Confucianism, also known as Ruism, is a system of thought and behavior originating in ancient China. Variously described as tradition, a philosophy, a religion, a humanistic or rationalistic religion, a way of governing, or simply a way of life,[1] Confucianism developed from what was later called the Hundred Schools of Thought from the teachings of the Chinese philosopher Confucius (551-479 BCE).
Moment umoristic din Arhiva TVR, difuzat în emisiunea Gala Umorului de pe TVR1, cu Mitică Popescu, Florin Zamfirescu, Virginia Mirea, Rudy Rosenfeld, Petrică Popa, George Ulmeni în sceneta „Danga Langa” de Octavian Sava. Regia: Sergiu Ionescu.
In sistemul de drept romano-germanic, legea se instituie in principalul izvor de drept. In acest sistem de drept, prin lege se intelege orice act normativ emis de autoritatile publice. Ca atare, in inteles larg, legea se refera atat la actul normativ emis de Parlament, cat si la actele normative emise de autoritatile puterii executive si ale administratiei publice. Legea, sub aspect formal, este actul normativ emis de Parlament, in conformitate cu normele de procedura stabilite de Constitutie si de regulamentele parlamentare. Alaturi de aceasta definitie restransa a legii - stricto sensu exista si o alta acceptiune a legii care confera denumirea de lege oricarui act normativ, indiferent de la cine emana. Aceasta definire a legii - lato sensu - evoca ideea de obligativitate a normelor juridice, indiferent de autoritatea publica emitenta a unui act normativ. Mircea Djuvara defineste legea ca o norma juridica generala cu caracter obligatoriu si permanent, prescrisa de o autoritate publica de stat, eventual sub sanctiunea fortei publice. Asa cum se poate observa cu usurinta, definitia data legii de catre Mircea Djuvara este astazi depasita. Pentru cei care inteleg sensul dublu al notiunii de lege, definitia data de Mircea Djuvara are in vedere doar sensul larg al acestei notiuni. In plus, se observa ca autorul aluneca in capcana reducerii legii la norma juridica, ceea ce contrazice orice constructie sistemica a dreptului, in cadrul careia norma juridica este elementul de baza al sistemului, iar legea o forma exterioara de exprimare a normei juridice, de cele mai multe ori a unei pluralitati de norme juridice. Astazi putem spune cu claritate ca legea, nu se confunda cu norma juridica. Legea este, in mod evident, forma de exprimare a normelor juridice, a vointei legiuitorului de a da expresie unor comandamente sociale care se modeleaza in norme juridice."
Prea multe cuvinte POMPOASE...Mai taie din ele da-le dreaqqq...:))==))))
New York sau Washington sau Los Angeles
Saaaaaaaaaaau
New York sau Washington sau los angeles saaaaaaaaaaaaaau
bai John nimeni nu a dat dislike
SAUUUUUUUUUUUUUUUUU
Lool =))))
Îl ocolim dăl dreecu. Dă dă dăăăăăă:))
smecher da da da da da da
daaaa da da suge da da=))
Pot sa sun un prieten =)) ?
nu a zis ca au dat a zis cine da adica sine o sa dea
doamna: ce faci domnule unde suni ? Maria: la IML
carla's dreams sovaila
Confucianism, also known as Ruism, is a system of thought and behavior originating in ancient China. Variously described as tradition, a philosophy, a religion, a humanistic or rationalistic religion, a way of governing, or simply a way of life,[1] Confucianism developed from what was later called the Hundred Schools of Thought from the teachings of the Chinese philosopher Confucius (551-479 BCE).
Moment umoristic din Arhiva TVR, difuzat în emisiunea Gala Umorului de pe TVR1, cu Mitică Popescu, Florin Zamfirescu, Virginia Mirea, Rudy Rosenfeld, Petrică Popa, George Ulmeni în sceneta „Danga Langa” de Octavian Sava. Regia: Sergiu Ionescu.
In sistemul de drept romano-germanic, legea se instituie in principalul izvor de drept. In acest sistem de drept, prin lege se intelege orice act normativ emis de autoritatile publice. Ca atare, in inteles larg, legea se refera atat la actul normativ emis de Parlament, cat si la actele normative emise de autoritatile puterii executive si ale administratiei publice.
Legea, sub aspect formal, este actul normativ emis de Parlament, in conformitate cu normele de procedura stabilite de Constitutie si de regulamentele parlamentare. Alaturi de aceasta definitie restransa a legii - stricto sensu exista si o alta acceptiune a legii care confera denumirea de lege oricarui act normativ, indiferent de la cine emana. Aceasta definire a legii - lato sensu - evoca ideea de obligativitate a normelor juridice, indiferent de autoritatea publica emitenta a unui act normativ. Mircea Djuvara defineste legea ca o norma juridica generala cu caracter obligatoriu si permanent, prescrisa de o autoritate publica de stat, eventual sub sanctiunea fortei publice. Asa cum se poate observa cu usurinta, definitia data legii de catre Mircea Djuvara este astazi depasita. Pentru cei care inteleg sensul dublu al notiunii de lege, definitia data de Mircea Djuvara are in vedere doar sensul larg al acestei notiuni. In plus, se observa ca autorul aluneca in capcana reducerii legii la norma juridica, ceea ce contrazice orice constructie sistemica a dreptului, in cadrul careia norma juridica este elementul de baza al sistemului, iar legea o forma exterioara de exprimare a normei juridice, de cele mai multe ori a unei pluralitati de norme juridice. Astazi putem spune cu claritate ca legea, nu se confunda cu norma juridica. Legea este, in mod evident, forma de exprimare a normelor juridice, a vointei legiuitorului de a da expresie unor comandamente sociale care se modeleaza in norme juridice."
ba hai sa ocolim si nui oceanul atlantic