Ne-ai omorât cu povestea asta !! Toată copilăria noastră în 30 de minute , dar să nu uităm de gropiță și de portofele din husele de la caiete în care le țineam ! Bravo ești cel mai tare !!!
Într-o zi duriginta clasei a confiscat câteva colecții turbo, de la mine și alți câțiva colegi după care le-a aruncat într-un canal! 😒 Am suferit tare după colectia mea și nu am uitat-o și nici iertat-o pe dna Găină de la școală nr. 7 din Alexandria 😡 Anyway... care a-ți jucat țurca, știi jocul ala cu bățul? 🤔🤣 Sweet memories! 🥰
Chiar voiam sa scriu de gropiță si portofele cu surprize, jucam cu baietii de la bloc, câtă nostalgie băbăiatule! Eu am prins intre 1992 si 1996 febra cu surprizele, dar eram prea mic sa observ / memorez toate detaliile mentionate de ZonaIT cu numerele de colectie si surprizele rare. aveam cate 5 dubluri si le schimbam prin clasa. Problema mea cu gumele Turbo era ca eu mestecam si gumele si mi-au stricat dintii foarte repede. in fiecare zi imi luau ai mei cate o guma ca ma rugam de ei. dupa o vizita la stomatolog au zis ca nu-mi mai cumpara. A fost prima mea experienta cu renuntarea la un viciu. STIU SIGUR 100% însă că aveam acel ferrari Testarossa. colectia mea de vreo 30 de surprize le tineam in măsuța telefonului fix cu disc si, lafel ca cea cu bani vechi, o scoteam si o studiam meticulos saptamanal, in anii de gradinita-scoala primara. Le-am schimbat pe taote prin clasa pe altceva, nu mai stiu ce, n-am inteles valoarea lor si nici ideea de colectionar. Dar a fost frumos si nu regret anii aceia gri.
M-a emotionat serios acest clip. Am identificat in pozele cu surprizele de la guma Turbo cateva poze cu motociclete Honda cu mult roșu. Am constientizat mult mai tarziu ca in copilarie inscriptia Yamaha era pt mine sinonima cu definitia motocicletei. Abia dupa varsta de 30 de ani cand mi-a atras atentia o poza cu o Yamaha R6, am inceput sa visez la materializarea visului de a avea si de a conduce o motocicleta ROSIE care musai trebyua sa fie Yamaha. Acum la 44 de ani, imi amintesc cu nostalgie de copilaria in care admiram acele masini si motociclete de pe surprizele de la guma Turbo. Am 4 ani de cand visul la care a contribuit si vederea acelor surprize cu poze cu motociclete s-a materializat. Astazi ma bucur de motocicleta mea Yamaha R6 rosie, care seamana leit cu motocicletele din pozele de pe surpizele de la guma Turbo. Multumesc pt aceasta portie de copilarie. 🙏🏻🙏🏻🙏🏻
S-o stapanesti sanatos si fara incidente! Si pe mine tot surprizele alea m-au facut motociclist si mi-au starnit pasiunea pt masini care ma macina si azi :)))
Mi-am retrăit copilăria omule . Cuvintele sunt prea sărace să poți să-ți scriu ce am simțit în timpul vizionării videoclipului ...... Te iubesc omule pt ceea ce ești . Continua tot așa .
Eu am 62 de ani... Capace de bere se colectionau cu mult inainte de 1990, pachete de tigari, cutii de chibrituri, cutii de bere sau bauturi racoritoare (tot felul de COLA)... Multumesc pentru aducerile aminte, tie Dane si celor care au facut comentarii...
Este prima oara cand iti comentez... de la doua astfel de surprize (din seria a doua, un Mercedes si un BMW) primite cadou de la un var mai mare din capitala, am ramas cu pasiuni pe viata... si gusturi in materie blocate in timp... te inteleg perfect si m ai facut sa rememorez amintiri pe care nu stiam ca le mai am! Multumesc si keep going!
Foarte tare clipul! Mi-ai readus în memorie, “deși lumea în care trăim nu mai dă 2 bani pe așa ceva”, o imagine perfectă a copilăriei noastre! Respect, l-am savurat cu o lacrimă în colțul ochiului! ❤️❤️❤️
Ah, ce amintiri! Guma Turbo era la mare preț și când eram eu prin generală (finalul anilor 90), alături de guma cu tatuaje, sucul la plic Tang, ouăle Kinder, mașinuțele alea mici din tablă care păreau scoase fix din abțibildurile Turbo, banii de ciocolată, gumele în formă de bile pe care le luai la un set lung de plastic, abțibildurile autocolante de pe la alte gume, pixurile care se ștergeau ca un creion sau alea cu pastă parfumată, adidașii cu led, riglele cu imagini 3d, jucăriile cu telecomandă sau mingile Arctic. Doamne, ce vremuri! Pentru noi, cei mici, anii 90 au fost raiul pe pământ: dulciuri din vest (pline de porcării chimice, dar who gives a flying f@ck?), blugi, adidași, filme la TV (acum îmi par execrabile, dar atunci pierdeam nopțile la ele), seriale ca Baywatch și, mai târziu, JAG - Justiție militară! Vremuri! Abia acum, ca adult, privind în urmă, realizez ce vremuri groaznice au fost alea pentrru adulți, cât de dur s-a putut trăi în acei ani, ce sărăcie teribilă a venit cu tranziția și cu ce preț aveam să plătim libertatea! Atunci era destul că aveam casete cu No Mercy, console pe TV (cine era fericit) la care jucam Mortal Kombat deși nu eram în stare să pronunțăm corect numele , blugi la discreție și alte minuni din astea la care în copilăria părinților noștri nici nu puteau visa. Vorba lui Creangă: ce ne păsa nouă de grijile vieții, dramele noastre erau să pierzi un episod din Sunset beach sau Baywatch sau, mai grav, să nu ai un televizor la care să le vezi - știu și acum cât am suferit când a cedat bătrânul Sirius 208 alb-negru de pe vremea comuniștilor și cu câtă invidie ascultam cum își povesteau colegii filmele și desnele animate, eram la finalul clasei a treia și aproape un an de zile nu am avut TV, și nu eram singura familie din sat care nu avea, dimpotrivă, iar în 1999, când deja trecusem într-a cincea, a vândut al bătrân 2 viței ca să luăm un Daewoo color cu 2 milioane și jumătate - pentru context, un vițel pe la țară se vinde azi cam cu 4 mii de lei. De la bucuria de a avea televizorul ăla și a vedea din nou filmele de la TVR (Cablu la țară în anii 2000? Ce e aia?) am devenit un cinefil pasionat, așa cum tu ai devenit pasionat de mașini de la guma Turbo. Apropo, Daewoo ăla a fost un fel de Bruce Willis - a funcționat fără reparații în casa mea timp de 21 de ani - take that, Samsung, Apple, LG & Co! P.S. Prin 2017 am găsit o tentativă de gumă Turbo cu surprize - nici guma, nici abțibildurile nu aveau vreo treabă cu ce am avut noi în copilărie. Știu că am cam divagat, dar astea sunt amintirile stârnite de video tău!
Pruetenul meu cel mai bun din copilărie prin sucrageria căruia eram aproape zilnic, avea un GoldStar. Pur și simplu a refuzat sa cedeze. Manaie a avut un Mega Vision , luat din 1994. Tinut zilnic de dimineață până seara. A cedat într-un final, prin 2011... Cunosc oameni care de curând au pe pus la gunoi un Daewoo care încă... funcționa.
14 ani am si am urmarit acest clip cu mare interes si atentie, ca si restul de altfel. Foarte interesantă mica poveste cu nostalgie pt. cei nascuti in ani 90'. Astept cu nerabdare urmatoarea mica poveste că sigur o vizionez. Ca idee, pe la varsta de sapte ani (2007) colectionam si eu astfel de poze cu masini de la gumele *Turbo,* erau ieftine (cam 50bani) si imi era usor sa fac rost de masini noi, stiu ca stransesem cam *50-60* de astfel de poze. Continuam sa colectionez daca eram un mare fan al masinilor, dar nu. Nici nu stiu ce s-a intamplat cu acea colectie, s-a "evaporat".
In vara lui '92, cand aveam 6 ani si eram cu mama si bunicii in trenul spre mare, ii spusesem unei pasagere din compartimentul in care ne aflam ca mi-as vinde toata familia (mai putin pe bunica) pentru a-mi cumpara gume Turbo. Multumesc pentru acest video care m-a plimbat cu bucurie pe drumurile copilariei. Numai de bine!
Eu fac parte din Gen Z, si am ochii umezi si un zambet in coltul gurii, pentru ca nu conteaza ce varsta ai, ce hobby uri sau placeri, e intotdeauna frumos sa te uiti la un adult care isi bucura copilul interior. Bafta la colectionat.
Salutare ! Începând cu Nr 121 am toată colecția Turbo, câteva sute de surprize. Cred că pe undeva pe la 550 se termină Din păcate am avut și seria de la 51 (Ferrari Testarossa) până la 120, dar cred (că nu îmi mai aduc aminte) că am pierdut-o la portofele sau lanțuri. Era un joc, în care participanții puneau surprizele într-un pătrat desenat pe asfalt și deasupra o piatră că să nu le zboare vântu, și trebuia din câteva aruncări cu portofelul sau lanțul să scoți, sau să împingi surprizele afară din pătratul desenat, și în felul acesta deveneau ale tate. Doar cele pe care le scoteai tu din pătrat, dacă mai rămâneau surprize în pătrat, era rândul adversarului, și dacă scotea el surprizele rămase din pătrat erau ale lui. Sau am dat seria Turbo de la 51 la 120 la schimb pe te miri ce ! Am încercat să refac seria de la 51 la 120, dar nu am mai avut sufiene surprize și timp, cred că am jumătate din ea ! :( În cazul meu tenisul de masă se juca la scara blocului. Înainte de intrarea în bloc era un fel de "podium" cu un singur loc, și pe care locatarul, că să ajungă în scara blocului trebuia să pășească pe acel "bloc de beton" în mijlocul căruia se află un grătar, acest bloc era ridicat la aproximativ un metru. Locatarul trebuia să urce sau să coboare 3 trepte . Off ce vremuri ! Tristă și nedreaptă povestea schimbului paletei de ping-pong pe ÎNTREAGA SERIE 51 - 120. Sunt alături de tine. A fost inuman !!! :) Nu am prins seria Turbo la la 1 la 50. PS: Am ajuns la finalul videoclipului. Pentru mine, generația cheii de gât, videoclipul a fost sublim, " o atingere de înger" mi-am adus aminte de copilăria pe care am avut-o. Lacrima nu s-a format până la capăt, dar zâmbetu' nostalgic din colțul gurii a apărut exact când ai făcut referire la el. Ciudată coincidență. În opinia mea este cel mai bun videoclip pe care l-am vizionat pe Z@na IT. (Am modificat comentariul de cel puțin patru ori pe măsură ce urmăream acest videoclip ) Superb, superb, superb ! Jos pălăria !!! Erată: De la 121 la 330 surprizele sunt consecutive. Mult succes în continuare !
