ȘI-A GĂSIT REFUGIU ÎN POEZIE

Vara anului 2022 i-a schimbat viața la 180 de grade. Florile de tei îi amintesc și acum de ziua tragică care l-a țintuit la pat. Este drama lui Anatolie Certan din satul Iabloana, raionul Glodeni, care și-a găsit refugiu în poezie.
Acum doi ani, Anatolie Certan a mers împreună cu soția să culeagă flori de tei. La ultima creangă, bărbatul a sărit nereușit din copac. De atunci, nu își mai simte ambele picioare.
„Cum mă întreabă și soția: „Anatolie mai vrei flori de tei?”. Ne-am hotărât să plecăm după flori de tei și am sărit din pom. S-a întâmplat ce s-a întâmplat, nu-mi lucrează picioarele, dar sper, lupt, o să fac tot posibilul să-mi revin”, zice Anatolie Certan.
Prin muncă omul e slăvit, crede bărbatul de 59 de ani, care a muncit toată viața și ar continua să o facă, dacă ar putea.
„Nu m-am temut niciodată de lucru. Țin minte din copilărie, eu concuram cu băieții de seama mea la înșirat tutun, eu cel mai mult înșiram”, mai spune bărbatul.
Primele versuri le-a trecut pe hârtie încă în armată. A scris și scrie despre iubire, natură și mamă, iar în caietul cu poezii am găsit și versuri dedicate lui Eminescu.
„Eternă, profundă, pură, iubirea ta, peste veacuri clocotitoare,
Chipul tău asemeni icoană în viața mea, asemeni îți port chinul tău cel mare,
Nespus ai suferit tu în al tău veac, asemeni ție sufăr eu acuma,
Ai iubit, ai scris, prin scris ai mângâiat, sufletele, inimile noastre până acuma”.
Deși este țintuit la pat, bărbatul are vise mărețe. Vrea să editeze o carte, idee susținută de soție și cei doi copii ai lor.
„Ieșind afară și văzând că totul este frumos și verde, visez și eu să pășesc cu picioarele mele pe iarba verde, să fac ceva pe lângă casă, grădină și copiii să-mi ajut”, își dorește Anatolie Certan.
„Mama - icoana sfântă și pură a mea,
Mama - în gând îmi ești într-una,
Mama - la necaz, la bucurii,
Mama - mereu mi-e gândul la tine, să știi...”
Site: nordinfo.md/
Facebook: / nordinfo.md
Telegram: t.me/nordinfomd
Instragam: / nordinfo.md