Din păcate sunt din acea generație care a crescut sub părinți care nu au știut cum să crească copii în iubire pentru că nici eu nu au avut parte la rândul lor. E greu și are impact mare asupra mea în viața de adult. E trist și deprimant..m-a făcut să nu am încredere în mine încă din copilărie. Dumnezeu să se îndure și de mine și de toți cei care sunt în aceeași situație.
Dar au fost acolo, nu ai crescut prin Orfelinate!La fel am fost și eu, cu o mama și cu boli fizice, a și decedat , a fost reeece dar grijulie, dar au fost acolo și ei!!!😮😮😮😮
Eu care nu am mai avut parte de afecțiune de la 6 ani de când s-a născut sora mea mereu pe mine m-au certat pentru faptele făcute de ea. Îmi ziceau ca nu știu nimic si ca nu înțeleg ce se întâmplă in viața mea. Am avut parte de multe nopți nedormite plângând în liniște din cauza asta. Eu am primit mai multă afecțiune de la unchiul meu care locuiește în străinătate și de fiecare dată după ce pleca eu plângem foarte mult. Și acum plâng mai rar. Respect pentru tot efortul depus. 🙏🏻❤️
Apreciez f mult ce spuneți,ascult cu mult interes!da,am avut multe probleme cauzate de părinți!dar,prefer sa mi amintesc doar magia copilăriei mele,orice obstacol m a făcut mai puternică și înțeleaptă!in schimb,fiicele mele arunca vina pe mine pt.orice alegere proasta a lor!m am dedicat cat am putut,cat m a dus capul și conjunctura!dar,fiindcă soțul meu a fost absent in viața lor,nu este criticat,pt.ca neimplicat,n a greșit!da greșim enorm ca parinti!pt.ca sunt copii,nu au responsabilitate!totuși,sunt copii care au suflet și fac tot ce pot să facă să fie bine,care iubesc,respecta și ajuta părinții chiar de mici!ar trebui să faceți un video despre copiii adulți,cum ar trebui să întoarcă iubirea,sprijinul și grija părinților!
Hristos a Inviat! Multumesc Cristian pentru acest material minunat. Am nevoie mai mult ca niciodata de a transmite copilului valori adevarate, puternice si incurajatoare pentru a-l pregati pentru o viata frumoasa, pentru oportunitati, sa iubeasca si sa fie iubit.
Când eram mica, eram într-una comparata cu unele colege de clasa care aveau doar 10 pe linie și erau dezamăgite când ajungeau sa ia un 9 sau 9,50. Ma întreba mama tot timpul "ce nota a luat x? Tu de ce nu poți?" Când am vrut, la un moment dat, sa ma mut la o alta școală, mi a spus ca doar dacă merg la clasa de mate-info (pt ca alea ii plăceau ei, eu în schimb n aveam nicio treaba cu asa ceva), iar când am ajuns la liceu, am renunțat și nu mi mai pasa de note. Tatăl meu era de multe ori absent, auzeam multe certuri, înjurături, scandaluri etc și nu am avut o relație apropiata cu el niciodată, ascunzându ma de el cand făceam ceva și asa mai departe. Nici acum nu ma pot apropia de el, sa discutam chestii despre viata mea personala sau ceva de genul, chiar dacă acum e cu alta femeie, care după părerea mea, l a ajutat foarte mult sa se schimbe în bine. Acum am 23 de ani și o fetita de 1 an și 7 luni și mama încă crede ca doar ce știe ea e cel mai bine, se supăra dacă i spun sa nu mi compare copilul cu alți copii (nu i voie sa plângi, uite ce cuminte e copilul acela) și lista poate continua. De mult am ajuns la concluzia ca ne înțelegem bine doar dacă suntem separate și nu ne vedem foarte des. Cel mai probabil toate astea m au adus la stările negative, de anxietate etc pe care le am acum, dar important e ca am acceptat și continui sa accept ajutor, fiind conștientă ca am probleme. Tot ce mi doresc e sa i ofer fetitei mele un mediu normal și sănătos în care sa crească, sa se dezvolte frumos și sa n o fac sa simtă vreodată ce am simțit eu în copilărie.
