Felicitări pentru documentar. Am locuit și eu în Vălenii de Munte un an și ceva. A fost frumos. Atunci nu prețuiam ce trăiam. Doar acum, după ce nu mai locuiesc acolo. Acum locuiesc în Belgia definitiv. Am servici în sfârșit. În România nu am găsit așa ușor ca aici în Belgia. Nici interviu pentru locul de muncă nu am avut. Am intrat la servici ca și când lucrez de câțiva ani. A trebuit să învăț ce să fac intr-o jumătate de oră.
Interesant. Ma bucur sa il revad pe domnul profesor caruia ii urez sanatate si viata lunga. Felicitari! M-ai surprins cu realizarea voastra. Sper sa urmeze alte episoade. Despre scolile si dascalii lor (educ, inv si prof)de-a lungul timpului si despre performantele elevilor dumnealor. Despre vechiul centru al orasului, pe care din pacate, mi-l amintesc din ce in ce mai greu. Si, de ce nu, minunatele privelisti actuale ale "vechiului targ Saac" si ale imprejurimilor mangaiate de fiecare anotimp .
Felicitari pt aceasta scurta istorie........ deci in min 20:30 am ras de am murit..ai dat filmarea pe invers si e atat de tare cand se arunca ala in leagan:)))) genial
Stimate domnule Theo G., Filmul Dvs. prezinta o istorie decent prezentata a orasului Valenii de Munte. Acesta este motuvul pentru care va adresez urmatoarele rinduri. Poate este interesant pentru Dvs. sa aflati urmatorul fragment din istoria Bisericii Manasirea, al carei Paroh am fost intre Decembrie 1977-August 1978, perioada in care am pregatit refacerea Bisericii, distrusa aproape in totalitate de cutremurul din 4 martie 1977: In lunile de dupa cutremur era interzisa refacerea lacasulilor de cult distruse de cutremurul din 1977. Devenit paroh al acestei biserici in decembrie 1977, am inceput la zece luni dupa cutremur, impreuna cu copiii, bunicile si mamele din parohie sa indepartam din incinta ruinele in care se aciuiasera sute de ciori. In paralel am intreprins demersurile necesare refacerii Bisericii, lucru care pina la plecarea mai din tara, in vara anului 1978, au constat in executarea de lucrari de sapaturi arheologice si coborire (cu ajutorul unui rom curajos si iscusit care si-a riscat viata in acesta actiune) a clopotului din turla frinta care statea de peste un an sa se prabuseasca. In ziua pe Paste 1978 clopotul a batut din nou - dupa o paza de 13 luni - spre stupefactia primarului de atunci, mai mult decit fidel rinduelii comuniste. Ma bucur sa aflu din relatarea Dvs. ca primarul actual al orasului este un bun gospodar. Cel de odinioara ar fi dorit, in zelul sau ateist raderea de pe fata pamintului a resturilor bisericii Manastirea, daca nu ar fi fost copiii, mamele, bunicile si barbatii romini si romi din parohie care, in ciuda incercarilor primariei de intimidare, au pus curajos umarul la lucrarile de inlaturare a ruinelor si efectuare a sapaturilor arheologice. Nu uit nici astazi "incendiul" de la capela in cimitir care a coincis cu inceputul activitatii mele de paroh al parohiei Manastirea, loc unde, pina la plecarea mea din tara,din lipsa de lacas de cult, tineam slujbele religioase. Ajuns in vara anului 1978 la München, am atras, mai cu sema de la radio Europa Libera, atentia opiniei publice nationale si internationale asupra pericolului de distrugere definitiva a acestui lacas. Poate si acesta a fost un motiv pentru care - asa cum rezulta din arhivele CNSAS, la ordinul Securitatii, care in perioda cit am fost paroh ma ancheta saptaminal, anchetator fiind chiar de seful securitatii Ploesti, colonelul Popa - in primavara anului 1979 am fost caterisit, adica indepartat din preotie de catre Sfintul Sinod. Desi dupa 1989 Sinodul a declarat drept nule caterisirile efectuate in perioada comunista din motive politice, nici pina stazi nu am primit din partea conducerii Bisericii Ortodoxe Romane nici un fel de scuze sau regrete exprimate in scris. Ar fi interesant de stiut daca vreun preot persecutat si caterisit in perioada comunista a primit din partea Sinodului sau sau a vreunui episcop in scris exprimarea unor asemenea regrete. In calitate de coleg de studii al actualului Parinte Patriarh Daniel, stiu ca dinsul are cunostinta de acest caz si continui sa sper intr-o forma scrisa prin care reprezentantii actuali ai Bisericii sa-si exprime satisfactia fata