Felicitari pentru initiativa, adaugati in titlul acestui clip si numele lui Noica. "Cine a fost Constantin Noica? Liiceanu in dialog cu Patapievici." Multumesc pentru emisiune, sper sa le puneti pe toate!
Motto: ”Orice om la sfârşitul vieţii trebuie să scrie Autobiografia unei idei. Ce e mai adânc în noi decât noi înşine este gândul. Ce gând te-a purtat? Ce gând ai slujit?” (CONSTANTIN NOICA) ”La o idee se ajunge prin mai multe idei, chiar dacă nu le știi numărul, nu și rostul. Ideea apare la o întretăiere de gânduri și poate fi o treaptă a unei noi întrebări. Unii oameni au ușurință în a ajunge la idei proprii, alții la ale altora. Ideea nu poate fi niciodată un cec în alb. Prin specificul ei, ideea e subțire, nu strâmtă. Pe prispa unei idei fertile nu pot crește buruieni. Să ai idei e una, să intri la idei e alta. Realitatea ideii e exprimată de cuvinte, dar nu determinată de ele. Iată ce se pricepe mai greu de cei bogați în cuvinte, nu în concepte. Beția de cuvinte provine din sărăcia de idei și conduce la totala volatilizare a vorbelor. Ideea e sămânța unei concepții sau, poate, punctul ei final. De regulă, oamenii mari în idei nu excelează în vorbe. Ideile nu se văd, se respectă. Orice idee trebuie să aibă rigoare și suflet. O idee la care nu participi sufletește se naște deja înstrăinată. Ea zboară, dar parcă nu are nici aripi bune, nici suficient suflet. Nu orice idee frumoasă este neapărat și adevărată. Așadar, omul trebuie să fie atent și la binomul: adevărat-fals. Nu spunea ANATOLE FRANCE că: «Orice idee falsă e primejdioasă?» Și tot el mărturisea că, «... dintr-o idee poți să fii ferice ori să suferi cumplit; să mori ori să trăiești». Nu știu dacă TITU MAIORESCU avea temei să generalizeze că: «Orice idee de valoare este la început combătută», dar ce pot spune este că nu aici este necazul, ci el stă mai degrabă în aceea că de multe ori nu prea sunt multe de combătut. Am senzația că ideile se nasc cu dialectica lor, se ridică una prin alta, se depășesc una pe alta, dar nu se strivesc niciodată. Finul cugetător francez HIPPOLYTE TAINE făcea o comparație celebră în formula sa: «Ideile sunt ca banii: e bine să-i ai, dar e mai bine să știi să-i cheltuiești». Luminatul diplomat NICOLAE TITULESCU spunea: «Ideile constituie un fel de pașapoarte și după moarte, dacă ele au fost semnate cu eforturi în viață. Ideile nu mor cu aceia pe care le întrupează... Aceia care mor pentru o idee sunt eroi al căror testament consistă în simplul cuvânt: continuați.». Unii nu ajung la ideea că n-au idei, alții nici nu se întreabă, să nu-și umbrească fericirea. Ideile sunt mai perseverente ca cercetașii în vânătoare: nu se lasă până nu te scot la lumina adevărului. Ideile mari nu disprețuiesc pe cele mici, fiindcă le datorează înălțimea lor sau cel puțin distingerea. O idee nu poate fi frânată multă vreme, ci controlată tot timpul. Ideea trebuie să țâșnească din adevăr, să trăiască în el, în nici un caz să se scalde în el. Există o logică a adevărului, nu logici ale lui. Când o idee îți bate în creier, adevărul îți inundă viața. Ideile mari cer oameni mari. Pe fruntea unor idei nu se așază niciodată praful. Ideile mari sunt «stâlpii de electricitate» al unei culturi. Viața unei idei ține și de epocă, precum și epoca ține de anumite idei. O idee se cere ascultată cu stiloul în mână. Unii semeni vor să prindă ideile altora din zbor dar le lipsește înălțimea. Prostul nu e