Atunci când judecata aproapelui este subiectivă, şi nu obiectivă, se aseamănă cu o bârnă pe care o am în ochi, şi de aceea nu pot să văd paiul din ochiul aproapelui meu. Dacă judecata este subiectivă, atrag asupra mea judecata divină, până acolo că, măsura pe care o aplic, îmi va fi mie aplicată. Însă atunci când păcatul este îngăduit în adunare, deci păcatul ajunge să fie cunoscut de biserică, acest lucru trebuie să fie rezolvat în biserică, păcatul fiind mustrat şi cel vinovat să fie ajutat să-şi vadă greşeala, şi s-o părăsească, pentru a nu se încărca biserica cu vină.
La întrebarea fariseilor, când vine Împărăția lui Dumnezeu, Isus Cristos răspunde că a venit deja, „iată, este între/printre voi” (Lc 17,21), fiind el însuși, cu Duhul Sfânt, venirea și prezența (parusia) Împărăției lui Dumnezeu (Mt 12,28: „dacă eu cu Duhul lui Dumnezeu alung demonii, într-adevăr a sosit la voi Împărăția lui Dumnezeu”). Fariseilor le-a răspuns numai atât. Ucenicilor (Lc 17,22) le-a explicat mai amănunțit modurile în care a venit, vine și va veni Fiul Omului și cu el Împărăția lui Dumnezeu. Prima fază a venirii Împărăție lui Dumnezeu, punctual și vizibil, este identică cu „zilele Fiului Omului”, cu zilele vieții pământești a lui Isus Cristos (același semnificat ca și pentru zilele lui Noe sau Lot). În această fază contemporanii lui Isus s-au comportat cu nepăsare ca cei din „zilele lui Noe”, care se hărăneau (mâncau și beau; „înfulecau” ca animalele, cf. Mt 24,38) și se înmulțeau (se însurau și se măritau), până când a intrat Noe în arcă, a venit potopul și i-a nimicit pe toți. Zilele Fiului Omului s-au terminat cu patima și moartea lui Isus Cristos și nu se mai pot vedea, chiar dacă ucenicii vor tânji să vadă măcar una (Lc 17,22). Isus Cristos înviat (Noe typos-ul lui Isus) s-a înălțat la cer, a intrat în arca Ierusalimului ceresc. După ce au intrat în arca cerească și familia lui Isus Cristos (Maria și apostoli), a venit potopul oștirilor romane (Is 59,19: năvălirile dușmane asemănate cu un torent care inundă) și i-a inundat, nimicit și împrăștiat pe toți evrei (Lc 17,26-27; Mt 24,37-39). Urmează a doua fază a venirii Împărăției lui Dumnezeu, a ”Fiului Omului în Ziua sa”, în ziua milenară a Învieri, ziua a opta (simbolizată de Duminică). Zi foarte lungă, care începe după suferința și respingerea lui Isus Cristos de către generația sa (Lc 17,25), adică începe cu învierea lui Isus și se termină cu învierea generală (Apoc 20,5). Venirea (parusia) Fiului Omului, de după moarte și înviere, se realizează pe unda electromagnetică a Duhului Sfânt, după cum a declarat Isus Cristos în fața tribunalului religios: „de acum înainte îl veți vedea pe Fiul Omului șezând dea dreapta Puterii și venind pe norii cerului” (Mt 26,64). Venire în mijlocul Bisericilor Sfeșnice (Apoc 1,12-13.20), „învăluită” sub chipul pâinii și a vinului, pe altar, în timpul celebrării liturgice. Venire universală (dintr-o parte în cealaltă a cerului), nu punctual („iată aici” sau „iată acolo”), intermitentă ca fulgerul (Duminica, în ziua Domnului), nu continuu (Lc 17,23-25). În această fază atitudinea creștinilor (a celor curățiți de lepra păcatului) este prezentată în episodul vindecării celor zece leproși din Samaria (Lc 17,12-19: Duminica 29 după Rusalii). Unul din zece, adică zece la sută, dintre botezați participă la liturghia laudelor și a mulțumitei (a euharistiei). A treia și ultima fază a venirii Împărăției lui Dumnezeu, va fi ”în ziua când se va dezvălui Fiul Omului” (Lc 17,30), ziua în care va veni Fiul Omului în slava sa și va ședea pe tronul slavei sale pentru judecata universală (Mt 25,31). În zilele dinaintea zilei dezvăluirii Fiului Omului, va fi ca în ”zilele lui Lot”, când oamenii se hărăneau din comerț (vindeau și cumpărau), munceau sădind și zidind (nu se înmulțeau ca în zilele lui Noe, pentru că erau homosexuali), până în ziua când îngerii i-a scos pe Lot și familia sa din Sodoma (Lc 17,28). În ziua dezvăluirii Fiului Omului, pe nori cu putere mare și cu slavă, îngerii, ca vulturii stârvurile, îi va selecta (Mt 24,28.40-41; Lc 17,34-37: „unul va fi luat și celălalt lăsat/iertat/cruțat”), pe aleșii lui Cristos din cele patru vânturi (Mc 13,26-27) și îi va scoate din lume prin răpirea în nori, ca să întâmpine pe Domnul în văzduh (1 Tes 4,17). Atunci orice reacție, orice întoarcere înapoi la cele lăsate în urmă (ca femeia lui Lot), de pe terasă sau de pe ogor, ca să-și salveze viața, va fi inutilă. Nu se va putea face nimic (Lc 17,31-32).
