STORYTIME | Cum gestionam pierderea unui parinte💔
Вставка
- Опубліковано 22 жов 2020
- Videoclipul de astazi este unul diferit fata de cele cu care v-am obisnuit, insa m-am gandit sa va impartasesc din experienta personala in ideea in care v-ar ajuta.
A fost un video foarte greu de filmat, am retrait momente grele din viata,insa daca va ajuta macar o persoana, atunci eu sunt multumita!
Sper sa va fie de folos!
XoXo,
Diana - Розваги
![ЛЕБЕДЕВ у ДУДЯ: муху не обманешь 😁 [Пародия]](http://i.ytimg.com/vi/E74h5fvVrqs/mqdefault.jpg)
Nici eu nu am putut sa o ating...legatura dintre mama si copil e mai mult decat cuvinte...ceva moare in tine...iar cand iti pierzi amandoi parinti...copilul din tine moare
Te imbratisez ❤ Foarte mult ma regasesc in povestea ta , Mama la fel a murit de cancer la 41 de ani , dupa doi ani de dureri si chin , acasa pe patul ei inconjurata de toti cei dragi, cu multa rugaciune! Eram copil nici 16 ani impliniti , nu am realizat atunci cat de mult m a afectat moartea mamei ....Un gol care a ramas, o durere pe care o iau cu mine peste tot apoi...dupa nici 7 ani l am pierdut si pe tata ...in acelasi an in care am facut si nunta 😢😢😢 sper ca intr o bună zi sa ne reintalnim in Paradis, in vesnicie❤ E greu dar acesta este cursul vietii , unii mor mai tarziu altii mai devreme ! Am invatat sa ma bucur de tot si de toate si de necazuri si de bucurii si sa traiesc fiecare clipa ca si cum ar fii ultima ❤ Te pup si te îmbratisez cu drag🙏
Imi pare rau pentru pierderile suferite! 😞
Of, of Diana...ce subiect ai atins!😥
Sunt supraviețuitoarea unui cancer la sân și pot spune atât...intensitatea emoțiilor e covârșitoare și de-o parte și de cealaltă. Tu care primești diagnosticul și simți că efectiv cade cerul pe tine, ți se taie respirația, îngheți și Mami înebunită de durere, familia care nu știe cum sa se comporte, să gestioneze situația.
A fost cumplit, dar după zile multe de plâns, de gândit...pfuuu că te năpădesc gândurile în așa hal că te doare mintea la propriu...am decis că e timpul să mă mobilizez.
Și nu pentru mine în momentul acela (abia divorțată la 36 de ani, fără copii, cu probleme multe, am considerat că nu contez) ci pentru... Mami.
Ii vedeam suferința, neputința, era devastată și trebuia să trăiesc pentru ea, pentru copilul mult iubit, sufletul ei!
Doamne Doamne ne-a fost alături...sunt ani de tratament foarte greu și de unde atâta putere să mergi înainte, dacă nu de la El!🙏
Îmi pare tare rău pentru pierderea mamei tale, e îngrozitor dar tu...ca o puternică și minunată ce ești, ai mers înainte!
Sunt sigură că e un îngeraș adorabil și te veghează în permanență! 😇🙏💞
Uff, m-ai facut sa lacrimez. Esti o luptatoare minunata si nu vreau sa ma gandesc ce a fost in sufletul tau. Ma bucur ca ai gasit puterea sa lupti si sunt convinsa ca vei reusi! Luptatorii intotdeauna sunt invingatori! Bunica mea, mama mamei mele, a fost diagnisticata cu cancer la san cu 15 ani in urma, a luptat cu aceasta boala si a invins-o, motivele decesului fiind cu totul altele! Iti doresc multa sanatate si te imbratisez cu drag!
Acele 3 zile sunt groaznice, ceea ce simți e groaznic, momentul în care REALIZEZI ca s-a dus e groaznic.... Multumim pentru videoclip, unii oameni chiar au nevoie sa audă lucrurile astea și felicitări pentru putere. Ești o femeie minunata!
Asa este, sunt momentele cele mai grele din viata unui om. 😔
Ufff, multumim pentru clipele astea de sinceritate!