așa fiindcă nu are idei, ci fiindcă nu le are măsura. Pe drumul spre adevăr ideile sunt și poteci și raze. Firul ideilor are multe noduri. Sita ideilor e relativă în fiecare epocă, dar operația se face mai ales de urmași. Ideea e în toate o rază. În baia ideilor unei epoci, unii se sufocă. Fiindcă, sau nu-și pregătesc bine porii, dau nu au ce pregăti. Talentatul dramaturg și om de cultură PAUL EVERAC are motivele lui să asemene intelectul cu un fel de bancă, cu mai multe conturi și că: «Totul este ce operație preferi să faci sau dacă îți place mai mult suma compactă (în ordinea ideilor) sau mărunțișuri. Singura grijă e ca și una și alta să aibă acoperire, putere de circulație și să nu se demonetizeze». Pericolul demonetizării - iată ce paște pe orice creator care nu și-a împletit opera cu idei, cu gânduri smulse din viață, din el. Pentru ca să nu uităm: unul dintre erudiții în materie de creație spirituală în genere, ADRIAN MARINO, observa cu temei că pentru el, «ideile literare sunt și ele opere».” (Sursă: ”LUMEA ÎN GÂNDIRE”) Mulțumesc! 🙂🤔❤❤❤💡📖
Dacă întrebi: cum poți să definești un filosof ( înțelept ) ? …..nu poți să circumscrii comprehensiunea termenului ci numai să menționezi indivizii care pot fi acceptați în sfera acestui termen…..istoria filosofiei se identifică cu personalitățile care au gândit și s-au exprimat în epoci diferite….. Gabriel Liiceanu este un filosof, pur și simplu un filosof autentic, un spirit viu al vremurilor prezente ….ma bucur să trăiesc contemporaneitate cu el !
Felicitari pentru initiativa, adaugati in titlul acestui clip si numele lui Noica. "Cine a fost Constantin Noica? Liiceanu in dialog cu Patapievici." Multumesc pentru emisiune, sper sa le puneti pe toate!
Vă iubesc! Sunteți două miți, modelate și luminate de geniile trecute ,greu de înțeles ,însă greu de egalat! Cum să nu vă iubesc!?
Motto: ”Orice om la sfârşitul vieţii trebuie să scrie Autobiografia unei idei. Ce e mai adânc în noi decât noi înşine este gândul. Ce gând te-a purtat? Ce gând ai slujit?” (CONSTANTIN NOICA)
”La o idee se ajunge prin mai multe idei, chiar dacă nu le știi numărul, nu și rostul. Ideea apare la o întretăiere de gânduri și poate fi o treaptă a unei noi întrebări. Unii oameni au ușurință în a ajunge la idei proprii, alții la ale altora. Ideea nu poate fi niciodată un cec în alb. Prin specificul ei, ideea e subțire, nu strâmtă. Pe prispa unei idei fertile nu pot crește buruieni. Să ai idei e una, să intri la idei e alta. Realitatea ideii e exprimată de cuvinte, dar nu determinată de ele. Iată ce se pricepe mai greu de cei bogați în cuvinte, nu în concepte. Beția de cuvinte provine din sărăcia de idei și conduce la totala volatilizare a vorbelor. Ideea e sămânța unei concepții sau, poate, punctul ei final. De regulă, oamenii mari în idei nu excelează în vorbe. Ideile nu se văd, se respectă. Orice idee trebuie să aibă rigoare și suflet. O idee la care nu participi sufletește se naște deja înstrăinată. Ea zboară, dar parcă nu are nici aripi bune, nici suficient suflet. Nu orice idee frumoasă este neapărat și adevărată. Așadar, omul trebuie să fie atent și la binomul: adevărat-fals. Nu spunea ANATOLE FRANCE că: «Orice idee falsă e primejdioasă?» Și tot el mărturisea că, «... dintr-o idee poți să fii ferice ori să suferi cumplit; să mori ori să trăiești». Nu știu dacă TITU MAIORESCU avea temei să generalizeze că: «Orice idee de valoare este la început