Nu stiu cum se intampla dar atunci când bătaia era rupta din rai,noi copii nu aveam depresii si au rezultat copii buni,copii cu respect,copii care si-au facut un rost in viata si nu se droghează ca acum. Adică dacă te plângi esti narcisista,nu esti nemulțumită de tratamentul copiilor si a celor ce profita de sacrificiul celorlalți in timp ce trag pe nas!?! Hai sa lasam copii sa-si faca de cap,altfel suntem narcisisti. Vedeti Finlanda si tarile nordice in general au crescut monștrii prin ai lasa de capul lor. Am crescut și nu eram neglijați pentru ca parinti erau ocupați si noi cu cheia de gat. Nu mai avem loc de specialiști în nimic. N-am înțeles, mama este o straina si trebuie sa-si anunțe copii ca vine în vizita?! Dar când le are grija de copii,le gătește si ii trateaza ca pe regi,oare nu-i deranjează!!? Da copii trebuie sa aiba grija de parinti lor,nu din obligație,ci pentru ca asa este uman,nici câinii nu se arunca uni pe alții. Am avut cea mai frumoasă copilărie din lume,chiar dacă eram certați cand greșeam, bineînțeles ca nu eram bătuți. Am avut grija de părinți mei si simt lipsa lor in tot ajutorul pe care mi l-au dat. Da,nu ma simt bine pentru ca nu am avut grija mai multa de parinti mei,puteam sa fac mai mult.
Voi distribui acest podcast pana fac sange la degete ca sa atingem cat mai multi fericirea. Doar cand esti sanatos poti simti si darui iubirea adevarata. Toti meritam !❤
Eu am trecut prin așa inclusiv cu fosta soacra și socru,soț .Știu ce înseamnă dar ce este dureros ca oamenii nici nu-și doresc sa se vindece. Bunica fostului soț tot timpul se plângea ca moare ca ea nu apuca sa-și vadă nepoții , nu puteam un concediu sa fac decât la socrii era permis. Părinților mei eu le-am pus limite și sa înceteze cu șantajul emoțional . La socrii ori alte persoane cu acest comportament am fost numita obraznica, nesimțita .
Atunci când un părinte narcisic se poartă ca un tiran cu copilul încă de când e mic , cu bătaie, cu argumente zilnice ca nu ești frumos, ca ești prost, iar ca sa fii și mai urat te tunde cu foarfeca cat mai scurt, ca sa fii prost te bate într-una ca să te porți frumos cu toată lumea indiferent cat de mult ești umilit …și te bate atât de mult încât să tremuri când cineva ridică tonul la tine până devii o legumă încă de copil este aproape imposibil să mai devii un adult normal…asta e părintele narcisic …apropo de comentariile cu rugăciunea care vindeca
Eu nu cred ca exista un părinte care sa -si faca copii urâți, prosti. Bineînțeles ca ii dai exemple si ca vrei sa-l ambiționează sa fie competitiv,in viata trebuie sa ai vise si sa stii ce vrei si ce iti dorești. Am crescut cu cheia de gat și nu eram neglijați pentru ca parintii erau ocupați. Noi copii aveam ocupațiile noastre si ma gândesc cu nostalgie la copilăria frumoasa pe care am avut-o. Toti parinti traiesc pentru copii si nu le vrea răul. Bineînțeles ca doare indiferenta copiilor față de parintii care si-au neglijați viata sa le facă un viitor frumos.
@@drzoubimarcela2449 imi pare rau dar exista. As putea scrie o carte pe tema asta. In linii mari pot sa spun ca am fost mereu marginalizata de mama mea pentru ca semanam cu tata. Eram pe rand, surorile lui -- cand semanam cu una cand semanam cu alta. Nu m-a lasat sa mi tund parul si aaveam o față de imi venea mereu sa plang. In liceu am purtat o pereche de pantofi, iar sora mea a avut vreo 10 pe culori si diferite marimi de toc. Mama o pieptana si ii facea mereu haine noi. Mi se spunea ca am mersul oribil si am cosuri. Bineînțeles că faptul ca invatam bine la scoala era --datorita ei, pentru ca e croitoreasa buna. Chestia e ca eu mereu mi-am dorit sa seman cu mama. Pana intr-o zi, cand am zis ca e ok sa am nasul mic si e ok daca nu am nasul mare ca al sorei si mamei mele. Sora mea ,are pana azi resentimente ca eu am facut si facultatea iar ea a ramas la 8 clase. Desi inca poarta pica pentru asta, pare ca e vina mea cumva ca ea a ramas asa. Eu am facut si scoala de soferi iar ea nici acum. Sa stii ca nu toti cei din80 au avut neapărat copilaria perfecta cum spui. Femeile cu copii qtunci au dorit sa se emancipeze si sa nu si doreasca sa stea prea mult cu copiii. Stiu multe carora astazi le lipseste iubirea de bunica.
@@NotMeNow848 Sincer îmi pare rau sa aud asta,nu pot crede asa ceva ,eu sa zic asa ceva copilului meu este imposibil. Ii fac atentie dar sa-l batjocoresc ,Doamne fereste. Mergeti mai departe și nu luați în seama toate astea.😢😢😢😭😭😭😭
@@drzoubimarcela2449 A fost greu dar am suferit mulți ani. Mama a continuat sa aibă grija sau mai bine zis interes de nepoții din partea sorei iar alor mei nici nu le știe bine numele. Am plâns mult( mai ales in ascuns), pana intr-o zi când am zis ca soțul și copilasii mei merita o femeie fericita pentru ca ei ma fac fericita. Însă când ma gândesc de ce s-a întâmplat ceva astăzi, îmi este greu ca nu le conectez cu trecutul. Am urmărit multă psihologie și am reușit sa înțeleg ca unii oameni au creierul puțin diferit. Ea îngrijind de sora mea era ca o oglinda pentru ea.
@@drzoubimarcela2449și am expresii familiare ca " sânge stricat" , " neam de-a lu tactu", ești toată din familia aia de..." mai bine te dădeam la orfelinat" . Când i-am zis ca nu ma iubește și nu îmbrățișează, a început sa plângă și a zis ca " asta e". Eu ce sa înțeleg? Era mereu vina mea.
