ȘI EU MIAM DORIT 30 DE ANI SA CITESC O CARTE ȘI NU ȘTIAM CE CARTE VREAU DAR ÎNTR-O ZI CINEVA MIA DĂRUIT SECRETELE ÎNTREGI VIEȚII... ȘTIU ȘI AM CREZUT MEREU 🙏
De cateva luni mi-am impus sa privesc de cat mai multe ori stelele. Asa ca noptile incerc sa ghicesc stele, planete, constelatii prin smogul translucid al pamantenilor. De trei ori, in luna precedenta, am vazut ceea ce s-ar putea numi OZN-uri.Am studiat atent intamplarile (si fotografiile pe care le-am facut) si pot sa spun... ca se poate spune ca au fost ori fenomene meteo, e adevarat superbe, ori ceva activitate neaos umana. Totusi, ultima intamplare m-a marcat ceva mai profund, desi sunt obisnuit cu fenomene ciudate... Am purces in viata pe malul Oltului. Tocmai se terminase aventura americana pe Luna, dar eu vedeam curbura Pamantului, de cand ma nascusem, in fiecare zi, fiind la campie. Noaptea nu ma apucam sa visez decat dupa o portie zdravana de privit stelele, visand intai cu ochii deschisi. Cu ochii fizici spre Luna, Jupiter si Venus, toate mirific de apropiate una de alta, priveam, de aceasta data cu ochii mintii, spre copilarie si ma surprind indurerat ca stelele practic au disparut de pe cer. Nu e vorba de constelatia zodiei mele pe care o calculasem ca se afla sub telefonul de pe pervaz, ci e vorba de acele multe, misterioase si pline de viata STELE. Colac peste pupaza, la biblioteci s-a interzis si accesul fara certificat covid. Deci priveam... Si brusc, exact in fata mea, deasupra blocurilor, se aprinde o lumina rosie intensa, in jurul careia se roteau alte lumini, mai slabe, de diverse culori, dar preponderent rosii. Privesc extaziat! Inima imi bubuia in piept, sangele imi zvacnea in urechi si priveam cu ochii cat cepele sa vad ce se intampla. Este clar - imi spun - extraterestrii exista. Chiar ii vad clar! Chiar in fata mea! Cu un calm artificial exersat indelung in fata mortii, analizez intr-o fractiune de secunda ceea ce ar trebui sa fac. Cu ochii atintiti spre OZN, ca macar in memorie sa-mi ramana inregistrat ceva, intind mana spre telefon ca sa-l folosesc pentru filmare. OZN-ul incepe sa descrie viraje stranse, ciudate dar evident controlate. Mana imi impinge telefonul care cade pe papuci si apoi pe gresie. Cu ochii pe OZN, bajbai dupa telefon pe langa proprii papuci, il gasesc si mi-l pozitionez pe pervaz ca sa pot filma fara sa-l misc. OZN-ul se roteste usor de doua ori in jurul axei proprii dupa care o zbugheste instantaneu spre dreapta trecand de coltul blocului. L-am pierdut din campul vizual. Sunt inmarmurit, extaziat, contrariat si peste toate, imi dau seama ca am si fata de prost. Ce sa fac? Trebuie sa analizez datele cu memoria proaspata. Ma apuc sa cronometrez cat a durat sa dau telefonul pe jos, cat a durat sa-l ridic, cat au durat rotirile OZN-ului, unde a fost (elevatie si azimut), distanta aproximativa si ... intr-un sfarsit, viteza aproximativa a zborului final... care, dupa primele calcule era ceva de 3800 km/h. Fara nici un zgomot perceptibil ... oricum, ma gandeam... sangele imi zvacnea in urechi - deci n-as fi putut auzi nici macar un sef urland la mine. Asa si? Mai trebuia sa-mi lamuresc factorul psihologic. Daca mintea mea nu este in regula? Trebuie sa apelez la inteleptii familiei. Inca