@@Casamix568 Alegerea era liber consimțită. Ori jucau toți participanții cu lanț de bicicletă ( doar de bicicletă, exclus bicicletă cu motor sau motocicletă ) ori jucau toți participanții cu portofel din copertă de caiet
La noi in cartier se juca "țaca" doar cu portofel.. aveam portofel din 3 sau 4 coperti de carte transparente, intarit cu cartoane patrate de la nu mai stiu ce joc gen puzzle. daca jucam la scoala in pauze, surprizele se puneau pe o placa de gresie (aia era patratul), daca jucam in aer liber se facea un cerc cu creta pe asfalt... amintiri frumoase... :)
Noi foloseam poza superioară de la cutiile de chibrituri și o placă de marmură, de la blocurile în construcție, în loc de lanț. Un fel de currling pe asfalt. Cu lanțul puteai ușor să iei potul de la prima aruncare...
Si noi jucam carti pe bani, pardon pe surprize ;)) cineva era "casa" facea gramezi de carti la cate persoane erau si fiecare paria o surpriza sau mai multe pe o gramada la alegere, cine avea cartea mai mare castiga sau nu vs "casa"
Ochii umezi bine de tot! Ne-ai răscolit în suflet amintiti di copilărie, țin minte că de multe ori, ne având bani de gumă, mergeam în explorarea cartierului și de multe ori găseam "acțibilde" pe margine drumului mototolite sau prăfuite, dar tot ne bucuram de ele ca și cum am fi găsit bani pe jos... Respect!
Povestea ta este unica prin moment, actorii participanti, sentimentele traite etc. Dar repetata in mii sau zeci de mii de cazuri si situatii similare. Si nici macar nu este un oximoron asa cum pare. Multumesc pentru deschiderea acestei porti catre trecut!
Vlogul ăsta este pentru cei mai bătrâni și amintiri frumoase, cei tineri să meargă în "ZONĂ Pc" sigur, acolo este loc lor , sau trezit multe aminti frumoase, îmi amintesc că un vecin mia spus," nu te mai juca cu cornete, du-te la fete" nu peste mult timp, o fată ma luat de mână, să mă ducă la cabinetul medical, Matache generală 1, București, l-am văzut pe vecin, și am înțeles ce-a vrut să spună, ma provocat senzația aia la atingere. Succes în continuare cu vlogurile !!!
Eu n-am prins această colecție dar am prins altele, cele specifice începutului anilor 2000. Cărțile Duel Masters au fost miezul pentru mine, și îmi aduc aminte și eu cum am dat întreaga colecție pe o carcasă plină cu DVD-uri cu jocuri piratate, pe care eu n-aveam de unde le procura fiindcă nu era internet. Cine îl avea pe Exodia era mereu cel mai șmecher, dar oricum doar asta era important, pentru că eram prea proști să și știm să jucăm. Au urmat apoi cărțile Yu-Gi-Oh, discurile din metal de la cornurile Chipicao și apoi cele cu margine de cauciuc care erau săltărețe și jucăriile bakugan. Chiar aveam un prieten care avea arenă și ne jucam împreună. Acum colecționez figurine Funko Pop și machete la scară 1:87 (mașinile din perioada gumelor turbo sunt cele care-mi plac cel mai mult).
Mingiile sparte de ping pong le inveleam in staniol si le faceam fumigene, le aruncam in lift cand intra cineva strain. Colectiile de surprize le completam jucand portofele sau liniuta, mai jucam si pe cartoanele de la cutiile de chibrituri......Multe amintiri.E clar nici dn Dan nu a avut jucarii asa ca isi petrecea timpul pe afara...Tot in aceiasi perioada imi aduc aminte ca am reusit sa gasim int-un cos de gunoi de pe DN1 3 reviste XXX, au fost studiate si rastudiate cu interes de toata gasca de baieti ....erau aur curat in vremurile lu raposatu.
Vignete se numeau fetele de la cutia de chibrit...Jucam șaiba pe ele..Trebuia sa arunci saiba si sa lovesti saiba adversarului si drept castig primeai vignetele...
Îmi amintesc cu plăcere acele vremuri (anii '90) când eram copii și jocul sub orice formă era scopul nostru. Nu eram colecționar dar am avut 'surprize' și 'abțibilduri' căci așa le numeam, de toate felurile: cu mașini de la gumele Turbo, cu fotbaliști si echipe - world cup de la Ulker parcă, tancuri, avioane etc. gume Lazar, actori străini din filme la gumele Minti etc. Toate le puteai câștiga sau pierde la jocurile de îndemânare și noroc gen 'tzaca' - cel în care aruncai cu portofele făcute din coperțile de plastic pentru caiete, cu scopul de a îndepărta o pietricică dintr-un patrat marcat cu creta pe asfalt (nu aveam atâtea cărți și caiete câte coperți o puneam pe mama sa cumpere la începutul școlii 😅). Deși nu aveam bani, copil fiind, ce strângeam se ducea pe jucării în general: cele de la ouăle kinder, seturi cu pistoale, cătușe, mitraliere etc. figurine din plastic gen soldăței (cu toată dotarea de armată - jeepuri, arme, cazemate, garduri etc.) cowboy, indieni, animale de tot felul, omuleți Lego sau un fel de imitații de ActionMan (că ăla original era al dreaq de scump și măricel 😁), mașinuțele de metal gen matchbox erau la mare căutare (dacă aveau portbagaj, capotă sau uși care se deschideau era șmecherie), cele telecomandate (cu fir sau radio), cele gen transformers, apoi 'vedetele' din benzile desenate gen Batman, Superman, Țestoasele ninja etc. Uneori trebuia sa le ascund o perioadă sau sa le amestec cu alea mai vechi să nu vadă părinții pe ce 'prostii' dau eu bănuții primiți 😅
Eu sunt născut în 1991 și am prins guma turbo când eram destul de mic. La mine nu a fost nebunia așa mare, dar unul dintre verișorii mei născut în 1976 era mare fan. Pasionat de mașini (mai e și acum), a furat bani din casa părinților și a cumpărat câteva sute de gume (deodată) ca să-și completeze colecția. Eu nu am știu de fază la început, dar am aflat de ispravă după câțiva ani. Nu înțelegeam de ce tot timpul când mergeam în vizită, atât el cât și sora lui, mestecau frenetic gumă. Și nu îmi era clar de ce eram servit cu gumă fără ambalaj. Dar plăcerea pentru colecționat a avut la mine două etape: cornurile Chipicao/Pokemon și monedele vechi. Legat de colecția de abțibilduri Pokemon, în amintesc că era un fel de album unde trebuia să le lipești. Și era mare concurență cu toții copii de la bloc, care reușește primul să umple albumul. Pentru că niciunul nu reușeam, nu era nimeni “zeu”. Așa că unui vecin mai mare i-a venit ideea sa ne combinăm la albume și să facem din două, unul. Adică să iau eu din albumul meu tot ce-i lipsea lui și să completez la el. Înțelegerea era că ne lăudăm amândoi că noi am reușit primii. Baiu a fost că în album mai lipseau vreo trei abțibilduri, deci încă nu ne puteam lăuda. Doar că al meu vecin, văzându-se cu sacii în căruță mi-a dat cu jet și n-am mai fost prieten cu mine. Fiind mai mare, nu mă puteam lua la bătaie cu el, așa că am fost șmecher. Am speculat când mama mergea în vizită la mama lui și m-am autoinvitat. Mamele noastre erau bune prietene (mai sunt și azi), deci ne vizitam des și nimeni nu a bănuit nimic. Am avut grijă ca băiatul în cauză să nu fie acasă. Când am ajuns la ei acasă, m-am dus în “camera copiilor” să mă joc. Când m-am văzut singur, am luat albumul de unde știam că e ascuns și mi-am luat toate abțibildurile mele înapoi. Le-am îndesat pe toate în chiloți (că acolo nu mă căuta nimeni) și m-am dus afară la joacă (le-am zis mamelor că mă plictisesc singur). Nu am fost fraier să-l fur cu totul că mă putea acuza vecinul, dar așa, luând ce-i al meu înapoi, nici el nu putea spune părinților lui. Își lua și el cafteala pentru că m-a prostit inițial pe mine. Eu, prevăzător, i-am zis mamei toată povestea în caz că va veni mama lui la ușa să am acoperire. Ea m-a certat doar cu jumătate de gură. Am comis un furt, dar pe de cealaltă parte am luat ce-i al meu înapoi. Copilul n-a suflat o vorbă nimănui despre incident și conflictul s-a stins. După o vreme, am abandonat colecția. Niciun copil nu a reușit să o făcă pe toată și i-a trecut vremea. Plus că acele cornuri Pokemon erau și al naibii de scumpe. Preferam să mănânc înghețată de acei bani.
😂 era nebunie cu Pokémon. Eu am reușit să completez albumul. Cel mai mult a durat să fac rost de Mewtwo. L-am trimis prin poștă la nu știu ce adresă și puteai câștiga un gameboy Pokémon sau alte premii. Am rămas doar cu gândul la premiu și album, n-am primit nici măcar jucăria aia pe care ți-o trimiteau automat. Am avut 2 vecini care au câștigat gameboy-ul ăla roșu…
Pe langa Pokemon, aparuse si "Tamagogi"(nu mai stiu exact cum se scrie), acel mic device cu 3 butoane unde practic hraneai un animal virtual sa creasca mare 😂😂 era jale ne bateam pe ele "ca chiorii".