Pe vremea comunismului asa era, bataie pe note cat mai mari, dar era nevoie. In primul rand ca ieseai in fata, erai la panoul de onoare si asa avansai. In al doilea rand sa fii in scoala si sa ai note foarte mari iti dadea sanse mari sa fii facut pionier printre primii sau sa intri in UTC printre primii ceea ce te propulsa intr-o pozitie superioara. In al treilea rand cu rezultate foarte bune si un comportament exemplar te recomandau la un loc de munca bun. Dupa revolutie, in anii '90, lucrurile incepeau sa se mai schimbe, pentru ca patrunsese un pic de aer proaspat. Scoala o faceai si se invata la modul serios, dar nu mai erai obligat sa iei cat mai multe note de 10. Totusi trebuia ca marea majoritate sa se indrepte catre matematica fizica sau matematica informatica, pentru ca atunci incepuse sa patrunda economia de piata reala si era nevoie de economisti pe toate specializarile, era nevoie de ingineri constructori in constructii civile, pentru ca incepeau sa se construiasca, mai ales case si nu prea era chiar totul foarte deschis, eram la inceput, la un nou inceput. In ziua de azi insa nu prea mai ai ce face cu notele, dar trebuie sa inveti serios sa treci, mai ales in liceu unde e foarte important. Daca nu termini liceul nu dai bacalaureatul nu poti face nimic. Iti tai singur craca de sub picioare. Trebuie sa ai asta pentru ca poti obtine burse, poti da la o facultate unde iti doresti sau poti sa iti gasesti un loc de munca bun sau decent. Insa nu mai are sens sa ii ceri copilului note de 10, nu are ce face cu ele. Cand se angajeaza il intreaba patronul ce stie sa faca. Nu intereseaza pe nimeni ca ai luat un 10 sau un 5 la fizica in nu stiu ce clasa. Trebuie sa ne adaptam si noi un pic vremurilor, sa nu fim rigizi, ca era pe vremea noastra. Contextul era diferit. Bine acuma nu o sa lase parintii niste copii de capul lor ca nu conteaza daca ai corigenta pe linie si sparg geamurile scolii....ca vad ca in ziua de azi elevii au cam luat-o razna. Prea sunt libertini si nu reusesc sa inteleaga ca acest libertinaj nu le garanteaza adevarata libertate, nu are nicio treaba. In ziua de azi ii vad pe elevi prea supusi tehnologiei si nu prea mai citesc si nu prea isi mai pun capul la contributie...nu e bine. Aveti o fetita, sa va traiasca. Doua aspecte aici: spuneti de stati de anxietate. Starile acestea pot fi din mai multe motive. Parerea mea e ca nu ar trebui sa le atribuim parintilor atata timp cat sintem adulti si suntem responsabili de ce ni se intampla. Sigur noi plecam de la parinti cu o educatie, dar in viata ne intalnim cu oameni si situatii si ne modelam, nu ramanem doar cu ideile de la mama si tata, pastram din ele, dar nu tot. Al doilea aspect: niciodata in cresterea si educarea unor copii nu trebuie pornit de la premisa "eu nu o sa repet greselile lor". Asta este cea mai mare eroare. Atunci cand zici "nu o sa fac asa vreodata" atuncea o "comiti". Nu vaai cramponati de ideea "m-au educat parintii dupa tiparul X eu il schimb". Nu exista si nu a existat vreun tipar vreodata, fiecare adult sau copil are o unicitate. Apoi nu va mai ganditi ce au facut, ce n-au facut parintii cu voi, vedeti-va de copii. Cresteti si ii educati vazand si facand, nu gandindu-va ce s-a intamplat acum zeci de ani ca o sa va bagati singuri in anxietate si depresie la un moment dat.
Felicitări!!!!!!! Din păcate părinții nu vor recunoaște niciodată aceste fapte super dăunătoare psihicului copilului 😢. Însă te ajuta sa conștientizezi de ce in viata sa nu a avut "noroc".
Cand am ramas insarcinata cu copiii mei am spus cresc copiii diferit de ce eu am trait,simtit. Tot timpul am spus nefericirea mea nu trebuie sa fie neferecirea lor. Doar ca facand acest lucru eu am primit cea mai mare lovitura din partea copiilor mei
Si eu am avut parte de părinți foarte toxici si la fel ca tine am zis sa imi cresc copii total diferit . Nu or să ma dezamăgească niciodată pentru ca nu aștept nimic de la ei. Să fie ei fericiți cum vor ei. Eu îmi văd de viața mea, desi nu mai sunt la prima tinerețe îmi descopăr noi pasiuni.... Dacă imi permiți, te as sfatui sa nu te mai uiți la copii, ei oricum fac ce vor ei, concentrează-te pe tine și fă-ți viața ta frumoasa si linistita
Am avut acest tip de parinti, m-am inchis in mine si i-am ascultat iar la 30 ani am descoperit că sunt cu imunitatea la pamant si sufar de o boala cronica
Sunt deacor Dar lasand copii fara ghidare si repere de ce este bine sa aiba Grija de corpul lui, minte si suflet Pentru a fi bine cu el si lasandu-l in vioa sorti ca Nu conteaza Numai sufletul este o iluzie, noi toti Trebuie sa traim in balance cu tot ce facem si sa nu exageram in nimik ca sa fim in exhilibru interior o minte sanatoasa intrun corp sanatos cat se poate si iti permite situatia. Sunt copii care nu pun pret pe corpul lor deloc si la maturitate tot ei vor zice de ce nu lai ghidat mai bine sa nu ajunga acolo sa-si ureasca proriul corp (ca exemplu) si asta poate sa fie si Pe celelate planuri ale dezvoltari umane❤😊 Nu vreau sa supar Pe Nimenj Dar cand ai copii tai sfarurile sunt mai greu de pus in practica! Good luck 🍀
Am o asemenea mamă toxică. Și la 30 de ani îmi mănâncă viața și sufletul meu 😢toată viața am făcut numai ce a vrut. Toată viața m-a desconsiderat m-a umilit și mereu ma considerat inferioara ei. Efectiv am ajuns să-mi fie scârbă de propria mea mamă
Crede-mă știu ce gândești,eu la 25 de ani am o mamă cu care mă cert din orice în special din chesti mărunte și când încerca să termin o ceartă în modul pozitiv ea îmi răspunde cu ,,nu tu ești de vină eu sunt că m-am născut/că sunt proastă'' sau ,,nu numai tu ești deștept și eu sunt proastă''
"Cinsteste pe mama ta si pe tatal tau". Cum o sa spui ca mama ta e toxica, indiferent de ce a facut sau nu a facut? Mama e mama. Asta se numeste lipsa de respect, pentru ca ea ti-a dat viata, ea te-a crescut, ea a facut sacrificii, ea a pierdut noptile cand erai bolnav si mai devreme sau mai tarziu roata se va intoarce. Copiii dumitale o sa te numeasca "toxic" si or sa te paraseasca exact cand vei fi mai batran si neputincios si vei avea nevoie de ajutor. Cine te ajuta? Strainii? Oho, daca ti-ar putea da in cap ar face-o.