Esti un om puternic si m-ai emoționat f tare 💕
Nu avem incontro, trebuie sa mergem mai departe oricat de tare doare😔
Ești o femeie puternică!❤❤
Multumesc din inima!❤️
🙏🏻 pt mama ta ! Sigur de acolo te protejeaza , te iubeste si va are in grija ! Nu se trece , nu se gestioneaza durerea , golul ci doar se traieste asa 😞😔 ! Imbratisari !
Asa este, multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase!❤️
Nici eu nu regret ca nu am stat cu taica miu...doar ca nu puteam...aveam 19 ani si mi se parea totul atat de crud... n o sa uit tipetele de durere ale lui..asa ca e mai bn cateodata sa nu fii acolo
Esti o persoana minunată °!
Multumesc mult! 😊
Oh scumpa de tine, e foarte bine ca ai scos toate aceste emoții la suprafață. Eu acum am vârsta mamei tale , iar pe mama am pierdut-o tot după același "scenariu" in urma cu 5 ani. Si a trebuit sa ma ocup singura de tot, sora mea locuia departe, soțul meu e persoană cu dizabilități și nu am putut sa-i cer sa ma ajute, iar faptul ca am fost martora declinului mamei a fost crunt. Si degeaba incercam eu sa le explic ceea ce observam celor din familie, ca nu ma credeau. Si ma macinam in interior, fără sa pot exterioriza. Eram ca u elastic întins la maxim. As fi vrut sa fug, sa ma ascund, sa scap, dar nu se putea pt ca trebuia sa fiu lângă ea. Si atunci, tot ca o modalitate de auto-protectie, mi-am înghețat simțurile. Simțeam ca doar asa voi reuși sa fac față. Chiar dacă, cu trecerea timpului, durerea se decolorează, amintirile sunt încă prezente, iar retrairea lor deschide rănile. Mi-as fi dorit sa fiu mai rezistenta dpdv emotional, dar n-ai cum sa-ti schimbi natura. Si acum, încă lucrez la reechilibrarea emoțională, încerc sa repar si dezechilibrele din organism, dar e mult de muncă. De când am pierdut-o pe mama, au urmat bunica sotului (pe care tot eu am ingrijit-o), socrul si o parte din animalutele noastre dragi. Fiecare despărțire e grea, fiecare lasa o rană. Ce am invatat recent însă e ca cel mai binar fi sa nu ne închidem , sa incercam sa nu trecem în "roboțel-mode", ci pur și simplu sa lasam durerea sa curgă liber prin noi, observând-o. Asa am procedat luna trecuta, când din nou am avut un eveniment trist in familie, si parca a trecut mai ușor. A fost foarte interesant sa-mi observ reactiile corpului, sa le dau ascultare, în loc sa ma fac ca nu le observ. A trece în "observer-mode" e cu adevărat de mare ajutor, dar necesita exercițiu. Si nici nu consuma atât de multă energie ca atunci când ne fortam sa ținem garda ridicată. Dumnezeu sa-i odihnească pe cei plecați dintre noi! (deși se spune că de noi, cei rămași în urmă e mai greu) 🤧😓
Uff, m-a emotionat foarte tare comment-ul dumneavoastra. Chiar sunteti o eroina prin prisma a ceea ce faceti! Multa putere in continuare!☺️
Buna, Am ajuns pe canalul tau intamplator si am vizionat un alt material...dar ceea ce am vazut azi m-a determinat sa apas "subscribe"...deci, uneori (de cele mai multe ori) sinceritatea transmite. :)
Bafta in ceea ce faci! 👍
Viata este cu bune si cu rele..important este sa fie traita 😊🤗
Ce cuvinte frumoase! Multumesc tare mult si bine ai venit!😉
@@DianaAndronic 🤗💐
Am mai vazut acest video si m a emotionat. Acum il revad si ma emotioneaza si mai tare...😪😪
Respect Diana.
Eu am pierdut ambii parinti! E dureros de sincer video-ul tau! Te inteleg perfect... Niciodata nu o sa poti sa treci peste...
