Femeile în război și pace - Regina Maria a României (1)

Participarea României la Marele Război a presupus schimbări la nivelul politicii de stat, dar și a sistemului tradițional de valori. Femeia română iese din anonimat odată cu înrolarea soțului sau a fiului. Infirmiere mobilizate în spitalele de campanie sau femei cu grija gospodăriei, muncitoare sau soții de oameni politici, luptătare pe front (cum este exemplul eroinei Ecaterina Teodoroiu), femeile au dovedit curaj și spirit de sacrificiu. De cele mai multe ori, vizibilitatea femeii române în spaţiul public a fost reclamată şi promovată de către elite.
În timpul Războiului cel Mare, majoritatea doamnelor din înalta societate urmaseră exemplul Reginei Maria și îmbrăcaseră veșminte albe, dar sobre, ale infirmierelor, aducându-și contribuția la ambulanțe sau în spitale militare.
Aleasă spre a fi viitoarea regină a României la vârsta de 17 ani, Maria Alexandra Victoria, viitoarea regină Maria a Românilor, provenea dintr-un mediu anglo-saxon foarte diferit si de atmosfera publică balcanică, si de cea franco-germană de la palat, îndeosebi de austeritatea Casei regale prusace. Principesa Maria a fost foarte repede adoptată de Armată. Imediat după ce a fost numită comandant al Regimentului de cavalerie 4 Roșiori, armata română i-a arătat respect și supunere. Legătura sufletească între Maria si Armată a fost extrem de puternica și nu s-a spijinit doar pe relația oficială dintre suveran și militari, ci pe fapte de război. În timpul celui de-al doilea Razboi balcanic, principesa Maria a lucrat în serviciul sanitar, îngrijind bolnavii din lagărele de holeră, riscându-și viața fără rezervă. Apoi, în timp ce era regină, a îngrijit la fel de dedicat bolnavii de tifos din Moldova, în timpul primului razboi mondial. După intrarea României în război, regina Maria s-a dedicat activitătii de ajutorare a răniţilor, purtând binecunoscutul costum de infirmieră, cu crucea albă de email la gât, atârnată pe o panglică portocalie. Îmbrăcată în această uniformă, trecea printre rândurile soldaților în suferință, aducându-le alinare şi mângâiere, fie şi numai prin simpla ei prezentă. Regina Maria, sub al cărei patronaj se afla Crucea Roșie la acea vreme, se adresa astfel românilor: „Crucea Roșie, nădejdea tuturor în timp de pace, ca și în război, nu trebuie sa piară”. Arthur Gould Lee a descris plastic aceste gesturi ale reginei Maria: „Fără să-i pese de riscuri, ea statea la capătul soldaților tineri care mureau de holeră, varsând lacrimi pentru fiecare din ei, ținându-l de mână ore întregi pe tânărul muribund, spunându-i cu toată sinceritatea ca ea îi înlocuia mama, și apoi, când vedea că i se apropie sfârșitul, luându-l în brațe și sprijinindu-i capul pe umărul ei până când își dădea sufletul”. În octombrie 1917, pe frontul din Moldova, regina s-a încadrat, purtând uniformă de ofițer, în sectorul de front Cireșoaia în fața cotei 443, pe linia întâi, în prima tranșee, la 200 metri de inamic. A fost vocea cea mai hotarâtă pentru rezistență și ofensivă pe frontul din Moldova și, din memoriile sale, aflăm că este personalitatea care a decis intrarea României în război de partea Antantei. La sfârşitul războiului, unitatea naţională - idealul de veacuri al românilor - s-a realizat, suveranii României fiind primiţi cu multă bucurie în capitala țării reîntregite. Pentru intrarea triumfală în București a trupelor victorioase, române și aliate, pe data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, Regina a îmbrăcat o uniformă potrivită cu acel eveniment măreț „[…]Îmi tremurau degetele pe când încheiam nasturii tunicii militărești care, cu cingătoarea de piele după cum scrie la regulament, îmi fusese pregătită pentru această împrejurare”.
Regina Maria a României a iubit nu doar poporul român ci și tradițiile acestuia, preferând să poarte în multe ocazii elemente ale costumului țărănesc și de sărbătoare, costumului naţional fiind purtat de aceasta ca veșmânt de sărbătoare.
Regina Maria va reprezenta România la Conferinţa de Pace de la Paris de după război. Despre acest gest ea a afirmat: „Fiecare ţară are nevoie de o faţă. Deci când vă adunaţi cu toţii pentru deliberări, vreau ca România să aibă o faţă. Sunt aici să fiu acea faţă, să fac România ceva mai personal decât statistici şi hărţi”.