.
Iar cei ce Mă lovesc turbați,
Sunt oile care pe braț
Le-am dus la câmp și la izvor
Ca un păstor, ca un păstor.
Tăcu și ochii lui senini,
De lacrimi limpezi erau plini,
Plângea de mila oilor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Și-atunci oile au venit,
Pe cruce sus L-au răstignit;
Iar El plângea de mila lor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
(Versuri traian Dorz)