Chem numele tau.care este numele In bibliile vechi netraduse Dumnezeu este Iehova Deci spune asa. Eu sunt Iehova dumnezeul tau sa nu ai alti dumnezei inafara de mine Raspuns
Teorii, care sa justifice nelegiuirea oamenilor! Adevarul este simplu de tot. Domnul Iisus in pilda cu barna si paiul, spune ca mai intai sa te pocaiesti tu, apoi sa-l inveti si sa-l ajuti pe aproapele tau, sa se pocaiasca! Teoria ca teoria, dar practica este grea, si ne omoara! Mai ales in starea de mandrie a teologilor, pe care o inspira si bisericilor!?
Foarte frumoasa emisiunea! Bravo!
Emisiune foarte interesanta despre pasaje dificile.Felicitari pt tema aleasa.
Atunci când judecata aproapelui este subiectivă, şi nu obiectivă, se aseamănă cu o bârnă pe care o am în ochi, şi de aceea nu pot să văd paiul din ochiul aproapelui meu. Dacă judecata este subiectivă, atrag asupra mea judecata divină, până acolo că, măsura pe care o aplic, îmi va fi mie aplicată.
Însă atunci când păcatul este îngăduit în adunare, deci păcatul ajunge să fie cunoscut de biserică, acest lucru trebuie să fie rezolvat în biserică, păcatul fiind mustrat şi cel vinovat să fie ajutat să-şi vadă greşeala, şi s-o părăsească, pentru a nu se încărca biserica cu vină.
La întrebarea fariseilor, când vine Împărăția lui Dumnezeu, Isus Cristos răspunde că a venit deja, „iată, este între/printre voi” (Lc 17,21), fiind el însuși, cu Duhul Sfânt, venirea și prezența (parusia) Împărăției lui Dumnezeu (Mt 12,28: „dacă eu cu Duhul lui Dumnezeu alung demonii, într-adevăr a sosit la voi Împărăția lui Dumnezeu”). Fariseilor le-a răspuns numai atât. Ucenicilor (Lc 17,22) le-a explicat mai amănunțit modurile în care a venit, vine și va veni Fiul Omului și cu el Împărăția lui Dumnezeu.
Prima fază a venirii Împărăție lui Dumnezeu, punctual și vizibil, este identică cu „zilele Fiului Omului”, cu zilele vieții pământești a lui Isus Cristos (același semnificat ca și pentru zilele lui Noe sau Lot). În această fază contemporanii lui Isus s-au comportat cu nepăsare ca cei din „zilele lui Noe”, care se hărăneau (mâncau și beau; „înfulecau” ca animalele, cf. Mt 24,38) și se înmulțeau (se însurau și se măritau), până când a intrat Noe în arcă, a venit potopul și i-a nimicit pe toți. Zilele Fiului Omului s-au terminat cu patima și moartea lui Isus Cristos și nu se mai pot vedea, chiar dacă ucenicii vor tânji să vadă măcar una (Lc 17,22). Isus Cristos înviat (Noe typos-ul lui Isus) s-a înălțat la cer, a intrat în arca Ierusalimului ceresc. După ce au intrat în arca cerească și familia lui Isus Cristos (Maria și apostoli), a venit potopul oștirilor romane (Is 59,19: năvălirile dușmane asemănate cu un torent care inundă) și i-a inundat, nimicit și împrăștiat pe toți evrei (Lc 17,26-27; Mt 24,37-39).
