Oda (in metru antic) - Mihai Eminescu

Mihai Eminescu Odă (în metru antic)
Nu credeam să-nvăț a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,
Ochii mei nălțam visători la steaua
Singurătății.
Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morții
Ne'ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniștit, pe mine
Mie redă-mă!

[@nemo1877]

Asa se recita?... Basca se simte o obstructie nazala la fiecare vers.

[@novamundi2024]

Toată lumea are dreptul să recite poezii, indiferent de orice caracteristică fizică sau medicală. Chiar și cei care suferă de obstrucție nazală au acest drept, ba chiar, poate că ar trebui să le acordăm mai multă atenție. Astfel de persoane nu trebuie să fie excluse sau judecate din cauza unei afecțiuni care nu le afectează esența sau capacitatea de a aprecia și interpreta arta poeziei. De fapt, obstrucția nazală nu ar trebui să fie considerată o barieră în calea exprimării artistice, ci o trăsătură naturală a corpului uman care nu definește, în niciun fel, valoarea unei persoane sau a abilității sale de a se exprima.
Mai mult decât atât, este important să înțelegem că problema nu constă în cei care au o obstrucție nazală, ci în atitudinea celor care discriminează sau fac glume pe seama acestora. Discriminarea, sub orice formă, este o practică dăunătoare și anacronică, care poate duce la stigmatizarea unor persoane pentru trăsături asupra căror nu au niciun control. Fiecare individ are dreptul la respect, iar acest respect nu ar trebui condiționat de aspecte fizice sau de eventualele dificultăți temporare, precum obstrucția nazală.
Unii ar putea argumenta că o voce nazală poate afecta înțelegerea unui poem sau impactul acestuia asupra audienței, dar acest punct de vedere este limitat și nu ține cont de diversitatea experiențelor umane. Poezia nu se rezumă doar la modul în care sună, ci mai ales la ceea ce transmite. Mesajul, sensibilitatea, și interpretarea personală sunt cele care dau valoare unui recital, nu neapărat perfecțiunea tehnică a vocii.
De asemenea, să nu uităm că în istorie au existat numeroase exemple de artiști și oameni cu diverse dizabilități sau particularități fizice care au schimbat lumea prin exprimarea lor artistică. De ce am pune restricții unor oameni doar din cauza unor particularități de sănătate? Este esențial să susținem diversitatea și incluziunea, mai ales în domenii precum poezia, unde autenticitatea și vulnerabilitatea sunt esențiale pentru o conexiune profundă cu audiența.
Deci, obstrucția nazală nu este un obstacol în calea recitării poeziilor, iar cei care discriminează persoanele care se confruntă cu astfel de dificultăți ar trebui să reflecteze asupra propriilor prejudecăți. Poezia este pentru toți, iar fiecare are dreptul să o exprime așa cum simte, fără teama de a fi judecat sau exclus.