de luptata dusa in 1978 pentru ca Biserica Manastirea din Valenii de Munte sa nu fie rasa de pe fata pamintului. Aceasta lupta a fost una dusa de parohienii de atunci din care faceau parte un insemnat numar de romi ce locuiau dincolo de girla. Lor (parohienilor romi) le port si acum recunostinta pentru curajul cu care au fost gata sa ma apere personal si in fata sicanelor Securitatii. Socotesc util pentru Scolile din localitate sau Primarie sa organizeze o serata de informare a tineretului de astazi din Valenii de Munte asupra efectelor cutremurului si in general aupra felului de viata de acum 36 de ani. Leonida Pop, telefon 0745-012308
Acesta nu este oraşul pe care îl cunosc! Oraş în care a dispărut un deal întreg şi lunca Teleajenului pe banii unor italieni,oraş în care frumoasa clădire a primăriei construită în stil neoclasic la începutului secolului xx a fost dărâmată în detrimentul unui Plus,acum Leidl, în care în tipografia lui Iorga(cinemaul de mai târziu)a găzduit ritmuri de manele în clubul celui care acum şi-a cumpărat oraş;un oraş cultural condus de un băiat care se chinuie să citească cuvinte scrise pe foi de hârtie
super filmuletzul.. dar am si eu o intrebare... se zvoneste ca Bocioaca a fost initiatorul acestui film (vad ca si apare in el de mai multe ori)... care e adevarul? el a fost cu ideea sau voi ?
Multumim tuturor care apreciati acest video!
Valeni de munte un oras foarte frumos cu oameni linistiti
foarte reusita prezentarea, multumim celor care s-au ostenit sa creeze acest material, stima!
Felicitări pentru documentar. Am locuit și eu în Vălenii de Munte un an și ceva. A fost frumos. Atunci nu prețuiam ce trăiam. Doar acum, după ce nu mai locuiesc acolo. Acum locuiesc în Belgia definitiv. Am servici în sfârșit. În România nu am găsit așa ușor ca aici în Belgia. Nici interviu pentru locul de muncă nu am avut. Am intrat la servici ca și când lucrez de câțiva ani. A trebuit să învăț ce să fac intr-o jumătate de oră.
Ma bucur ca s-a gandit cineva si la orasul nostru.Felicitari si multumim!
Stimate domnule Theo în acest filmuleț sunt și părinți mei
Superb!!!
Felicitari!
Foarte frumos felicitari!
Felicitări!!
Felicitarile mele!! Bravo.
Interesant. Ma bucur sa il revad pe domnul profesor caruia ii urez sanatate si viata lunga. Felicitari! M-ai surprins cu realizarea voastra. Sper sa urmeze alte episoade. Despre scolile si dascalii lor (educ, inv si prof)de-a lungul timpului si despre performantele elevilor dumnealor. Despre vechiul centru al orasului, pe care din pacate, mi-l amintesc din ce in ce mai greu. Si, de ce nu, minunatele privelisti actuale ale "vechiului targ Saac" si ale imprejurimilor mangaiate de fiecare anotimp .
Felicitari pt aceasta scurta istorie........
deci in min 20:30 am ras de am murit..ai dat filmarea pe invers si e atat de tare cand se arunca ala in leagan:)))) genial
bravooooooo!
bravo Teo
mersi colegu ...ma simt ca acasa :)
Bravo manca' felicitarile mele \m/
RESPECT
Stimate domnule Theo G.,
Filmul Dvs. prezinta o istorie decent prezentata a orasului Valenii de Munte. Acesta este motuvul pentru care va adresez urmatoarele rinduri. Poate este interesant pentru Dvs. sa aflati urmatorul fragment din istoria Bisericii Manasirea, al carei Paroh am fost intre Decembrie 1977-August 1978, perioada in care am pregatit refacerea Bisericii, distrusa aproape in totalitate de cutremurul din 4 martie 1977:
In lunile de dupa cutremur era interzisa refacerea lacasulilor de cult distruse de cutremurul din 1977. Devenit paroh al acestei biserici in decembrie 1977, am inceput la zece luni dupa cutremur, impreuna cu copiii, bunicile si mamele din parohie sa indepartam din incinta ruinele in care se aciuiasera sute de ciori. In paralel am intreprins demersurile necesare refacerii Bisericii, lucru care pina la plecarea mai din tara, in vara anului 1978, au constat in executarea de lucrari de sapaturi arheologice si coborire (cu ajutorul unui rom curajos si iscusit care si-a riscat viata in acesta actiune) a clopotului din turla frinta care statea de peste un an sa se prabuseasca. In ziua pe Paste 1978 clopotul a batut din nou - dupa o paza de 13 luni - spre stupefactia primarului de atunci, mai mult decit fidel rinduelii comuniste.
