Mulțumesc pentru postarea acestor imagini din Bucureștiul meu drag! Cât a fost un oraș închis, cei din provincie venind doar la muncă sau prin căsătorie, Bucureștiul a fost un oraș deosebit de frumos și curat peste tot, în toate cartierele, nu doar în centru, ca acum. Se spălau străzile zilnic pe timpul verii, inclusiv cu detergent, existau acei măturători cu tulumbele lor peste tot, era extrem de curat și locuitorii orașului întrețineau curățenia pentru că dacă erau prinși rupând flori, scuipând pe stradă sau aruncând ceva pe jos, luau amenzi destul de mari! În fiecare anotimp exista munca în jurul blocului, exact cum încă se mai face astăzi aici, în Norvegia. Ieșeai de drag să cureți grădinile blocului primăvara! Simțeai că trăiești în rai când începeau trandafirii și alte flori să înflorească, când simțeai mirosul teilor care erau plantați cam peste tot. Pe timpul verii aproape că nu dormeam. Mergeam la serviciu, dar când veneam acasă mâncam în fugă ceva, un duș și afară, în fața blocului. Jucam cărți și remy până târziu în noapte. Noi, cei ce locuiam la parter, aduceam lumina, adică un bec conectat la un cablu extrem de lung. De multe ori se opreau și milițienii care patrulau noapte de noapte, "să-și tragă sufletul" , adică jucau și ei câteva partide, mâncau un sandwich și beau o cafea sau un cico, și plecau la treabă. Apropos de milițieni. Sectoristul blocului știa notele obținute la școală a fiecărui copil, știa necazurile sau bucuriile fiecărui om din raza lui de lucru. Era ,aproape, ca o rudă. Niciodată nu am întâlnit un milițian ca cei despre care aud pe internet... Poate și pentru că respectam legea, nu știu, dar nu m-am simțit niciodată "persecutată", ci in siguranță. După "revoluție" când s-a permis intrarea tuturor mitocanilor, printre oamenii cu bun simț, bineînțeles, au început să arunce de la etajele superioare gunoiul direct de la geamuri, să urle muzica, să arunce mucuri de țigări pe stradă, să scuipe... Siguranța străzilor a dispărut și ea împreună cu tot ce era frumos. Încetul cu încetul, Bucureștiul s-a transformat în ceva ce nu credeam că voi vedea... Mi s-a rupt sufletul văzând la știri cum a ajuns Cișmigiul! Nu-i posibil să decadă atât de mult orașul sufletului meu! Mi-e tare dor de Bucureștiul de dinainte de 90...
In mod cert nu am locuit in acelasi oras. In anii 80 santierele si noroaiele "domneau" in Bucuresti. Cat despre cei care aveau grija de gradina da, erau doar cativa intr-un bloc de sute de oameni. Pe majoritatea locatarilor nu ii interesa catusi de putin ce era dincolo de usa lor. Mirosul in exterior nu era nici pe departe de tei sau flori ci de gunoi. Imi este greu sa uit ghenele de gunoi din care se prelingeau diversele lichide "inmiresmate".
@@cristianboldisor1175 Mda, caz tipic de nostalgie care coloreaza amintirile in roz. Nu stiu cum naiba cineva ar putea sa regrete vremurile acelea ruginite, gri si mizere. Iar partea aia cu militianul prietenul omului e ridicola. Multi avem amintiri placute pentru ca eram tineri, avem amintiri placute pentru ca aveam mari rezerve de optimism, totul parea posibil si ne adaptam cu usurinta la toate. Eram mai tineri, si asta domina totul, inclusiv un Bucuresti infect.
@@Dr.NNN5 Sigur ca erau si parti curate, dar Valeria descrie un Bucuresti "deosebit de curat si frumos peste tot, in toate cartierele", cea ce nu poate fi mai departed de adevar. Nu vad cum cineva ar puitea avea aminitiri atat de distorsionate despre trecutul ala mizerabil si prafuit. Vorba aia: Ah, Auschwitz, ce vremuri!
@@Dr.NNN5 Omul tinde inconstient sa "sanitizeze" trecutul, filtreaza totul; arunca/ascunde aminitirele neplacute iar apoi ridica si amplifica cele placute. Nu ma indoiesc ca in fata vilei lui Ceausescu se spala cu detegent trotuarul si ca in cartierele mai aproape de centru era mai bine, dar pentru restul (majoritar) de Bucuresteni inghesuiti in cuburi stuatia era mai putin de povestile doamnei Valeria. Si eu mi-aduc aminte cu placere de trecut, eh, mi-aduc aminte cu placera pana si de armata unde am fost chinuiti si munciti timp de doi ani, pentru ca eram tanar si treceam peste toate, dar in acelasi timp nu ma imbat cu apa rece despre un trecut de basm. Este posibil ca doamna Valeria sau dumneavoastra sa vorbiti de un trecut pe care eu nu l-am apucat (anii 50-60?) ...posibil, poate de aici vin aminitile diferite. Dar ce am apucat eu era cu adevarat deprimant si prafuit, mai ales dupa ce au inceput sa darame si sa construiasca in dreapta si stanga.
