Doamne, ajuta!Daca vrei sa faci ceva de folos,incearca sa faci cum se face.Pentru a incepe a citi un acatist,se citesc rugaciunile incepatoare si dupa se incepe a citi acatistul.Multumesc pt intelegere.
Cartea, numită Biblie, este plină de pasaje la fel de oribile, nedrepte și atroce. Aceasta este cartea care trebuie citită în școli pentru a face copiii noștri iubitori, amabili și blânzi! Aceasta este cartea pe care doresc să fie recunoscute în Constituția noastră ca fiind sursa tuturor autorității și a dreptății! Ciudat! că nimeni nu a fost persecutat niciodată de biserică pentru că l-a crezut pe Dumnezeu rău, în timp ce sute de milioane au fost distruse pentru că l-au considerat bun. Biserica ortodoxă nu-l va ierta niciodată pe universalist pentru că a spus „Dumnezeu este iubire”. A fost întotdeauna considerată ca una dintre cele mai înalte dovezi ale religiei adevărate și nedefinite, pentru a insista că toți bărbații, femeile și copiii merită o damnare veșnică. Întotdeauna a fost erezie, să spunem: „Dumnezeu va salva în cele din urmă toate” Ni se cere să justificăm aceste pasaje înspăimântătoare, aceste legi infamatoare ale războiului, deoarece Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. De fapt, nu a existat niciodată și nu poate exista niciodată, un argument care tinde chiar să dovedească inspirația oricărei cărți. În lipsa unor dovezi pozitive, analogie și experiență, argumentul este pur și simplu imposibil și, în cel mai bun caz, poate echivala doar cu o agitație inutilă a aerului. Momentul în care recunoaștem că o carte este prea sacră pentru a fi pusă la îndoială, sau chiar motivată, suntem iobagi mentali. Este infinit absurd să presupunem că un zeu ar adresa o comunicare către ființele inteligente și, totuși, să o facă o crimă, care să fie pedepsită în flăcări eterne, pentru ca acestea să-și folosească inteligența în scopul înțelegerii comunicării sale. Dacă avem dreptul să ne folosim rațiunea, Doctrina conform căreia fericirea viitoare depinde de credință este monstruoasă. Este infamia infamiilor. Noțiunea că credința în Hristos trebuie să fie răsplătită de o veșnicie a fericirii, în timp ce o dependență de rațiune, observație și experiență merită durere veșnică, este prea absurdă pentru refutare și nu poate fi scutită decât de acel amestec nefericit de nebunie și ignoranță, numit "credinţă." Ce om, care crede vreodată, poate crede că sângele îl poate potoli pe Dumnezeu? Și totuși, întregul nostru sistem de religie se bazează pe această credință. Evreii l-au împăcat pe Iehova cu sângele animalelor și, conform sistemului creștin, sângele lui Isus a înmuiat puțin inima lui Dumnezeu și a făcut posibilă mântuirea câtorva norocoși. Este greu de conceput modul în care mintea umană poate da acordul unor astfel de idei groaznice, Fie că Biblia este adevărată sau falsă, nu are nicio consecință în comparație cu libertatea mentală a rasei. Mântuirea prin sclavie nu are valoare. Mântuirea din sclavie este inestimabilă. Atâta timp cât omul crede că Biblia este infailibilă, acea carte este stăpânul său. Civilizația acestui secol nu este copilul credinței, ci al necredinței - rezultatul gândirii libere. Tot ceea ce este necesar, așa cum mi se pare mie, pentru a convinge orice