Of, Doamne! Eu inca il am tata. Imi pare nesupus de rau pentru tine, insa viata merge inainte atat pentru noi cat si pentru cei din jurul nostru, asa cum spuneam in video. Iti doresc multa putere si sunt convinsa ca suntem vegheate de undeva de Sus!❤️
Pfoai...Flavia...🙄🙄😪
Buna Diana ! Trec prin aceleași lucruri prin care ai trecut și tu ,și anume mama a decedat acum o luna și jumătate tot din cauza cancerului .Am ajuns întâmplator pe canalul tău,și pot sa-ți spun doar ca ți-am înțeles fiecare lacrima ,fiecare cuvânt,fiecare trăire,am plâns odată cu tine. Cred ca doar cei care trec prin același lucru,înțeleg într-adevăr ce trăiești tu in fiecare zi. Și eu am un băiețel,și da ,el este principalul motiv pentru care vreau sa merg mai departe .Multumesc pentru poveste și pentru sfaturi ! Aveam nevoie de asta ! ♥️Nu te cunosc personal,dar cred ca ești un om minunat !
Off😞 Condoleante! Imi pare nespus de rau pentru pierderea suferita si iti doresc multa putere! Capul sus!
Creierul nostru se protejeaza...si ne protejeaza...altfel am innebuni
Odihneasca-se-n pace....
M-ai facut sa plang, si am plans, la propriu.... (eu lucrez la Unitatea de Primiri Urgente si stiu ce inseamna suferinta (stiu...mult spus) dar vad...). M-ai facut sa imi revad viata cu ochii si sa ma intreb de ce sunt rece....mama mea traieste multumesc lui Dumnezeu, dar atunci cand nu va mai fi stiu sigur ca voi regreta toata viata ca atat de rece am fost si eu, si ea. Nu stiu de ce... Dar si datorita acestui clip al tau, voi incerca sa ma schimb! Trebuie! Trebuie...pentru ca viata se duce....
Iti multumesc pentru acest clip, pentru sinceritate si ...Sa-i fie tarana usoara....
Dumnezeu sa o odihneasca! M-a emotionat foarte tare comment-ul tau si ma bucur ca te-ai gandit sa faci o schimbare, daca simti ca e nevoie. Inseamna ca acest clip pe care mi-a fost tare greu sa-l filmez, si-a indeplinit scopul.
@@DianaAndronic 🤗
Dumnezeu s o odihneasca si pe bunica !
Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti cei adormiti! Sunt in inimile noastre!💔
Bună Diana, am descoperit de curând canalul tău de UA-cam. Îmi pare rău pentru mama ta, înțeleg perfect ce simți pentru ca și eu am trecut printr-o situația similara. Eu i am pierdut pe ambii părinți. Felicitări pentru curajul de a face acest video. 😪
Imi pare rau pentru pierderea suferita!
Doamne, Diana, m-ai facut sa plang, imi pare foarte rau!
Life goes on! 😌
Offff, o durere de nedescris! Mi-am pierdut tatăl acum 14 ani…, dar durerea a fost de nedescris, pt ca a fost ceva neasteptat(accident). Nu cred ca putem trece peste pierderea unui părinte, dar putem accepta și sa mergem înainte. Ei sunt lângă noi de acolo de sus, eu am simțit asta mereu. Ești o femeie puternica și minunata! 🤗😘
Imi pare rau pentru pierderea suferita! 😔
Offf, Doamne!🤗🤗
😌😌
Buna Diana, îmi primul rând, condoleanțe, se vede ca esti o femeie puternica 🙏🏻.. după cum sperai ca cei ce au privit acest video nu vor lacrima , e imposibil ... Eu ii am pe amândoi in viața, dar acum 9 luni am pierdut cea de a doua mama pot spune așa .. ea fiind vecina mea care intr un fel sau altul m a crescut de mica, lângă ea am Trăit 12-13 ani din viața poate ca am stat mai mult cu ea decât cu mama .. ea fiind bolnava statea acasa, eu fiind mica nu aveam nimic altceva de făcut decât sa merg la școala, la joaca lângă casa cu ceilalți copii .. iar drumul înapoi spre casa era la ea.. pentru ca mama mea a fost bolnava, cancer feminin acolo jos, nu stiu exact cum se numește .. a fost operata, a stat ft mult prin spitale , jumătate de an prin Spania după controale și etc... mamaie nemaiputând fii in putere sa aiba grija de mine, a trebuit sa fiu nevoită sa stau pe la vecina .. in fine, au trecut toate .. mama a trecut de operația care a fost cu succes și a continuat