Doamne, dă-mi să Te simt, să înțeleg că Tu vii și Te dai mie nimicului pentru că știi că sunt bolnav. Tu Hristoase vii și ca UN MEDICAMENT tămăduiești sufletul si trupul meu bolnav! Mi i dor de Domnul, mi i dor pentru că nu am învățat să îl păstrez! Eu doresc să mă împărtășesc cât mai des, pentru ca sunt cancerosul ce este pe ultima clipă și nădăjduiește că Domnul prin Dragostea Sa, prin MAREA Sa Iubire S a dat nouă prin Euharistie! Mă veți judeca poate, nu știu sa dau argumente teologice, însă când Hristos mă cheamă, “Cu frică și cutremur apropiați vă!!”..eu, nu pot să îi întorc spatele și sa spun: Așteaptă Doamne să mă mai nevoiesc puțin..poate atunci voi veni.. Domnul ESTE si VA FI MEREU DAR!! Deie Domnul să rămână cu mine mereu..
Da, sensibil, chiar foarte, mai ales ca și la Sfinții Părinți găsim direcții diferite, unii erau foarte postitori și nevoitori și prin asta simțeau ei ca se apropie mai mult de Dumnezeu, alții se nevoiau mai puțin și cautau sa relaționeze prin alte mijloace, trezvie, rugăciune, fapte bune, alții puneau accent pe sf Împărtășanie, cum este și direcția asta a grecilor. Pb este ca se trasează doar o direcție și apar conflictele. Asa cum caracterele sunt diferite la oameni, asa sunt și căile de mântuire. Unii spun ca doar prin impartasanie deasa te vindeci și te unești cu Hristos, deși sunt numeroase cazuri în care oameni care s au împărtășit des pt ca n au lucrat drept acest lucru nu s au despatimit și nici nu s au mântuit... ca zice rugaciunea sa nu mi fie spre osândă impartasania aceasta.Recent am găsit undeva povestit de un om (fapt petrecut în Grecia)care se împărtășea f des însă era un om rău la suflet și precizează în carte ca apropiații s au bucurat când a murit pt ca le făcea mari necazuri. Alții zic ca prin asceza și rugăciune s au despatimit și au dobândit pe Hristos, însă și aici poți sa cazi în vorba aceea tipic tipic și la inima nimic. Fiecare trasează o direcție în funcție de experienta lui, Cuvioasa Maria Egipteanca mergea pe apă și s a împărtășit o singura dată . Poți scrie carti întregi pe acest subiect, exemple sunt nenumărate și într o parte și alta și cu plus și cu minus. Nu ne mântuieste nimic dacă nu lucram în duh și n adevăr relația noastră cu Hristos, nici nevoințele, nici rugăciunile și nici sf Împărtășanie dacă nu s lucrate drept, în duhul smereniei si a pocăinței. Relația noastră cu Hristos trebuie sa fie vie și nu încadrată în niște stereotipuri, Hristos nu e o formula de aplicat!
Să dăm Slavă Domnului că, în neînţeleasa de noi Înţelepciune a Lui, multe sunt căile care ne pot ţine pe calea Mântuirii şi ne ajută s-o dobândim şi că nu se exclud una pe cealaltă, ci se susțin, se completează şi ne întăresc. Iar noi să luptăm şi să ne dăm silinţa, căci Mântuitorul cunoaşte puterile, micimile şi neputinţele noastre deopotrivă. Frumos comentariu, vă mulţumesc! Post cu pace, bucurie şi folos duhovnicesc în continuare.