persoană rezonabilă că Biblia este simplu și pur de invenție umană - de invenție barbară - este să o citești. Citește-l așa cum ai face orice altă carte; gândește-te așa cum ai face-o oricărui altul; obține bandajul reverenței din ochi; alungă din inima ta fantoma fricii; împingeți de pe tronul creierului tău forma de superstiție - apoi citiți Sfânta Biblie și veți fi uimiți că, pentru o clipă, ați presupus o ființă de înțelepciune infinită, bunătate și puritate, pentru a fi autorul unei asemenea ignoranță și o asemenea atrocitate. Strămoșii noștri nu numai că aveau fabricile lor de zei, dar au făcut și diavoli. Acești diavoli erau în general zei disgrași și căzuți. Unii au condus revolte nereușite; unii fuseseră prinși dulce înclinându-se în faldurile umbroase ale unui nor fleecy, sărutându-l pe soția zeului zeilor. Acești diavoli simpatizau în general cu omul. Există în ceea ce le privește un fapt cel mai minunat: în aproape toate teologiile, mitologiile și religiile, diavolii au fost mult mai umani și milostivi decât zeii. Niciun diavol nu a dat vreodată unuia dintre generalii săi pentru a ucide copii și pentru a deschide cadavrele femeilor însărcinate. Astfel de barbarități erau întotdeauna ordonate de zeii buni. Pestele au fost trimise de cei mai milostivi zei. Foamea înspăimântătoare, în timpul căreia copilul muribund cu buze palide a supt pieptul ofilit al unei mame moarte, a fost trimis de zeii iubitori. Niciun diavol nu a fost niciodată acuzat de o brutalitate atrăgătoare. Potrivit relatării, unul dintre acești zei a înecat o lume întreagă, cu excepția a opt persoane. Bătrânii, cei tineri, cei frumoși și cei neputincioși erau devorati remorcător de marea fără țărm. Aceasta, cea mai înspăimântătoare tragedie pe care imaginația preoților ignoranți a conceput-o vreodată, a fost actul, nu al unui diavol, ci al unui zeu, așa-zis, căruia oamenii se închină în mod ignorant până în zilele noastre. Ce pata ar lăsa un astfel de act asupra caracterului unui diavol! Unul dintre profeții unuia dintre acești zei, având în puterea sa un rege capturat, l-a tăiat în bucăți în fața tuturor oamenilor. A fost vreodată vreun impas al vreunui diavol vinovat de o asemenea sălbăticie?
Doamne ajuta pe toata lumea care este in nevoi iti multumesc
Minunat este Dumnezeu intr-u Sfintii Sai!!
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Sfinte parinte,Paisie rugati -va pt noi ,păcătoșii!
Bucura-te, Sfantule Paisie Aghioritul! Doamne ajuta!
Bucură-te Sfinte Cuvioase Parinte Paisie! Sfinte Paisie, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne mântuiască sufletele noastre!Amin!
Думнезеул, пэринцилор ноштри, бине ешть кувынтат, де акум ши пынэ'н вяк... Амин.
Doamne, ajuta!Daca vrei sa faci ceva de folos,incearca sa faci cum se face.Pentru a incepe a citi un acatist,se citesc rugaciunile incepatoare si dupa se incepe a citi acatistul.Multumesc pt intelegere.
Fiecare face cum poate
Cartea, numită Biblie, este plină de pasaje la fel de oribile, nedrepte și atroce. Aceasta este cartea care trebuie citită în școli pentru a face copiii noștri iubitori, amabili și blânzi! Aceasta este cartea pe care doresc să fie recunoscute în Constituția noastră ca fiind sursa tuturor autorității și a dreptății!