Splendid, minunat ACEL București,cu blocuri moderne, șosele asfaltate și curate, cu spații verzi îngrijite; era,cu adevărat...INIMA ȚĂRII !!! În anii '30...'40, era denumit MICUL PARIS !
Bucurestiul interbelic nu prea avea legatura cu cel din anii '80. Eu ce imi amintesc din anii '80 era un oras gri, plin de santiere si noroi,cu lumea care mergea ingandurata pe strada. Mai erau si nelipsitele cozi pentru ca nu se mai gasea nimic fara sa stai la coada. La Alimentara mai erau doar "piramidele" facute din borcane de mazare.
Mulțam TVR. Eram de doisprezece ani când s -a făcut acest documentar, sunt de la Sibiu, dar tot ce este din trecut.....ce să mai zic ? Fără cuvinte...oricine simte ce simt și eu......😔
Am locuit 40 de ani în Bucureşti, în cel mai frumos cartier - Herăstrău. Iarna patinam pe lac, vara mergeam la ştrand, ne plimbam cu barca şi vaporaşul, jucam tenis de masă, ne dădeam pe tobogane şi în Roata Mare, ne cocoţam pe urşii de piatră, intram în căsuţa de piatră a Albei-ca-Zăpada... Făceam jogging dând turul parcului pe lângă lac... Culegeam tei şi adunam castane, ne bucuram de primele magnolii înflorite cât încă era ger... De la Magazinul Tineretului ne-am luat rochiile pentru Bacalaureat... Nostalgie. Dar şi multă tristeţe. Ce-a ajuns în ăştia 30 de ani "de libertate" Parcul Herăstrău? Dar Calea Dorobanţilor? Sărman Bucureşti! Te❤️iubesc, Bucureşti de odinioară!
Urate mai sunt strazile "canion" cu blocuri pe ambele parti. Erau niste calduri cumplite pe bulevardele alea vara. Ma intreb cum ar fi aratat orasul daca nu ar fi existat urgia comunista.
Mulțumesc pentru postarea acestor imagini din Bucureștiul meu drag! Cât a fost un oraș închis, cei din provincie venind doar la muncă sau prin căsătorie, Bucureștiul a fost un oraș deosebit de frumos și curat peste tot, în toate cartierele, nu doar în centru, ca acum. Se spălau străzile zilnic pe timpul verii, inclusiv cu detergent, existau acei măturători cu tulumbele lor peste tot, era extrem de curat și locuitorii orașului întrețineau curățenia pentru că dacă erau prinși rupând flori, scuipând pe stradă sau aruncând ceva pe jos, luau amenzi destul de mari! În fiecare anotimp exista munca în jurul blocului, exact cum încă se mai face astăzi aici, în Norvegia. Ieșeai de drag să cureți grădinile blocului primăvara! Simțeai că trăiești în rai când începeau trandafirii și alte flori să înflorească, când simțeai mirosul teilor care erau plantați cam peste tot. Pe timpul verii aproape că nu dormeam. Mergeam la serviciu, dar când veneam acasă mâncam în fugă ceva, un duș și afară, în fața blocului. Jucam cărți și remy până târziu în noapte. Noi, cei ce locuiam la parter, aduceam lumina, adică un bec conectat la un cablu extrem de lung. De multe ori se opreau și milițienii care patrulau noapte de noapte, "să-și tragă sufletul" , adică jucau și ei câteva partide, mâncau un sandwich și beau o cafea sau un cico, și plecau la treabă. Apropos de milițieni. Sectoristul blocului știa notele obținute la școală a fiecărui copil, știa necazurile sau bucuriile fiecărui om din raza lui de lucru. Era ,aproape, ca o rudă. Niciodată nu am întâlnit un milițian ca cei despre care aud pe internet... Poate și pentru că respectam legea, nu știu, dar nu m-am simțit niciodată "persecutată", ci in siguranță. După "revoluție" când s-a permis intrarea tuturor mitocanilor, printre oamenii cu bun simț, bineînțeles, au început să arunce de la etajele superioare gunoiul direct de la geamuri, să urle muzica, să arunce mucuri de țigări pe stradă, să scuipe... Siguranța străzilor a dispărut și ea împreună cu tot ce era frumos. Încetul cu încetul, Bucureștiul s-a transformat în ceva ce nu credeam că voi vedea... Mi s-a rupt sufletul văzând la știri cum a ajuns Cișmigiul! Nu-i posibil să decadă atât de mult orașul sufletului meu! Mi-e tare dor de Bucureștiul de dinainte de 90...
