Imi place mult acest cuvânt rostit astăzi, sunt cuprinsă de tristețea creștinului care toată viața a căutat și găsit scuze... oare când voi cunoaște glasul care m-a chemat constant să recunosc neputință și necredință, oare cât va mai avea Isus răbdare să mă aștepte cu masa pusă? Doamne, ai milă de mine!
Legat de chemarea la masă a prietenilor (și nu a celor neputincioși în a întoarce invitația) m-am gândit la 2 episoade din evanghelie: 1. Fiul risipitor/rătăcitor a avut "prieteni" cât timp a avut cu ce să-i servească la masă. În schimb când a ajuns la nevoie nimeni nu și-a mai adus aminte de el. 2. Imediat după asta avem o altă parabolă, cea a ispravnicului/administratorului necredincios. Când află că va fi concediat, mai face o ultimă înșelăciune: reduce datoriile clienților stăpânului îndatorându-i "moral" față de el până își va găsi un alt rost Luca 15:11-16:9
Imi place mult acest cuvânt rostit astăzi, sunt cuprinsă de tristețea creștinului care toată viața a căutat și găsit scuze... oare când voi cunoaște glasul care m-a chemat constant să recunosc neputință și necredință, oare cât va mai avea Isus răbdare să mă aștepte cu masa pusă? Doamne, ai milă de mine!
Legat de chemarea la masă a prietenilor (și nu a celor neputincioși în a întoarce invitația) m-am gândit la 2 episoade din evanghelie:
1. Fiul risipitor/rătăcitor a avut "prieteni" cât timp a avut cu ce să-i servească la masă. În schimb când a ajuns la nevoie nimeni nu și-a mai adus aminte de el.
2. Imediat după asta avem o altă parabolă, cea a ispravnicului/administratorului necredincios. Când află că va fi concediat, mai face o ultimă înșelăciune: reduce datoriile clienților stăpânului îndatorându-i "moral" față de el până își va găsi un alt rost
Luca 15:11-16:9
vai ce vocabular !