daca se poate as avea nevoie de o explicatie, din ce motiv in aceste materiale video se vorbeste despre lucruri marunte, soft, usurele ca sa zic asa si nu se prezinta complet comportamentul parintilor toxici? care este mult mai daunator, de exmplu ameninta copilul cu moartea, injuraturi greu de reprodus, comportament violent maxim, batai dure pana la blocarea respiratiei copilului, pedepse si comportament sfidator, scuipat si umilire, etc... am impresia ca cine asculta si citeste traieste in puf. In realitate duritatea romanilor este mult mai mare si mai periculoasa. In timp ce acest tip de parinti sunt credinciosi exemplari, tin posturile, participa la slujbe, au dialog cu spiritualitatea, sunt superiori copiilor din toate punctele de vedere, in realitate sunt diavoli. Eu asa am crescut si din pacate, inconjurat de violenta maxima in familie, la bunici si vecini. Cred ca divortul de parinti este singura solutie pe termen lung de rezolvare a problemelor intre copii si parinti.
Probleme apar și datorită patologiilor părinților. Părinții narcisici se vor comporta la fel indiferent cine le atrage atenția. Au un stil de a folosi tot felul de moduri de manipulare, miza fiind ca ei să cadă în picioare nu contează prețul. Tatăl meu niciodată nu a avut încredere în mine și a avut grijă să mi-o spună și să o dovedească, interesant e că nici în el nu are încredere, dar în fratele meu are. Și nu doar că are, îi e frică de el. Așa toată familia se învârte în ideea de a nu-l supăra pe fratele meu.
Mama mea se regăsește în toate cele 8 exemple , aș vrea să pot vorbii cu tine în privat să ți spun povestea mea și aș vrea să trec peste durerea asta continuă. E foarte greu....😢
Păriniții noștri, cei care au copilărit pe vremea lui Ceaușescu, sunt imaturi emoțional. Ei nu știu să își gestioneze emoțiile și să le controleze. Ei se enervează pentru orice și sar la ceartă. Eu nu știu o persoană cu care mai vorbesc din Romania care să fi avut un părinte normal și matur. Toți încă încearcă să își judece sau să își controleze copiii. Dacă nu, atunci pun toate responsabilitățile de adult pe copil: „sună tu că tu te pricepi mai bine la calculatoare” sau „sună tu că dacă eu sun mă cert cu ei” sau „nu mai bine îți deschizi tu o firmă și ne angajezi și pe noi? Ce tu ești mai prost ca X?” Sincer toată România are nevoie de terapie numai prin faptul că profesorii, vecinii, rudele și părinții noștri au fost toxici. Am 30 de ani și de-abia la 28 de ani mi-am dat seama că toate astea nu sunt normale și încet încet mă vindec… în schimb ai mei încă locuiesc în stres și de când m-am mutat parcă de-abia se descurcă în viață… și nu mă refer la probleme financiare…
Poate nu sunt încă adult...Dar sunt destul de mare sa realizez în ce mediu trăiesc și mie frică...îmi este atât de frica de cât de mult ma afectează și ma vor afecta toate aceste lucruri și nu știu ce sa fac...nu știu cum sa schimb toate astea...nu vrea sa înțeleagă ca îmi face rău...poate deaia sunt atât de singura și am atât de multe insecuritati...ma bucur măcar ca acum știu ca nu sunt eu cea nebuna... Mulțumesc, acest videoclip chiar m-a ajutat foarte mult, dacă ei nu se pot schimba și sa încerce sa fie altfel atunci voi fi eu cea care nu va proceda asa, voi face tot ce pot sa nu ajung ca ei.
Nu poți schimba niciodată cum te-a făcut sa te simți aceasta experiența prin care ai trecut. Însă experiența nu poate sa te forțeze sa reacționezi intr-un mod sau altul. Doar tu decizi cine o sa fii de acum sau cum o sa te comporți. Ai control total asupra a ceea ce faci sau acum acționezi!
Chiar dacă luptă copilul și nu își ascultă părinții tot rămân traume psihice mda știu de-asta am și început să lucrez din adolescență pentru-că nu vroiam să î-mi scoată ochii cu chestile aste. Dar în rest le-am invatat singură dar e foarte greu pentru-că uneori cad și mi-e foarte greu să mă ridic și știu că la un moment dat o să mă plictisesc și o să plec . Și da mi-e foarte greu să îmi exprim sentimentele și de multe ori nu pot să o fac sau mă blockez. Nimic special mai am cateva obiective de atins și după o să am o întâlnire cu doamna cu coasa cam în 20 de ani. 😅
Acest videoclip l-as pune pe orice canal de televiziune la orice reclama publicitara, la stiri ca poate asa oamenii invata ceea ce ai punctat in 8 puncte
Sunt de acord cu ceia ce apui dar sunt niste lucruri reale si adevarate care trebuie sa le stie copilul si tu incerci sa le ascunzi Peste ani copilul poate sa zice DE CE NU MIAI SPUS
Legat de ideea cu 'povara' . Da, nu e ok sa ii spui asta! Dar, când copilul devine adult, și nu vrea să-și caute un job, vede că mama se chinuie să plătească tot și se simte 'entitled' la tot chiar și la 20 ani.... Și nu l-am crescut în puf... Nici societatea și anturajul nu ajută....
Trăiesc asta de când eram mică și numai am încredere în nimeni plâng din orice chiar și atunci când cineva ridică tonul la mine m-am gând de multe ori la s*nuc*dere
nimic din toate acestea nu sunt din vina ta! stiu ca este neplacut, inteleg complet asta. Insa nu iti asuma tu vina pentru modul gresit in care s-au comportat parintii tai
Ce facem când avem un copil supraponderal, de când era în pubertate? Și nu vrea să audă de slăbit, nu vrea sau se face că nu înțelege că nu e sănătos să fie așa. Efectiv ne trimite la plimbare când aude sfaturi legate de sănătatea lui.