Am completat si eu albumul de unul singur. Mancam doua cornuri chipicao pe zi. Am primit rahatul ala de plastic in forma de gameboy care tragea o bila si am primit si 3 figurine cu pokemoni in care sa tragi cu bila. Te pregateste de dezamagirile din viata ... Cred ca o sa imi iau un gameboy numai de nostalgie.
Ave Voinice ! Uneori e bine sa fi nostalgic ,chiar ieri în parc ,undeva in Militari ,îi spun băiatului meu și încă vreo 5..7..8 copii să-i învăț să joace " Lapte Gros " evident că am fost luat cu țipete ,cu fugi mă de aici ,concluzia e că noua generație habar nu au sa se joace și tot odată nici colecția surprizelor de la guma de mestecat Turbo nu o vor înțelege. Frumoase vremuri!
Nostalgie! Am 41 de ani și îmi aduc aminte de trocurile cu abțibilde Turbo. Acum sincer n-aș da 5000 de lei pe niște bucățele de hârtie, dar fiecare cu damblaua lui. Eram atât de avizi în acei ani post revoluționari de orice obiect venit din vest, încât când vedeai la câte un coleg sau vecin de bloc cartonașele cu fotbaliști din Italia 90 sau Euro 1992 sau o mașinuță cu telecomandă, un artex sau ceva mai special deveneai foarte invidios. Dee, spre deosebire de azi, când 5 milioane de români au luat drumul vestului și îmi pot comanda de pe net orice de pe Pămăntul ăsta, atunci erau puțin cei care aveau rude plecate afară care le mai trimiteau ceva deosebit
Le-am ratacit pe ale mele prin 98 :( Acum cativa ani, mi-a scos un preten (la o imprimanta color mai deșteaptă), seria preferata de "suprize"... Le gasesti scanate pe net. ✌️
Masa de pin pong era langa locul de joaca si mai solida decat blocul. Pe un creion mecanic Rotring am dat colectia Turbo si tot asa am avut oaspeti seara
Done that, been there, dar nu pot să exprim în cuvinte cu stăteam ca prostul pe canapea cu lacrimi în ochi și fix cu zambetul tâmp nostalgic la vremurilea alea iar la câteva secunde începi încheierea fix cu descrierea acestor lucruri. A fost ca o lovitura de geniu! Mulțumesc…
Foarte plăcut video-ul pentru cei care au prins acei ani deosebiți de frumoși. Eu am avut noroc de fratele meu, cu 5 ani mai mare, care a început să strângă Turbo (121-190). Ulterior au început să îmi placă și mie și, după cum ziceai și tu, nu mă interesau gumele (nici nu reușeam să fac baloane, așa că "zburau" la gunoi) ci pozele superbe cu mașini. Guma Turbo a "renăscut" prin 2014 cu vreo 2-3 serii, dar cu poze de mașini noi (nu se compara cu cele vechi) și nu a durat prea mult să dispară din nou de pe piata. Daca dorești, te pot ajuta cu seria de surprize din 2014 (1-160) fara nici-un cost (am strâns multe surprize și am avut multe serii întregi). Și dacă vrei să vezi toată colecția de surprize Turbo vechi și nu numai, este un blog de al unui amic cu multe "comori" (chiar și seria 1-50). Nu știu dacă ai colecționat, dar sunt și colecțiile de abțibilduri de la Panini cu fotbaliști care au fost și încă sunt foarte apreciate de colecționari. La mai multe astfel de video-uri.
Dane, parca am avut copilarii la indigo! Am avut exact acelasi tip de "vizite la domiciiliu" in care parintii isi aduceau odrasla cu care facusem "biznis" perfect cinstit si care acum veneau sa isi recupereze marfa. Acelasi tip de discutii intre parinti si mai ales acelasi "sa vezi ce te sparg maine" de care spuneai si tu. Inclusiv ascunzatoarea era tot sub pat, la mica distanta de cea a lui frate-miu care isi punea acolo pocnitoarea cu injector de tractor total "ilegala" in ochii parintilor. Debutul in epopeea Turbo am avut-o in clasa a treia cand manat de obsesia surprizelor am subtilizat din banii "de casa" ai alor mei 100 de lei si i-am topit pe toti pe gume Turbo intr-o singura achizitie.. Nu am rumegat decat vreo 2 gume atunci, restul le-am pus teanc ascunse dupa un calorifer pana cand au fost scoase drept proba inciminatorie de catre mama. Ea in schimb m-a reglat cu o mama de bataie de ma ascultai cu ceasul. Tin minte si acum ca era o zi de sambata. Am avut intreaga seria a doua, am dat-o la un schimb si am regretat, acum inca mai am seria sau partea din ea care incepe de pe la 220 parca.
Mi-ai adus aminte de coletia mea turbo, am in jur de 800 de surprize, cateva serii intregi + dubluri pastrate de cand eram mic! Le am puse bine, le mai privesc o data la 1 sau 2 ani si imi aduc aminte de copilarie. Legat de ping pong am si acum paleta din copilarie adusa de tata din strainatate si este inca functionala, nu ceva de firma si foarte grea. Multumesc pentru amintire Zona! ❤
Superb! Multumim! Si ma bucur ca ai lasat mai usor "englezismele" de care ziceam mai demult ca sunt mult prea multe! Frumos! Continuati munca ca sunteti faini!
@DanCadar cele de pe ebay sunt acolo de cînd m-am eu apucat de recolectionat , cam din 2010 le are un bulgar , initial erau 14.000 usd . Stiind pretul am avut o singura data ocazia sa achizitionez o parte buna din seria 1 50 la 1000 euro dar acum am alte prioritati...colectii Militarie RSR , WW2 , insigne Ro, timbre Ro, carti postale , fotografii perioda regalista , pe lînga astea (făcînd un job din asta ) am strîns si citeva invelitori turbo, tipi tip , Donald, Spider man Wrigleys , Lolek si Bolek ...sunt multe. Dar tu ca băiat de profesori trebuia să ai toate jucariile si toate colectiile poibile din confiscari. Mie si multor prieteni si cole ne-au fost confiscate si nereînapoiate multe lucruri dragi de catre invatatori, profesori. un prieten dupa o asfel de traumă s-a dus in cancelarie si a cotrobăit dupa inestimabilele abtibilduri, cartonate cu fotbalistii români, dar nu le-a gasit si pierderea a fost totală.
Ce clip minunat! Colectia mea completa cu masini si fotbalistii de la World Cup 94 stau bine pastrate in huse de carioci (aveau dimensiunea perfecta pentru a le tine drepte). Mai era si portofelul facut dintr-o husa dinplastic de carte. Ce vremuri...
Super tari fazele astea ce le-am trait cu totii in copilarie. Nu mi-as fi imaginat vreodata ca o sa ajunga sa valoreze atat de mult seria 1-50. Incredibil ! M-am intristat dupa ce am sunat-o pe maicamea sa caute in sertarul unde stiam ca aveam colectiile de surprize (Turbo, Ulker si Cin Cin ) spunandu-mi apoi ca nu mai exista asa ceva prin sertarul ala :(((
Erau Dane și Tipi Tip, cu desene , cartoanele de la cutiile de chibrituri, Almanahurile cu Rahan …ce vremuri faine… 😢 Mulțumesc că mi-ai readus in memorie, farmecul acelor vremuri, vremuri in care interacțiunea umană era esențială pentru dezvoltarea noastră ca ființe sociale.
Dane, nu pot sa empatizez 100% cu tine ca sunt putin mai mic dar am prins o parte din aceste colectii. Cea mai mare pe care am prins-o fiind cea pentru cartonasele Regele Saman, de la Chipicao, dar si cartonasele/abtipildele cu fotbalisiti de champions league pe care inca ii mai vad pe elevii mei ca mai colectioneaza si astazi(cativa dintre ei, predau programare copiilor). Misto poveste nostalgica!
Oh! Amintiri din copilarie! Ce tare! Cred ca printr-o carte mai am o surpriza cu Bölöni. Am dat de ea acum cativa ani, dar am lasat-o in carte si nu mai stiu in care.
Anul trecut am gasit la un magazin rural gume Turbo, 1 leu bucata si am cumparat cateva, doar pentru nostalgia copilariei. Dar parca nu mai sunt cum erau in anii '90, gustul de piersica parca nu mai este asa intens, ori m-am obisnuit cu mult prea multe gusturi si senzatia nu mai este aceeasi ca in vremea copilariei! Oricum, etapa gumei Turbo a venit dupa colectionatul de timbre, erau plicurile alea cu timbre comercializate prin Posta Romana!
Ma duc acasa la mama si caut arhiva de Turbo. Revin! Sa iti dea Dumnezeu sanatate Dane, esti magic! Ultima amintire cu ele este ca am castigat la "vamita" vreo 20 - 30 si la final cu vreo 15 dintre ele am facut batalie ( adica le-am aruncat de pe casa scarii/gunoi ) sa le prinda nefericitii. Altfel mare batalie ce mi-as fi luat de la fratii ghinionistilor pierzatori :)
Cele de pe ebay sunt acolo de cînd m-am eu apucat de recolectionat , cam din 2010 le are un bulgar , initial erau 14.000 usd . Stiind pretul am avut o singura data ocazia sa achizitionez o parte buna din seria 1 50 la 1000 euro dar acum am alte prioritati...colectii Militarie RSR , WW2 , insigne Ro, timbre Ro, carti postale , fotografii perioda regalista , pe lînga astea (făcînd un job din asta ) am strîns si citeva invelitori turbo, tipi tip , Donald, Spider man Wrigleys , Lolek si Bolek ...sunt multe. Dar tu ca băiat de profesori trebuia să ai toate jucariile si toate colectiile poibile din confiscari. Mie si multor prieteni si cole ne-au fost confiscate si nereînapoiate multe lucruri dragi de catre invatatori, profesori. un prieten dupa o asfel de traumă s-a dus in cancelarie si a cotrobăit dupa inestimabilele abtibilduri, cartonate cu fotbalistii români dar nu le-a gasit si pierderea a fost totală.
Te urmăresc de mult timp, dar e prima dată când comentez. Mi-au dat lacrimile la acest video și îți mulțumesc ptr bucuria pe care ai adus-o copilului din mine. Respect maxim!