sa meargă la munca in continuare, alt motiv pt care eu trebuia sa stau din nou la vecina .. eu ca și copil m am obișnuit atâta timp in familia lor, era și normal . Tot timpul când aveam nevoie de ceva apelam la ei, ma ajutau și încă o fac restul membrilor ! Bun, după perioada mamei mele de suferința , vecina a făcut un atac cerebral peste care a trecut cu bine intr un sfârșit, după care a mai Trăit 20 de ani se pare, adică vârsta mea aproape .. in decursul anilor, acum 3,4 ani a aflat ca are cancer la colon.. și au început , controale, operații peste operații,fizioterapii și etc tot ce trebuie .. in ultima ei luna de viața, și asta ma bucura cel mai mult ca am apucat sa o văd pt ultima data, cu zâmbetul pe buze..era fericita ca a trecut cu bine de ultima operație pe care o avusese, care a fost cu succes .. după aceea eu m am mutat din satul meu natal la iubitul meu.. din câte am înțeles, ea a urmat niște operații după aceea, vreo 2 parca , dar ultima fiind fără succes neavând doctorii ce sa i mai facă deoarece... era goală pe interior și au lăsat o cu tot la vedere (intestine și etc.. intelegi ce spun, nu mai ma lungesc) dându-i încă 2 săptămâni de viața .. 2 săptămâni pline de chin pentru fete,3 la număr, sot, rude și cunoștințe care au iubit o la extrem.. mama fiind una dintre singura persoana care a văzut o cum și a dat ultima suflare ... a făcut efectiv cum sufletul ei s a ridicat la cer... o chestie alba , ca un praf care a dispărut imediat .. in noaptea aceea, 2 fiind ceasul , ea dormind și trezita de telefon și a dat seama ca ceva se întâmpla .. și a mers acolo.. eu una in noaptea aceea n am putut sa dorm, am presimțit ceva, eram foarte agitata, și dimineata la 8:06 mi a dat cumnata mea mesaj ca “Geta a murit”, eu de fel neauzind notificările la telefon când dorm.. iubitul meu era la munca, nimeni nu putea sa vina după mine sa fiu acolo.. ma ofticam și plângeam, nu mi puteam stăpâni lacrimile deloc ca și acum.. 😢 intr un final am ajuns acolo, fără sa mi aduc aminte cum, am intrat la ea unde erau 2 dintre fete .. una la capul ei, cealaltă pe scaun la picioarele ei însărcinată in luna a 7 a .. încă de la poarta m a luat un fior de nedescris , lacrimile deja îmi curgeau încet și liniștite doar când ma gândeam ca a scăpat de atâta chin și durerile prin care a trecut..însă când am intrat , am izbucnit , am simțit ca acolo nu era locul ei, ca era lângă noi, ca a plecat prea tânără(49)... am regretat și regret momentul intr un fel sau altul ca nu am apucat sa o mai văd măcar o singura data, chiar dacă era schimbată total și fizic și mintal... 😭😭😭😭 măcar ii mai simteam încă odată mâna care mi a dat sa mananc și m a crescut .. și eram mulțumită, dar am rămas cu un gol imens in suflet pe care nu l îl voi mai putea umple niciodată .. pentru ca am considerat o “mama mea” și aștept sa vina vremea când o voi întâlni din nou, cum se spune ... și ii voi mulțimi atunci, ii voi spune tot prin ce am trecut in lipsa ei pentru ca stiu ca ea ma va asculta și ma va sfătuit cum a făcut o din totdeauna ... pana atunci merg la mormânt cu greu și mulți fiori..când am ocazia, aprind o lumânare ii sărut crucea și ii transmit toată dragostea la fel cum și ea a făcut o cu mine când eram copil😣😖😖😫 ma voi opri aici.. și voi încheia prin a spune: “Dumnezeu îți ia persoanele dragi atunci când vrea sa vada cât de puternic esti și pentru a realiza cât de importante sunt pentru tine in caz ca nu le ai prețuit cât le ai avut lângă tine!” Sper ca toți ce nu mai sunt printre noi și sa aiba o viața buna acolo sus printre stele... Amin! 🙏🏻👼🏻💔💔💔💔
Imi pare tare rau pentru pierderea suferita! Sper ca te-ai descarcat prin faptul ca ai lasat acest mesaj aici si nu uita ca viata merge inainte! ☺️
@@DianaAndronic așa este ! Viața Merge înainte indiferent de consecințe .. 🥺❤️