Ciudat! că nimeni nu a fost persecutat niciodată de biserică pentru că l-a crezut pe Dumnezeu rău, în timp ce sute de milioane au fost distruse pentru că l-au considerat bun. Biserica ortodoxă nu-l va ierta niciodată pe universalist pentru că a spus „Dumnezeu este iubire”. A fost întotdeauna considerată ca una dintre cele mai înalte dovezi ale religiei adevărate și nedefinite, pentru a insista că toți bărbații, femeile și copiii merită o damnare veșnică. Întotdeauna a fost erezie, să spunem: „Dumnezeu va salva în cele din urmă toate”
Ni se cere să justificăm aceste pasaje înspăimântătoare, aceste legi infamatoare ale războiului, deoarece Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. De fapt, nu a existat niciodată și nu poate exista niciodată, un argument care tinde chiar să dovedească inspirația oricărei cărți. În lipsa unor dovezi pozitive, analogie și experiență, argumentul este pur și simplu imposibil și, în cel mai bun caz, poate echivala doar cu o agitație inutilă a aerului. Momentul în care recunoaștem că o carte este prea sacră pentru a fi pusă la îndoială, sau chiar motivată, suntem iobagi mentali. Este infinit absurd să presupunem că un zeu ar adresa o comunicare către ființele inteligente și, totuși, să o facă o crimă, care să fie pedepsită în flăcări eterne, pentru ca acestea să-și folosească inteligența în scopul înțelegerii comunicării sale. Dacă avem dreptul să ne folosim rațiunea,
Doctrina conform căreia fericirea viitoare depinde de credință este monstruoasă. Este infamia infamiilor. Noțiunea că credința în Hristos trebuie să fie răsplătită de o veșnicie a fericirii, în timp ce o dependență de rațiune, observație și experiență merită durere veșnică, este prea absurdă pentru refutare și nu poate fi scutită decât de acel amestec nefericit de nebunie și ignoranță, numit "credinţă." Ce om, care crede vreodată, poate crede că sângele îl poate potoli pe Dumnezeu? Și totuși, întregul nostru sistem de religie se bazează pe această credință. Evreii l-au împăcat pe Iehova cu sângele animalelor și, conform sistemului creștin, sângele lui Isus a înmuiat puțin inima lui Dumnezeu și a făcut posibilă mântuirea câtorva norocoși. Este greu de conceput modul în care mintea umană poate da acordul unor astfel de idei groaznice,
Fie că Biblia este adevărată sau falsă, nu are nicio consecință în comparație cu libertatea mentală a rasei.
Mântuirea prin sclavie nu are valoare. Mântuirea din sclavie este inestimabilă.
Atâta timp cât omul crede că Biblia este infailibilă, acea carte este stăpânul său. Civilizația acestui secol nu este copilul credinței, ci al necredinței - rezultatul gândirii libere.
Tot ceea ce este necesar, așa cum mi se pare mie, pentru a convinge orice persoană rezonabilă că Biblia este simplu și pur de invenție umană - de invenție barbară - este să o citești. Citește-l așa cum ai face orice altă carte; gândește-te așa cum ai face-o oricărui altul; obține bandajul reverenței din ochi; alungă din inima ta fantoma fricii; împingeți de pe tronul creierului tău forma de superstiție - apoi citiți Sfânta Biblie și veți fi uimiți că, pentru o clipă, ați presupus o ființă de înțelepciune infinită, bunătate și puritate, pentru a fi autorul unei asemenea ignoranță și o asemenea atrocitate.
Strămoșii noștri nu numai că aveau fabricile lor de zei, dar au făcut și diavoli. Acești diavoli erau în general zei disgrași și căzuți. Unii au condus revolte nereușite; unii fuseseră prinși dulce înclinându-se în faldurile umbroase ale unui nor fleecy, sărutându-l pe soția zeului zeilor. Acești diavoli simpatizau în general cu omul. Există în ceea ce le privește un fapt cel mai minunat: în aproape toate teologiile, mitologiile și religiile, diavolii au fost mult mai umani și milostivi decât zeii. Niciun diavol nu a dat vreodată unuia dintre generalii săi pentru a ucide copii și pentru a deschide cadavrele femeilor însărcinate. Astfel de barbarități erau întotdeauna ordonate de zeii buni. Pestele au fost trimise de cei mai milostivi zei. Foamea înspăimântătoare, în timpul căreia copilul muribund cu buze palide a supt pieptul ofilit al unei mame moarte, a fost trimis de zeii iubitori. Niciun diavol nu a fost niciodată acuzat de o brutalitate atrăgătoare.
Potrivit relatării, unul dintre acești zei a înecat o lume întreagă, cu excepția a opt persoane. Bătrânii, cei tineri, cei frumoși și cei neputincioși erau devorati remorcător de marea fără țărm. Aceasta, cea mai înspăimântătoare tragedie pe care imaginația preoților ignoranți a conceput-o vreodată, a fost actul, nu al unui diavol, ci al unui zeu, așa-zis, căruia oamenii se închină în mod ignorant până în zilele noastre. Ce pata ar lăsa un astfel de act asupra caracterului unui diavol! Unul dintre profeții unuia dintre acești zei, având în puterea sa un rege capturat, l-a tăiat în bucăți în fața tuturor oamenilor. A fost vreodată vreun impas al vreunui diavol vinovat de o asemenea sălbăticie?