"Parintele critica felul in care arata si ar trebui sa il invete sa se accepte". Asta pana la un punct. Daca e obez nu poti sa il incurajezi sa fie obez, daca e anorexic nu poti sa il incurajezi. Atunci trebuie sa iei masuri pentru sanatatea lui. Ideologia asta cu "accepta-te oricum" (ca a devenit ideologie deja) poate fi foarte daunatoare, face mai mult rau decat bine. Din contra trebuie sa fie parintii foarte atenti si cand apare o problema de genul asta sa incerce s-o rezolve, pentru ca e vorba de sanatatea copilului. Sunt foarte multi copii obezi in ziua de azi, nu e de gluma...si sa le spuna cineva "accepta-te asa" nu este in regula.
nu am spus niciodata „accepta-te oricum”. insa este o diferenta enorma intre a critica si a sustine. Prea multi parinti folosesc „fac asta pentru ca il iubesc” atunci cand isi arunca frustrarile pe copil. Poti ajuta pe cineva si fara critica. Ba chiar asta este modul real prin care ajuti. Pentru ca daca este nevoie sa faci pe cineva sa se simta prost, incat sa faca o schimbare, unde este ajutorul? Scopul video-ului este sa avem grija la modul in care le vorbim copiilor. Pentru ca asta poate sa ridice, ori sa darame acel copil pentru totdeauna.
@@DanielGorpasîn Nu stiu, poate da, poate nu, dar nu la asta ma refeream eu cand am scris comentariul, ci am dorit sa transmit cu totul altceva. Insa fiecare vede si intelege ce vrea. Ok, ca sa fiu mai clara, eu nu am luat in calcul situatia in care ii spune maica-sa "nu mai manca grasule". Eu am zis in sensul ca se poate sa faca mai multe in functie de ce vede...sa nu ii mai dea sau sa ii dea foarte putin. Daca vede ca ii e foame incontinuu si cauta disperat sa il duca la medic ca poate sa aibe o problema de nutritie, poate fi una endocrina sau inclusiv una genetica. Sa stiti ca si in PWS copilul are foame exagerata, dar nu stiu daca e cel mai bun exemplu, pentru ca afectiunea e foarte rara. Insa pot fi altele posibile pana acolo. Eu acuma divaghez, pentru ca nu am caz concret. Probabil poate fi "nu mai manca grasule", dar in foarte, foarte mica masura, daca e. Da, era o motivatie puternica in anii '80 cand oamenii nu stiau ei prea multe si nici medicina nu era atat de avansata ca acum si nici psihologia, ca apropo cauzele pot fi si psihice.
@@mariana400 Evident in plm ca trebuie sa incerci sa il motivezi ca sa arate mai bine. Dar fără să îl critici sau sa îl jignești. Am pățit și eu așa ceva mai demult când maicămea zicea față de vecini "Da ăsta uite ce slăbănog este,are niște degete de fată mare" Cuvinetele astea m-au bucurat enorm,îți dai seama.așa de mult încât îmi vinea să o i-au la pumni și picioare. Oamenii ca tine trebuie obligatoriu să facă un test IQ înainte de a se reproduce
Tatăl meu îmi zice mereu ca sunt gras dar am învățat de la bunica mea sa ne iubim așa cum sumtem si sa nu mai ascultam de gura lumi si dacă îți vine o idee in cap FAO nu sta sa ceri părere la lume
Mama mea ea adeptă doar la gura lumii îi pasă doar de părerile celorlalți chiar dacă nu toată lumea e așa cum crede că e sau nu toți ar fi în stare să spună ceace crede ea că ar spune
Grație, și pe mine mai mult bunica m-a crescut,deși sînt terapeut, părinții mei tot nemulțumiți au fost de mine,puteam să fiu și savantă, tot un nimeni rămâneam.😮
Din păcate sunt din acea generație care a crescut sub părinți care nu au știut cum să crească copii în iubire pentru că nici eu nu au avut parte la rândul lor. E greu și are impact mare asupra mea în viața de adult. E trist și deprimant..m-a făcut să nu am încredere în mine încă din copilărie. Dumnezeu să se îndure și de mine și de toți cei care sunt în aceeași situație.
Dar au fost acolo, nu ai crescut prin Orfelinate!La fel am fost și eu, cu o mama și cu boli fizice, a și decedat , a fost reeece dar grijulie, dar au fost acolo și ei!!!😮😮😮😮
Cu videoclipu asta ai descris perfect cea ce trăiam de copil, mai atins la inima și mai făcut sa ma gândesc foarte mult❤❤
Ce bine ar fi să existe pe pământ o școală în care să-i învețe pe oameni să fie părinți buni....
Acei parinti rai nu sar duce la asa ceva,ei cred ca is deja cei mai buni
Eu care nu am mai avut parte de afecțiune de la 6 ani de când s-a născut sora mea mereu pe mine m-au certat pentru faptele făcute de ea. Îmi ziceau ca nu știu nimic si ca nu înțeleg ce se întâmplă in viața mea. Am avut parte de multe nopți nedormite plângând în liniște din cauza asta. Eu am primit mai multă afecțiune de la unchiul meu care locuiește în străinătate și de fiecare dată după ce pleca eu plângem foarte mult. Și acum plâng mai rar. Respect pentru tot efortul depus. 🙏🏻❤️
Apreciez f mult ce spuneți,ascult cu mult interes!da,am avut multe probleme cauzate de părinți!dar,prefer sa mi amintesc doar magia copilăriei mele,orice obstacol m a făcut mai puternică și înțeleaptă!in schimb,fiicele mele arunca vina pe mine pt.orice alegere proasta a lor!m am dedicat cat am putut,cat m a dus capul și conjunctura!dar,fiindcă soțul meu a fost absent in viața lor,nu este criticat,pt.ca neimplicat,n a greșit!da greșim enorm ca parinti!pt.ca sunt copii,nu au responsabilitate!totuși,sunt copii care au suflet și fac tot ce pot să facă să fie bine,care iubesc,respecta și ajuta părinții chiar de mici!ar trebui să faceți un video despre copiii adulți,cum ar trebui să întoarcă iubirea,sprijinul și grija părinților!