Buna, îți mulțumesc enorm de mult că ai avut puterea sa postezi un videoclip cu acest subiect extrem de sensibil 🙏
Am 16 ani, iar acum 5 zile mi-am pierdut tatăl... Nu era bolnav, nu a dat absolut niciun semn că urma să se întâmple acel lucru... Ba chiar a zâmbit, a râs, a mâncat si a făcut tot ce trebuia făcut în ziua respectivă, nimeni nu se aștepta la asta... Iar seara, dintr-o dată s-a plâns de durere puternica de braț, apoi i-a amortit, a ametit și a intrat în stop cardio respirator.. totul a decurs atat de rapid, încât nici nu am avut timp sa acționăm în vreun fel. Când am sunat prima data la ambulanță, daca ar fi avut mașină atunci, poate ar fi putut fi salvat, însă i s-a spus că nu au ambulanță disponibila și dacă ar putea sa meargă el la spital... A incercat sa se îmbrace însă nu a reușit, iar pe când am sunat din nou la ambulanță și pe când a ajuns, au încercat o ora sa îl resusciteze dar nici un rezultat...Mi-e atât de greu sa accept acest lucru, mai ales când mă gândesc că poate ar fi putut fi salvat, mi-e greu când mă gândesc că nu va mă fi alaturi de mine la absolvirea liceului, apoi la intrarea la facultate și așa mai departe.... Mă simt worthless, vinovată și nu știu cum voi reuși să accept că el chiar nu mai e. A fost, și de fapt e in continuare, de acolo unde e, cel mai bun tată, cel mai bun om, pe care îl voi avea mereu că exemplu în viața ❤️
Să îți vezi tatăl dispărând (prefer sa nu folosesc cuvinte cu impact mai puternic) în fața ochilor tai, știind că ai făcut tot ce ai putut cu mâinile goale, văzând insa că nu îl poți salva, e cel mai dureros lucru 💔
Am incercat sa caut o oarecare consolare și în UA-cam, pe tine te urmăresc de mult timp, vlogmas-urile tale erau la ordinea zilei in luna Decembrie, și am văzut că ai și acest videoclip postat... îți mulțumesc ❤️🙏
Așa că, haideți să nu irosim zilele și să le lăsăm să treacă fără a le spune celor dragi cat de mult îi iubim, voi regreta mereu că nu i-am spus mai des ce tata bun e și cât de mult îl iubesc, deși sunt sigura că știa, și voi plânge de fiecare dată când o să îmi amintesc de asta. Trebuie sa fim recunoscători pentru tot ce avem, mai ales pentru familia noastră, pentru că nu știm pentru cat timp îi vom mai avea alături de noi 💔
Încă o dată, îți mulțumesc mult Diana. 🤍
Imi tare rau pentru pierderea ta, mai ales la o varsta frageda! Observ insa ,din felul in care scrii, ca esti matura si cu siguranta vei stii sa gestionezi situatia cu toate ca este foarte greu. Condoleantele mele tie si familiei! 🙏🏻
@@DianaAndronic Mulțumesc mult ❤️ sper și eu să reușesc să accept acest lucru, însa încă nu mă văd reusind in viața fără el. Dar voi incerca, deși e foarte greu. 🙏
Rezonez in tot ceea ce spui...situatie aproape asemănătoare...din păcate...sunt 5 ani de cand mi-am pierdut mama,si aproape 3 de cand mi-am pierdut tatal...mama 48 de ani avea...iar tatal 52...si mama mea a suferit de cancer...la fel am simtit o usurare ...ca ea a scapat de suferință...iar pe urma am realizat pierderea ei.. la fel si eu doar ca prin reluare imi amintesc acele zile de la priveghi si inmormantare...despre moartea tatalui...inca nu am cuvinte...inca sint in soc...si inca nu am avut timp sa procesez...sa realizez...avand in vedere faptul ca eral insarcinata in 2 luni cand el a murit
Imi pare tare rau pentru pierderile suferite! Iti doresc multa putere si capul sus! 🫶🏻
Buna Diana! Te-am urmarit cu mare atentie si profunda compasiune. Esti o persoana minunata! Ma aflu in situatie similara. Mama mea are cancer, ultim stadiu si problema familiei este unde sa o ducem ca mediu medical specializat pentru ultima ei perioada de cateva luni de viata. Te rog din suflet sa ma lamuresti si pe mine. Ai pomenit Spital Sf Luca... Multumesc infinit!