Rugăciunea:Înger îngerașul meu, roagă-te la Dumnezeu, eu sunt mic tu fă-mă mare, eu sunt slab , tu fă-mă tare; este una din cele mai întăritore, pe mine mă întărește din orice !!!!!😊😊😊😊😊😊😊😊
Genial podcastul. Totul punctat foarte bine, întrebări și răspunsuri care ating cele mai sensibile puncte ale acestei boli psihologice moderne. E tot mai greu să fim oameni într-o lume care încurajează nonvalorile, egocentrismul, individualismul, indiferența etc. mai ales când avem un bagaj destul de greu al unei copilării pline cu neajunsuri, traume, lipsă de empatie, de recunoștință șamd. Mi-a plăcut enorm abordarea din podcast, aceea de a privi cu ochi maturi, cu compasiune și empatie, atât trecutul nostru cât și prezentul. Căci în ciuda sfaturilor din toate sursele de până acum, și anume că trebuie să renunțăm și să ieșim dintro relație toxică, eu caut soluții pentru a mă vindeca, pe mine și partenera mea, mai ales că avem și un copil împreună. Felicitări pentru material, am dat subscribe instant 🙂, voi căuta să-mi procur cărțile și în continuare caut un psihoterapeut care să ma ghideze pe drumul vindecării.
Mulțumesc cu milioane de Aprecieri,pentru Efortul depus în acest material de Criminologie ascunsă!! Eu sunt Uluită de precizia și acuratețea detaliilor.!!Ați reprodus cu multă abilitate și detalii aspecte ale Traumelor de care și eu am avut parte!!! Chiar l‐a perfecțiune… chiar sunt impresionată! 🙄Felicitări pentru că, faceți lumină, pentru Conștientizare!!!! Și de a nu perpetua ,tiparele parentale, Inconștiente!!!
Vindecarea este ca spargerea unui buboi infectat. Raul trebuie scos la iveala, desi doare si miroase urat, el trebuie numit si asumat de ambele parti implicate in dialog. Problema apare cand generatia parintilor se vede pe o treapta superioara si considera ca nu este cazul sa isi recunoasca propriile greseli in fata copilului. Chiar daca acest copil e acum adult si a fost victima parintelui narcisist. Cum sa-mi cer eu iertare copilului, dar ce, invata oul pe gaina ce trebuie facut? Plus, parintii au toate scuzele din lume pentru nereusitele lor, dar de la copii cer luna de pe cer, si daca nu le este adusa (sau, fiind adusa, vor soarele sau ce li se mai nazare lor, mutand si schimband mereu tinta satisfactiei lor), abuzul emotional continua, exact ca in copilarie 😊😊😊
În timp ce părinții nu au putut însă cer ca noi să putem, să știm așa din senin, fără sprijin. Fiul lui Alice Miler spune ca mama sa era narcisistă și ca ea în cărți vb despre ce știu ea de parenting sau ce ar fi trebuit să facă și nu a făcut. Este un video pe YT.
Teoretic, asa cum a afirmat, orice părinte doreste binele copilului, isi doreste ca el să ducă o viața buna! Nu toti parintii realizează ca devin “ narcisiști “ , manipulatori, chiar nu realizează ca fac rau copilului! Nu vorbim de acei părinți denaturati, fara nici o educație, aceia oricum nu sunt in stare sa aibă grija de ei, in nici un caz de un copil! Dar, personal consider ca putini părinți sunt narcisiști, ca dereglare de personalitate, majoritatea părinților nu au citit carti de psihologie, nu stiu ce stiu psihologii! De aceea copii, când devin adulti, nu ar trebui să isi condamne părinții sau mai rau sa ii urască! Daca in timpul scoli, parintele cere copilului sa invete, ce este rau in asta? Ce ar trebui sa faca toti copii la școală? Să stea cu ochii in telefon? Copii merg la școală sa invete 😁! Daca un copil are doar note mici, asta înseamnă ca acel copil nu este atent la profesor sau nu il ajuta capul, din pacate! Daca tu ca parinte stii ca ai un copil inteligent, atunci nu este normal sa aștepți din partea lui sa invete, macar la materiile la care are mai multă înclinație! De aceea mergem la școală, ca să învățăm!
La o mamă cu narcisism, în etapele incipiente, copilul este mai mic suportă naiv indiferență ei ,apoi copilul crește, devine adult pînă patologia se agravează, și se descurcă singur ,nu-l mai afectează mult, în narcisismul cu formă mai ușoară, știu cazuri.😮😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊
Ar fi trebuit sa existe si o prezentare a invitatului, sa existe o referinta despre calitatea lui. De ex este el psiholog recunoscut de Asociatia psihologilor din Romania ? Sau ceea ce ne prezinta este dintr-un studiu eventual pasionat dar desfasurat pe cont propriu. Spun aceasta pentru ca am constatat pe alocuri exprimari generalizatoare atunci cand nu era cazul. Mie mi-ar fi facut mai bine ceva mai multa atentie la nuante.
De asemenea, nu reflecta o cunoastere directa a relatiilor, ci doar una preluata din carti, fara exercitiul aplicarii pe cazurile la care sa fi lucrat.
Este un citat undeva care spune ceva de genul: "și cum vom cunoaște vremurile cele de pe urmă? Așa cum cunoașteți pomul după roade." Ce vreau să spun e că putem vizita 5 medici, 2 preoți, 3 psihoterapeuți și să nu aflăm ceea ce avem nevoie. Apoi, putem lua pe cineva cu mașina care stătea la ocazie, și să ne de-a o lecție, să ne spună lucruri pe care le vom ține minte toată viața.
