Căluşarii Crăciunului - Orăştioara de Sus, judeţul Hunedoara

INTANGIBLE GLOBAL HERITAGE, as proclaimed by UNESCO, the Romanian traditional dance from Transylvania, named "Căluşarii" embodies, at the death of the old year, the forces of good, youth and richness.
The ritual is thought to derive derived from ancient primitive rites using the symbol of the horse, worshipped by the locals as an embodiment of the sun. It’s name derives from the "căluş", the wooden part of the horse’s bridle. The ritual gather dances and songs, all enacted by young men, accompanied by musical instruments. Young men are initiated into the ritual by the "vătaf" (master) who inherited the knowledge of the magic words and the dance steps from his predecessor.
"Căluşarii" always wear embroidered Romanian traditional blousese and trousers. Their legs are adorned with small jingling bells. When swinging, leaping and clicking the heels and shouting magical words "Căluşarii", are thought to bring in each house good health and prosperity, chasing away the evil spirits.
Until today, young men dressed as "Căluşari" from ancient Dacian villages meet, each three days after Christmas, into a group called "ceată" to celebrate the winter solstice. This way they testify the rich cultural unity of Romania, as the dance is also celebrated, this time during summer solstice, not only in Transylvania, but also in southern Romania, known during ancient times, as Wallachia.
„MOŞTENIRE MONDIALĂ INTANGIBILĂ”, aşa cum au fost proclamate de UNESCO, dansurile tradiţionale fecioreşti din Transilvania, cunoscute drept „Căluşarii” întruchipează, la moartea anului vechi, forţele binelui, ale tinereţii şi ale bogăţiei.
Dansul cu strigături provine, cel mai probabil, din ritualuri ancestrale primitive, folosind simbolul calului, celebrat de populaţia locală drept întruchipare a zeului Soare. Numele dansului ritual vine de la „căluş”, partea din lemn a hamului, care i se introduce calului în gură. Ritualul reuneşte dansuri şi cântece, jucate şi strigate de tineri, acompaniaţi de instrumente muzicale.
Tinerii sunt iniţiaţi în ritual de „vătaf” (şeful grupului), care, la rândul lui, a învăţat paşii dansului şi cuvintele strigăturilor de la predecesorii săi.
Căluşarii poartă, întotdeauna, cămăşi ţesute în casă şi brotate cu motive tradiţionale româneşti. Gleznele le sunt decorate cu clopoţei. Prin dansul lor, legănat, sărit şi tropotit, se crede că tinerii căluşeri aduc în fiecare familie în a cărei curte intră sănătate şi prosperitate, alungând duhurile rele.
În ultimii ani fenomenul a cunoscut un reviriment pe Valea Grădiştei, în străvechea zonă locuită de daci înainte de cucerirea romană. Tinerii se întâlnesc, astfel, la solstiţiul de iarnă, pentru a celebra Crăciunul şi a aduce binele în casele gospodarilor. Dansul lor dovedeşte diversitatea în unitate a tradiţiilor româneşti, în condiţiile în care dansul nu e întâlnit doar în Transilvania, ci şi în Valahia de odinioară, Oltenia de astăzi, unde celebrează, de această dată, solstiţiul de vară.