Minunate amintiri mi-ai adus in fata ochilor, desi nu am fost colectionar ca tine dincolo de asta momentele trade-urilor pentru mine au fost ceva unic, in care intr-adevar cred ca puteai experimenta mult mai mult decat ai invata intr-o scoala de business adevarata( evident parerea mea aici). Ca si tine eu nu mestecam gura , in unele cazuri am dat-o pentru imagini, desi era destul de greu sa o pastrezi mult timp ca sa nu se lipeasca de de toate. Multumesc inca o data si multa sanatate !
FELICITARI pentru colectie ! Atunci colectionam Cin Cin , Final .Acum alte colectii de materiale sportive , monede si altele . Hagi la Final 90 costa 10 lei . Cam 2 paini sau bani de pachet pe o zi la scoala . Lacatus 7 lei si Camataru 20 lei . Era mai rar .Cei mai cautati erau Romario nr 1 in Cin Cin si camerunezul Makanaky . Romanii Hagi , Lacatus , Camataru -pozele ajungeau mai rar in colectii ca erau vandute celor care l e lipeau in masini , autobuze .Mai am si acum cateva sute Turbo , Cin Cin, Final , dar depairate .
Am suferit o fractură la picior într-o ocazie, jucând fotbal în calitate de portar, doar pentru a contribui la obținerea a 30 de victorii consecutive. Ca portar, îmi asumam orice risc pentru a apăra poarta de mingile care se îndreptau cu viteză spre ea. Reflectând asupra acestui episod, îmi amintesc că aveam doar 7 ani și jucam împotriva unor adversari de 30-40 de ani, apărând poarta cu orice preț. Astfel, am reușit să fiu recunoscut ca unul dintre cei mai buni portari, fiind chiar comparat cu portarul echipei principale de fotbal. Într-o zi, în timp ce eram acasă și mâncam, am auzit un prieten strigându-mă de la poartă și spunându-mi că toți întreabă de mine și se întreabă de ce nu sunt pe terenul de fotbal. Ce vremuri...
Dane,să mă bata mama dacă nu ai descris exact copilăria mea din anii 80 și 90,și faza cu paleta de tenis,doar ca eu am dat 2 clasoare de timbre care nici nu mai vreau sa ma gândesc cât ar valora azi s-a lăsat cu amintiri și multe emoții.Multumesc pentru toate amintirile și emoțiile date.❤
Foarte misto video, mi-a adus aminte de copilaria mea , nascut in 76 deci am prins toata nebunia cu surprizele turbo ! Bravo Dane ! ( cand mai faci video despre moto?)
Imi aduc aminte prin ani 94-95, ca jucam Taca. Se confectiona un portofel din coperti de caiete, ne strangeam un grup de 3-6 persoane si jucam Taca pe surprize. Se puneau surprizele intr un patrat desenat cu creta pe asfalt, si care scotea surprizele din patrat era castigator. Mai era si colectia de surprize cu fotbalisti CinCin. Ce vremuri!
o excelenta incursiune in copilarie, pe langa surprizele Turbo, colectionam ambalaje de la guma de mestecat si de la ciocolata, pe langa colectia traditionala de timbre... Respect si bafta!
Mentalitatea de sacrificiu sau de faptul ca trebuie sa pierzi enorm de mult ca sa devii bun, vor disparea in curand... "Toti suntem egali", si "vai, nu jucam pe scor ca sa nu piarda nimeni...toti sunteti castigatori" le vor lua locul.
Daca imi aduc aminte bine, imediat dupa 1990, in primii ani se colectionau si capace de sticle de bere, sucuri, etc.,erau foarte colorate. Se indreptau folosind o piatra sau altceva si erau ca niste foi subtiri de tabla.
Chiar am vizionat acest clip cu ochii umezi, cu un zambet in coltul gurii si cu o amintire ce va muri doar odata cu mine. Si povestea mea e foarte asemanatoare cu a ta, doar ca mie imi lipseau vreo 4-5 surprize din colectia 51-120 (cred ca si 120-ul printre ele era lipsa) si am facut troc cu un vecin pe o minge de fotbal, artex cum ii ziceam, adusa din Germania, cu petice in forma de stea de culoare albastre si albe. Era o bijuterie pentru mine. Si la fel ca si tine, mi-am luat-o de la maica-mea cand a venit vecinul plans tot, batut de taica-sau ca daduse mingea. Maica-sa m-a acuzat ca i-am furat mingea, nicidecum ca facusem troc. Si mi-am luat-o... Dar nici eu nu m-am lasat mai prejos, cand ne jucam in curtea scolii i-am dat un sut spre strada unde circulau masini si a calcat-o un autobuz. Nu au mai venit, de aceasta data, parintii la usa alor mei, dar nici nu-l mai lasau pe vecin sa vina in curtea scolii sa jucam fotbal. Vremuri... Cat despre colectii am mai avut si colectia Lazar (sper ca asa se scrie) unde in loc de masini erau avioane, vapoare, si cam tot ce are motor cu combustie, dar nu e automobil. Bombibom am avut de asemnea si mai erau niste cartonase cu actori din filme gen Van Damme, Arnold din Commando, Chuck Norris samd. Apoi am avut colectia de postere Testoasele Ninja care erau preferatele mele. Si mai tarziu am inceput sa colectionez albume cu fotbalisti de la Cupa Mondiala si Euro. Si aici imi lipseau pozele cu arenele care erau cele mai greu de colectionat si cate un jucator, doi maxim in rest erau complete. Si mai tarziu am inceput sa colectionez surprizele din ouale Kinder care pe vremea aia erau mult mai frumoase fata de ce avem acum. Am avut colectiile intregi de strumfi si regele leu. Mai pot scrie inca pe atat cate colectii am inceput si nu am reusit sa le termin. Chiar mi-a facut o deosebita placere episodul acesta si-ti multumesc pentru asta, am facut pauza ca sa ma holbez la colectia prezentata de tine, doar ca sa imi reamintesc de acele vremuri. Multumesc.
Salut, eu in 1990 aveam 5 ani, dar tot am prins si colectionat surprizele de la gumele Turbo si imi amintesc cu nostalgie de trocul facut pentru a obtine modelele lipsa. La fel ca tine, jucam tenis de masa pe ce puteam si foloseam pe post de fileu cartile cu copetri groase. Inca mai am pe la parinti cartonasele auto de pe la pungile de pufuleti(sau chipsuri) daca imi amintesc corect.
Greu de vândut așa ceva, am și eu cam 1000 de surprize, Turbo (51 - până pe la peste 500) Final 86, Final 90, Lazer, Bombibom, CinCin. Nu le-aș vinde, dar schimb cu altele aș face 😁 "Tanda pe Manda" sau "Bara Bara" cum se zice
Ne-ai omorât cu povestea asta !! Toată copilăria noastră în 30 de minute , dar să nu uităm de gropiță și de portofele din husele de la caiete în care le țineam ! Bravo ești cel mai tare !!!
@@AliceUelSe mai colectionau Pifuri, Rahane,masini de fier...ce naiba mai era atunci...😂😂
Ce ar merge o gropița vreo cateva ore😂 cu ceva bere
Într-o zi duriginta clasei a confiscat câteva colecții turbo, de la mine și alți câțiva colegi după care le-a aruncat într-un canal! 😒 Am suferit tare după colectia mea și nu am uitat-o și nici iertat-o pe dna Găină de la școală nr. 7 din Alexandria 😡 Anyway... care a-ți jucat țurca, știi jocul ala cu bățul? 🤔🤣 Sweet memories! 🥰
inele facute din semnele de caiet de pe copertele de caiete
Chiar voiam sa scriu de gropiță si portofele cu surprize, jucam cu baietii de la bloc, câtă nostalgie băbăiatule! Eu am prins intre 1992 si 1996 febra cu surprizele, dar eram prea mic sa observ / memorez toate detaliile mentionate de ZonaIT cu numerele de colectie si surprizele rare. aveam cate 5 dubluri si le schimbam prin clasa. Problema mea cu gumele Turbo era ca eu mestecam si gumele si mi-au stricat dintii foarte repede. in fiecare zi imi luau ai mei cate o guma ca ma rugam de ei. dupa o vizita la stomatolog au zis ca nu-mi mai cumpara. A fost prima mea experienta cu renuntarea la un viciu. STIU SIGUR 100% însă că aveam acel ferrari Testarossa. colectia mea de vreo 30 de surprize le tineam in măsuța telefonului fix cu disc si, lafel ca cea cu bani vechi, o scoteam si o studiam meticulos saptamanal, in anii de gradinita-scoala primara. Le-am schimbat pe taote prin clasa pe altceva, nu mai stiu ce, n-am inteles valoarea lor si nici ideea de colectionar. Dar a fost frumos si nu regret anii aceia gri.
Dane, ne rupi la suflet cu episodul asta din primele minute!
M-a emotionat serios acest clip. Am identificat in pozele cu surprizele de la guma Turbo cateva poze cu motociclete Honda cu mult roșu.
Am constientizat mult mai tarziu ca in copilarie inscriptia Yamaha era pt mine sinonima cu definitia motocicletei.
Abia dupa varsta de 30 de ani cand mi-a atras atentia o poza cu o Yamaha R6, am inceput sa visez la materializarea visului de a avea si de a conduce o motocicleta ROSIE care musai trebyua sa fie Yamaha.
Acum la 44 de ani, imi amintesc cu nostalgie de copilaria in care admiram acele masini si motociclete de pe surprizele de la guma Turbo.
Am 4 ani de cand visul la care a contribuit si vederea acelor surprize cu poze cu motociclete s-a materializat.
Astazi ma bucur de motocicleta mea Yamaha R6 rosie, care seamana leit cu motocicletele din pozele de pe surpizele de la guma Turbo.
Multumesc pt aceasta portie de copilarie. 🙏🏻🙏🏻🙏🏻
S-o stapanesti sanatos si fara incidente! Si pe mine tot surprizele alea m-au facut motociclist si mi-au starnit pasiunea pt masini care ma macina si azi :)))
Mi-am retrăit copilăria omule . Cuvintele sunt prea sărace să poți să-ți scriu ce am simțit în timpul vizionării videoclipului ...... Te iubesc omule pt ceea ce ești . Continua tot așa .