Minutul 37.38 Mi se pare o eroare de viziune asupra punctului ăsta și explic : Nu am nevoie să compar copilăria mea cu a altcuiva pentru a-mi da seama cum m-am simțit. Adică, dacă mama mi-a dat o palmă peste gură umplând-mă de sânge și neavând dreptul de a a-mi exprima, față de ea, uimirea, sentimentul de umilință, de abuz, de nedreptate, de dezamăgire, de rușine, de decădere șamd Nu înseamnă că nu știu că nu m-am simțit bine ci înseamnă că nu știam dacă ea are dreptul ăsta și care este dreptul meu. Nu știu dacă mă fac înțeleasă dar eu văd o distincție clară între cele două. Și îmi amintesc de filmul As good as it gets Unde Jack Nicholson spune că nu ne deranjează propria copilărie în lipsuri materiale și emoționale ci ne e ciuda ca nu am avut-o pe a altora, prin comparație, cu bogăția asta. Nu și da în sensul că da, prin comparație pot fi de acord că a altora sună minunat și mi-aș fi dorit-o și eu, și pot simți și invidie, e ok să nu mă judec și nici să acționez urât față de cel care a experimentat o copilărie frumoasa și, ca paranteză ăsta e "păcatul", nu faptul că pot simți sentimente negative, cât voi fi în viață le voi experienta pe toate și asta nu mă face un om rău sau păcătos așa cum vrea fcking biserica să mă facă să mă simt rușinată de mine adică de natura umană iar când spun "umană" ma uit și la definiția omului care începe cu "omul este un mamifer" deci animale cu instincte și nevoi de animale și credem că doar instinctele primare de hrană, adăpost și reproducere (apropo, în lumea animală nu există viol) le caracterizează nu și sentimentele ne uităm degeaba la documentare unde femelele își mângâie puii, ii cheamă, căprioare se aruncă în fața crocodilului să fie ele mâncate în locul puiului, masculii își protejează femela, se pupă, râd, fac glume samd. Deci biserica ne învață să nu ne acceptăm pe noi înșine, "e păcat să simți invidie, 100 de lei și acatiste să fiu uns să vorbesc cu șeful să te ierte, te-n mă-ta de păcătos că io-s divin și tu nu! " și avem informațiile astea religioase în adn, așa ne naștem, cu adn deci informații de orice natură nu doar a culorii pielii și a culorii ochilor și degeaba spunem că io nu merg la biserică, nu am o religie că nu funcționează după ce crezi tu ci după ce ești tu.
Religia e rea, credința e buna. Ne naștem cu un gol în suflet pe care numai ceva divin poate umple. În mod normal preoții erau literați și lumea lua de bun ce spuneau ei, însă mă mira ca în lumea educata, citita, culta exista aceasta dependenta ca cineva sa citeasca Biblia sa se roage, sau sa ii platim pentru a fi iertati. Singurul mijlocitor este Isus, de aceea a venit pe pământ. Lumea meschina si-a dorit ca mulțimea sa rămână inculta " crede și nu cerceta" asa ceva nu scrie in Biblie ci din contra " cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun."
@@NotMeNow848ce aroganță te face să crezi că Dumnezeu și isus al religiei asteia este "credința"? Dacă te nășteau în Africa credeai în zulu și veneai să-mi povestești mie despre credință. Asta nu e credința ta, e credința în care crezi pentru că nu știi! Toți cei care nu știu cred și continuă să stea în întuneric crezând. Toți cei care spun că au credință au minciuni de fapt pentru că nu este credința lor, este de la alții. Deci de ce vii să minți? Ți-am cerut eu? Dacă nu am cerut ce cauți?!
Offf, cuvântul acesta "narcisist" a ajuns să fie folosit alandala, la orice nu ne place. Orice partener e narcisist, orice părinte e narcisist etc. Cred că răspunde imaginii pe cât de aberante pe atât de naivă a oamenilor că 90% din semenii lor sunt răi (narcisiști). Îmi asum riscul de jigni - dar e psihologie de crâșmă sau de cafenea, genul "am învățat un cuvânt și acum am să-l aplic la orice". Părinții din epoca trecută n-au fost narcisiști - nu-i lăsa societatea să fie. Și dacă ne-au lăsat cu tare e pentru că au practicat stilul autocrat de parentaj - "fă așa că-ți spun eu" - care era (pretutindeni în lume) stilul epocii (și nu chiar cel mai rău din cele 4 stiluri de parentaj).
Minutul 58.00. Nu, e o eroare iarăși. Mă explic. Noi nu observăm că așa venim "echipați". Adică, dacă observăm bebelușii, unii plâng și se tem când aud zgomote, nu neapărat puternice ci nu suportă nici zgomotul unei jucării încât trebuie să le scoți bateriile din spate iar altora le place, adorm, râd. Unii se tem de fulgi(cine i-a învățat ca fulgul e periculos? alții de păpuși, alții nu suportă culorile închise, se agită și devin irascibili într-o cameră cu prea mult roșu sau bleu. Ei, în funcție de ceea ce avem la interior vom face alegeri și vom spune că avem... hai că e de râs! liber arbitru... Noi așa ne alegem partenerul, așa votăm, așa facem alegeri în viață și anume în funcție de ceea ce ne spune nouă că suntem în siguranță. Iar asta e un tipar moștenit de care ne învinovățim Atunci când nu îl conștientizăm!
Motiv pentru care trebuie să luăm atitudine, să schimbăm ceva, să ne vindecăm. Am citit undeva că odată vindecați punem capăt perpetuării traumelor generațiilor anterioare. Personal, cred că această vindecare pornește de la iertare; să ne iertăm părinții, partenerul(a), să ne iertăm pe noi înșiși și să conștientizăm că nimeni nu face rău conform unui plan malefic, ci că pur și simplu, a făcut o alegere bazat pe niște circumstanțe, niște trăiri, un trecut.
Ei, vei fi probabil surprins sa afli ca raul exista si asa se manifesta el. Daca va intereseaza detaliile, vedeti Dr Sam Vaknin, Richard Grannon, etc...
