Basilica paleocreștină de la Niculițel - rămășițele martirilor Zotic, Atal, Camasie și Filip

material realizat de Tulcea NEWS / @tlnewstv
pentru primăria comunei Niculiţel www.primaria-n...
În primăvara anului 1971, în urma unei ploi torențiale de scurtă durată, apele au scos la iveală, la o răscruce de drumuri din localitatea tulceană Niculițel, bolta de piatră a unei cripte martirice, veche de aproximativ 1700 de ani. Inițial, localnicii au încercat să spargă bolta cu târnăcoapele, însă n-au reușit, fiind nevoiți să încerce să sape de jur-împrejur. Efortul lor a fost încununat de succes, dar ceea ce au scos la iveală nu a fost o comoară, așa cum ar fi sperat, ci o mică încăpere pe pereții căreia au observat texte într-un alfabet vechi.
Atunci, au anunțat arheologii de la muzeul din Tulcea, despre descoperire, iar săpăturile ce au urmat în lunile de vară au scos la iveală o criptă paleocreștină din cărămidă și mortar, de mici dimensiuni, de formă pătrată, pe două niveluri, despărțite de o lespede orizontală de piatră. Cripta era neprofanată, nu fusese deschisă până la momentul descoperirii și păstra forma și caracteristicele inițiale construirii sale, la începutul secolului IV, în interior aflându-se rămășițele a șase martiri, patru la nivelul superior, alți doi la cel inferior.
Analizând textele găsite pe pereții criptei, dar și izvoarele istorice avute la dispoziție (listele cu martiri păstrate de biserică, numite martirologii), istoricii au stabilit că rămășițele celor patru martiri aflați într-un sicriu comun, din lemn de stejar, la nivelul superior al criptei, aparțin lui Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos, nume cu forme grecești, pe care Biserica Ortodoxă Română îi prăznuiește sub numele de Zotic, Atal, Camasie și Filip.