combătută», dar ce pot spune este că nu aici este necazul, ci el stă mai degrabă în aceea că de multe ori nu prea sunt multe de combătut. Am senzația că ideile se nasc cu dialectica lor, se ridică una prin alta, se depășesc una pe alta, dar nu se strivesc niciodată. Finul cugetător francez HIPPOLYTE TAINE făcea o comparație celebră în formula sa: «Ideile sunt ca banii: e bine să-i ai, dar e mai bine să știi să-i cheltuiești». Luminatul diplomat NICOLAE TITULESCU spunea: «Ideile constituie un fel de pașapoarte și după moarte, dacă ele au fost semnate cu eforturi în viață. Ideile nu mor cu aceia pe care le întrupează... Aceia care mor pentru o idee sunt eroi al căror testament consistă în simplul cuvânt: continuați.». Unii nu ajung la ideea că n-au idei, alții nici nu se întreabă, să nu-și umbrească fericirea. Ideile sunt mai perseverente ca cercetașii în vânătoare: nu se lasă până nu te scot la lumina adevărului. Ideile mari nu disprețuiesc pe cele mici, fiindcă le datorează înălțimea lor sau cel puțin distingerea. O idee nu poate fi frânată multă vreme, ci controlată tot timpul. Ideea trebuie să țâșnească din adevăr, să trăiască în el, în nici un caz să se scalde în el. Există o logică a adevărului, nu logici ale lui. Când o idee îți bate în creier, adevărul îți inundă viața. Ideile mari cer oameni mari. Pe fruntea unor idei nu se așază niciodată praful. Ideile mari sunt «stâlpii de electricitate» al unei culturi. Viața unei idei ține și de epocă, precum și epoca ține de anumite idei. O idee se cere ascultată cu stiloul în mână. Unii semeni vor să prindă ideile altora din zbor dar le lipsește înălțimea. Prostul nu e așa fiindcă nu are idei, ci fiindcă nu le are măsura. Pe drumul spre adevăr ideile sunt și poteci și raze. Firul ideilor are multe noduri. Sita ideilor e relativă în fiecare epocă, dar operația se face mai ales de urmași. Ideea e în toate o rază. În baia ideilor unei epoci, unii se sufocă. Fiindcă, sau nu-și pregătesc bine porii, dau nu au ce pregăti. Talentatul dramaturg și om de cultură PAUL EVERAC are motivele lui să asemene intelectul cu un fel de bancă, cu mai multe conturi și că: «Totul este ce operație preferi să faci sau dacă îți place mai mult suma compactă (în ordinea ideilor) sau mărunțișuri. Singura grijă e ca și una și alta să aibă acoperire, putere de circulație și să nu se demonetizeze». Pericolul demonetizării - iată ce paște pe orice creator care nu și-a împletit opera cu idei, cu gânduri smulse din viață, din el. Pentru ca să nu uităm: unul dintre erudiții în materie de creație spirituală în genere, ADRIAN MARINO, observa cu temei că pentru el, «ideile literare sunt și ele opere».” (Sursă: ”LUMEA ÎN GÂNDIRE”) Mulțumesc! 🙂🤔❤❤❤💡📖
Dacă întrebi: cum poți să definești un filosof ( înțelept ) ? …..nu poți să circumscrii comprehensiunea termenului ci numai să menționezi indivizii care pot fi acceptați în sfera acestui termen…..istoria filosofiei se identifică cu personalitățile care au gândit și s-au exprimat în epoci diferite…..
Gabriel Liiceanu este un filosof, pur și simplu un filosof autentic, un spirit viu al vremurilor prezente ….ma bucur să trăiesc contemporaneitate cu el !
♥️♥️♥️
Liiceanu ♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️
Vă rog să nu ștergeți vreodată aceste materiale de mare valoare.
Un document.
Gândirea lui Noica colectivist-legionara din tinerețe se întâlnea cu nationalism-comunismul lui Ceaușescu