@@aleeksp Da, este adevărat, punem capăt traumelor generațiilor anterioare și următoare. Și nu este vorba doar despre arborele genealogic al familiei pentru că:))) unde începe de fapt acest arbore? Începe odată cu primul om dar, de unde are celulele omul? Și așa se ajunge la prima formă de viață apărută în apă. Originea. De fapt "suflet" înseamnă energie. Nu se putea spune atunci "energie" pentru că nimeni nu ar fi înțeles acest termen. Așa cum "hristos" este nivelul, nivelul hristic, unde este împletit, să zicem adn ul uman. "Cine vrea să ajungă la tatăl trebuie să treacă prin mine." Nu este despre niciun personaj numit așa, ăla e basmul prin care se povestea ca să se înțeleagă, acel "mine" înseamnă corpul. Sau corpul hristic. Corpul este o expresie a sufletului așa precum spiritul este expresia sufletului. Iar corpul este animalul. Ce înseamnă acum lucrul ăsta? Animal, ceea ce mișcă, a anima, animat, anima. Și știm că "anima " înseamnă suflet în limba spaniolă încă, a rămas oarecum la fel din limbile indo-europene. În dicționar omul este un mamifer. Ce înseamnă asta? Că animalul a evoluat în om, omul este victoria animalului de fapt, și continuă să evolueze. Ne credem superiori dar corpul nostru are aceleași 3 nevoi de bază: hrană, adăpost deci somn și reproducere. Nu știu câți ne-am întrebat de ce "ne cere sufletul" ceva? Un măr de exemplu, iubirea aia șamd. Cine sau ce din noi cere?! Și noi credem că suntem noi... Noi credem că animalele imită omul dar:))) râsul, curtatul, iubirea, animalele visează... toate astea sunt proprii animalelor. Noi le-am împrumutat, putem spune așa. Animalele nu cred :))) animalele sunt obiective și prin asta se înțelege tot ce este obiect. Doar oamenii sunt subiectivi cred în lucruri care nu există. Dar asta îi ajută să creeze. Pentru că nu există rău fără bine. Vezi simbolul Yin Yang, în orice parte neagră este și una albă și invers și nu există una fără cealaltă. Ego și divin. Eu și Sunt. Adică ceea ce spuneau maeștrii spirituali ai timpurilor antice din care au făcut un Hristos și l-au înălțat deasupra omului la dreapta "tatălui". Ia uite la simbolul Yin Yang, ce e în dreapta? Egoul adică cel care, acum uită-te în stanga, Este. Sunt Eu ( dar mai corect în română e invers, Eu Sunt) Adevărul Calea... Noi toți... Suntem! Care dreaptă în cer? Unde e dreapta și unde e stânga și unde trebuie să stai ca să știi? "Cer"... E simbolul spațiului. Un atom are 99, 9 % spațiu. Deci...unde e "tatăl"? Dar omul nu putea să înțeleagă decât prin ceea ce cunoaște altfel cum îi explici? Tată înseamnă tipare, orice structură are tipare altfel nu există Mamă înseamnă generatoarea de tipare. "Vălul maicii domnului" este rețeaua. A trebuit să fie explicat in felul ăsta și pentru mintea umană e reconfortant să știe că e un tată în cer...o mamă. Tot ce știa și a creat " jos" a urcat "sus" . Care "sus" nu există, e la interior. A păstrat aceiași ierarhie: Împăratul e tatăl, are miniștrii lui - arhanghelii șamd șamd. De aceea Dumnezeu este creația omului "după chipul și asemănarea". Adică, ce înseamnă asta? Pentru unii Dumnezeu este iubire, pentru alții e pedeapsă, pentru alții e succes, pentru alții e umilință... Așa cum au fost tratați de părinți, așa simt că e. Șamd șamd. E dificil pentru că nu ni s-a spus care e adevărul pentru că am fi aflat puterea noastră, cine suntem. Și cine să ne vrea puternici?? Dar am depășit Era Peștilor, o eră are 2000 de ani, supranumită și Era Întunericului sau Era Religiilor și am intrat în Era Vărsătorului. S-a terminat cu vrăjeala. Și... nu mai este cu turma, deși va exista pentru că va exista subconștientul întotdeauna, dar se trece la individual. Nu egoism ci strălucire proprie, cunoaștere nu a crede , a ști din propria experiență. Aș că... trăiți la maxim in prezent. Apropo...prezentul.... nu e in dimensiunea asta:)) Ca să fii în prezent... Ar trebui să spui "prezent, prezent, prezent"... Și până termini de rostit "prezent" deja nu mai ești în prezent, a trecut, ești în trecut... Deci... ești în dimensiunea asta când spui "Sunt in prezent"? :))) Nu există iertare. Știu, e dureros:))) E foarte mult de povestit și aici. Dar... atâta timp cât consideri că ai de iertat... ești o victimă. Și stai in starea de victimă. Cine te pune să nu observi, să simți, să intuiești cine e celălalt?! Cine te pune să accepți, să suferi?! Te crezi superior pentru că... ierți... Unul generos care iartă... De fapt fiecare este pe drumul său, învață din greșeli. Și.. fiecare floare înflorește la momentul ei. Așa că... nu te aștepta la flori înflorite și nu ai ce ierta. Fii smerit. Ce înseamnă smerit? Umil ăsta nu umilință!!! Așa cum prezintă biserica. Înseamnă că, văzut din spațiu Pământul este la fel de strălucitor ca oricare alt astru, nici mai mult, nici mai puțin. Humil, humid, humid land. Au toate aceiași origine. Iar pământenilor li se spunea Humid land. Iubire și lumină să aveți 🤗🤗
30 de ani, nu stiu cine sunt, de 2 zile am constientizat de ce am dorinta de a murii.abuz emotional, fizic si chiar sexual este intradevar o trauma. am ajuns de la a-mi dori moartea ca si sentiment de eliberare,. Acum, ca constituentizez situatia unui narcisist, 7:09 moartea e un prilej🎉atat pentru victime cat si pentru abuzator.
Ce ai învățat nou din acest Podcast? 🙏🏻
De asemenea, te aștept în comunitatea noastră.