Buna si imi pare nespus de rau! Sfantul Luca din Bucuresti are o sectie de tratament paliativ. De obicei, in aceasta sectie, sunt internati pacientii care necesita tratament pentru ameliorarea durerilor. Spre exemplu, mama a fost internata acolo atunci cand au aparut acele dureri ingrozitoare si avea nevoie de morfina. Stiu ca, cel putin pe atunci, a fost destul de greu sa-i gasim un loc, asadar nu stiu care e situatia, mai ales acum dar o intrebare nu strica sa adresati spitalului. Sper ca am fost de folos si va doresc multa putere, atat ei cat si voua!
Multumesc din sufleeet! ❤ Ultima intrebare. Trebuie trimitere de la medicul de familie pentru internare acolo? 😔
Nu ai pentru ce! Daca nu ma insel, da, trebuie trimitere. Dar eu zic ca mai intai sa intrebati la spital.
Buna D! ♥️ Nu a mai fost nevoie de spital, mama a plecat acum 3 saptamani. 🥺 Lupt cu durerea si imi revin incet, incet. Te imbratisez cu tot dragul, Monica
Off, imi pare tare rau! Sincere condoleante si multa putere!😞
Și eu am pierdut un părinte... Te înțeleg perfect 😥😥😥
Imi pare rau! Este foarte greu, insa asa cum ziceam in videoclip, viata merge inainte atat pentru noi cat si pentru cei din jurul nostru.☺️
Eu mi-am pierdut tatal la 14 ani, pe vremea aia eram foarte sensibila si nu prea am stiut cum sa gestionez situatia. .. pe parcurs parca m-am intarit si am devenit mai puternica . Imi pare rau pentru pierdere dar ei ne vegheaza si ne intaresc de acolo de sus ! 😘
Imi pare rau pentru pierderea suferita! 😔
And l look at the sky at night ! And it's good there so it always whispers to me !!
Hai ca eu am plâns înaintea ta, pentru ca și eu am trecut prin asta. Eu nu mai am nici tata, dar iubirea și protecția lor de acolo de unde sunt , o simt tot timpul!
Pff, eu nu vreau sa plangeti😔 eu inca il mai am pe tata, e cumplit de greu, insa viata merge inainte pentru cei din jurul nostru!💔
👏🌹
Te înțeleg perrfect
Mi am pierdut și eu parintele ,din cauza cancerului . Se fac 4 ani , și da, tot la o vârsta ft tânăra , 52de ani .🥺
Ești o femeie puternica . Te imbratisez
Trebuie sa fim puternice pentru ei! Sunt convinsa ca nu ar vrea sa ne vada suferind. Trebuie sa ne gandim ca sunt intr-un loc fara suferinta, mult mai bun decat cel de aici si ne protejeaza necontenit!
Nu, nu trece niciodată... îmi pare rău pentru pierderea ta, dar sunt convinsă că astăzi ești o femeie mult mai puternică, chiar și cu acel gol care rămâne pentru totdeauna. Ce păcat că un astfel de videoclip are atât de puține vizualizări
Stii ca la asta ma gandeam si eu...mi-a fost atat de greu sa filmez acel video, toata durata am stat cu un nod in gat, insa daca ajut macar cateva persoane, eu sunt multumita❤️
In mare parte avem o poveste asemănătoare . Mama a murit la 54 de ani de cancer in Italia și la fel a stat internata ultimele 10 zile intr-o secție unde stau cei ce sunt pe ultima 100 de m și au parte de morfina și de calmante super puternice .😢 exact la fel a murit și ea in dureri groaznice , plămânii ei nu mai funcționau iar celelalte organe se chinuia sa o tina in viața, efectiv se vedea inima cum bate in piept iar ea era sfâșiata nici nu mai putea vorbi 😢 GROAZNIC. Am stat mereu cu ea și nu am avut încotro pentru ca eram in alta țara și nu aveam familia cu mine iar mama ma striga mereu și voia mereu sa o țin de mana , aveam doar 25 de ani 😢 Sau schimbat multe in viața mea de atunci și sincer cred ca am îmbătrânit 10 ani la cât de mult am suferit . Of Doamne , tare i greu . Imi pare rău și pentru tine și pentru toată lumea care trece sau a trecut prin asa ceva😫
Imi pare tare rau! 😞
😥😥😥
Viata merge inainte..
