Excursii cu Vlad (Mânăstirea Dealu)
Вставка
- Опубліковано 13 жов 2024
- Am făcut o vizita la Mânăstirea Dealu, din localitatea Viforata, județul Dâmbovița.In acest loc se găsește capul Domnitorului Mihai Viteazu.La manastire se găsește și un mic muzeu,dar și un loc de belvedere de unde se poate admira orașul Târgoviște.Pictura din manastire este similară cu cea de la Mânăstirea Curtea de Argeș.
Doamne ajută!
#travel #Ortodox #România #Mânăstire #Dâmbovița #ExcursiicuVlad
Asociatia Om Pe munte organizează pe 20 aprilie 2024 la Dâmbovicioara un eveniment unde puteți participa, pentru salvarea cabanelor.Pentru mai multe detalii accesați pagina asociației de Facebook
🤗🤗👍✌️🙏
Mulțumesc
Salutare Vlad,frumoase mănăstiri.
Salutare
Frumos videoclip Vlăduț, mulțumesc. Mult succes pe mai departe 👌👍🥰
Mersi
Pe la jumatatea anilor "60 de mai multe ori am ajuns cu clasa la Manastirea Dealul. Am avut de doua ori ocazia sa fim insotiti de profesorul nostru de istorie preferat, marele Mircea Georgescu care era cunoscut printre elevi si absolventi au luceului Carabele ca "nea Mircica". La acea vreme educatia semnificatiei religioase a acestei manastiri din partea oricarui profesor de istorie era de neconceput. Nea Mircica ne-a explicat atat semnificatia istorica cat si cea religioasa a timpului cand a fost ridicata manastirea. La vremea respectiva manastirea gazduia calugari. Ani de zile mai tarziu pe vremea studentiei cand am vizitat-o din nou mi-aduc amunte de un calugar care statea in afara manastireipe o banca. M-a vazut fumand si mi-a cerut o tigara. M-am asezat lunga el si i-am oferit 10 tigari. Dupa ce si-a apruns o tigara si le-a infasurat pe celelalte intr-o batista m-a privit lung si mi-a multumit de cateva ori scuzandu-se ca nu se poate debarasa de acest obicei diavolesc de care era dependent de vre-o 40 de ani. I-am promis ca voi reveni in 2 saptamani cu tigari in aceiasi zi si la aceasi ora.
I-am adus 10 pachete de "Select" fara filtru ptr ca asta fumam eu la acea vreme. Avea la el o sacosa din fir de plastic crosetat asa cum aveau multe gospodine ptr mers la piata. A pus tigarile in sacosa si le-a acoperit cu ziarul "Scanteia". Am mai fumat apoi o tigara impreuna fara sa scoatem o vorba. Mi-a spus ca al cheama calugarul Grigorie. Ami faceam o datorie de vasnic fumator sa-i duc o data pe luna 10 pachete. Am facut asta aproape doi ani. Intr-o zi nu l-am mai gasit pe banca. Am intrebat un alt calugar daca stie cum pot sa dau calugarul Gregorie. Mi-a spus ca din nenorocire parintele Grigorie a fost chemat alaturi de Dzeu. Nu am stiut niciodata numele lui laic de familie. Nici el pe al meu. Nu am vrut sa il spun. Nu am vrut sa stie ca ma trag din neamul pe care el l-ar putea considera vinovat de crucificarea profetului lui. Relatia noastea a ramas pana la sfarsit cea a unor fumatori inraiti care am apreciat linistea si simpatia reciproca de a imparti o banca si o tigara in mirosul tare al brazilor ce ne inconjoarau fara a ne restrictiona ispita. Amintirea simplitatii calugarului Gregorie cu tigara un gura a insemnat totdeauna clipa comuna de liniste si tacere ce defineste in relatia umana frumusetea. Dzeu sa-l odihneasca.