Așa că hai în EMM Family:
estimaimult.ro/
Doamne, atat de multe, in special faptul ca nu mi pot schimba parintii si ca nu ar trebui sa ma simt ''datoare'' fata de ei
Nu stiu cum se intampla dar atunci când bătaia era rupta din rai,noi copii nu aveam depresii si au rezultat copii buni,copii cu respect,copii care si-au facut un rost in viata si nu se droghează ca acum. Adică dacă te plângi esti narcisista,nu esti nemulțumită de tratamentul copiilor si a celor ce profita de sacrificiul celorlalți in timp ce trag pe nas!?! Hai sa lasam copii sa-si faca de cap,altfel suntem narcisisti. Vedeti Finlanda si tarile nordice in general au crescut monștrii prin ai lasa de capul lor. Am crescut și nu eram neglijați pentru ca parinti erau ocupați si noi cu cheia de gat. Nu mai avem loc de specialiști în nimic. N-am înțeles, mama este o straina si trebuie sa-si anunțe copii ca vine în vizita?! Dar când le are grija de copii,le gătește si ii trateaza ca pe regi,oare nu-i deranjează!!? Da copii trebuie sa aiba grija de parinti lor,nu din obligație,ci pentru ca asa este uman,nici câinii nu se arunca uni pe alții. Am avut cea mai frumoasă copilărie din lume,chiar dacă eram certați cand greșeam, bineînțeles ca nu eram bătuți. Am avut grija de părinți mei si simt lipsa lor in tot ajutorul pe care mi l-au dat. Da,nu ma simt bine pentru ca nu am avut grija mai multa de parinti mei,puteam sa fac mai mult.
Voi distribui acest podcast pana fac sange la degete ca sa atingem cat mai multi fericirea. Doar cand esti sanatos poti simti si darui iubirea adevarata. Toti meritam !❤
Eu am trecut prin așa inclusiv cu fosta soacra și socru,soț .Știu ce înseamnă dar ce este dureros ca oamenii nici nu-și doresc sa se vindece. Bunica fostului soț tot timpul se plângea ca moare ca ea nu apuca sa-și vadă nepoții , nu puteam un concediu sa fac decât la socrii era permis. Părinților mei eu le-am pus limite și sa înceteze cu șantajul emoțional . La socrii ori alte persoane cu acest comportament am fost numita obraznica, nesimțita .
Copiii trăiesc în prezent și este ușor să fie fericiți, dacă nu sunt obstaculați prea mult.
Atunci când un părinte narcisic se poartă ca un tiran cu copilul încă de când e mic , cu bătaie, cu argumente zilnice ca nu ești frumos, ca ești prost, iar ca sa fii și mai urat te tunde cu foarfeca cat mai scurt, ca sa fii prost te bate într-una ca să te porți frumos cu toată lumea indiferent cat de mult ești umilit …și te bate atât de mult încât să tremuri când cineva ridică tonul la tine până devii o legumă încă de copil este aproape imposibil să mai devii un adult normal…asta e părintele narcisic …apropo de comentariile cu rugăciunea care vindeca
Eu nu cred ca exista un părinte care sa -si faca copii urâți, prosti. Bineînțeles ca ii dai exemple si ca vrei sa-l ambiționează sa fie competitiv,in viata trebuie sa ai vise si sa stii ce vrei si ce iti dorești. Am crescut cu cheia de gat și nu eram neglijați pentru ca parintii erau ocupați. Noi copii aveam ocupațiile noastre si ma gândesc cu nostalgie la copilăria frumoasa pe care am avut-o. Toti parinti traiesc pentru copii si nu le vrea răul. Bineînțeles ca doare indiferenta copiilor față de parintii care si-au neglijați viata sa le facă un viitor frumos.
@@drzoubimarcela2449 imi pare rau dar exista. As putea scrie o carte pe tema asta. In linii mari pot sa spun ca am fost mereu marginalizata de mama mea pentru ca semanam cu tata. Eram pe rand, surorile lui -- cand semanam cu una cand semanam cu alta. Nu m-a lasat sa mi tund parul si aaveam o față de imi venea mereu sa plang. In liceu am purtat o pereche de pantofi, iar sora mea a avut vreo 10 pe culori si diferite marimi de toc. Mama o pieptana si ii facea mereu haine noi. Mi se spunea ca am mersul oribil si am cosuri. Bineînțeles că faptul ca invatam bine la scoala era --datorita ei, pentru ca e croitoreasa buna. Chestia e ca eu mereu mi-am dorit sa seman cu mama. Pana intr-o zi, cand am zis ca e ok sa am nasul mic si e ok daca nu am nasul mare ca al sorei si mamei mele. Sora mea ,are pana azi resentimente ca eu am facut si facultatea iar ea a ramas la 8 clase. Desi inca poarta pica pentru asta, pare ca e vina mea cumva ca ea a ramas asa. Eu am facut si scoala de soferi iar ea nici acum. Sa stii ca nu toti cei din80 au avut neapărat copilaria perfecta cum spui. Femeile cu copii qtunci au dorit sa se emancipeze si sa nu si doreasca sa stea prea mult cu copiii. Stiu multe carora astazi le lipseste iubirea de bunica.
@@NotMeNow848 Sincer îmi pare rau sa aud asta,nu pot crede asa ceva ,eu sa zic asa ceva copilului meu este imposibil. Ii fac atentie dar sa-l batjocoresc ,Doamne fereste. Mergeti mai departe și nu luați în seama toate astea.😢😢😢😭😭😭😭
@@drzoubimarcela2449 A fost greu dar am suferit mulți ani. Mama a continuat sa aibă grija sau mai bine zis interes de nepoții din partea sorei iar alor mei nici nu le știe bine numele. Am plâns mult( mai ales in ascuns), pana intr-o zi când am zis ca soțul și copilasii mei merita o femeie fericita pentru ca ei ma fac fericita. Însă când ma gândesc de ce s-a întâmplat ceva astăzi, îmi este greu ca nu le conectez cu trecutul. Am urmărit multă psihologie și am reușit sa înțeleg ca unii oameni au creierul puțin diferit. Ea îngrijind de sora mea era ca o oglinda pentru ea.
@@drzoubimarcela2449și am expresii familiare ca " sânge stricat" , " neam de-a lu tactu", ești toată din familia aia de..." mai bine te dădeam la orfelinat" . Când i-am zis ca nu ma iubește și nu îmbrățișează, a început sa plângă și a zis ca " asta e". Eu ce sa înțeleg? Era mereu vina mea.
