Socolari, „satul artiștilor”, e în Parcul Național Cheile Nerei Beușnița

Planul meu, setat pe un an întreg, cu focus pe Parcul Național Cheile Nerei Beușnița, este să ajung prin zonă măcar o dată pe anotimp, în alt loc de fiecare dată, ca să privesc trecerea timpului prin ochii călătorului. Nu întâmplător anul acesta e și anul în care se desfășoară pe tot cuprinsul parcului un proiect ambițios privind îmbunătățirea stării de conservare a speciilor și habitatelor, așa încât e desfășurată o armată de specialiști prin zonă. În toamnă am fost chiar în Cheile Nerei, la Tunele, împreună cu unii dintre ei, am observat flora specifică și peisajul carstic spectaculos, cu fauna, recte vipera cu corn...nu ne-am întâlnit, pfiu... Și am făcut și o vizită de natură culinară în comunitatea locală, căci orice călătorie necesită și încărcarea de acest gen a bateriilor.
Și cu amintirea acestei excursii în minte, nici nu știu cum a venit...și aproape a și trecut iarna, o iarnă nefiresc de blândă în Banatul de Munte, de aproape că nu mai știu plantele și animalele cum să se comporte. Doar întâmplarea și norocul, pentru mine, au făcut ca fix ziua în care mi-am propus o nouă incursiune în Parcul Național Cheile Nerei Beușnița, să fie o veritabilă zi de iarnă. Noroc, spuneam, pentru mine, nu neapărat și pentru însoțitorii mei, pe care îi găsesc deja la treabă undeva pe vale. Știam că astăzi mă voi întâlni cu specialiștii în gâze, așa cum s-au recomandat. Dar nedumerirea mea e totuși mare, căci îmi imaginam că ei iarna chiar nu au nimic de făcut, sau că stau cel mult prin laboratoare, la microscop. Cînd colo, alta e realitatea, ea în teren se descoperă, și e fascinant să o descoperi prin ochii lor.
Cert e că natura își urmează cursul, la fel și timpul care trece parcă tot mai repede, și uite așa locul zăpezilor e luat de verde crud și miros de primăvară. Păi cum am putea rata tocmai în sezonul ăsta o nouă excursie de documentare în Parcul Național Cheile Nerei Beușnița? De data asta destinația noastră primă este Socolari, cunoscut deja în țara întreagă și chiar dincolo de ea drept „satul artiștilor”.

[@stasiandme]

Omul sfințește locul. O data cu taxa de carbon introdusă suveranității omului, sfințenia s-a terminat.