Hristos a Inviat! Multumesc Cristian pentru acest material minunat. Am nevoie mai mult ca niciodata de a transmite copilului valori adevarate, puternice si incurajatoare pentru a-l pregati pentru o viata frumoasa, pentru oportunitati, sa iubeasca si sa fie iubit.
Când eram mica, eram într-una comparata cu unele colege de clasa care aveau doar 10 pe linie și erau dezamăgite când ajungeau sa ia un 9 sau 9,50. Ma întreba mama tot timpul "ce nota a luat x? Tu de ce nu poți?" Când am vrut, la un moment dat, sa ma mut la o alta școală, mi a spus ca doar dacă merg la clasa de mate-info (pt ca alea ii plăceau ei, eu în schimb n aveam nicio treaba cu asa ceva), iar când am ajuns la liceu, am renunțat și nu mi mai pasa de note. Tatăl meu era de multe ori absent, auzeam multe certuri, înjurături, scandaluri etc și nu am avut o relație apropiata cu el niciodată, ascunzându ma de el cand făceam ceva și asa mai departe. Nici acum nu ma pot apropia de el, sa discutam chestii despre viata mea personala sau ceva de genul, chiar dacă acum e cu alta femeie, care după părerea mea, l a ajutat foarte mult sa se schimbe în bine. Acum am 23 de ani și o fetita de 1 an și 7 luni și mama încă crede ca doar ce știe ea e cel mai bine, se supăra dacă i spun sa nu mi compare copilul cu alți copii (nu i voie sa plângi, uite ce cuminte e copilul acela) și lista poate continua. De mult am ajuns la concluzia ca ne înțelegem bine doar dacă suntem separate și nu ne vedem foarte des. Cel mai probabil toate astea m au adus la stările negative, de anxietate etc pe care le am acum, dar important e ca am acceptat și continui sa accept ajutor, fiind conștientă ca am probleme. Tot ce mi doresc e sa i ofer fetitei mele un mediu normal și sănătos în care sa crească, sa se dezvolte frumos și sa n o fac sa simtă vreodată ce am simțit eu în copilărie.
Pe vremea comunismului asa era, bataie pe note cat mai mari, dar era nevoie. In primul rand ca ieseai in fata, erai la panoul de onoare si asa avansai. In al doilea rand sa fii in scoala si sa ai note foarte mari iti dadea sanse mari sa fii facut pionier printre primii sau sa intri in UTC printre primii ceea ce te propulsa intr-o pozitie superioara. In al treilea rand cu rezultate foarte bune si un comportament exemplar te recomandau la un loc de munca bun.
Dupa revolutie, in anii '90, lucrurile incepeau sa se mai schimbe, pentru ca patrunsese un pic de aer proaspat. Scoala o faceai si se invata la modul serios, dar nu mai erai obligat sa iei cat mai multe note de 10. Totusi trebuia ca marea majoritate sa se indrepte catre matematica fizica sau matematica informatica, pentru ca atunci incepuse sa patrunda economia de piata reala si era nevoie de economisti pe toate specializarile, era nevoie de ingineri constructori in constructii civile, pentru ca incepeau sa se construiasca, mai ales case si nu prea era chiar totul foarte deschis, eram la inceput, la un nou inceput. In ziua de azi insa nu prea mai ai ce face cu notele, dar trebuie sa inveti serios sa treci, mai ales in liceu unde e foarte important. Daca nu termini liceul nu dai bacalaureatul nu poti face nimic. Iti tai singur craca de sub picioare. Trebuie sa ai asta pentru ca poti obtine burse, poti da la o facultate unde iti doresti sau poti sa iti gasesti un loc de munca bun sau decent. Insa nu mai are sens sa ii ceri copilului note de 10, nu are ce face cu ele. Cand se angajeaza il intreaba patronul ce stie sa faca. Nu intereseaza pe nimeni ca ai luat un 10 sau un 5 la fizica in nu stiu ce clasa. Trebuie sa ne adaptam si noi un pic vremurilor, sa nu fim rigizi, ca era pe vremea noastra. Contextul era diferit. Bine acuma nu o sa lase parintii niste copii de capul lor ca nu conteaza daca ai corigenta pe linie si sparg geamurile scolii....ca vad ca in ziua de azi elevii au cam luat-o razna. Prea sunt libertini si nu reusesc sa inteleaga ca acest libertinaj nu le garanteaza adevarata libertate, nu are nicio treaba. In ziua de azi ii vad pe elevi prea supusi tehnologiei si nu prea mai citesc si nu prea isi mai pun capul la contributie...nu e bine.