Mulțumesc ❤
Rugăciunea:Înger îngerașul meu, roagă-te la Dumnezeu, eu sunt mic tu fă-mă mare, eu sunt slab , tu fă-mă tare; este una din cele mai întăritore, pe mine mă întărește din orice !!!!!😊😊😊😊😊😊😊😊
Genial podcastul. Totul punctat foarte bine, întrebări și răspunsuri care ating cele mai sensibile puncte ale acestei boli psihologice moderne. E tot mai greu să fim oameni într-o lume care încurajează nonvalorile, egocentrismul, individualismul, indiferența etc. mai ales când avem un bagaj destul de greu al unei copilării pline cu neajunsuri, traume, lipsă de empatie, de recunoștință șamd. Mi-a plăcut enorm abordarea din podcast, aceea de a privi cu ochi maturi, cu compasiune și empatie, atât trecutul nostru cât și prezentul. Căci în ciuda sfaturilor din toate sursele de până acum, și anume că trebuie să renunțăm și să ieșim dintro relație toxică, eu caut soluții pentru a mă vindeca, pe mine și partenera mea, mai ales că avem și un copil împreună. Felicitări pentru material, am dat subscribe instant 🙂, voi căuta să-mi procur cărțile și în continuare caut un psihoterapeut care să ma ghideze pe drumul vindecării.
Exact, terapia de scurtă durată, pînă la urmă devine tot de lungă durată !!!!!!😮
Mulțumesc cu milioane de Aprecieri,pentru Efortul depus în acest material de Criminologie ascunsă!! Eu sunt Uluită de precizia și acuratețea detaliilor.!!Ați reprodus cu multă abilitate și detalii aspecte ale Traumelor de care și eu am avut parte!!! Chiar l‐a perfecțiune… chiar sunt impresionată! 🙄Felicitări pentru că, faceți lumină, pentru Conștientizare!!!! Și de a nu perpetua ,tiparele parentale, Inconștiente!!!
Vindecarea este ca spargerea unui buboi infectat. Raul trebuie scos la iveala, desi doare si miroase urat, el trebuie numit si asumat de ambele parti implicate in dialog. Problema apare cand generatia parintilor se vede pe o treapta superioara si considera ca nu este cazul sa isi recunoasca propriile greseli in fata copilului. Chiar daca acest copil e acum adult si a fost victima parintelui narcisist. Cum sa-mi cer eu iertare copilului, dar ce, invata oul pe gaina ce trebuie facut? Plus, parintii au toate scuzele din lume pentru nereusitele lor, dar de la copii cer luna de pe cer, si daca nu le este adusa (sau, fiind adusa, vor soarele sau ce li se mai nazare lor, mutand si schimband mereu tinta satisfactiei lor), abuzul emotional continua, exact ca in copilarie 😊😊😊
Super emisiune
Foarte util, ❤️❤️❤️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️
În timp ce părinții nu au putut însă cer ca noi să putem, să știm așa din senin, fără sprijin.
Fiul lui Alice Miler spune ca mama sa era narcisistă și ca ea în cărți vb despre ce știu ea de parenting sau ce ar fi trebuit să facă și nu a făcut. Este un video pe YT.
Super ❤
Mă bucur ca ți-a plăcut 🙏🏻
Bravo Cristian 👏🏻 multumesc
Felicitări!!
Teoretic, asa cum a afirmat, orice părinte doreste binele copilului, isi doreste ca el să ducă o viața buna! Nu toti parintii realizează ca devin “ narcisiști “ , manipulatori, chiar nu realizează ca fac rau copilului! Nu vorbim de acei părinți denaturati, fara nici o educație, aceia oricum nu sunt in stare sa aibă grija de ei, in nici un caz de un copil! Dar, personal consider ca putini părinți sunt narcisiști, ca dereglare de personalitate, majoritatea părinților nu au citit carti de psihologie, nu stiu ce stiu psihologii! De aceea copii, când devin adulti, nu ar trebui să isi condamne părinții sau mai rau sa ii urască! Daca in timpul scoli, parintele cere copilului sa invete, ce este rau in asta? Ce ar trebui sa faca toti copii la școală? Să stea cu ochii in telefon? Copii merg la școală sa invete 😁! Daca un copil are doar note mici, asta înseamnă ca acel copil nu este atent la profesor sau nu il ajuta capul, din pacate! Daca tu ca parinte stii ca ai un copil inteligent, atunci nu este normal sa aștepți din partea lui sa invete, macar la materiile la care are mai multă înclinație! De aceea mergem la școală, ca să învățăm!
La o mamă cu narcisism, în etapele incipiente, copilul este mai mic suportă naiv indiferență ei ,apoi copilul crește, devine adult pînă patologia se agravează, și se descurcă singur ,nu-l mai afectează mult, în narcisismul cu formă mai ușoară, știu cazuri.😮😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊
Ar fi trebuit sa existe si o prezentare a invitatului, sa existe o referinta despre calitatea lui. De ex este el psiholog recunoscut de Asociatia psihologilor din Romania ?
Sau ceea ce ne prezinta este dintr-un studiu eventual pasionat dar desfasurat pe cont propriu.
Spun aceasta pentru ca am constatat pe alocuri exprimari generalizatoare atunci cand nu era cazul. Mie mi-ar fi facut mai bine ceva mai multa atentie la nuante.
De asemenea, nu reflecta o cunoastere directa a relatiilor, ci doar una preluata din carti, fara exercitiul aplicarii pe cazurile la care sa fi lucrat.
Este un citat undeva care spune ceva de genul: "și cum vom cunoaște vremurile cele de pe urmă?
Așa cum cunoașteți pomul după roade." Ce vreau să spun e că putem vizita 5 medici, 2 preoți, 3 psihoterapeuți și să nu aflăm ceea ce avem nevoie. Apoi, putem lua pe cineva cu mașina care stătea la ocazie, și să ne de-a o lecție, să ne spună lucruri pe care le vom ține minte toată viața.
@@mtmmfnci4802Tot asa imi pare si mie, ca spune generalitati si compenseaza cu intonatia care pare ca stie; dar nu.
Minutul 37.38
Mi se pare o eroare de viziune asupra punctului ăsta și explic :
Nu am nevoie să compar copilăria mea cu a altcuiva pentru a-mi da seama cum m-am simțit.
Adică, dacă mama mi-a dat o palmă peste gură umplând-mă de sânge și neavând dreptul de a a-mi exprima, față de ea, uimirea, sentimentul de umilință, de abuz, de nedreptate, de dezamăgire, de rușine, de decădere șamd
Nu înseamnă că nu știu că nu m-am simțit bine ci înseamnă că nu știam dacă ea are dreptul ăsta și care este dreptul meu.
