Pr Rafail Noica 2005 DIN CE MOARTE Ne-a Izbavit HRISTOS?

15 decembrie 2005, Alba Iulia
Pr Rafail Noica: Din ce moarte ne-a izbavit Hristos?
Transcript: ( rafailnoica.wordpress.com/200... )
Subiectul de astazi este o intrebare care am socotit-o minunata in ultima cuvantare pe care am tinut-o aicea. Intrebarea era:”Din ce moarte ne-a izbavit Hristos”? Si-am simtit ca n-am raspuns cum se cuvenea: cum se zice, mai popular asa, “n-am fost pe faza”. In doua cuvinte pe care as vrea sa le dezvolt astazi, putem spune asa - din moartea necunoasterii de Dumnezeu, care ne-a survenit tocmai din gustarea pomului cunoasterii. Cuvantul nu mie mi-a fost dat, altcineva mi l-a dat, dar asa cum m-a izbit intrebarea, ca fiind minunata, in sensul ca intrebari de astea as vrea sa purtam toti in inimile noastre pana cand vom ajunge sa cunoastem Invierea, tot asa imi vine sa zic ca m-a traznit si raspunsul. Ala era cel care as fi vrut sa-l fi dat, chit ca mai dezvoltam dupa aia, si ma bucur pentru persoana careia i-a venit de la Dumnezeu. “Moartea necunoasterii de Dumnezeu survenita venita tocmai din gustarea pomului cunoasterii”. Ma iertati! De acum incolo as vrea sa zic “lemnul cunoasterii”. Asta era traducerea mai veche. In vechime traducatorii nu-si permiteau sa parafrazeze atata cat in modernitate. Si mai drept faceau, in general. De ce lemnul cunoasterii? Nimeni nu vorbeste de pomul crucii, dar in greaca, in slavona, exista ecoul asta pe care il are lemnul crucii si lemnul vietii, si lemnul cunoasterii, si toate lemnele raiului.
Limba noastra, care a cunoscut duhul dreptei slaviri, si-a insusit anumite formule si anumite expresii si un anumit vocabular, insusit insa nu deplin, si, cu navala modernitatii, le pierdem. E foarte important sa nu pierdem cuvantul si sensul cuvantului. E important ca Scriptura si tot ce este liturgic sa fie o traducere, si nu o tradare. Se tot citeaza, cel putin in Occident, expresia italiana “Traduttore, tradittore”, “Traducatorule, tradatorule”. Sa nu tradam, ci sa traducem, fiindca mai ales in cele bisericesti, cuvantul are o importanta deosebita. Cuvantul nu este doar un purtator de informatie, cuvantul are energie si energia asta este mantuitoare si daca nu, risca sa fie ucigasa. Cuvantul este unul din numele Lui Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu. Dar, sa nu o luam pe linia asta… sa vorbim despre moartea din care ne-a izbavit cuvantul lui Dumnezeu. “O, de-am trai noi toti ca moarte necunoasterea lui Dumnezeu!”. De-am trai noi asta ca o moarte, ne-ar fi mai putin confortabil sa traim in toate conforturile pe care ni le ofera viata, dar ar fi un zbucium foarte important, dar s-a pierdut cu caderea; cu dinamica necontenita a caderii lui Adam, s-a pierdut pana si simtamantul asta.
Compar ce am trait eu in viata mea cu ce traia Parintele Sofronie intre 20 si 30 de ani si mai tarziu. Spunea ca, socotea ca blestemul cel mai mare este a nu cunoaste pe Dumnezeu. Eu, si banuiesc ca multi din contemporanii nostri, traim bine mersi, fara Dumnezeu, poate ne e un pic dor de El, poate avem niste greutati si atuncea ne amintim ca mai este si Dumnezeu, si poate ca sa ne ajute El cand altii nu pot, insa nu ne dam seama - a murit ceva in sufletul nostru si nu ne dam seama, tocmai fiindca suntem morti, ce moarte inseamna faptul de a nu cunoaste pe Dumnezeu. Iata ca, pe de o parte, Adam putea vorbi cu Dumnezeu. Venea in gradina raiului Dumnezeu, vorbea cu Adam, ii spunea niste lucruri, si, dupa cate se intelege, pleca sau nu stiu ce se intampla, dar ramanea Adam singur, ca sa zicem asa, de capul lui. Dar desi vorbea fata catre fata cu Dumnezeu, vadit Adam nu a ajuns sa cunoasca pe Dumnezeu destul de deplin. Daca ar fi cunoscut Adam pe Dumnezeu destul de deplin, ar fi fost cu neputinta mincinosului sarpe sa insele pe Adam, respectiv pe Eva, dar putem, cand zicem Adam, s-o implicam pe Eva, si cand zicem Eva, sa-l avem pe Adam in gand, ca traiau ca unul, asa cum doreste Dumnezeu sa traim noi toti si asa cum trebuie sa ajungem sa traim noi toti. Sensul nevointei, telul nevointei, este acea dragoste care face dintr-o multime din miliarde de oameni, cati de la Adam si nu numai pana azi, cei care se nasc acum, si pana la cel mai de pe urma care va sa se zamisleasca din femeie in istoria asta - ca toti astia sa fim unu, asa cum Dumnezeu, nu Dumnezeii, dar Dumnezeu este trei Persoane, si zicem Dumnezeu, si ne-am invatat din vechime, cel putin de la Moisi incoace, ca Dumnezeu cel adevarat un Dumnezeu este si nu traim in duh de politeism. Greu a fost lui Hristos ca, fara sa darame in om chipul asta, al Dumnezeului unu, sa ne impartaseasca totusi ca Dumnezeu este Trei, si nu fac agramatism.

[@silviubiris9853]

Amin
Cat adevăr in cuvântul părintelui Rafail

[@marcelapirvu9536]

Mulțumesc părinte, sănătate va doresc ,sa ne mai deschideți. Inimile și mintea ,cu cuvântul lui Dumnezeu!

[@silviaandrei5839]

Mai este în această viață pământească, PĂRINTELE NOICA?Vă mulțumesc.DOMNUL cu noi cu toți , ❤❤❤

[@nicolaebadiu4870]

Din fericire ---Da !!!