Imi pare foarte rau !
cancerul este o boala foarte urata, cu ochii mei am vazut-o pe bunica cum s-a sufocat in fata mea fara sa o pot ajuta .
stiu cum e .
sa-ti dea Dumnezeu sanatate !
Este greu dar viata merge inainte! Multa sanatate si tie!☺️
Cred ca as fi dărâmată daca as pierde- o si pe mama...💔
Este greu, f greu pentru o anumita perioada de timp, insa la un moment dat trebuie sa acceptam ca viata merge inainte si doar isi urmeaza cursul. Te imbratisez cu drag!😘
Inca nu gestionez pierderea. Povestea mea este lunga. Dar simt sa mi-o expun aici. Am crescut fara tata de la varsta de 5 ani. Mama m-a crescut cum a putut mai bine, ei au divortat cand aveam 5 ani. De atunci nu l-am mai vazut pe el...Am crescut cu o poveste in cap care nu ma facea sa duc dorul lui. Dar la varsta de 19 sau 20, nu stiu sigur, am fost la sora mea in vacanta in Italia, intr-o seara l-am visat cum ca era la țara acasa la el, imbracat in alb si era fericit in curte, incepand de a doua zi am intrebat si am aflat povestea adevarata, si faptul ca el inca ma cauta sa ma vada, desi trecea prin depresii, alcool etc. M-am intors in Romania si l-am cautat. Am ajuns prea tarziu, deja murise...a cazut cerul pe mine, si de atunci intru des in depresii si ma invinovatesc ca nu l-am cautat mai devreme. Acum locuind in alta tara, doar mama fiind la Constanta, imi este si mai greu. Am avut multe momente in viata cand am avut nevoie de el, si inca am...nu am nici o poza cu el, nimic... Am momente cand tot ce imi doresc e sa il vad si sa ii spun iarta-ma ca nu te-am cautat mai devreme...in concluzie nu am trecut si nu pot trece peste...este foarte greu... Iar mama fiind singura in Constanta si eu aici, si are deja o varsta, ma tot gandesc ca daca se intampla ceva , eu innebunesc aici...este un sentiment pe care nu il doresc la nimeni. Impactul de a ramane fara un parinte este imens, pe mine m-a facut sa fiu retrasa, sa plang singura in coltul meu si sa renunt la visele mele... Tot ce stiu este ca as da timpul inapoi si as merge sa il caut, sa il mai vad macar o data...
Imi pare nespus de rau pentru situatie dar cred ca te invinovatesti pentru ceva ce nu a depins de tine, aveai doar 5 ani cand a plecat. Oricum,a te simti vinovata nu te ajuta, asa cum spui tu, ai renuntat la visele tale. Fruntea sus pentru ca intotdeauna viata merge inainte, depinde doar de tine de cum va fi aceasta! ❤️ Tatal tau ar fi mandru de tine daca te-ar vedea fericita si implinita!
@@DianaAndronic Da, adevarat. Nu a depins de mine dar totusi puteam face ceva, stiu ca ma invinovatesc pentru ceva ce asa a fost sa fie dar tot este greu sa trec peste deoarece implinirea pentru mine si fericirea inseamna el, am momente din viata cand simt ca el insemna fericirea mea, deoarece nu am fost sustinuta de familie pentru a-mi urma visul, dar stiu sigur ca el m-ar fi ajutat sa il indeplinesc! Nu doresc la nimeni acest sentiment! Multumesc pentru cuvinte! 🙏
Bunica mea a murit de cancer pulmonar in ianuarie anul asta :(
si o am doar pe mama acum , tata nu am avut niciodata .
e foarte greu ...
Imi pare rau pentru pierderea suferita!😞
Draga mea Diana! Eu știu ce înseamnă pierdere unui părinte! Pentru că acum doi mi-a murit mama! Și eu când am aflat nu am știut ce este cu mine! M-au sunat de la spital sa îmi zică ca mama mea a făcut stop cardio respirator! În acel moment îmi venea sa ma arunc de la etaj!
Imi pare rau! 😞
😥💔❤🩹
E crunt..oricum