Nu știu dacă mă fac înțeleasă dar eu văd o distincție clară între cele două.
Și îmi amintesc de filmul
As good as it gets
Unde Jack Nicholson spune că nu ne deranjează propria copilărie în lipsuri materiale și emoționale ci ne e ciuda ca nu am avut-o pe a altora, prin comparație, cu bogăția asta.
Nu și da în sensul că da, prin comparație pot fi de acord că a altora sună minunat și mi-aș fi dorit-o și eu, și pot simți și invidie, e ok să nu mă judec și nici să acționez urât față de cel care a experimentat o copilărie frumoasa și, ca paranteză ăsta e "păcatul", nu faptul că pot simți sentimente negative, cât voi fi în viață le voi experienta pe toate și asta nu mă face un om rău sau păcătos așa cum vrea fcking biserica să mă facă să mă simt rușinată de mine adică de natura umană iar când spun "umană" ma uit și la definiția omului care începe cu "omul este un mamifer" deci animale cu instincte și nevoi de animale și credem că doar instinctele primare de hrană, adăpost și reproducere (apropo, în lumea animală nu există viol) le caracterizează nu și sentimentele ne uităm degeaba la documentare unde femelele își mângâie puii, ii cheamă, căprioare se aruncă în fața crocodilului să fie ele mâncate în locul puiului, masculii își protejează femela, se pupă, râd, fac glume samd. Deci biserica ne învață să nu ne acceptăm pe noi înșine, "e păcat să simți invidie, 100 de lei și acatiste să fiu uns să vorbesc cu șeful să te ierte, te-n mă-ta de păcătos că io-s divin și tu nu! " și avem informațiile astea religioase în adn, așa ne naștem, cu adn deci informații de orice natură nu doar a culorii pielii și a culorii ochilor și degeaba spunem că io nu merg la biserică, nu am o religie că nu funcționează după ce crezi tu ci după ce ești tu.
Religia e rea, credința e buna. Ne naștem cu un gol în suflet pe care numai ceva divin poate umple. În mod normal preoții erau literați și lumea lua de bun ce spuneau ei, însă mă mira ca în lumea educata, citita, culta exista aceasta dependenta ca cineva sa citeasca Biblia sa se roage, sau sa ii platim pentru a fi iertati. Singurul mijlocitor este Isus, de aceea a venit pe pământ. Lumea meschina si-a dorit ca mulțimea sa rămână inculta " crede și nu cerceta" asa ceva nu scrie in Biblie ci din contra " cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun."
@@NotMeNow848ce aroganță te face să crezi că Dumnezeu și isus al religiei asteia este "credința"? Dacă te nășteau în Africa credeai în zulu și veneai să-mi povestești mie despre credință. Asta nu e credința ta, e credința în care crezi pentru că nu știi! Toți cei care nu știu cred și continuă să stea în întuneric crezând.
Toți cei care spun că au credință au minciuni de fapt pentru că nu este credința lor, este de la alții. Deci de ce vii să minți? Ți-am cerut eu? Dacă nu am cerut ce cauți?!
Narcisismiul nu este narcisism introvert, ci narcisism ascuns. Peroana narcisista poate ft extroverta, dar narcisismul sa se manifeste ascuns
Exact.
❤
Cum sunt afectate fiicele tatalui narcisist manipulator si violent verbal si psihologic?
Marea majoritate își înșeală partenerii.
❤❤❤❤❤❤
Offf, cuvântul acesta "narcisist" a ajuns să fie folosit alandala, la orice nu ne place. Orice partener e narcisist, orice părinte e narcisist etc.
Cred că răspunde imaginii pe cât de aberante pe atât de naivă a oamenilor că 90% din semenii lor sunt răi (narcisiști). Îmi asum riscul de jigni - dar e psihologie de crâșmă sau de cafenea, genul "am învățat un cuvânt și acum am să-l aplic la orice".
Părinții din epoca trecută n-au fost narcisiști - nu-i lăsa societatea să fie. Și dacă ne-au lăsat cu tare e pentru că au practicat stilul autocrat de parentaj - "fă așa că-ți spun eu" - care era (pretutindeni în lume) stilul epocii (și nu chiar cel mai rău din cele 4 stiluri de parentaj).
........................❤............
🙋👍🙋
Minutul 58.00. Nu, e o eroare iarăși.
Mă explic.
Noi nu observăm că așa venim "echipați".
Adică, dacă observăm bebelușii, unii plâng și se tem când aud zgomote, nu neapărat puternice ci nu suportă nici zgomotul unei jucării încât trebuie să le scoți bateriile din spate iar altora le place, adorm, râd.
Unii se tem de fulgi(cine i-a învățat ca fulgul e periculos? alții de păpuși, alții nu suportă culorile închise, se agită și devin irascibili într-o cameră cu prea mult roșu sau bleu.
Ei, în funcție de ceea ce avem la interior vom face alegeri și vom spune că avem... hai că e de râs! liber arbitru...
Noi așa ne alegem partenerul, așa votăm, așa facem alegeri în viață și anume în funcție de ceea ce ne spune nouă că suntem în siguranță.
Iar asta e un tipar moștenit de care ne învinovățim
Atunci când nu îl conștientizăm!
Motiv pentru care trebuie să luăm atitudine, să schimbăm ceva, să ne vindecăm. Am citit undeva că odată vindecați punem capăt perpetuării traumelor generațiilor anterioare. Personal, cred că această vindecare pornește de la iertare; să ne iertăm părinții, partenerul(a), să ne iertăm pe noi înșiși și să conștientizăm că nimeni nu face rău conform unui plan malefic, ci că pur și simplu, a făcut o alegere bazat pe niște circumstanțe, niște trăiri, un trecut.
Ei, vei fi probabil surprins sa afli ca raul exista si asa se manifesta el. Daca va intereseaza detaliile, vedeti Dr Sam Vaknin, Richard Grannon, etc...
@@aleeksp
Da, este adevărat, punem capăt traumelor generațiilor anterioare și următoare.
