1. Îmi ridic ochii către munţi Căci ştiu, acolo Tu odată Te coborai ca să vorbeşti Şi să te-arăţi în a Ta slavă Dar astăzi munţii sunt doar stânci Şi plini de fiare-nfometate Nu-mi dau curaj, nu-mi dau avânt Atunci când sufletu-mi se zbate. R: Dar ajutorul meu Vine de la Dumnezeu Spre El ochii mi-I ridic Nu mi-e frică de nimic. Căci ajutorul meu, Vine de la Dumnezeu Spre El ochii mi-i ridic Nu mi-e frică de nimic. 2. Eu vreau că să privesc în sus, Nu la-nălţimi ce pot să cadă Şi nici spre mâini ce pot să-mi dea Un ajutor, dar şi-o ocară Nădejdea vreau că să mi-o pun În Cel ce toate le adapă În Dumnezeu, în Dumnezeu E cetăţuia ce mă scapă. 3. Nu-i o poveste tot ce spun, Există-un Dumnezeu ce poate Să facă totul din nimic, Iar munţii-n mare să-i îngroape El Se descoperă şi azi Acelor ce doresc să-L vadă Dar nu pe munţi, ci-n duhul lor Şi prin credinţă, nu-n tăgadă.
Amin Glorie Domnului Isus Hristos! Psalmul 121:1-8 [1]Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? [2]Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul. [3]Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzește nu va dormita. [4]Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel. [5]Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă. [6]De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. [7]Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul. [8]Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac.
Dumnezeu să vă binecuvânteze.
1. Îmi ridic ochii către munţi
Căci ştiu, acolo Tu odată
Te coborai ca să vorbeşti
Şi să te-arăţi în a Ta slavă
Dar astăzi munţii sunt doar stânci
Şi plini de fiare-nfometate
Nu-mi dau curaj, nu-mi dau avânt
Atunci când sufletu-mi se zbate.
R: Dar ajutorul meu
Vine de la Dumnezeu
Spre El ochii mi-I ridic
Nu mi-e frică de nimic.
Căci ajutorul meu,
Vine de la Dumnezeu
Spre El ochii mi-i ridic
Nu mi-e frică de nimic.
2. Eu vreau că să privesc în sus,
Nu la-nălţimi ce pot să cadă
Şi nici spre mâini ce pot să-mi dea
Un ajutor, dar şi-o ocară
Nădejdea vreau că să mi-o pun
În Cel ce toate le adapă
În Dumnezeu, în Dumnezeu
E cetăţuia ce mă scapă.
3. Nu-i o poveste tot ce spun,
Există-un Dumnezeu ce poate
Să facă totul din nimic,
Iar munţii-n mare să-i îngroape
El Se descoperă şi azi
Acelor ce doresc să-L vadă
Dar nu pe munţi, ci-n duhul lor
Şi prin credinţă, nu-n tăgadă.
Amin Glorie Domnului Isus Hristos!
Psalmul 121:1-8
[1]Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?
[2]Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.
[3]Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzește nu va dormita.
[4]Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel.
[5]Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
[6]De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
[7]Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.
[8]Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac.
❤
Ridicind ochii spre inaltimea muntilor cautam ajutor ce vine de la Creator care a facut toate vazute si nevazute.