ALEX IOAN ( Tizule ) Frăția ta , lucruri prețioase ai scris, cuvânt spre învățătură as spune RESPECT ! DUMNEZEU TATĂL LUMINILOR și MĂICUȚA DOMNULUI sa te întărească și sa te tina pe calea aceasta 🙏🙏🙏
Aș adăuga și eu câteva cuvinte. Cred ÎPS Athanasie nu vorbește despre o direcție anume în Biserică, nu e vorba de "linia grecilor" în ceea ce privește Sf Împărtășanie, ci de o întoarcere la rădăcini. Trebuie sa vedem lucrurile limpede si in profunzime. Este vorba de Tradiția autentică a Bisericii în care trebuie sa conștientizăm ca: 1. Unirea cu Hristos are un rol capital, e "tratamentul nemuririi" - φάρμακον αθανασίας - după cum o numesc Sfinții Părinții Sf. Împărtășanie. Nu e vorba de o alegere personală, dacă ma împărtășesc sau nu, ci de porunca Domnului pe care o ignorăm: "Beți dintru acesta toți." 2. Mersul la biserica se leagă intrinsec de Sf Împărtășanie. Aceasta este "scopul și ținta" participării noastre la Sf Liturghie, astfel vom fi niște urmăritori de pe margine, nu vom experia niciodată raiul unirii cu Hristos. 3. Sfânta Împărtășanie nu presupune post în plus, impus din "tradiție". O spune ÎPS destul de limpede. E nevoie de discernământ, pentru că ne vom ciocni în păreri. Fiecare e liber sa să nevoiasca cât dorește. E alegerea fiecăruia. Nu e nevoie sa ne împiedicăm in polemici. Dacă îl vom gusta pe Hristos nu vom putea trăi fără El! Așadar, e vorba de o trezire, aș zice. Mulțumim maicilor pentru aceasta traducere. Avem nevoie astăzi mai mult ca niciodată de Hristos, de comuniunea iubitoare cu El. Doamne, ajuta!
Minunat...Hristos A Înviat!!!Bucurie!Multumim
Un subiect foarte sensibil (din păcate!!) pentru duhovnici, mireni, teologi.. Mulțumim!!! Stăpâna să răsplătească!!❤
Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până-n veac. Vă mulțumesc mult părinte pentru sfinta învățătură duhovnicească. Amin.
Slavă și mulțumire lui Dumnezeu și Măicuței Domnului, pentru toate!
Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!
Vă mulțumim mult pentru aceste lămuriri esențiale!
Este minunat .
Doamne ajuta
Multumesc mult !🙏💐
Doamne, dă-mi să Te simt, să înțeleg că Tu vii și Te dai mie nimicului pentru că știi că sunt bolnav. Tu Hristoase vii și ca UN MEDICAMENT tămăduiești sufletul si trupul meu bolnav! Mi i dor de Domnul, mi i dor pentru că nu am învățat să îl păstrez! Eu doresc să mă împărtășesc cât mai des, pentru ca sunt cancerosul ce este pe ultima clipă și nădăjduiește că Domnul prin Dragostea Sa, prin MAREA Sa Iubire S a dat nouă prin Euharistie! Mă veți judeca poate, nu știu sa dau argumente teologice, însă când Hristos mă cheamă, “Cu frică și cutremur apropiați vă!!”..eu, nu pot să îi întorc spatele și sa spun: Așteaptă Doamne să mă mai nevoiesc puțin..poate atunci voi veni.. Domnul ESTE si VA FI MEREU DAR!! Deie Domnul să rămână cu mine mereu..
❤❤❤❤❤🎉
Ne putem spovedi si putem fi impartasiti de adeptii Cretei ?