Și nu este vorba doar despre arborele genealogic al familiei pentru că:))) unde începe de fapt acest arbore? Începe odată cu primul om dar, de unde are celulele omul?
Și așa se ajunge la prima formă de viață apărută în apă. Originea.
De fapt "suflet" înseamnă energie. Nu se putea spune atunci "energie" pentru că nimeni nu ar fi înțeles acest termen.
Așa cum "hristos" este nivelul, nivelul hristic, unde este împletit, să zicem adn ul uman.
"Cine vrea să ajungă la tatăl trebuie să treacă prin mine."
Nu este despre niciun personaj numit așa, ăla e basmul prin care se povestea ca să se înțeleagă, acel "mine" înseamnă corpul. Sau corpul hristic. Corpul este o expresie a sufletului așa precum spiritul este expresia sufletului. Iar corpul este animalul.
Ce înseamnă acum lucrul ăsta?
Animal, ceea ce mișcă, a anima, animat, anima.
Și știm că "anima " înseamnă suflet în limba spaniolă încă, a rămas oarecum la fel din limbile indo-europene.
În dicționar omul este un mamifer.
Ce înseamnă asta? Că animalul a evoluat în om, omul este victoria animalului de fapt, și continuă să evolueze.
Ne credem superiori dar corpul nostru are aceleași 3 nevoi de bază: hrană, adăpost deci somn și reproducere.
Nu știu câți ne-am întrebat de ce "ne cere sufletul" ceva? Un măr de exemplu, iubirea aia șamd.
Cine sau ce din noi cere?! Și noi credem că suntem noi...
Noi credem că animalele imită omul dar:))) râsul, curtatul, iubirea, animalele visează... toate astea sunt proprii animalelor. Noi le-am împrumutat, putem spune așa.
Animalele nu cred :))) animalele sunt obiective și prin asta se înțelege tot ce este obiect. Doar oamenii sunt subiectivi cred în lucruri care nu există. Dar asta îi ajută să creeze. Pentru că nu există rău fără bine.
Vezi simbolul Yin Yang, în orice parte neagră este și una albă și invers și nu există una fără cealaltă. Ego și divin. Eu și Sunt.
Adică ceea ce spuneau maeștrii spirituali ai timpurilor antice din care au făcut un Hristos și l-au înălțat deasupra omului la dreapta "tatălui".
Ia uite la simbolul Yin Yang, ce e în dreapta? Egoul adică cel care, acum uită-te în stanga, Este.
Sunt Eu ( dar mai corect în română e invers, Eu Sunt)
Adevărul
Calea...
Noi toți... Suntem!
Care dreaptă în cer?
Unde e dreapta și unde e stânga și unde trebuie să stai ca să știi?
"Cer"... E simbolul spațiului. Un atom are 99, 9 % spațiu. Deci...unde e "tatăl"?
Dar omul nu putea să înțeleagă decât prin ceea ce cunoaște altfel cum îi explici?
Tată înseamnă tipare, orice structură are tipare altfel nu există
Mamă înseamnă generatoarea de tipare.
"Vălul maicii domnului" este rețeaua.
A trebuit să fie explicat in felul ăsta și pentru mintea umană e reconfortant să știe că e un tată în cer...o mamă. Tot ce știa și a creat " jos" a urcat "sus" . Care "sus" nu există, e la interior.
A păstrat aceiași ierarhie: Împăratul e tatăl, are miniștrii lui - arhanghelii șamd șamd. De aceea Dumnezeu este creația omului "după chipul și asemănarea".
Adică, ce înseamnă asta?
Pentru unii Dumnezeu este iubire, pentru alții e pedeapsă, pentru alții e succes, pentru alții e umilință...
Așa cum au fost tratați de părinți, așa simt că e.
Șamd șamd.
E dificil pentru că nu ni s-a spus care e adevărul pentru că am fi aflat puterea noastră, cine suntem. Și cine să ne vrea puternici??
Dar am depășit Era Peștilor, o eră are 2000 de ani, supranumită și Era Întunericului sau Era Religiilor și am intrat în Era Vărsătorului.
S-a terminat cu vrăjeala.
Și... nu mai este cu turma, deși va exista pentru că va exista subconștientul întotdeauna, dar se trece la individual. Nu egoism ci strălucire proprie, cunoaștere nu a crede , a ști din propria experiență.
Aș că... trăiți la maxim in prezent.
Apropo...prezentul....
nu e in dimensiunea asta:))
Ca să fii în prezent...
Ar trebui să spui "prezent, prezent, prezent"... Și până termini de rostit "prezent" deja nu mai ești în prezent, a trecut, ești în trecut...
Deci... ești în dimensiunea asta când spui "Sunt in prezent"?
:)))
Nu există iertare. Știu, e dureros:)))
E foarte mult de povestit și aici.
Dar... atâta timp cât consideri că ai de iertat... ești o victimă.
Și stai in starea de victimă.
Cine te pune să nu observi, să simți, să intuiești cine e celălalt?! Cine te pune să accepți, să suferi?!
Te crezi superior pentru că... ierți...
Unul generos care iartă...
De fapt fiecare este pe drumul său, învață din greșeli. Și.. fiecare floare înflorește la momentul ei.
Așa că... nu te aștepta la flori înflorite și nu ai ce ierta.
Fii smerit.
Ce înseamnă smerit? Umil ăsta nu umilință!!! Așa cum prezintă biserica.
Înseamnă că, văzut din spațiu Pământul este la fel de strălucitor ca oricare alt astru, nici mai mult, nici mai puțin.
Humil, humid, humid land.
Au toate aceiași origine.
Iar pământenilor li se spunea
Humid land.
Iubire și lumină să aveți 🤗🤗
30 de ani, nu stiu cine sunt, de 2 zile am constientizat de ce am dorinta de a murii.abuz emotional, fizic si chiar sexual este intradevar o trauma. am ajuns de la a-mi dori moartea ca si sentiment de eliberare,. Acum, ca constituentizez situatia unui narcisist, 7:09 moartea e un prilej🎉atat pentru victime cat si pentru abuzator.
Trauma unui copil crescut de un astfel de mama...e, nu pot descrie. Am pierdere de memorie, nu am viata sociala....tatal este la fel victima.