problema raului poate fi vazuta si altfel- raul nu poate fi cunoscut decat in relatie cu binele. Ambele sunt concepte relative continandu-se unul in celalalt- ce este bine pentru mine aici si acum, poate fi rau pentru tine, si chiar si pentru mine daca schimbam coordonatele de spatiu si timp in 'acolo si atunci'. Ca sa transcendezi raul trebuie sa renunti si la bine si renuntarea se face prin renuntand la intelectualizarea situatiei, in cele din urma, renuntand la sine si acceptand 'ce este' fara a judeca, ca voia lui Dumnezeu. Asta fac calugarii in manastiri cand 'fac ascultare'- ascultarea este practica renuntarii la sine si acceptarii neconditionate a voii lui Dumnezeu.
Ascultarea in manastiri e unul din voturile monahale, dar atentie,ea nu este obligatorie daca mai marele-staretul indeamna la pacat sau cere pt ascultare incalcarea poruncilor lui Dumnezeu. Asta se stie, intrebati la orice manastire,nu o zic eu. Binele si raul nu se completeaza unul pe celalalt, nici nu sunt egale.Binele e mai mare decat raul, asa cum Dumnezeu e mai mare decat cel rau, pe care l-a creat initial ca inger. Omul are vointa libera sa aleaga in tabara cui se salasluieste,iar Domnul Iisus a venit sa arate calea spre cum poate deveni iar omul al lui Dumnezeu, prin toate invataturile date in propovaduirea Sa, daca cititi Evanghelia, sibchiar prinnpropriul exemplu. El ne vrea binele si ne vrea fericiti, de aceea ne invata. Ce ati scris face parte din filozofia orientala, dar acum depinde in ce alegeti sa credeti, in aceea, sau in Domnul Iisus. De aceea ne-a lasat liberi, dar ne-a aratat si drumul inapoi la El. Doamne ajuta!
@@pampasada1552 ce am scris face parte din experienta personala directa, nu din vreo filozofie auzita de la altii. Experienta personala directa imi spune ca este lipsit de sens sa separi pe Dumnezeu de creatia sa; asta este chiar blasfemie, a te considera pe tine separat de Dumnezeu- cine dintre oameni a ales sa se nasca, sa arate cum arata si sa moara cand vrea? Cine isi procura singur aerul fara de care nu poate exista in trup? De unde vine apa necesara vietii si hrana pamantului- nu de la Dumnezeu?! Cum poti atunci sa crezi ca exista ceva care nu este Dumnezeu si a lui Dumnezeu, si atunci cum poti separa lucrarea lui Dumnezeu in bine si rau?! Binele si raul sunt concepte lumesti, nu ale celui care a parasit lumea voluntar. Mintea intunecata este cea care face astfel de separari, prin care egoismul se manifesta ca dorinta de a avea si ca frica de a pierde. Credinta nu trebuie sa fie oarba ci rationala, bazata pe fapte, care sunt la indemana tuturor celor care vor sa vada mai degraba decat sa traiasca din ce au auzit de la altii. Staretul care indeamna la pacat [care tine mai mult de fictiune decat de realitate- cate astfel de exemple exista?] va fi judecat de Dumnezeu, nu este locul calugarului adevarat sa faca judecati ca atunci nu mai este nevoie de Dumnezeu. Cand te abandonezi voii lui Dumnezeu, reprezentata prin staret sau natura, nu mai ai voia ta, caci daca o pastrezi mai bine iti vezi de altceva decat de calugarie. Daca un astfel de staret exista, are un loc special rezervat in iad, pentru ca este raspunzator nu doar pentru sufletul lui ci al tuturor celor pe care Dumnezeu i i-a dat in grija.