Eu am 62 de ani... Capace de bere se colectionau cu mult inainte de 1990, pachete de tigari, cutii de chibrituri, cutii de bere sau bauturi racoritoare (tot felul de COLA)... Multumesc pentru aducerile aminte, tie Dane si celor care au facut comentarii...
Capace turteam mai spre 90. Si cautam km intregi pe langa sina de tren cutii de cola si parca o bere goldberg.
construiam roboti din pachete de tigari
Faceam roboti din pachete de tigari la greu 🙂
Este prima oara cand iti comentez... de la doua astfel de surprize (din seria a doua, un Mercedes si un BMW) primite cadou de la un var mai mare din capitala, am ramas cu pasiuni pe viata... si gusturi in materie blocate in timp... te inteleg perfect si m ai facut sa rememorez amintiri pe care nu stiam ca le mai am! Multumesc si keep going!
Foarte tare clipul!
Mi-ai readus în memorie, “deși lumea în care trăim nu mai dă 2 bani pe așa ceva”, o imagine perfectă a copilăriei noastre!
Respect, l-am savurat cu o lacrimă în colțul ochiului! ❤️❤️❤️
In fiecare colectie se gaseste o parte din sufletul si amintirile colectionarului!
Ah, ce amintiri! Guma Turbo era la mare preț și când eram eu prin generală (finalul anilor 90), alături de guma cu tatuaje, sucul la plic Tang, ouăle Kinder, mașinuțele alea mici din tablă care păreau scoase fix din abțibildurile Turbo, banii de ciocolată, gumele în formă de bile pe care le luai la un set lung de plastic, abțibildurile autocolante de pe la alte gume, pixurile care se ștergeau ca un creion sau alea cu pastă parfumată, adidașii cu led, riglele cu imagini 3d, jucăriile cu telecomandă sau mingile Arctic. Doamne, ce vremuri! Pentru noi, cei mici, anii 90 au fost raiul pe pământ: dulciuri din vest (pline de porcării chimice, dar who gives a flying f@ck?), blugi, adidași, filme la TV (acum îmi par execrabile, dar atunci pierdeam nopțile la ele), seriale ca Baywatch și, mai târziu, JAG - Justiție militară! Vremuri! Abia acum, ca adult, privind în urmă, realizez ce vremuri groaznice au fost alea pentrru adulți, cât de dur s-a putut trăi în acei ani, ce sărăcie teribilă a venit cu tranziția și cu ce preț aveam să plătim libertatea! Atunci era destul că aveam casete cu No Mercy, console pe TV (cine era fericit) la care jucam Mortal Kombat deși nu eram în stare să pronunțăm corect numele , blugi la discreție și alte minuni din astea la care în copilăria părinților noștri nici nu puteau visa. Vorba lui Creangă: ce ne păsa nouă de grijile vieții, dramele noastre erau să pierzi un episod din Sunset beach sau Baywatch sau, mai grav, să nu ai un televizor la care să le vezi - știu și acum cât am suferit când a cedat bătrânul Sirius 208 alb-negru de pe vremea comuniștilor și cu câtă invidie ascultam cum își povesteau colegii filmele și desnele animate, eram la finalul clasei a treia și aproape un an de zile nu am avut TV, și nu eram singura familie din sat care nu avea, dimpotrivă, iar în 1999, când deja trecusem într-a cincea, a vândut al bătrân 2 viței ca să luăm un Daewoo color cu 2 milioane și jumătate - pentru context, un vițel pe la țară se vinde azi cam cu 4 mii de lei. De la bucuria de a avea televizorul ăla și a vedea din nou filmele de la TVR (Cablu la țară în anii 2000? Ce e aia?) am devenit un cinefil pasionat, așa cum tu ai devenit pasionat de mașini de la guma Turbo. Apropo, Daewoo ăla a fost un fel de Bruce Willis - a funcționat fără reparații în casa mea timp de 21 de ani - take that, Samsung, Apple, LG & Co!
P.S. Prin 2017 am găsit o tentativă de gumă Turbo cu surprize - nici guma, nici abțibildurile nu aveau vreo treabă cu ce am avut noi în copilărie.
Știu că am cam divagat, dar astea sunt amintirile stârnite de video tău!
Pruetenul meu cel mai bun din copilărie prin sucrageria căruia eram aproape zilnic, avea un GoldStar. Pur și simplu a refuzat sa cedeze.
Manaie a avut un Mega Vision , luat din 1994. Tinut zilnic de dimineață până seara. A cedat într-un final, prin 2011...
Cunosc oameni care de curând au pe pus la gunoi un Daewoo care încă... funcționa.
14 ani am si am urmarit acest clip
cu mare interes si atentie, ca si
restul de altfel.
Foarte interesantă mica poveste cu
nostalgie pt. cei nascuti in ani 90'.
Astept cu nerabdare urmatoarea
mica poveste că sigur o vizionez.
Ca idee, pe la varsta de sapte ani
(2007) colectionam si eu
astfel de poze cu masini de la
gumele *Turbo,* erau ieftine
(cam 50bani) si imi era usor sa
fac rost de masini noi, stiu ca
stransesem cam *50-60* de astfel
de poze.
Continuam sa colectionez daca
eram un mare fan al masinilor, dar
nu.
Nici nu stiu ce s-a intamplat cu
acea colectie, s-a "evaporat".
In vara lui '92, cand aveam 6 ani si eram cu mama si bunicii in trenul spre mare, ii spusesem unei pasagere din compartimentul in care ne aflam ca mi-as vinde toata familia (mai putin pe bunica) pentru a-mi cumpara gume Turbo.
Multumesc pentru acest video care m-a plimbat cu bucurie pe drumurile copilariei. Numai de bine!
Doamne ce vremuri, putea sa fie si de 5 ore acest clip ca tot il urmaream pana la ultima secunda, parca mi am trait din nou copilaria.
Chiar ,prea scurt 🥲❤!
Eu fac parte din Gen Z, si am ochii umezi si un zambet in coltul gurii, pentru ca nu conteaza ce varsta ai, ce hobby uri sau placeri, e intotdeauna frumos sa te uiti la un adult care isi bucura copilul interior. Bafta la colectionat.
Salutare !
Începând cu Nr 121 am toată colecția Turbo, câteva sute de surprize. Cred că pe undeva pe la 550 se termină
Din păcate am avut și seria de la 51 (Ferrari Testarossa) până la 120, dar cred (că nu îmi mai aduc aminte) că am pierdut-o la portofele sau lanțuri.
Era un joc, în care participanții puneau surprizele într-un pătrat desenat pe asfalt și deasupra o piatră că să nu le zboare vântu, și trebuia din câteva aruncări cu portofelul sau lanțul să scoți, sau să împingi surprizele afară din pătratul desenat, și în felul acesta deveneau ale tate. Doar cele pe care le scoteai tu din pătrat, dacă mai rămâneau surprize în pătrat, era rândul adversarului, și dacă scotea el surprizele rămase din pătrat erau ale lui.
Sau am dat seria Turbo de la 51 la 120 la schimb pe te miri ce !
Am încercat să refac seria de la 51 la 120, dar nu am mai avut sufiene surprize și timp, cred că am jumătate din ea ! :(
În cazul meu tenisul de masă se juca la scara blocului. Înainte de intrarea în bloc era un fel de "podium" cu un singur loc, și pe care locatarul, că să ajungă în scara blocului trebuia să pășească pe acel "bloc de beton" în mijlocul căruia se află un grătar, acest bloc era ridicat la aproximativ un metru. Locatarul trebuia să urce sau să coboare 3 trepte .
Off ce vremuri !
Tristă și nedreaptă povestea schimbului paletei de ping-pong pe ÎNTREAGA SERIE 51 - 120. Sunt alături de tine. A fost inuman !!! :)
Nu am prins seria Turbo la la 1 la 50.
PS: Am ajuns la finalul videoclipului.
Pentru mine, generația cheii de gât, videoclipul a fost sublim, " o atingere de înger" mi-am adus aminte de copilăria pe care am avut-o.
Lacrima nu s-a format până la capăt, dar zâmbetu' nostalgic din colțul gurii a apărut exact când ai făcut referire la el. Ciudată coincidență.
În opinia mea este cel mai bun videoclip pe care l-am vizionat pe Z@na IT.
(Am modificat comentariul de cel puțin patru ori pe măsură ce urmăream acest videoclip )
Superb, superb, superb !
Jos pălăria !!!
Erată: De la 121 la 330 surprizele sunt consecutive.
Mult succes în continuare !
Care venea cu lanțul, avea mari probleme cu noi! 😂😂😂😂😂
@@Casamix568 Alegerea era liber consimțită. Ori jucau toți participanții cu lanț de bicicletă ( doar de bicicletă, exclus bicicletă cu motor sau motocicletă ) ori jucau toți participanții cu portofel din copertă de caiet
La noi in cartier se juca "țaca" doar cu portofel.. aveam portofel din 3 sau 4 coperti de carte transparente, intarit cu cartoane patrate de la nu mai stiu ce joc gen puzzle. daca jucam la scoala in pauze, surprizele se puneau pe o placa de gresie (aia era patratul), daca jucam in aer liber se facea un cerc cu creta pe asfalt... amintiri frumoase... :)
Noi foloseam poza superioară de la cutiile de chibrituri și o placă de marmură, de la blocurile în construcție, în loc de lanț. Un fel de currling pe asfalt. Cu lanțul puteai ușor să iei potul de la prima aruncare...
Si noi jucam carti pe bani, pardon pe surprize ;)) cineva era "casa" facea gramezi de carti la cate persoane erau si fiecare paria o surpriza sau mai multe pe o gramada la alegere, cine avea cartea mai mare castiga sau nu vs "casa"
Ce bine intră un video ca acesta printre toate cele despre tehnologie
Mulțumim pentru impartasirea amintirilor 🙏🏻
Da-o dracu de tehnologie si IT! Videourile astea au viata si trairi in ele. Sunt pur si simplu,epice!
Nu stiu daca exista un youtuber sa imi dea un vibe mai bun:)) omul e nascut sa povesteasca
Ai vorbit despre o istorie frumoasa! Cu o copilarie adevarata! Asta a contat cel mai mult!
