O mare binecuvantare este aceasta lectie , multumesc lui Dumnezeu ,ma vad in toate aceste povestiri si da,,inteleg Ca' Domnul Isus are mult de lucru cu mine ,
Adevarat. Tatal meu a fost fff sever si mancam bataie ff des, dar azi imi dau seama ca a fost o binecuvantare pentru ca daca nu era asa nu stiu ce se alegea ge mine. In trecut nu am vazut lucrurile asa, doar dupa trecerea anilor, dupa ce am avut si eu copii.
Severitatea lui excesiva nu este o scuza pentru el. Insa Dumnezeu poate lucra prin greselile altora. Iosif nu a scuzat pe fratii lui care l-au vandut. A spus: Voi at vrut raul. Dar apoi a inteles si partea lui Dumnezeu: "Dar Dumnezeu mi-a vrut binele, prin aceleasi evenimente"
- Cuvântul lui Dumnezeu spune : ,,HRISTOS ÎN NOI NĂDEJDEA SLAVEI " și într-un alt loc căutați și ve-ți găsi spune : Noi suntem ascunși cu Hristos în Dumnezeu " deci eu deduc că nu trebuie să-mi fac probleme pentrucă Dumnezeu este cu mine ( cu noi ), cu toți cei ce vom fi iubind venirea Lui .
La minutul 34:40 este fascinant cum reușiți să construiți o concluzie atât de manipulativă, cu privire la acea rudă "stupid de severă", ducând discuția spre o morală forțată. Pe lângă asta, pare să justifice un comportament abuziv al unui părinte exagerat de strict. Afirmați că, după ani de reflecție, ați înțeles de ce a fost nevoie de acea severitate absurdă, pentru că acei copii erau "predispuși" la vicii și slăbiciuni. Dar nu vi se pare ironic că exact acest terorism psihologic și limitele ridicole ar fi putut provoca tocmai acele vicii? Poate abuzul a fost, de fapt, factorul declanșator al rebeliunii și, în final, al rătăcirii lor. E dureros să vezi astfel de consecințe, mai ales când modul în care au fost crescuți pare să fi contribuit la slăbiciunile lor. Strictețea exagerată ar fi putut crea o reacție inversă, împingându-i spre comportamente autodistructive. De multe ori, presiunea extremă duce la răbufniri neașteptate și dureroase. Este o întrebare dificilă și profundă, una care pune la îndoială sensul suferinței și al încercărilor. Deși scopul acelei stricteți ar fi putut fi protecția, realitatea este că presiunea extremă i-a copleșit pe acei copii. În loc să-i întărească, i-a slăbit și i-a împins spre cădere. Aici apare dilema: dacă intenția era bună, cum poate rezultatul să fie atât de tragic? Este posibil ca rigurozitatea excesivă, chiar dacă a avut un scop inițial nobil, să fi devenit în final un obstacol mai mare decât slăbiciunile naturale ale copiilor. Poate că, în încercarea de a-i proteja, acele ziduri ridicole au sufocat libertatea lor interioară, făcându-i incapabili să-și dezvolte propriile mecanisme de apărare sau să înțeleagă cu adevărat ispitele pe care trebuiau să le înfrunte. Poate că protecția absolută nu este întotdeauna răspunsul, iar presiunea prea mare poate produce efectul opus. În loc să crească sub acele reguli, copiii s-au simțit închiși și, odată ce au avut ocazia, au cedat complet. În acest caz, lecția ar putea fi că, deși disciplina și limitele sunt importante, echilibrul este crucial pentru dezvoltarea sănătoasă. E trist când ceva menit să fie o binecuvântare se transformă într-o povară imposibil de purtat. Unde poate fi acea binecuvantare "impachetata" cand toti acei copii s-au pierdut? Ce vina au avut ei ca si copii in toata aceasta relatie?
In teorie, spui unele lucruri care ar putea fi adevarate, daca ai cunoaste situatia specifica. Diferenta este ca acestia sunt nepotii mei, si eu chiar cunosc in detaliu toata situatia. Eu sunt cel ce a luat locul tatalui lor, si am fost foarte "liberal" cu ei. Psihologia este buna atata timp cat nu o aplici orbeste ca un sablon. Dar, ce a scris mai sus poate fi foarte bine aplicat in alte cazuri.
@@PopescuAndrei Vă mulțumesc pentru răspuns și pentru că ați împărtășit mai multe detalii despre situația personală. Este evident că, având o perspectivă atât de apropiată, cunoașteți mult mai bine circumstanțele și motivațiile din spatele deciziilor luate. Totuși, observ că răspunsul dumneavoastră nu a atins tocmai punctele esențiale pe care le-am ridicat eu, în special legat de potențiala legătură între severitatea excesivă și efectele ei pe termen lung. Desigur, fiecare situație este unică și nu intenționam să aplic „orb” un șablon, însă întrebarea despre cum reacționează copiii la o astfel de strictețe rămâne valabilă. Sunt de acord că psihologia nu se aplică mecanic, dar speram la o reflecție mai profundă asupra temei principale.