Aveti o fetita, sa va traiasca. Doua aspecte aici: spuneti de stati de anxietate. Starile acestea pot fi din mai multe motive. Parerea mea e ca nu ar trebui sa le atribuim parintilor atata timp cat sintem adulti si suntem responsabili de ce ni se intampla. Sigur noi plecam de la parinti cu o educatie, dar in viata ne intalnim cu oameni si situatii si ne modelam, nu ramanem doar cu ideile de la mama si tata, pastram din ele, dar nu tot. Al doilea aspect: niciodata in cresterea si educarea unor copii nu trebuie pornit de la premisa "eu nu o sa repet greselile lor". Asta este cea mai mare eroare. Atunci cand zici "nu o sa fac asa vreodata" atuncea o "comiti". Nu vaai cramponati de ideea "m-au educat parintii dupa tiparul X eu il schimb". Nu exista si nu a existat vreun tipar vreodata, fiecare adult sau copil are o unicitate. Apoi nu va mai ganditi ce au facut, ce n-au facut parintii cu voi, vedeti-va de copii. Cresteti si ii educati vazand si facand, nu gandindu-va ce s-a intamplat acum zeci de ani ca o sa va bagati singuri in anxietate si depresie la un moment dat.
Felicitări!!!!!!! Din păcate părinții nu vor recunoaște niciodată aceste fapte super dăunătoare psihicului copilului 😢. Însă te ajuta sa conștientizezi de ce in viata sa nu a avut "noroc".
Cand am ramas insarcinata cu copiii mei am spus cresc copiii diferit de ce eu am trait,simtit. Tot timpul am spus nefericirea mea nu trebuie sa fie neferecirea lor. Doar ca facand acest lucru eu am primit cea mai mare lovitura din partea copiilor mei
Si eu am avut parte de părinți foarte toxici si la fel ca tine am zis sa imi cresc copii total diferit . Nu or să ma dezamăgească niciodată pentru ca nu aștept nimic de la ei. Să fie ei fericiți cum vor ei. Eu îmi văd de viața mea, desi nu mai sunt la prima tinerețe îmi descopăr noi pasiuni.... Dacă imi permiți, te as sfatui sa nu te mai uiți la copii, ei oricum fac ce vor ei, concentrează-te pe tine și fă-ți viața ta frumoasa si linistita
@@catibataus9494 iti multumesc pentru sfat dar asta si fac de cativa ani
Toate modurile astea de cuvinte mi său spus de către mama
Exact asa se intimpla in situatia mea
Am avut acest tip de parinti, m-am inchis in mine si i-am ascultat iar la 30 ani am descoperit că sunt cu imunitatea la pamant si sufar de o boala cronica
Of...
DACA TE AJUTA... eu te iubesc pt ceea ce esti ❤
Imi pare rau de tn😢
La fel și eu, și cu imunitatea la fel , mulți părinți în copilăria lor au avut părinții prin războaie, este o cauză gravă, nu au fost iubiți atunci!😮
Sunt deacor Dar lasand copii fara ghidare si repere de ce este bine sa aiba Grija de corpul lui, minte si suflet Pentru a fi bine cu el si lasandu-l in vioa sorti ca Nu conteaza Numai sufletul este o iluzie, noi toti Trebuie sa traim in balance cu tot ce facem si sa nu exageram in nimik ca sa fim in exhilibru interior o minte sanatoasa intrun corp sanatos cat se poate si iti permite situatia. Sunt copii care nu pun pret pe corpul lor deloc si la maturitate tot ei vor zice de ce nu lai ghidat mai bine sa nu ajunga acolo sa-si ureasca proriul corp (ca exemplu) si asta poate sa fie si Pe celelate planuri ale dezvoltari umane❤😊 Nu vreau sa supar Pe Nimenj Dar cand ai copii tai sfarurile sunt mai greu de pus in practica! Good luck 🍀
Atât de plăcut să ascult, informații foarte bune! Mulțumesc!
Am o asemenea mamă toxică. Și la 30 de ani îmi mănâncă viața și sufletul meu 😢toată viața am făcut numai ce a vrut. Toată viața m-a desconsiderat m-a umilit și mereu ma considerat inferioara ei. Efectiv am ajuns să-mi fie scârbă de propria mea mamă
Crede-mă știu ce gândești,eu la 25 de ani am o mamă cu care mă cert din orice în special din chesti mărunte și când încerca să termin o ceartă în modul pozitiv ea îmi răspunde cu ,,nu tu ești de vină eu sunt că m-am născut/că sunt proastă'' sau ,,nu numai tu ești deștept și eu sunt proastă''
"Cinsteste pe mama ta si pe tatal tau". Cum o sa spui ca mama ta e toxica, indiferent de ce a facut sau nu a facut? Mama e mama. Asta se numeste lipsa de respect, pentru ca ea ti-a dat viata, ea te-a crescut, ea a facut sacrificii, ea a pierdut noptile cand erai bolnav si mai devreme sau mai tarziu roata se va intoarce. Copiii dumitale o sa te numeasca "toxic" si or sa te paraseasca exact cand vei fi mai batran si neputincios si vei avea nevoie de ajutor. Cine te ajuta? Strainii? Oho, daca ti-ar putea da in cap ar face-o.
@@mariana400sunt parinti toxici si narcisisti care isi distrug copii. Asa ca lasa-ne cu fraze comuniste.
@@mariana400nu este adevărat!Nu ați înțeles nimic!Vedeți lucrurile din punctul dnv de vedere ,contextul e altul!