Ochii umezi bine de tot! Ne-ai răscolit în suflet amintiti di copilărie, țin minte că de multe ori, ne având bani de gumă, mergeam în explorarea cartierului și de multe ori găseam "acțibilde" pe margine drumului mototolite sau prăfuite, dar tot ne bucuram de ele ca și cum am fi găsit bani pe jos...
Respect!
Amintiri din copilărie cu Dan Cadar
Povestea ta este unica prin moment, actorii participanti, sentimentele traite etc. Dar repetata in mii sau zeci de mii de cazuri si situatii similare. Si nici macar nu este un oximoron asa cum pare.
Multumesc pentru deschiderea acestei porti catre trecut!
Vlogul ăsta este pentru cei mai bătrâni și amintiri frumoase, cei tineri să meargă în "ZONĂ Pc" sigur, acolo este loc lor , sau trezit multe aminti frumoase, îmi amintesc că un vecin mia spus," nu te mai juca cu cornete, du-te la fete" nu peste mult timp, o fată ma luat de mână, să mă ducă la cabinetul medical, Matache generală 1, București, l-am văzut pe vecin, și am înțeles ce-a vrut să spună, ma provocat senzația aia la atingere.
Succes în continuare cu vlogurile !!!
Eu n-am prins această colecție dar am prins altele, cele specifice începutului anilor 2000. Cărțile Duel Masters au fost miezul pentru mine, și îmi aduc aminte și eu cum am dat întreaga colecție pe o carcasă plină cu DVD-uri cu jocuri piratate, pe care eu n-aveam de unde le procura fiindcă nu era internet. Cine îl avea pe Exodia era mereu cel mai șmecher, dar oricum doar asta era important, pentru că eram prea proști să și știm să jucăm. Au urmat apoi cărțile Yu-Gi-Oh, discurile din metal de la cornurile Chipicao și apoi cele cu margine de cauciuc care erau săltărețe și jucăriile bakugan. Chiar aveam un prieten care avea arenă și ne jucam împreună.
Acum colecționez figurine Funko Pop și machete la scară 1:87 (mașinile din perioada gumelor turbo sunt cele care-mi plac cel mai mult).
Am ras cu pofta! :) M-am regasit in multe momente povestite de tine. Bravo, Dan! :)
Super tare acest episod - profund si de suflet pentru cei care inteleg
Senzațional clip, am retrăit o parte din copilărie. Mulțumesc!
Zambet ca zambet. Da sa ma vezi la 1 noaptea cum m-am apucat sa caut surprizele prin casa :))))
Mingiile sparte de ping pong le inveleam in staniol si le faceam fumigene, le aruncam in lift cand intra cineva strain. Colectiile de surprize le completam jucand portofele sau liniuta, mai jucam si pe cartoanele de la cutiile de chibrituri......Multe amintiri.E clar nici dn Dan nu a avut jucarii asa ca isi petrecea timpul pe afara...Tot in aceiasi perioada imi aduc aminte ca am reusit sa gasim int-un cos de gunoi de pe DN1 3 reviste XXX, au fost studiate si rastudiate cu interes de toata gasca de baieti ....erau aur curat in vremurile lu raposatu.
Vignete se numeau fetele de la cutia de chibrit...Jucam șaiba pe ele..Trebuia sa arunci saiba si sa lovesti saiba adversarului si drept castig primeai vignetele...
Nu uita de cartile de joc XXX :)))
@@valentinhaita7184 Fetele de cutie de chibrituri știu ca le ziceam ,,finanțe,,
😂😂😂😂
Dane, mulțumesc! Ce nostalgii m-au lovit! Cu toate ca nu imi permiteam nici macar sa-mi iau guma, baleam la acele mașini
Îmi amintesc cu plăcere acele vremuri (anii '90) când eram copii și jocul sub orice formă era scopul nostru. Nu eram colecționar dar am avut 'surprize' și 'abțibilduri' căci așa le numeam, de toate felurile: cu mașini de la gumele Turbo, cu fotbaliști si echipe - world cup de la Ulker parcă, tancuri, avioane etc. gume Lazar, actori străini din filme la gumele Minti etc.
Toate le puteai câștiga sau pierde la jocurile de îndemânare și noroc gen 'tzaca' - cel în care aruncai cu portofele făcute din coperțile de plastic pentru caiete, cu scopul de a îndepărta o pietricică dintr-un patrat marcat cu creta pe asfalt (nu aveam atâtea cărți și caiete câte coperți o puneam pe mama sa cumpere la începutul școlii 😅). Deși nu aveam bani, copil fiind, ce strângeam se ducea pe jucării în general: cele de la ouăle kinder, seturi cu pistoale, cătușe, mitraliere etc. figurine din plastic gen soldăței (cu toată dotarea de armată - jeepuri, arme, cazemate, garduri etc.) cowboy, indieni, animale de tot felul, omuleți Lego sau un fel de imitații de ActionMan (că ăla original era al dreaq de scump și măricel 😁), mașinuțele de metal gen matchbox erau la mare căutare (dacă aveau portbagaj, capotă sau uși care se deschideau era șmecherie), cele telecomandate (cu fir sau radio), cele gen transformers, apoi 'vedetele' din benzile desenate gen Batman, Superman, Țestoasele ninja etc.
Uneori trebuia sa le ascund o perioadă sau sa le amestec cu alea mai vechi să nu vadă părinții pe ce 'prostii' dau eu bănuții primiți 😅
Eu sunt născut în 1991 și am prins guma turbo când eram destul de mic. La mine nu a fost nebunia așa mare, dar unul dintre verișorii mei născut în 1976 era mare fan. Pasionat de mașini (mai e și acum), a furat bani din casa părinților și a cumpărat câteva sute de gume (deodată) ca să-și completeze colecția. Eu nu am știu de fază la început, dar am aflat de ispravă după câțiva ani. Nu înțelegeam de ce tot timpul când mergeam în vizită, atât el cât și sora lui, mestecau frenetic gumă. Și nu îmi era clar de ce eram servit cu gumă fără ambalaj.
Dar plăcerea pentru colecționat a avut la mine două etape: cornurile Chipicao/Pokemon și monedele vechi.
Legat de colecția de abțibilduri Pokemon, în amintesc că era un fel de album unde trebuia să le lipești. Și era mare concurență cu toții copii de la bloc, care reușește primul să umple albumul.
Pentru că niciunul nu reușeam, nu era nimeni “zeu”. Așa că unui vecin mai mare i-a venit ideea sa ne combinăm la albume și să facem din două, unul. Adică să iau eu din albumul meu tot ce-i lipsea lui și să completez la el. Înțelegerea era că ne lăudăm amândoi că noi am reușit primii.
Baiu a fost că în album mai lipseau vreo trei abțibilduri, deci încă nu ne puteam lăuda. Doar că al meu vecin, văzându-se cu sacii în căruță mi-a dat cu jet și n-am mai fost prieten cu mine.
Fiind mai mare, nu mă puteam lua la bătaie cu el, așa că am fost șmecher.
Am speculat când mama mergea în vizită la mama lui și m-am autoinvitat. Mamele noastre erau bune prietene (mai sunt și azi), deci ne vizitam des și nimeni nu a bănuit nimic. Am avut grijă ca băiatul în cauză să nu fie acasă.
Când am ajuns la ei acasă, m-am dus în “camera copiilor” să mă joc. Când m-am văzut singur, am luat albumul de unde știam că e ascuns și mi-am luat toate abțibildurile mele înapoi. Le-am îndesat pe toate în chiloți (că acolo nu mă căuta nimeni) și m-am dus afară la joacă (le-am zis mamelor că mă plictisesc singur).
Nu am fost fraier să-l fur cu totul că mă putea acuza vecinul, dar așa, luând ce-i al meu înapoi, nici el nu putea spune părinților lui. Își lua și el cafteala pentru că m-a prostit inițial pe mine.
Eu, prevăzător, i-am zis mamei toată povestea în caz că va veni mama lui la ușa să am acoperire. Ea m-a certat doar cu jumătate de gură. Am comis un furt, dar pe de cealaltă parte am luat ce-i al meu înapoi. Copilul n-a suflat o vorbă nimănui despre incident și conflictul s-a stins.
După o vreme, am abandonat colecția. Niciun copil nu a reușit să o făcă pe toată și i-a trecut vremea. Plus că acele cornuri Pokemon erau și al naibii de scumpe. Preferam să mănânc înghețată de acei bani.
😂 era nebunie cu Pokémon.
Eu am reușit să completez albumul.
Cel mai mult a durat să fac rost de Mewtwo.
L-am trimis prin poștă la nu știu ce adresă și puteai câștiga un gameboy Pokémon sau alte premii.
Am rămas doar cu gândul la premiu și album, n-am primit nici măcar jucăria aia pe care ți-o trimiteau automat.
Am avut 2 vecini care au câștigat gameboy-ul ăla roșu…
Eu am reusit sa il completez l am trimis si am primit un Ash figurina 😂
Pe langa Pokemon, aparuse si "Tamagogi"(nu mai stiu exact cum se scrie), acel mic device cu 3 butoane unde practic hraneai un animal virtual sa creasca mare 😂😂 era jale ne bateam pe ele "ca chiorii".
Am completat si eu albumul de unul singur. Mancam doua cornuri chipicao pe zi. Am primit rahatul ala de plastic in forma de gameboy care tragea o bila si am primit si 3 figurine cu pokemoni in care sa tragi cu bila. Te pregateste de dezamagirile din viata ... Cred ca o sa imi iau un gameboy numai de nostalgie.
Gen zish aici (nascut in '98), m-ai ajutat si pe mine sa 'traiesc' acele vremuri...nostalgie pe steroizi, felicitari!
Ave Voinice ! Uneori e bine sa fi nostalgic ,chiar ieri în parc ,undeva in Militari ,îi spun băiatului meu și încă vreo 5..7..8 copii să-i învăț să joace " Lapte Gros " evident că am fost luat cu țipete ,cu fugi mă de aici ,concluzia e că noua generație habar nu au sa se joace și tot odată nici colecția surprizelor de la guma de mestecat Turbo nu o vor înțelege. Frumoase vremuri!