Ma bucur sa aflu din relatarea Dvs. ca primarul actual al orasului este un bun gospodar. Cel de odinioara ar fi dorit, in zelul sau ateist raderea de pe fata pamintului a resturilor bisericii Manastirea, daca nu ar fi fost copiii, mamele, bunicile si barbatii romini si romi din parohie care, in ciuda incercarilor primariei de intimidare, au pus curajos umarul la lucrarile de inlaturare a ruinelor si efectuare a sapaturilor arheologice.
Nu uit nici astazi "incendiul" de la capela in cimitir care a coincis cu inceputul activitatii mele de paroh al parohiei Manastirea, loc unde, pina la plecarea mea din tara,din lipsa de lacas de cult, tineam slujbele religioase.
Ajuns in vara anului 1978 la München, am atras, mai cu sema de la radio Europa Libera, atentia opiniei publice nationale si internationale asupra pericolului de distrugere definitiva a acestui lacas. Poate si acesta a fost un motiv pentru care - asa cum rezulta din arhivele CNSAS, la ordinul Securitatii, care in perioda cit am fost paroh ma ancheta saptaminal, anchetator fiind chiar de seful securitatii Ploesti, colonelul Popa - in primavara anului 1979 am fost caterisit, adica indepartat din preotie de catre Sfintul Sinod. Desi dupa 1989 Sinodul a declarat drept nule caterisirile efectuate in perioada comunista din motive politice, nici pina stazi nu am primit din partea conducerii Bisericii Ortodoxe Romane nici un fel de scuze sau regrete exprimate in scris. Ar fi interesant de stiut daca vreun preot persecutat si caterisit in perioada comunista a primit din partea Sinodului sau sau a vreunui episcop in scris exprimarea unor asemenea regrete.
In calitate de coleg de studii al actualului Parinte Patriarh Daniel, stiu ca dinsul are cunostinta de acest caz si continui sa sper intr-o forma scrisa prin care reprezentantii actuali ai Bisericii sa-si exprime satisfactia fata de luptata dusa in 1978 pentru ca Biserica Manastirea din Valenii de Munte sa nu fie rasa de pe fata pamintului. Aceasta lupta a fost una dusa de parohienii de atunci din care faceau parte un insemnat numar de romi ce locuiau dincolo de girla. Lor (parohienilor romi) le port si acum recunostinta pentru curajul cu care au fost gata sa ma apere personal si in fata sicanelor Securitatii.
Socotesc util pentru Scolile din localitate sau Primarie sa organizeze o serata de informare a tineretului de astazi din Valenii de Munte asupra efectelor cutremurului si in general aupra felului de viata de acum 36 de ani.
Leonida Pop, telefon 0745-012308
Ma bucur ca sunteti deschis la datele furnizate de mine.
Genial ! Ce aparat ai folosit ?
Acesta nu este oraşul pe care îl cunosc! Oraş în care a dispărut un deal întreg şi lunca Teleajenului pe banii unor italieni,oraş în care frumoasa clădire a primăriei construită în stil neoclasic la începutului secolului xx a fost dărâmată în detrimentul unui Plus,acum Leidl, în care în tipografia lui Iorga(cinemaul de mai târziu)a găzduit ritmuri de manele în clubul celui care acum şi-a cumpărat oraş;un oraş cultural condus de un băiat care se chinuie să citească cuvinte scrise pe foi de hârtie
Orasul are si un imn. Poate, cu ajutorul Primariei si al noului primar, reusesti sa faci un clip care sa devina oficial. Ce zici?
super filmuletzul..
dar am si eu o intrebare... se zvoneste ca Bocioaca a fost initiatorul acestui film (vad ca si apare in el de mai multe ori)... care e adevarul? el a fost cu ideea sau voi ?
un imens promo orasului de la poalele muntilor....
goarte fumossssss