Urmează a doua fază a venirii Împărăției lui Dumnezeu, a ”Fiului Omului în Ziua sa”, în ziua milenară a Învieri, ziua a opta (simbolizată de Duminică). Zi foarte lungă, care începe după suferința și respingerea lui Isus Cristos de către generația sa (Lc 17,25), adică începe cu învierea lui Isus și se termină cu învierea generală (Apoc 20,5). Venirea (parusia) Fiului Omului, de după moarte și înviere, se realizează pe unda electromagnetică a Duhului Sfânt, după cum a declarat Isus Cristos în fața tribunalului religios: „de acum înainte îl veți vedea pe Fiul Omului șezând dea dreapta Puterii și venind pe norii cerului” (Mt 26,64). Venire în mijlocul Bisericilor Sfeșnice (Apoc 1,12-13.20), „învăluită” sub chipul pâinii și a vinului, pe altar, în timpul celebrării liturgice. Venire universală (dintr-o parte în cealaltă a cerului), nu punctual („iată aici” sau „iată acolo”), intermitentă ca fulgerul (Duminica, în ziua Domnului), nu continuu (Lc 17,23-25). În această fază atitudinea creștinilor (a celor curățiți de lepra păcatului) este prezentată în episodul vindecării celor zece leproși din Samaria (Lc 17,12-19: Duminica 29 după Rusalii). Unul din zece, adică zece la sută, dintre botezați participă la liturghia laudelor și a mulțumitei (a euharistiei).
A treia și ultima fază a venirii Împărăției lui Dumnezeu, va fi ”în ziua când se va dezvălui Fiul Omului” (Lc 17,30), ziua în care va veni Fiul Omului în slava sa și va ședea pe tronul slavei sale pentru judecata universală (Mt 25,31). În zilele dinaintea zilei dezvăluirii Fiului Omului, va fi ca în ”zilele lui Lot”, când oamenii se hărăneau din comerț (vindeau și cumpărau), munceau sădind și zidind (nu se înmulțeau ca în zilele lui Noe, pentru că erau homosexuali), până în ziua când îngerii i-a scos pe Lot și familia sa din Sodoma (Lc 17,28). În ziua dezvăluirii Fiului Omului, pe nori cu putere mare și cu slavă, îngerii, ca vulturii stârvurile, îi va selecta (Mt 24,28.40-41; Lc 17,34-37: „unul va fi luat și celălalt lăsat/iertat/cruțat”), pe aleșii lui Cristos din cele patru vânturi (Mc 13,26-27) și îi va scoate din lume prin răpirea în nori, ca să întâmpine pe Domnul în văzduh (1 Tes 4,17). Atunci orice reacție, orice întoarcere înapoi la cele lăsate în urmă (ca femeia lui Lot), de pe terasă sau de pe ogor, ca să-și salveze viața, va fi inutilă. Nu se va putea face nimic (Lc 17,31-32).
Chem numele tau.care este numele
In bibliile vechi netraduse Dumnezeu este Iehova
Deci spune asa.
Eu sunt Iehova dumnezeul tau sa nu ai alti dumnezei inafara de mine
Raspuns
când Isus a spus sa nu ne strângem averi,eu cred ca el sa referit mai întâi la biserica.
Spune-ti asa niste lucruri pe care nici voi nu le intelegeti,sunteti cu teoria la fel ca fariseii
Teorii, care sa justifice nelegiuirea oamenilor! Adevarul este simplu de tot. Domnul Iisus in pilda cu barna si paiul, spune ca mai intai sa te pocaiesti tu, apoi sa-l inveti si sa-l ajuti pe aproapele tau, sa se pocaiasca! Teoria ca teoria, dar practica este grea, si ne omoara! Mai ales in starea de mandrie a teologilor, pe care o inspira si bisericilor!?