Nu exista ceva care nu este Dumnezeu? Dvs puteti crea apa? Puteti crea aer? Daca nu puteti, atunci cine le-a creat? Una e ca suntem dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ca suntem suflarea lui, ca dispunem de libertatea de alegere si putem redeveni dumnezei dupa har, adica sfinti, cum era Adam inai te de cadere, si alta e ca "noi suntem dumnezeu".Dumnezeu e unul si gur, in Treime, creatorul si pari tele nostru. Una e Parintele si alta sunt copiii. A considera creatia lui Dumnezeu(natura-copacii,muntii, cerul,oame ii )ca Dumnezeu este o greseala. Unul e Dumnezeu, si alta e creatia. Ca il putem i tui pe Dumnezeu din creatia sa e altceva. Referitor la manastire, si Sfi tii Pari ti spun de ex, ca daca staretul/episcopul indeamna la erezie, care e un pacat sa te dezici de el. Scopul vietii crestine este dobandirea imparatiei lui Dumnezeu, ce se gaseste inlauntrul nostru, prin asceza, despatimire, lasarea pacatelor castigarea Duhului Sfant. Sau, mai simplu spus, sa devenim ce au devenit Sfi tii,"fiti sfinti si desavarsiti, precum Tatal vostru din ceruri este". Iisus Hristos. Dar asta doar daca alegeti crestinismul ortodox
Binele e de la Dumnezeu, raul de la diavol. Noi, crestinii ne luptam cu raul,nu il acceptam ca parte fireasca. Si incercam sa il dezradacinam din noi in primul rand. Raul inseamna mandrie, frica, rautate, invidie, etc. Si ca sa le dezradacinezi, in primul rand trebuie sa constientizezi ca le ai, pe unele mai mult, pe altele mai putin. Nu poti face curat daca nu vezi mizeria mai intai, nu? De aceea raul nu e o chestie "fireasca", ci e ceva la care trebuie lucrat. Nu inseamna sa te blamezi la nesfarsit daca descoperi acestea in tine, ci pur ai simplu sa iti para rau pt ele, pt raul pe care ti-l provoaca atat tie, cat si celor din jur, si sa incerci sa il schimbi. E o munca cu propriul sine. Avandu-l ca model pe Iisus, simbolul desavarsit al smereniei, virtutii si iubirii. Doamne,ajuta-ne!!!
Tot ce v-am scris face parte din perspectiva crestin ortodoxa, care e o alegere,Iisus spunand"Cine doreste sa vina dupa mine" si "Eu sunt calea, adevarul si viata". El e modelul nostru, al crestinilor, dar nu a obligat pe nimeni niciodata sa il urmeze. Nu incerc sa va influentez in vreun fel, doar mi-am spus parerea...
Parinte Avva Roagate pentru noi in preuna cu noi Doamne ajuta ne tuturor Hristos a inviat Doamne ajuta amin
Parinte Ghelasie, roaga-te pentru noi! Doamne, ajuta-ne!
Dumnezeu în mijlocul nostru !
Doamne ajuta
Slava Ție Doamne !!!
problema raului poate fi vazuta si altfel- raul nu poate fi cunoscut decat in relatie cu binele. Ambele sunt concepte relative continandu-se unul in celalalt- ce este bine pentru mine aici si acum, poate fi rau pentru tine, si chiar si pentru mine daca schimbam coordonatele de spatiu si timp in 'acolo si atunci'. Ca sa transcendezi raul trebuie sa renunti si la bine si renuntarea se face prin renuntand la intelectualizarea situatiei, in cele din urma, renuntand la sine si acceptand 'ce este' fara a judeca, ca voia lui Dumnezeu. Asta fac calugarii in manastiri cand 'fac ascultare'- ascultarea este practica renuntarii la sine si acceptarii neconditionate a voii lui Dumnezeu.
Ascultarea in manastiri e unul din voturile monahale, dar atentie,ea nu este obligatorie daca mai marele-staretul indeamna la pacat sau cere pt ascultare incalcarea poruncilor lui Dumnezeu. Asta se stie, intrebati la orice manastire,nu o zic eu. Binele si raul nu se completeaza unul pe celalalt, nici nu sunt egale.Binele e mai mare decat raul, asa cum Dumnezeu e mai mare decat cel rau, pe care l-a creat initial ca inger. Omul are vointa libera sa aleaga in tabara cui se salasluieste,iar Domnul Iisus a venit sa arate calea spre cum poate deveni iar omul al lui Dumnezeu, prin toate invataturile date in propovaduirea Sa, daca cititi Evanghelia, sibchiar prinnpropriul exemplu. El ne vrea binele si ne vrea fericiti, de aceea ne invata. Ce ati scris face parte din filozofia orientala, dar acum depinde in ce alegeti sa credeti, in aceea, sau in Domnul Iisus. De aceea ne-a lasat liberi, dar ne-a aratat si drumul inapoi la El. Doamne ajuta!