plin de exaltare, dar cu temele facute, ma napustesc in camere si-mi trezesc sotia si copilul. Ii anunt, cu surle si trambite, ca am vazut un OZN. Apoi pun fetele exact in locul in care eram... la geam ... la racoare ... si le descriu tot ceea ce am vazut. Le-am aratat si cum am scapat telefonul pe jos (cadoul sotiei de ziua mea...), ocazie cu care am fost luat la misto. Sotia imi spune, razand, ca ar trebui sa sunam la 112 fiindca extraterestrii care ne-au vizitat sigur nu au certificatul verde si ar trebui inchisi ... sau, cel putin, dati afara de la servici! Copilul mi-a zis ca poate era doar o drona, asa cum are si ea una aruncata printre jucarii. Evident ca Printesa mi-a atras atentia sa nu mai merg, ca bezmeticul prin oras scandand LIBERATTE, inarmat cu steagul Romaniei (smanglit de la AUR dupa ce m-am pupat cu Simion si Sosoaca), o plancarda (scrisa de fie-mea) si o bata (dintr-o coada de matura dezafectata de iubita mea sotie). E posibil ca acum sa fiu urmarit de faimoasele drone... Le-am spus ca dronele noastre nu zboara. Ori sunt extraterestre, ori sunt chinezesti. Cel mai probabil extraterestre. Pana la urma, inteleapta mea Printesa mi-a zis ca, daca au fost extraterestrii, sigur dau ceva astia la TV. Asa ca am pornit televizorul ... unde erau doar filme de groaza, Catzu, Arafat, hemoroizi, adidasi si fisuri anale si... altele, dar cu parola. Nimic de extraterestri. Inarmat cu propria-mi memorie, imi intreb fetele: -Voi cand ati privit stelele ultima oara?
Super Domnule Profesor
Un om extraordinar,multumim pentru existența lui,dezblokeaza energii ,transmite numai iubire!
Respect ! Sunt recunoscătoare pentru ca v am descoperit !!!
Sa va fie de folos!
...UN OM GENIAL.....🌍⚓
Mulțumesc pentru informațile de o mare valoare 🙏❤
Sa va fie de folos!
Respect.
❤❤❤
ȘI EU MIAM DORIT 30 DE ANI SA CITESC O CARTE ȘI NU ȘTIAM CE CARTE VREAU DAR ÎNTR-O ZI CINEVA MIA DĂRUIT SECRETELE ÎNTREGI VIEȚII... ȘTIU ȘI AM CREZUT MEREU 🙏
De cateva luni mi-am impus sa privesc de cat mai multe ori stelele.
Asa ca noptile incerc sa ghicesc stele, planete, constelatii prin smogul translucid al pamantenilor.
De trei ori, in luna precedenta, am vazut ceea ce s-ar putea numi OZN-uri.Am studiat atent intamplarile (si fotografiile pe care le-am facut) si pot sa spun... ca se poate spune ca au fost ori fenomene meteo, e adevarat superbe, ori ceva activitate neaos umana.
Totusi, ultima intamplare m-a marcat ceva mai profund, desi sunt obisnuit cu fenomene ciudate...
Am purces in viata pe malul Oltului.
Tocmai se terminase aventura americana pe Luna, dar eu vedeam curbura Pamantului, de cand ma nascusem, in fiecare zi, fiind la campie.
Noaptea nu ma apucam sa visez decat dupa o portie zdravana de privit stelele, visand intai cu ochii deschisi.
Cu ochii fizici spre Luna, Jupiter si Venus, toate mirific de apropiate una de alta, priveam, de aceasta data cu ochii mintii, spre copilarie si ma surprind indurerat ca stelele practic au disparut de pe cer. Nu e vorba de constelatia zodiei mele pe care o calculasem ca se afla sub telefonul de pe pervaz, ci e vorba de acele multe, misterioase si pline de viata STELE.
Colac peste pupaza, la biblioteci s-a interzis si accesul fara certificat covid.
Deci priveam...
