Oamenii

Oamenii
La început sunt egali când vin
Au doar o zi şi-o oră ce-i diferenţiază
Sunt precum o bandă, înregistrând
Captând tot ce este în jur.
Timpul îi separă
În funcţie de cât citesc,
Îmbogăţindu-şi cunoştinţele
Necesare pentru a supravieţui.
În jur au binele şi răul,
Alegând fiecare după mintea ce o au,
Ispitele sunt mari şi atrăgătoare
Păcatele se strâng în desaga sufletului.
Călătoresc în mister fiecare aparte
Rătăcind pe drumuri întortocheate,
Absorbiţi de avuţie
Adună tot ce pot cu ambele mâini.
Păcatele ce le-au strâns în timp,
Nasc boli ce-i macină
Pierzându-şi echilibrul vieţii
Visând şi sperând la mai mult.
Într-un final ajung din nou egali
Precum au fost la început
Lăsând totul în urmă,
Presărând durere celor din jur.
Doar o cruce le marchează ultima locaţie,
Timpul îi transformă în lut
Ştergându-i din memorie
Lăsând loc altora ce vor veni.
9 iunie 2014
Volumul „Stropii inimii”
Autor Costel Iftinchi
Editura CreArt, Iași, 2015