@@pampasada1552 ce am scris face parte din experienta personala directa, nu din vreo filozofie auzita de la altii. Experienta personala directa imi spune ca este lipsit de sens sa separi pe Dumnezeu de creatia sa; asta este chiar blasfemie, a te considera pe tine separat de Dumnezeu- cine dintre oameni a ales sa se nasca, sa arate cum arata si sa moara cand vrea? Cine isi procura singur aerul fara de care nu poate exista in trup? De unde vine apa necesara vietii si hrana pamantului- nu de la Dumnezeu?! Cum poti atunci sa crezi ca exista ceva care nu este Dumnezeu si a lui Dumnezeu, si atunci cum poti separa lucrarea lui Dumnezeu in bine si rau?! Binele si raul sunt concepte lumesti, nu ale celui care a parasit lumea voluntar.
Mintea intunecata este cea care face astfel de separari, prin care egoismul se manifesta ca dorinta de a avea si ca frica de a pierde.
Credinta nu trebuie sa fie oarba ci rationala, bazata pe fapte, care sunt la indemana tuturor celor care vor sa vada mai degraba decat sa traiasca din ce au auzit de la altii. Staretul care indeamna la pacat [care tine mai mult de fictiune decat de realitate- cate astfel de exemple exista?] va fi judecat de Dumnezeu, nu este locul calugarului adevarat sa faca judecati ca atunci nu mai este nevoie de Dumnezeu. Cand te abandonezi voii lui Dumnezeu, reprezentata prin staret sau natura, nu mai ai voia ta, caci daca o pastrezi mai bine iti vezi de altceva decat de calugarie. Daca un astfel de staret exista, are un loc special rezervat in iad, pentru ca este raspunzator nu doar pentru sufletul lui ci al tuturor celor pe care Dumnezeu i i-a dat in grija.
Nu exista ceva care nu este Dumnezeu? Dvs puteti crea apa? Puteti crea aer? Daca nu puteti, atunci cine le-a creat? Una e ca suntem dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ca suntem suflarea lui, ca dispunem de libertatea de alegere si putem redeveni dumnezei dupa har, adica sfinti, cum era Adam inai te de cadere, si alta e ca "noi suntem dumnezeu".Dumnezeu e unul si gur, in Treime, creatorul si pari tele nostru. Una e Parintele si alta sunt copiii. A considera creatia lui Dumnezeu(natura-copacii,muntii, cerul,oame ii )ca Dumnezeu este o greseala. Unul e Dumnezeu, si alta e creatia. Ca il putem i tui pe Dumnezeu din creatia sa e altceva. Referitor la manastire, si Sfi tii Pari ti spun de ex, ca daca staretul/episcopul indeamna la erezie, care e un pacat sa te dezici de el. Scopul vietii crestine este dobandirea imparatiei lui Dumnezeu, ce se gaseste inlauntrul nostru, prin asceza, despatimire, lasarea pacatelor castigarea Duhului Sfant. Sau, mai simplu spus, sa devenim ce au devenit Sfi tii,"fiti sfinti si desavarsiti, precum Tatal vostru din ceruri este". Iisus Hristos. Dar asta doar daca alegeti crestinismul ortodox
Binele e de la Dumnezeu, raul de la diavol. Noi, crestinii ne luptam cu raul,nu il acceptam ca parte fireasca. Si incercam sa il dezradacinam din noi in primul rand. Raul inseamna mandrie, frica, rautate, invidie, etc. Si ca sa le dezradacinezi, in primul rand trebuie sa constientizezi ca le ai, pe unele mai mult, pe altele mai putin. Nu poti face curat daca nu vezi mizeria mai intai, nu? De aceea raul nu e o chestie "fireasca", ci e ceva la care trebuie lucrat. Nu inseamna sa te blamezi la nesfarsit daca descoperi acestea in tine, ci pur ai simplu sa iti para rau pt ele, pt raul pe care ti-l provoaca atat tie, cat si celor din jur, si sa incerci sa il schimbi. E o munca cu propriul sine. Avandu-l ca model pe Iisus, simbolul desavarsit al smereniei, virtutii si iubirii. Doamne,ajuta-ne!!!
Tot ce v-am scris face parte din perspectiva crestin ortodoxa, care e o alegere,Iisus spunand"Cine doreste sa vina dupa mine" si "Eu sunt calea, adevarul si viata". El e modelul nostru, al crestinilor, dar nu a obligat pe nimeni niciodata sa il urmeze. Nu incerc sa va influentez in vreun fel, doar mi-am spus parerea...