Si brusc, exact in fata mea, deasupra blocurilor, se aprinde o lumina rosie intensa, in jurul careia se roteau alte lumini, mai slabe, de diverse culori, dar preponderent rosii.
Privesc extaziat!
Inima imi bubuia in piept, sangele imi zvacnea in urechi si priveam cu ochii cat cepele sa vad ce se intampla.
Este clar - imi spun - extraterestrii exista. Chiar ii vad clar! Chiar in fata mea!
Cu un calm artificial exersat indelung in fata mortii, analizez intr-o fractiune de secunda ceea ce ar trebui sa fac. Cu ochii atintiti spre OZN, ca macar in memorie sa-mi ramana inregistrat ceva, intind mana spre telefon ca sa-l folosesc pentru filmare.
OZN-ul incepe sa descrie viraje stranse, ciudate dar evident controlate.
Mana imi impinge telefonul care cade pe papuci si apoi pe gresie.
Cu ochii pe OZN, bajbai dupa telefon pe langa proprii papuci, il gasesc si mi-l pozitionez pe pervaz ca sa pot filma fara sa-l misc.
OZN-ul se roteste usor de doua ori in jurul axei proprii dupa care o zbugheste instantaneu spre dreapta trecand de coltul blocului. L-am pierdut din campul vizual.
Sunt inmarmurit, extaziat, contrariat si peste toate, imi dau seama ca am si fata de prost.
Ce sa fac?
Trebuie sa analizez datele cu memoria proaspata. Ma apuc sa cronometrez cat a durat sa dau telefonul pe jos, cat a durat sa-l ridic, cat au durat rotirile OZN-ului, unde a fost (elevatie si azimut), distanta aproximativa si ... intr-un sfarsit, viteza aproximativa a zborului final... care, dupa primele calcule era ceva de 3800 km/h.
Fara nici un zgomot perceptibil ... oricum, ma gandeam... sangele imi zvacnea in urechi - deci n-as fi putut auzi nici macar un sef urland la mine.
Asa si?
Mai trebuia sa-mi lamuresc factorul psihologic. Daca mintea mea nu este in regula?
Trebuie sa apelez la inteleptii familiei.
Inca plin de exaltare, dar cu temele facute, ma napustesc in camere si-mi trezesc sotia si copilul.
Ii anunt, cu surle si trambite, ca am vazut un OZN. Apoi pun fetele exact in locul in care eram... la geam ... la racoare ... si le descriu tot ceea ce am vazut.
Le-am aratat si cum am scapat telefonul pe jos (cadoul sotiei de ziua mea...), ocazie cu care am fost luat la misto.
Sotia imi spune, razand, ca ar trebui sa sunam la 112 fiindca extraterestrii care ne-au vizitat sigur nu au certificatul verde si ar trebui inchisi ... sau, cel putin, dati afara de la servici!
Copilul mi-a zis ca poate era doar o drona, asa cum are si ea una aruncata printre jucarii. Evident ca Printesa mi-a atras atentia sa nu mai merg, ca bezmeticul prin oras scandand LIBERATTE, inarmat cu steagul Romaniei (smanglit de la AUR dupa ce m-am pupat cu Simion si Sosoaca), o plancarda (scrisa de fie-mea) si o bata (dintr-o coada de matura dezafectata de iubita mea sotie). E posibil ca acum sa fiu urmarit de faimoasele drone...
Le-am spus ca dronele noastre nu zboara. Ori sunt extraterestre, ori sunt chinezesti. Cel mai probabil extraterestre.
Pana la urma, inteleapta mea Printesa mi-a zis ca, daca au fost extraterestrii, sigur dau ceva astia la TV.
Asa ca am pornit televizorul ... unde erau doar filme de groaza, Catzu, Arafat, hemoroizi, adidasi si fisuri anale si... altele, dar cu parola.
Nimic de extraterestri.
Inarmat cu propria-mi memorie, imi intreb fetele:
-Voi cand ati privit stelele ultima oara?