Nostalgie! Am 41 de ani și îmi aduc aminte de trocurile cu abțibilde Turbo. Acum sincer n-aș da 5000 de lei pe niște bucățele de hârtie, dar fiecare cu damblaua lui. Eram atât de avizi în acei ani post revoluționari de orice obiect venit din vest, încât când vedeai la câte un coleg sau vecin de bloc cartonașele cu fotbaliști din Italia 90 sau Euro 1992 sau o mașinuță cu telecomandă, un artex sau ceva mai special deveneai foarte invidios. Dee, spre deosebire de azi, când 5 milioane de români au luat drumul vestului și îmi pot comanda de pe net orice de pe Pămăntul ăsta, atunci erau puțin cei care aveau rude plecate afară care le mai trimiteau ceva deosebit
Le-am ratacit pe ale mele prin 98 :(
Acum cativa ani, mi-a scos un preten (la o imprimanta color mai deșteaptă), seria preferata de "suprize"...
Le gasesti scanate pe net.
✌️
Masa de pin pong era langa locul de joaca si mai solida decat blocul. Pe un creion mecanic Rotring am dat colectia Turbo si tot asa am avut oaspeti seara
Done that, been there, dar nu pot să exprim în cuvinte cu stăteam ca prostul pe canapea cu lacrimi în ochi și fix cu zambetul tâmp nostalgic la vremurilea alea iar la câteva secunde începi încheierea fix cu descrierea acestor lucruri. A fost ca o lovitura de geniu! Mulțumesc…
Foarte plăcut video-ul pentru cei care au prins acei ani deosebiți de frumoși. Eu am avut noroc de fratele meu, cu 5 ani mai mare, care a început să strângă Turbo (121-190). Ulterior au început să îmi placă și mie și, după cum ziceai și tu, nu mă interesau gumele (nici nu reușeam să fac baloane, așa că "zburau" la gunoi) ci pozele superbe cu mașini.
Guma Turbo a "renăscut" prin 2014 cu vreo 2-3 serii, dar cu poze de mașini noi (nu se compara cu cele vechi) și nu a durat prea mult să dispară din nou de pe piata.
Daca dorești, te pot ajuta cu seria de surprize din 2014 (1-160) fara nici-un cost (am strâns multe surprize și am avut multe serii întregi).
Și dacă vrei să vezi toată colecția de surprize Turbo vechi și nu numai, este un blog de al unui amic cu multe "comori" (chiar și seria 1-50).
Nu știu dacă ai colecționat, dar sunt și colecțiile de abțibilduri de la Panini cu fotbaliști care au fost și încă sunt foarte apreciate de colecționari.
La mai multe astfel de video-uri.
Dane, parca am avut copilarii la indigo! Am avut exact acelasi tip de "vizite la domiciiliu" in care parintii isi aduceau odrasla cu care facusem "biznis" perfect cinstit si care acum veneau sa isi recupereze marfa. Acelasi tip de discutii intre parinti si mai ales acelasi "sa vezi ce te sparg maine" de care spuneai si tu. Inclusiv ascunzatoarea era tot sub pat, la mica distanta de cea a lui frate-miu care isi punea acolo pocnitoarea cu injector de tractor total "ilegala" in ochii parintilor.
Debutul in epopeea Turbo am avut-o in clasa a treia cand manat de obsesia surprizelor am subtilizat din banii "de casa" ai alor mei 100 de lei si i-am topit pe toti pe gume Turbo intr-o singura achizitie.. Nu am rumegat decat vreo 2 gume atunci, restul le-am pus teanc ascunse dupa un calorifer pana cand au fost scoase drept proba inciminatorie de catre mama. Ea in schimb m-a reglat cu o mama de bataie de ma ascultai cu ceasul. Tin minte si acum ca era o zi de sambata. Am avut intreaga seria a doua, am dat-o la un schimb si am regretat, acum inca mai am seria sau partea din ea care incepe de pe la 220 parca.
Genial episod Dane bravo pt tot ce faci, esti cel mai bun!
Mi-ai 'provocat' o nostalgie superba. Multumesc mult! 😉
FELICITĂRI!! Umor de calitate, ca de obicei.
Văi ce amintiri ai trezit cu clipul asta!!!! Ce vremuri!!! Sper din tot sufletul sa le recuperezi pe toate.🤗🤗🤗🤗
Mi-ai adus aminte de coletia mea turbo, am in jur de 800 de surprize, cateva serii intregi + dubluri pastrate de cand eram mic! Le am puse bine, le mai privesc o data la 1 sau 2 ani si imi aduc aminte de copilarie. Legat de ping pong am si acum paleta din copilarie adusa de tata din strainatate si este inca functionala, nu ceva de firma si foarte grea. Multumesc pentru amintire Zona! ❤
Dane, clipul asta e chintesenta vremurilor copilăriei. Te salut și mulțumesc.
Vremuri de mult apuse, foarte inspirata prezentare, felicitari!
Număr personal fabulos! Mulțumesc frumos!
Superb! Multumim! Si ma bucur ca ai lasat mai usor "englezismele" de care ziceam mai demult ca sunt mult prea multe! Frumos! Continuati munca ca sunteti faini!
Dane pot sa-ti trimit 108 si 120.Nu te costa nimic.
Multumesc mult! Scrie-mi pe mail! Insist sa ti le platesc!
Daneee, am vreo 30 de bucati. Colectia anilor 80 dar sunt si mai mari de 120. Am urcat in pod, secunda doi. Le a pus fiul meu bine. Iti trimit poze?
@DanCadar cele de pe ebay sunt acolo de cînd m-am eu apucat de recolectionat , cam din 2010 le are un bulgar , initial erau 14.000 usd . Stiind pretul am avut o singura data ocazia sa achizitionez o parte buna din seria 1 50 la 1000 euro dar acum am alte prioritati...colectii Militarie RSR , WW2 , insigne Ro, timbre Ro, carti postale , fotografii perioda regalista , pe lînga astea (făcînd un job din asta ) am strîns si citeva invelitori turbo, tipi tip , Donald, Spider man Wrigleys , Lolek si Bolek ...sunt multe. Dar tu ca băiat de profesori trebuia să ai toate jucariile si toate colectiile poibile din confiscari. Mie si multor prieteni si cole ne-au fost confiscate si nereînapoiate multe lucruri dragi de catre invatatori, profesori. un prieten dupa o asfel de traumă s-a dus in cancelarie si a cotrobăit dupa inestimabilele abtibilduri, cartonate cu fotbalistii români, dar nu le-a gasit si pierderea a fost totală.
Doamne...genial video-ul! Dane, iti multumesc din suflet! Mi-ai luminat saptamana....mai ales ca azi e luni!
Superb! Mai vrem povești din copilărie!!!!
Ce clip minunat! Colectia mea completa cu masini si fotbalistii de la World Cup 94 stau bine pastrate in huse de carioci (aveau dimensiunea perfecta pentru a le tine drepte). Mai era si portofelul facut dintr-o husa dinplastic de carte. Ce vremuri...
Foarte faină povestea!!!
extraordinară întoarcere în timp, îți mulțumesc frumos!
Super tari fazele astea ce le-am trait cu totii in copilarie. Nu mi-as fi imaginat vreodata ca o sa ajunga sa valoreze atat de mult seria 1-50. Incredibil ! M-am intristat dupa ce am sunat-o pe maicamea sa caute in sertarul unde stiam ca aveam colectiile de surprize (Turbo, Ulker si Cin Cin ) spunandu-mi apoi ca nu mai exista asa ceva prin sertarul ala :(((
Esti genial, pentru cateva minute am retrait vremurile respective.
Bravooooo!
Absolut superb!
Ce amintiri frumoase!
Frumos content, imi aduc aminte de ele cu placere, vremuri mai simple dar mai profunde ca cele de acum pentru cei care in vremea aceia erau copii.
Foarte frumoasa poveste îmi plac foarte mult poveștile din viața ta mias dori sa fie mai dese acestea videoclipuri
ai dreptate cu ochii umezi ..multumesc de video
Erau Dane și Tipi Tip, cu desene , cartoanele de la cutiile de chibrituri, Almanahurile cu Rahan …ce vremuri faine… 😢 Mulțumesc că mi-ai readus in memorie, farmecul acelor vremuri, vremuri in care interacțiunea umană era esențială pentru dezvoltarea noastră ca ființe sociale.
Dane, nu pot sa empatizez 100% cu tine ca sunt putin mai mic dar am prins o parte din aceste colectii. Cea mai mare pe care am prins-o fiind cea pentru cartonasele Regele Saman, de la Chipicao, dar si cartonasele/abtipildele cu fotbalisiti de champions league pe care inca ii mai vad pe elevii mei ca mai colectioneaza si astazi(cativa dintre ei, predau programare copiilor). Misto poveste nostalgica!
Oh! Amintiri din copilarie! Ce tare! Cred ca printr-o carte mai am o surpriza cu Bölöni. Am dat de ea acum cativa ani, dar am lasat-o in carte si nu mai stiu in care.
Anul trecut am gasit la un magazin rural gume Turbo, 1 leu bucata si am cumparat cateva, doar pentru nostalgia copilariei. Dar parca nu mai sunt cum erau in anii '90, gustul de piersica parca nu mai este asa intens, ori m-am obisnuit cu mult prea multe gusturi si senzatia nu mai este aceeasi ca in vremea copilariei! Oricum, etapa gumei Turbo a venit dupa colectionatul de timbre, erau plicurile alea cu timbre comercializate prin Posta Romana!
Nu mai este produsa de aceeasi companie, deci nu mai are nicio legatura cu guma Turbo de atunci.