@@mariana400probabil ca și tu la rândul tău ești o mama toxica, depravata și narcisista
Ferice de viitorii tăi copii dacă îi vei crește așa cum spui că trebuie. În iubire necondiționată 👍👏🫶❤
Tot ce spui este foarte adevarat, atat de adevarat
M-am regăsit în aproape toate lucrurile când vine vorba de relația mea cu niște persoane adulte din familie
daca se poate as avea nevoie de o explicatie, din ce motiv in aceste materiale video se vorbeste despre lucruri marunte, soft, usurele ca sa zic asa si nu se prezinta complet comportamentul parintilor toxici? care este mult mai daunator, de exmplu ameninta copilul cu moartea, injuraturi greu de reprodus, comportament violent maxim, batai dure pana la blocarea respiratiei copilului, pedepse si comportament sfidator, scuipat si umilire, etc... am impresia ca cine asculta si citeste traieste in puf. In realitate duritatea romanilor este mult mai mare si mai periculoasa. In timp ce acest tip de parinti sunt credinciosi exemplari, tin posturile, participa la slujbe, au dialog cu spiritualitatea, sunt superiori copiilor din toate punctele de vedere, in realitate sunt diavoli. Eu asa am crescut si din pacate, inconjurat de violenta maxima in familie, la bunici si vecini. Cred ca divortul de parinti este singura solutie pe termen lung de rezolvare a problemelor intre copii si parinti.
Felicitari
Probleme apar și datorită patologiilor părinților. Părinții narcisici se vor comporta la fel indiferent cine le atrage atenția. Au un stil de a folosi tot felul de moduri de manipulare, miza fiind ca ei să cadă în picioare nu contează prețul.
Tatăl meu niciodată nu a avut încredere în mine și a avut grijă să mi-o spună și să o dovedească, interesant e că nici în el nu are încredere, dar în fratele meu are. Și nu doar că are, îi e frică de el. Așa toată familia se învârte în ideea de a nu-l supăra pe fratele meu.
perfect de acord! sper ca tu vei reusi sa rupi acest ciclu in familia ta!
Mă străduiesc 😊🙏
Constelații familiale
De frică, nu înseamnă că are încredere, fii autonomă tu și mai Răduț cu vizitele la ei!!!😮
Mama mea se regăsește în toate cele 8 exemple , aș vrea să pot vorbii cu tine în privat să ți spun povestea mea și aș vrea să trec peste durerea asta continuă. E foarte greu....😢
Și eu aș vrea același lucru, mulțumesc lui Dumnezeu că există astfel de oameni ca tine
Sunt exemple bune pe care le-am trăit aproape pe toate dacă nu pe toate și unele încă le mai trăiesc la ani mei😢
Păriniții noștri, cei care au copilărit pe vremea lui Ceaușescu, sunt imaturi emoțional. Ei nu știu să își gestioneze emoțiile și să le controleze. Ei se enervează pentru orice și sar la ceartă. Eu nu știu o persoană cu care mai vorbesc din Romania care să fi avut un părinte normal și matur. Toți încă încearcă să își judece sau să își controleze copiii. Dacă nu, atunci pun toate responsabilitățile de adult pe copil: „sună tu că tu te pricepi mai bine la calculatoare” sau „sună tu că dacă eu sun mă cert cu ei” sau „nu mai bine îți deschizi tu o firmă și ne angajezi și pe noi? Ce tu ești mai prost ca X?”
Sincer toată România are nevoie de terapie numai prin faptul că profesorii, vecinii, rudele și părinții noștri au fost toxici. Am 30 de ani și de-abia la 28 de ani mi-am dat seama că toate astea nu sunt normale și încet încet mă vindec… în schimb ai mei încă locuiesc în stres și de când m-am mutat parcă de-abia se descurcă în viață… și nu mă refer la probleme financiare…
Poate nu sunt încă adult...Dar sunt destul de mare sa realizez în ce mediu trăiesc și mie frică...îmi este atât de frica de cât de mult ma afectează și ma vor afecta toate aceste lucruri și nu știu ce sa fac...nu știu cum sa schimb toate astea...nu vrea sa înțeleagă ca îmi face rău...poate deaia sunt atât de singura și am atât de multe insecuritati...ma bucur măcar ca acum știu ca nu sunt eu cea nebuna...
Mulțumesc, acest videoclip chiar m-a ajutat foarte mult, dacă ei nu se pot schimba și sa încerce sa fie altfel atunci voi fi eu cea care nu va proceda asa, voi face tot ce pot sa nu ajung ca ei.
Nu poți schimba niciodată cum te-a făcut sa te simți aceasta experiența prin care ai trecut. Însă experiența nu poate sa te forțeze sa reacționezi intr-un mod sau altul. Doar tu decizi cine o sa fii de acum sau cum o sa te comporți. Ai control total asupra a ceea ce faci sau acum acționezi!
@@CristianStan Asa este, mulțumesc!
Chiar dacă luptă copilul și nu își ascultă părinții tot rămân traume psihice mda știu de-asta am și început să lucrez din adolescență pentru-că nu vroiam să î-mi scoată ochii cu chestile aste. Dar în rest le-am invatat singură dar e foarte greu pentru-că uneori cad și mi-e foarte greu să mă ridic și știu că la un moment dat o să mă plictisesc și o să plec . Și da mi-e foarte greu să îmi exprim sentimentele și de multe ori nu pot să o fac sau mă blockez. Nimic special mai am cateva obiective de atins și după o să am o întâlnire cu doamna cu coasa cam în 20 de ani. 😅
Nu te deschizi decât atunci când știi că persoana merită
Cel mai greu lucru este că acum când ești adult trebuie să rezolvi aceste probleme și sunt de 10 ori mai greu de rezolvat
Acest videoclip l-as pune pe orice canal de televiziune la orice reclama publicitara, la stiri ca poate asa oamenii invata ceea ce ai punctat in 8 puncte
Sunt de acord cu ceia ce apui dar sunt niste lucruri reale si adevarate care trebuie sa le stie copilul si tu incerci sa le ascunzi
Peste ani copilul poate sa zice DE CE NU MIAI SPUS
cum ar fi?
