A înflorit odată, demult, și pentru mine cireșul din grădina Părintelui meu bun și-a așteptat în floare cu crengile lui pline, să mă întorc cu lacrimi din drumul meu nebun. Câți ani a plâns întruna cireșul drag în floare tot mai cu întristare, dar tot mai încărcat! Câți ani a plâns și Tatăl, privind departe-n zare, mereu dorind să-ntoarcă pierdutul fiu plecat! Dar a venit o clipă… am auzit o șoaptă adusă cu iubire de-un sol din cer venit: - Întoarce-te acasă, că Tatăl tău te-așteaptă, privește-n zare semnul: cireșul înflorit. Cu teamă și rușine mi-am hotărât plecarea, dar tremuram la gândul când am să-l întâlnesc; era o primăvară cu flori pe toată zarea când a lucit în mine tot soarele ceresc. …N-am mai văzut pe nimeni decât o Mână dulce, strângându-mă fierbinte la sânul cel mai drag și-o Față strălucită și-un sfânt sărut în cruce și Casa mea de Aur cu îngerii pe prag. Slăvită fii tu veșnic, Iubire iertătoare și Milă nesfârșită ce-ai așteptat mereu, și tu, chemare sfântă, și tu, cireș în floare, și tu, eternă clipă când am venit și eu! Versuri: Traian Dorz
Ce să mai spui după o astfel de îngemănare divină de muzică și vers? Poți doar să taci și să plângi, ca după citirea Evangheliei din Noaptea Învierii...
Dumnezeu sa te odihneasca in pace dragul nostru Paul Asandei.
Slăvit să fie Domnul! 🙏🇦🇩🙏
Divin, divin, divin...
.
Cine știe cuvintele?
Christina Rose cauta pe google cântarea cireșul inflorit
@A. ChristianHristos a înviat
A înflorit odată, demult, și pentru mine
cireșul din grădina Părintelui meu bun
și-a așteptat în floare cu crengile lui pline,
să mă întorc cu lacrimi din drumul meu nebun.
Câți ani a plâns întruna cireșul drag în floare
tot mai cu întristare, dar tot mai încărcat!
Câți ani a plâns și Tatăl, privind departe-n zare,
mereu dorind să-ntoarcă pierdutul fiu plecat!
Dar a venit o clipă… am auzit o șoaptă
adusă cu iubire de-un sol din cer venit:
- Întoarce-te acasă, că Tatăl tău te-așteaptă,
privește-n zare semnul: cireșul înflorit.
Cu teamă și rușine mi-am hotărât plecarea,
dar tremuram la gândul când am să-l întâlnesc;
era o primăvară cu flori pe toată zarea
când a lucit în mine tot soarele ceresc.
…N-am mai văzut pe nimeni decât o Mână dulce,
strângându-mă fierbinte la sânul cel mai drag
și-o Față strălucită și-un sfânt sărut în cruce
și Casa mea de Aur cu îngerii pe prag.
Slăvită fii tu veșnic, Iubire iertătoare
și Milă nesfârșită ce-ai așteptat mereu,
și tu, chemare sfântă, și tu, cireș în floare,
și tu, eternă clipă când am venit și eu!
Versuri: Traian Dorz
Ce să mai spui după o astfel de îngemănare divină de muzică și vers?
Poți doar să taci și să plângi, ca după citirea Evangheliei din Noaptea Învierii...