Spectacolul „1946”, jucat la Bălți

„Am ajuns la capătul rândului și când ne-am întors, săraca femeie era moartă. Și azi când povestesc la inimă mă arde un foc. Eram mică, aveam 11 ani, dar nu mă puteam liniști. De ce nu am făcut nimic?”
Piesa de teatru „1946”, care reflectă istoriile tulburătoare ale supraviețuitorilor foametei organizate de regimul sovietic din 1946-1947, a adus pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Bălți, drama poporului nostru, care, chiar și la aproape opt decenii distanță, este adesea trecută sub tăcere.
„Curgeau lacrimile. Noi mai știm încă ceva, socrul meu a fost după sfeclă furajeră în Cernăuți din Briceni. Când povestea, tot timpul lacrimile curgeau ca și de această dată. Niște actori extraordinari. Noi încă mai știm câte ceva, dar pentru tineret o să fie învățătură”, susține femeia.
„Și iaca tata neavând încotro, trebuia să o dea și pe Florica la colectivă, la colhoz. O dus-o, numai că în fiecare seară se trezea cu ea la poartă. Să fi văzut cum plângeau amândoi la gard.”
„L-am retrăit, având bunei deportați în Siberia și auzind de la mama mea despre ceea prin ce au trecut ei, și despre foame mi-a povestit mama. Acum în unele momente m-am regăsit alături de mama mea, ascultând acest mesaj. Mă bucur că sunt foarte mulți tineri în sală ca să vizioneze aceast spectacol și aș vrea ca să învețe istoria”, menționează spectatorul.
Zinaida Cumpănici își amintește de perioada sumbră și dificilă în care bolșevicii irupeau în casele oamenilor și confiscau ultimul fir de grâu, lăsând în urmă mii de copii flămânzi.
„Eu țin minte la noi în casă, părinții mamei au plecat în România, a tatei erau ascunși, care au fugit, care au rămas, și țin minte că la noi în casă a intrat un om cu un palton de piele lung și noi stăteam ca motanii. Exact ce s-a povestit aici așa și a fost”, povestesc oamenii.
Spectacolul este inspirat din „Cartea Foametei” scrisă de Larisa Turea și din mărturiile colectate de echipa Teatrului Republican „Luceafărul”. Producția este completată cu fotografiile impresionante ale lui Zaharia Cușnir.
„Aceste povești cumva au bântuit o dată cu maturizarea mea și iată cum a apărut această carte am zis că ar fi o idee să fac un spectacol despre acest an, 1946-1947, care practic a fost șters din istoria noastră. Noi la școală nu am învățat absolut nimic, ce-mi aminteam eu era ceva de la bunica mea. Unii din păcate până astăzi trăiesc acea frică, bănuiesc că frica le-a intrat în oase. Ne luau la întrebări, gen, da nu vă este frică? De ce faceți așa spectacol? Doamne ferește dacă ne deportează iarăși în Siberia... Adică oameni care au trăit toată viața într-o frică”, susține Veaceslav Sambriș, regizorul spectacolului.
„Foarte mulți ne-am regăsit în aceste povestiri, în aceste relatări, mărturisiri. Le știam ca niște povești auzite de la bunei. A fost foarte greu să lucrăm la acest spectacol și cred că e și greu de prezentat, că nici nu mi se dă gura să-i zic jucat și de prezentat, dar și de privit nu cred că este ușor”, spune actrița Vitalina Grigoriu.
Numărul moldovenilor care au murit de foame și boli între decembrie 1946 și august 1947 în Basarabia variază de la 115 mii până la 300 de mii de persoane.
*********************************************
📰Citește mai mult: nordnews.md/
👉ABONEAZĂ-TE la canalul nostru de UA-cam pentru mai multe videoclipuri: / @nord-news .
👍Dă-ne un like pe Facebook: / nordnews.md
📢Urmărește-ne pe Telegram: t.me/NordNewsMD
📸Urmărește-ne pe Instagram: / nordnews.md
📱 Urmărește-ne pe WhatsApp: whatsapp.com/channel/0029VaE0...
🎶Urmărește-ne pe TikTok: / nordnews
💖Pentru a susține canalul:
Patreon: / nordnewsmd

[@ionbrad6753]

Nu uitați ”eliberarea”!