@@CristianStan spre exemplu daca este gras trebuie sa intelega ca e peste masura si sa nu credaca ca e ceva normal doar ca sa nul ofensezi tu
@@mvaxila8563 cred ca este o diferența între a-l face sa se simtă prost ca este gras și a-l încuraja sa aibă un fizic sănătos
Din păcate foarte puțini copii din România au parte de o familie normala ❤
Legat de ideea cu 'povara' . Da, nu e ok sa ii spui asta!
Dar, când copilul devine adult, și nu vrea să-și caute un job, vede că mama se chinuie să plătească tot și se simte 'entitled' la tot chiar și la 20 ani.... Și nu l-am crescut în puf... Nici societatea și anturajul nu ajută....
Trăiesc asta de când eram mică și numai am încredere în nimeni plâng din orice chiar și atunci când cineva ridică tonul la mine m-am gând de multe ori la s*nuc*dere
Și eu dar când auzeam ca gen se certau părinți său se urlau la mine eram indiferent și dacă ma bătea și atunci eram indiferent
nimic din toate acestea nu sunt din vina ta! stiu ca este neplacut, inteleg complet asta. Insa nu iti asuma tu vina pentru modul gresit in care s-au comportat parintii tai
Ce facem când avem un copil supraponderal, de când era în pubertate? Și nu vrea să audă de slăbit, nu vrea sau se face că nu înțelege că nu e sănătos să fie așa. Efectiv ne trimite la plimbare când aude sfaturi legate de sănătatea lui.
Eu mereu am părinții și mă lovesc din nimic ce pot face?😢
"Parintele critica felul in care arata si ar trebui sa il invete sa se accepte". Asta pana la un punct. Daca e obez nu poti sa il incurajezi sa fie obez, daca e anorexic nu poti sa il incurajezi. Atunci trebuie sa iei masuri pentru sanatatea lui. Ideologia asta cu "accepta-te oricum" (ca a devenit ideologie deja) poate fi foarte daunatoare, face mai mult rau decat bine. Din contra trebuie sa fie parintii foarte atenti si cand apare o problema de genul asta sa incerce s-o rezolve, pentru ca e vorba de sanatatea copilului. Sunt foarte multi copii obezi in ziua de azi, nu e de gluma...si sa le spuna cineva "accepta-te asa" nu este in regula.
nu am spus niciodata „accepta-te oricum”. insa este o diferenta enorma intre a critica si a sustine. Prea multi parinti folosesc „fac asta pentru ca il iubesc” atunci cand isi arunca frustrarile pe copil. Poti ajuta pe cineva si fara critica. Ba chiar asta este modul real prin care ajuti. Pentru ca daca este nevoie sa faci pe cineva sa se simta prost, incat sa faca o schimbare, unde este ajutorul? Scopul video-ului este sa avem grija la modul in care le vorbim copiilor. Pentru ca asta poate sa ridice, ori sa darame acel copil pentru totdeauna.
Si cand vina mă-ta si iti zice "Nu mai mânca atâta băi grasule" crezi ca automat te face să ai o motivație nebună de a îți schimba corpul sau?
@@DanielGorpasîn Nu stiu, poate da, poate nu, dar nu la asta ma refeream eu cand am scris comentariul, ci am dorit sa transmit cu totul altceva. Insa fiecare vede si intelege ce vrea.
Ok, ca sa fiu mai clara, eu nu am luat in calcul situatia in care ii spune maica-sa "nu mai manca grasule". Eu am zis in sensul ca se poate sa faca mai multe in functie de ce vede...sa nu ii mai dea sau sa ii dea foarte putin. Daca vede ca ii e foame incontinuu si cauta disperat sa il duca la medic ca poate sa aibe o problema de nutritie, poate fi una endocrina sau inclusiv una genetica. Sa stiti ca si in PWS copilul are foame exagerata, dar nu stiu daca e cel mai bun exemplu, pentru ca afectiunea e foarte rara. Insa pot fi altele posibile pana acolo. Eu acuma divaghez, pentru ca nu am caz concret.
Probabil poate fi "nu mai manca grasule", dar in foarte, foarte mica masura, daca e. Da, era o motivatie puternica in anii '80 cand oamenii nu stiau ei prea multe si nici medicina nu era atat de avansata ca acum si nici psihologia, ca apropo cauzele pot fi si psihice.
@@mariana400 Evident in plm ca trebuie sa incerci sa il motivezi ca sa arate mai bine. Dar fără să îl critici sau sa îl jignești. Am pățit și eu așa ceva mai demult când maicămea zicea față de vecini "Da ăsta uite ce slăbănog este,are niște degete de fată mare" Cuvinetele astea m-au bucurat enorm,îți dai seama.așa de mult încât îmi vinea să o i-au la pumni și picioare. Oamenii ca tine trebuie obligatoriu să facă un test IQ înainte de a se reproduce
La mine... Tata este tot timpul bat... :(
❤
Tatăl meu îmi zice mereu ca sunt gras dar am învățat de la bunica mea sa ne iubim așa cum sumtem si sa nu mai ascultam de gura lumi si dacă îți vine o idee in cap FAO nu sta sa ceri părere la lume
Mama mea ea adeptă doar la gura lumii îi pasă doar de părerile celorlalți chiar dacă nu toată lumea e așa cum crede că e sau nu toți ar fi în stare să spună ceace crede ea că ar spune
Grație, și pe mine mai mult bunica m-a crescut,deși sînt terapeut, părinții mei tot nemulțumiți au fost de mine,puteam să fiu și savantă, tot un nimeni rămâneam.😮
Da eu vreau să fiu mecanic de piciclete dar am ajuns om de serviciu din cauza mediului toxic
Pune-ti bani deoparte, niciodată nu-i târziu, mergi la un curs, ridică-te !!!😮😊😮😊😊😊