Da, sensibil, chiar foarte, mai ales ca și la Sfinții Părinți găsim direcții diferite, unii erau foarte postitori și nevoitori și prin asta simțeau ei ca se apropie mai mult de Dumnezeu, alții se nevoiau mai puțin și cautau sa relaționeze prin alte mijloace, trezvie, rugăciune, fapte bune, alții puneau accent pe sf Împărtășanie, cum este și direcția asta a grecilor. Pb este ca se trasează doar o direcție și apar conflictele. Asa cum caracterele sunt diferite la oameni, asa sunt și căile de mântuire. Unii spun ca doar prin impartasanie deasa te vindeci și te unești cu Hristos, deși sunt numeroase cazuri în care oameni care s au împărtășit des pt ca n au lucrat drept acest lucru nu s au despatimit și nici nu s au mântuit... ca zice rugaciunea sa nu mi fie spre osândă impartasania aceasta.Recent am găsit undeva povestit de un om (fapt petrecut în Grecia)care se împărtășea f des însă era un om rău la suflet și precizează în carte ca apropiații s au bucurat când a murit pt ca le făcea mari necazuri. Alții zic ca prin asceza și rugăciune s au despatimit și au dobândit pe Hristos, însă și aici poți sa cazi în vorba aceea tipic tipic și la inima nimic. Fiecare trasează o direcție în funcție de experienta lui, Cuvioasa Maria Egipteanca mergea pe apă și s a împărtășit o singura dată . Poți scrie carti întregi pe acest subiect, exemple sunt nenumărate și într o parte și alta și cu plus și cu minus. Nu ne mântuieste nimic dacă nu lucram în duh și n adevăr relația noastră cu Hristos, nici nevoințele, nici rugăciunile și nici sf Împărtășanie dacă nu s lucrate drept, în duhul smereniei si a pocăinței. Relația noastră cu Hristos trebuie sa fie vie și nu încadrată în niște stereotipuri, Hristos nu e o formula de aplicat!
Adevărat
Să dăm Slavă Domnului că, în neînţeleasa de noi Înţelepciune a Lui, multe sunt căile care ne pot ţine pe calea Mântuirii şi ne ajută s-o dobândim şi că nu se exclud una pe cealaltă, ci se susțin, se completează şi ne întăresc. Iar noi să luptăm şi să ne dăm silinţa, căci Mântuitorul cunoaşte puterile, micimile şi neputinţele noastre deopotrivă.
Frumos comentariu, vă mulţumesc! Post cu pace, bucurie şi folos duhovnicesc în continuare.
ALEX IOAN ( Tizule ) Frăția ta , lucruri prețioase ai scris, cuvânt spre învățătură as spune RESPECT ! DUMNEZEU TATĂL LUMINILOR și MĂICUȚA DOMNULUI sa te întărească și sa te tina pe calea aceasta 🙏🙏🙏
Aș adăuga și eu câteva cuvinte. Cred ÎPS Athanasie nu vorbește despre o direcție anume în Biserică, nu e vorba de "linia grecilor" în ceea ce privește Sf Împărtășanie, ci de o întoarcere la rădăcini. Trebuie sa vedem lucrurile limpede si in profunzime. Este vorba de Tradiția autentică a Bisericii în care trebuie sa conștientizăm ca:
1. Unirea cu Hristos are un rol capital, e "tratamentul nemuririi" - φάρμακον αθανασίας - după cum o numesc Sfinții Părinții Sf. Împărtășanie. Nu e vorba de o alegere personală, dacă ma împărtășesc sau nu, ci de porunca Domnului pe care o ignorăm: "Beți dintru acesta toți."
2. Mersul la biserica se leagă intrinsec de Sf Împărtășanie. Aceasta este "scopul și ținta" participării noastre la Sf Liturghie, astfel vom fi niște urmăritori de pe margine, nu vom experia niciodată raiul unirii cu Hristos.
3. Sfânta Împărtășanie nu presupune post în plus, impus din "tradiție". O spune ÎPS destul de limpede. E nevoie de discernământ, pentru că ne vom ciocni în păreri. Fiecare e liber sa să nevoiasca cât dorește. E alegerea fiecăruia. Nu e nevoie sa ne împiedicăm in polemici.
Dacă îl vom gusta pe Hristos nu vom putea trăi fără El!
Așadar, e vorba de o trezire, aș zice.
Mulțumim maicilor pentru aceasta traducere. Avem nevoie astăzi mai mult ca niciodată de Hristos, de comuniunea iubitoare cu El. Doamne, ajuta!
@@iubestefrumosul1
Până la urmă, fiecare stie ce are de facut....