Ma duc acasa la mama si caut arhiva de Turbo. Revin! Sa iti dea Dumnezeu sanatate Dane, esti magic! Ultima amintire cu ele este ca am castigat la "vamita" vreo 20 - 30 si la final cu vreo 15 dintre ele am facut batalie ( adica le-am aruncat de pe casa scarii/gunoi ) sa le prinda nefericitii. Altfel mare batalie ce mi-as fi luat de la fratii ghinionistilor pierzatori :)
la noi se spunea la gramada. ne bateam pe ele cînd aia mai mari, dupa ce cîstigau bine ne aruncau cîteva firimituri
Cele de pe ebay sunt acolo de cînd m-am eu apucat de recolectionat , cam din 2010 le are un bulgar , initial erau 14.000 usd . Stiind pretul am avut o singura data ocazia sa achizitionez o parte buna din seria 1 50 la 1000 euro dar acum am alte prioritati...colectii Militarie RSR , WW2 , insigne Ro, timbre Ro, carti postale , fotografii perioda regalista , pe lînga astea (făcînd un job din asta ) am strîns si citeva invelitori turbo, tipi tip , Donald, Spider man Wrigleys , Lolek si Bolek ...sunt multe. Dar tu ca băiat de profesori trebuia să ai toate jucariile si toate colectiile poibile din confiscari. Mie si multor prieteni si cole ne-au fost confiscate si nereînapoiate multe lucruri dragi de catre invatatori, profesori. un prieten dupa o asfel de traumă s-a dus in cancelarie si a cotrobăit dupa inestimabilele abtibilduri, cartonate cu fotbalistii români dar nu le-a gasit si pierderea a fost totală.
Nota 10 pentru poveste! Esti fenomenal! M-ai trecut printr-o mie de stari in 29 de minute. :)
Pasiune , despre asta ai vorbit ❤
Minunate amintiri ❤. Si eu inca mai am toata colectis 51-120, plus numarul 50 pe care am dat atunci o caseta audio 😊
Te urmăresc de mult timp, dar e prima dată când comentez. Mi-au dat lacrimile la acest video și îți mulțumesc ptr bucuria pe care ai adus-o copilului din mine. Respect maxim!
Super! Vreau un episod despre jocurile copilăriei: portofelul, drumuletzul, gropitza ( astea se jucau cu surprize ca si currrency ) , frunza etc.
Minunate amintiri mi-ai adus in fata ochilor, desi nu am fost colectionar ca tine dincolo de asta momentele trade-urilor pentru mine au fost ceva unic, in care intr-adevar cred ca puteai experimenta mult mai mult decat ai invata intr-o scoala de business adevarata( evident parerea mea aici).
Ca si tine eu nu mestecam gura , in unele cazuri am dat-o pentru imagini, desi era destul de greu sa o pastrezi mult timp ca sa nu se lipeasca de de toate.
Multumesc inca o data si multa sanatate !
FELICITARI pentru colectie ! Atunci colectionam Cin Cin , Final .Acum alte colectii de materiale sportive , monede si altele . Hagi la Final 90 costa 10 lei . Cam 2 paini sau bani de pachet pe o zi la scoala . Lacatus 7 lei si Camataru 20 lei . Era mai rar .Cei mai cautati erau Romario nr 1 in Cin Cin si camerunezul Makanaky . Romanii Hagi , Lacatus , Camataru -pozele ajungeau mai rar in colectii ca erau vandute celor care l e lipeau in masini , autobuze .Mai am si acum cateva sute Turbo , Cin Cin, Final , dar depairate .
Mi-au dat lacrimile 😅 ❤❤!
Frumos video
Dan Cadar nu uita de timbre sau gasoare cu plante si flori, si acolo se facea mega colectie.
Clasoare
Doamne ce vremuri frumoase și un video la fel de frumos ❤👏👏👏🙏!
Am suferit o fractură la picior într-o ocazie, jucând fotbal în calitate de portar, doar pentru a contribui la obținerea a 30 de victorii consecutive. Ca portar, îmi asumam orice risc pentru a apăra poarta de mingile care se îndreptau cu viteză spre ea. Reflectând asupra acestui episod, îmi amintesc că aveam doar 7 ani și jucam împotriva unor adversari de 30-40 de ani, apărând poarta cu orice preț. Astfel, am reușit să fiu recunoscut ca unul dintre cei mai buni portari, fiind chiar comparat cu portarul echipei principale de fotbal. Într-o zi, în timp ce eram acasă și mâncam, am auzit un prieten strigându-mă de la poartă și spunându-mi că toți întreabă de mine și se întreabă de ce nu sunt pe terenul de fotbal. Ce vremuri...
Am și uitat de surprizele cu fotbalișți 😂. Super tare!
Dane,să mă bata mama dacă nu ai descris exact copilăria mea din anii 80 și 90,și faza cu paleta de tenis,doar ca eu am dat 2 clasoare de timbre care nici nu mai vreau sa ma gândesc cât ar valora azi s-a lăsat cu amintiri și multe emoții.Multumesc pentru toate amintirile și emoțiile date.❤
Foarte misto video, mi-a adus aminte de copilaria mea , nascut in 76 deci am prins toata nebunia cu surprizele turbo ! Bravo Dane ! ( cand mai faci video despre moto?)
Daneee ai utat de guma LAZER cea armament (tancuri avioane elicoptere etc)
Da ,
Zambet laaarg pe toata fata, la final ❤ caut Toyota si nu i nevoie de niciun ban, daca o gasesc e a ta - pt toate videourile 💪🏻🔥💪🏻
Te rog sa mai faci astfel de clipuri ❤
Neaparat vreau un video despre colectia ta de Casete/Cd-uri/Vinyl-uri !!!!❤
Imi aduc aminte prin ani 94-95, ca jucam Taca. Se confectiona un portofel din coperti de caiete, ne strangeam un grup de 3-6 persoane si jucam Taca pe surprize. Se puneau surprizele intr un patrat desenat cu creta pe asfalt, si care scotea surprizele din patrat era castigator. Mai era si colectia de surprize cu fotbalisti CinCin. Ce vremuri!
Ehee 👍...tzaca era o metoda de a face rost de surprize (sau a le pierde 😅)
Foarte amuzantă povestea... mai vrem 😀
o excelenta incursiune in copilarie, pe langa surprizele Turbo, colectionam ambalaje de la guma de mestecat si de la ciocolata, pe langa colectia traditionala de timbre... Respect si bafta!
Minunat video! A fost o bucurie să aud poveștile tale din copilărie și să îmi amintesc de Turbo. Mai fă, te rog, numai bine!
Întotdeauna o plăcere să urmăresc videoclipurile tale 😊😊😊
Mentalitatea de sacrificiu sau de faptul ca trebuie sa pierzi enorm de mult ca sa devii bun, vor disparea in curand...
"Toti suntem egali", si "vai, nu jucam pe scor ca sa nu piarda nimeni...toti sunteti castigatori" le vor lua locul.
Daca imi aduc aminte bine, imediat dupa 1990, in primii ani se colectionau si capace de sticle de bere, sucuri, etc.,erau foarte colorate. Se indreptau folosind o piatra sau altceva si erau ca niste foi subtiri de tabla.
Senzație acest video! Ma pui sa mi caut si eu micile comori!
Plus alte serii de timbre ❤
Chiar am vizionat acest clip cu ochii umezi, cu un zambet in coltul gurii si cu o amintire ce va muri doar odata cu mine. Si povestea mea e foarte asemanatoare cu a ta, doar ca mie imi lipseau vreo 4-5 surprize din colectia 51-120 (cred ca si 120-ul printre ele era lipsa) si am facut troc cu un vecin pe o minge de fotbal, artex cum ii ziceam, adusa din Germania, cu petice in forma de stea de culoare albastre si albe. Era o bijuterie pentru mine. Si la fel ca si tine, mi-am luat-o de la maica-mea cand a venit vecinul plans tot, batut de taica-sau ca daduse mingea. Maica-sa m-a acuzat ca i-am furat mingea, nicidecum ca facusem troc. Si mi-am luat-o... Dar nici eu nu m-am lasat mai prejos, cand ne jucam in curtea scolii i-am dat un sut spre strada unde circulau masini si a calcat-o un autobuz. Nu au mai venit, de aceasta data, parintii la usa alor mei, dar nici nu-l mai lasau pe vecin sa vina in curtea scolii sa jucam fotbal. Vremuri... Cat despre colectii am mai avut si colectia Lazar (sper ca asa se scrie) unde in loc de masini erau avioane, vapoare, si cam tot ce are motor cu combustie, dar nu e automobil. Bombibom am avut de asemnea si mai erau niste cartonase cu actori din filme gen Van Damme, Arnold din Commando, Chuck Norris samd. Apoi am avut colectia de postere Testoasele Ninja care erau preferatele mele. Si mai tarziu am inceput sa colectionez albume cu fotbalisti de la Cupa Mondiala si Euro. Si aici imi lipseau pozele cu arenele care erau cele mai greu de colectionat si cate un jucator, doi maxim in rest erau complete. Si mai tarziu am inceput sa colectionez surprizele din ouale Kinder care pe vremea aia erau mult mai frumoase fata de ce avem acum. Am avut colectiile intregi de strumfi si regele leu. Mai pot scrie inca pe atat cate colectii am inceput si nu am reusit sa le termin. Chiar mi-a facut o deosebita placere episodul acesta si-ti multumesc pentru asta, am facut pauza ca sa ma holbez la colectia prezentata de tine, doar ca sa imi reamintesc de acele vremuri. Multumesc.
Geniala povestea, am ras cu lacrimi :))) Am patit ceva similar dar la mine finalul a fost tragic ca mi-am si luat bataie de la ai mei.
Faină povestire!👍🏼
Salut, eu in 1990 aveam 5 ani, dar tot am prins si colectionat surprizele de la gumele Turbo si imi amintesc cu nostalgie de trocul facut pentru a obtine modelele lipsa. La fel ca tine, jucam tenis de masa pe ce puteam si foloseam pe post de fileu cartile cu copetri groase. Inca mai am pe la parinti cartonasele auto de pe la pungile de pufuleti(sau chipsuri) daca imi amintesc corect.
Ce amintiri…eu lipeam dublurile pe mobilă de bucătărie…❤
Am colecționat Pokémon, DBZ, colecția de la Cippicao cu animale, Yu-Gi-Oh, cărți cu fotbaliști, cărți cu baschetbaliști și baseball.
Greu de vândut așa ceva, am și eu cam 1000 de surprize, Turbo (51 - până pe la peste 500) Final 86, Final 90, Lazer, Bombibom, CinCin. Nu le-aș vinde, dar schimb cu altele aș face 😁 "Tanda pe Manda" sau "Bara Bara" cum se zice
Daneeee, acum ma duc in pod sa caut surprizele 🥰🥰🥰🥰