Ștergarul - Poezie de Costache Ioanid
Вставка
- Опубліковано 4 кві 2023
- Ștergarul - Poezie de Costache Ioanid
Ajută această lucrare cu un subscribe, share și like:
👉 Instagram: / bisericaefraim
👉 Facebook: / bisericaefraim
👉 TikTok: / bisericaefraim
Pentru alte materiale apasă acest link:
/ @bisericaefraim
Ce minunata poezie.Doamne iarta-ne pt neputință și necredința sufletului și a trupului .Miluieste-ne Doamne !
Câtă umilință,câtă jertfa,câtă smerenie.O Doamne ai mila de noi.!!! Nelu din Zalău.Superba.
Doamne ajuta Amin !
Doamne.ce poezie minunată..
Minunat , Doamne sfinte miluiește-ne pe noi și ți mulțumim ca ai luat stergarul pt noi păcătoșii!🙏🙏🙏
Domnul Isus sa te binecuvânteze.
Multumim Bunului Dumnezeu pentru oameni frumoși ,oameni in slujba Lui Dumnezeu ,AMIN ! Multumim poetului ,mulțumim pentru expunere! ❤❤❤🎉🎉🎉
Multumim din inima 🎉🎉
Doamne ajuta tuturor amin 🙏🙏🙏🙏
Mare e Domnul!Toata slava a fost, este si va fi a Lui!! In veci!!Amin!!
Doamne ajuta tuturor crumoase cuvinte amin
Amin
❤❤❤DOMNUL ISUS HRISTOS SA VA BINECUVINTEZE CU MULT HAR SI PACE DOMNUL ISUS SA TE BINECUVINTEZE AMIN ❤❤❤
Frumos !Doamne-ajută Amin!
Doamne ajută! Mulțumim din suflet! 🙏☺️❤️
Slava Domnului Isus Hristos Amin!Binecuvântări sfinte sa reverse Dumnezeu peste dvs. Amin
Amin Doamne Ajuta Amin
Amin Amin amin
Amin binecuvântat sa fie domnul
Doamneee îndurate de noi păcătoși că eu voi lua stergaru iartanee Doamnee
Nici îi😂😂çb😢
P😊😊
Marit sa fie. Numèle domnuluiAmin
🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏
Versuri 📜
*_Ștergarul_*
La cina cea de Paşte, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus.
Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul... fără vină...
Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?
O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
- Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
- Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân...
- Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
- Dar tu ce ţii doar punga? - Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns...
- Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
- Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială...
- Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor
să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor.
De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.
Şi-acum - a câta oară? - Se-aşază iar Isus
să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?...
Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?...
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi în taină se preling,
sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal.
Se cere osteneală şi jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
cât cratiţa, toporul şi roata la fântână.
ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
- Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
- Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân...
- Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
- Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina,
încet - a câta oară? - Se-apleacă iar Isus
şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus.
Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Isus iar Se-njugă,
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă.
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!...
*
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună;
dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!
Amin!!!
Cutremuratoare poezie! spusa pe un ton al mustrarii dar si al nadejdii. Va felicit pe toti cei ati luat parte la asa ceva!
Doamne ajuta,amin😇👑☦️🙏
Amin