O mare binecuvantare este aceasta lectie , multumesc lui Dumnezeu ,ma vad in toate aceste povestiri si da,,inteleg Ca' Domnul Isus are mult de lucru cu mine ,
Cu adevarat binecuvantare 🙏🏻
Dumnezeu sa binecuvanteze cu putere , pe pastor si familia dansului
Multumim frate Andrei pentru învatatura minunata, asa este, primim bine primim si , rau" dar e tot bine !Slavit sa fie Domnul!
Andrei să fii sănătos,te salut cu respect.
Adevarat. Tatal meu a fost fff sever si mancam bataie ff des, dar azi imi dau seama ca a fost o binecuvantare pentru ca daca nu era asa nu stiu ce se alegea ge mine. In trecut nu am vazut lucrurile asa, doar dupa trecerea anilor, dupa ce am avut si eu copii.
Severitatea lui excesiva nu este o scuza pentru el. Insa Dumnezeu poate lucra prin greselile altora. Iosif nu a scuzat pe fratii lui care l-au vandut. A spus: Voi at vrut raul. Dar apoi a inteles si partea lui Dumnezeu: "Dar Dumnezeu mi-a vrut binele, prin aceleasi evenimente"
- Cuvântul lui Dumnezeu spune : ,,HRISTOS ÎN NOI NĂDEJDEA SLAVEI " și într-un alt loc căutați și ve-ți găsi spune : Noi suntem ascunși cu Hristos în Dumnezeu " deci eu deduc că nu trebuie să-mi fac probleme pentrucă Dumnezeu este cu mine ( cu noi ), cu toți cei ce vom fi iubind venirea Lui .
La minutul 34:40 este fascinant cum reușiți să construiți o concluzie atât de manipulativă, cu privire la acea rudă "stupid de severă", ducând discuția spre o morală forțată. Pe lângă asta, pare să justifice un comportament abuziv al unui părinte exagerat de strict. Afirmați că, după ani de reflecție, ați înțeles de ce a fost nevoie de acea severitate absurdă, pentru că acei copii erau "predispuși" la vicii și slăbiciuni. Dar nu vi se pare ironic că exact acest terorism psihologic și limitele ridicole ar fi putut provoca tocmai acele vicii? Poate abuzul a fost, de fapt, factorul declanșator al rebeliunii și, în final, al rătăcirii lor.
E dureros să vezi astfel de consecințe, mai ales când modul în care au fost crescuți pare să fi contribuit la slăbiciunile lor. Strictețea exagerată ar fi putut crea o reacție inversă, împingându-i spre comportamente autodistructive. De multe ori, presiunea extremă duce la răbufniri neașteptate și dureroase.
Este o întrebare dificilă și profundă, una care pune la îndoială sensul suferinței și al încercărilor. Deși scopul acelei stricteți ar fi putut fi protecția, realitatea este că presiunea extremă i-a copleșit pe acei copii. În loc să-i întărească, i-a slăbit și i-a împins spre cădere. Aici apare dilema: dacă intenția era bună, cum poate rezultatul să fie atât de tragic?
Este posibil ca rigurozitatea excesivă, chiar dacă a avut un scop inițial nobil, să fi devenit în final un obstacol mai mare decât slăbiciunile naturale ale copiilor. Poate că, în încercarea de a-i proteja, acele ziduri ridicole au sufocat libertatea lor interioară, făcându-i incapabili să-și dezvolte propriile mecanisme de apărare sau să înțeleagă cu adevărat ispitele pe care trebuiau să le înfrunte.
Poate că protecția absolută nu este întotdeauna răspunsul, iar presiunea prea mare poate produce efectul opus. În loc să crească sub acele reguli, copiii s-au simțit închiși și, odată ce au avut ocazia, au cedat complet. În acest caz, lecția ar putea fi că, deși disciplina și limitele sunt importante, echilibrul este crucial pentru dezvoltarea sănătoasă.
E trist când ceva menit să fie o binecuvântare se transformă într-o povară imposibil de purtat. Unde poate fi acea binecuvantare "impachetata" cand toti acei copii s-au pierdut? Ce vina au avut ei ca si copii in toata aceasta relatie?
In teorie, spui unele lucruri care ar putea fi adevarate, daca ai cunoaste situatia specifica. Diferenta este ca acestia sunt nepotii mei, si eu chiar cunosc in detaliu toata situatia. Eu sunt cel ce a luat locul tatalui lor, si am fost foarte "liberal" cu ei. Psihologia este buna atata timp cat nu o aplici orbeste ca un sablon. Dar, ce a scris mai sus poate fi foarte bine aplicat in alte cazuri.
@@PopescuAndrei Vă mulțumesc pentru răspuns și pentru că ați împărtășit mai multe detalii despre situația personală. Este evident că, având o perspectivă atât de apropiată, cunoașteți mult mai bine circumstanțele și motivațiile din spatele deciziilor luate. Totuși, observ că răspunsul dumneavoastră nu a atins tocmai punctele esențiale pe care le-am ridicat eu, în special legat de potențiala legătură între severitatea excesivă și efectele ei pe termen lung.
Desigur, fiecare situație este unică și nu intenționam să aplic „orb” un șablon, însă întrebarea despre cum reacționează copiii la o astfel de strictețe rămâne valabilă. Sunt de acord că psihologia nu se aplică mecanic, dar speram la o reflecție mai profundă asupra temei principale.