In mod cert nu am locuit in acelasi oras. In anii 80 santierele si noroaiele "domneau" in Bucuresti. Cat despre cei care aveau grija de gradina da, erau doar cativa intr-un bloc de sute de oameni. Pe majoritatea locatarilor nu ii interesa catusi de putin ce era dincolo de usa lor. Mirosul in exterior nu era nici pe departe de tei sau flori ci de gunoi. Imi este greu sa uit ghenele de gunoi din care se prelingeau diversele lichide "inmiresmate".
@@cristianboldisor1175 Mda, caz tipic de nostalgie care coloreaza amintirile in roz. Nu stiu cum naiba cineva ar putea sa regrete vremurile acelea ruginite, gri si mizere. Iar partea aia cu militianul prietenul omului e ridicola. Multi avem amintiri placute pentru ca eram tineri, avem amintiri placute pentru ca aveam mari rezerve de optimism, totul parea posibil si ne adaptam cu usurinta la toate. Eram mai tineri, si asta domina totul, inclusiv un Bucuresti infect.
@@Dr.NNN5 Sigur ca erau si parti curate, dar Valeria descrie un Bucuresti "deosebit de curat si frumos peste tot, in toate cartierele", cea ce nu poate fi mai departed de adevar. Nu vad cum cineva ar puitea avea aminitiri atat de distorsionate despre trecutul ala mizerabil si prafuit. Vorba aia: Ah, Auschwitz, ce vremuri!
@@Dr.NNN5 Omul tinde inconstient sa "sanitizeze" trecutul, filtreaza totul; arunca/ascunde aminitirele neplacute iar apoi ridica si amplifica cele placute. Nu ma indoiesc ca in fata vilei lui Ceausescu se spala cu detegent trotuarul si ca in cartierele mai aproape de centru era mai bine, dar pentru restul (majoritar) de Bucuresteni inghesuiti in cuburi stuatia era mai putin de povestile doamnei Valeria.
Si eu mi-aduc aminte cu placere de trecut, eh, mi-aduc aminte cu placera pana si de armata unde am fost chinuiti si munciti timp de doi ani, pentru ca eram tanar si treceam peste toate, dar in acelasi timp nu ma imbat cu apa rece despre un trecut de basm. Este posibil ca doamna Valeria sau dumneavoastra sa vorbiti de un trecut pe care eu nu l-am apucat (anii 50-60?) ...posibil, poate de aici vin aminitile diferite. Dar ce am apucat eu era cu adevarat deprimant si prafuit, mai ales dupa ce au inceput sa darame si sa construiasca in dreapta si stanga.
Splendid, minunat ACEL București,cu blocuri moderne, șosele asfaltate și curate, cu spații verzi îngrijite; era,cu adevărat...INIMA ȚĂRII !!! În anii '30...'40, era denumit MICUL PARIS !
Bucurestiul interbelic nu prea avea legatura cu cel din anii '80. Eu ce imi amintesc din anii '80 era un oras gri, plin de santiere si noroi,cu lumea care mergea ingandurata pe strada. Mai erau si nelipsitele cozi pentru ca nu se mai gasea nimic fara sa stai la coada. La Alimentara mai erau doar "piramidele" facute din borcane de mazare.
Mulțam TVR. Eram de doisprezece ani când s -a făcut acest documentar, sunt de la Sibiu, dar tot ce este din trecut.....ce să mai zic ? Fără cuvinte...oricine simte ce simt și eu......😔
Bucureștiul minunat de altădată super amintiri lucram pe șantierele lui
Am locuit 40 de ani în Bucureşti, în cel mai frumos cartier - Herăstrău. Iarna patinam pe lac, vara mergeam la ştrand, ne plimbam cu barca şi vaporaşul, jucam tenis de masă, ne dădeam pe tobogane şi în Roata Mare, ne cocoţam pe urşii de piatră, intram în căsuţa de piatră a Albei-ca-Zăpada... Făceam jogging dând turul parcului pe lângă lac... Culegeam tei şi adunam castane, ne bucuram de primele magnolii înflorite cât încă era ger... De la Magazinul Tineretului ne-am luat rochiile pentru Bacalaureat...
Nostalgie. Dar şi multă tristeţe. Ce-a ajuns în ăştia 30 de ani "de libertate" Parcul Herăstrău? Dar Calea Dorobanţilor? Sărman Bucureşti!
Te❤️iubesc, Bucureşti de odinioară!
Bună seara. Păcat că ați plecat.
București este orașul viselor mele
Vremuri...
🙋💝🌹
Urate mai sunt strazile "canion" cu blocuri pe ambele parti. Erau niste calduri cumplite pe bulevardele alea vara. Ma intreb cum ar fi aratat orasul daca nu ar fi existat urgia comunista.