Mulțumim pentru discuție, este foarte interesantă! Ca o completare la ce ați spus dumneavoastră eu aș mai adăuga încă o minune a Evului Mediu Occidental: renașterea studiilor de drept roman la universitatea din Bologna la începutul secolului al XII-lea. Contextul este acesta: datorită faptului că republicile italiene (Bologna, Pisa, Genova, Florenta, Siena etc) au cunoscut o accelerată dezvoltare economică, demografică și politică în secolul al XII-lea, oamenii au simțit nevoia unor reforme în materie de drept (spre exemplu necesitatea întocmirii contractelor și testamentelor scrise) și astfel au redescoperit opera juridică a împăratului Iustinian (în special Digesta care cuprinde cea mai mare parte a dreptului privat roman). Așadar, la universitatea din Bologna Irnerius a interpretat pentru prima oară textele antice de drept roman și a fondat o școală faimoasă. În paralel, tot la universitatea din Bologna, în jurul anului 1140 un călugăr numit Gratianus a pus bazele științei dreptului canonic, iar în 1215 cel de-al IV lea Conciliu Ecumenic Lateran a adus remarcabile inovații în legislația canonică: spre exemplu adoptarea în tribunale a procedurii romano-canonice, prin care judecata se face pe baza probelor și rațiunii, nu a ordaliilor și superstițiilor. În legătură cu dezvoltarea dreptului canonic aș spune doar că sunt publicate studii conform cărora unele instituții ecleziastice din Transilvania uzau dreptul la apel către Sfântul Scaun încă din secolul al XIII-lea.
Cunosc, zici? Un ghiveci de idei care nu demonstrează aproape nimic. Manipulari sub diferite forme, ca să demonstreze in final că Evul mediu a fost întunecat. Nu au explicat nimic serios și esențial.
Foarte frumos. Pentru mine este interesant să discutați despre teologi, credință, teologie, filosofie. Am și terminat teologie-litere și lucrez în domeniile acestea, există și elementul subiectiv, dar toate se întâlnesc, au convergențe, mai ales teologia cu filosofia, așa că mie îmi plac perspectiveledin care dezbateți. PS: Vedeți că cele două microfoane nu se aud la fel, mi se pare. Al dlui Răzvan Ioan se aude mai tare, al dvs prea încet.
Poate n-am alege să trăim în secolul 6-7 =)), de parcă ar alege cineva să trăiască în secolul 14 astăzi. Cu atât mai interesantă remarca că „nu poți înțelege Franța de astăzi fără să treci prin Evul Mediu”. Nimic mai neadevărat. Astăzi noi nu putem înțelege Evul Mediu, punct. Trăiau într-un registru imposibil de imaginat pentru noi. Și asta o spun istorici, chiar francezi, că tot vine vorba de Franța, William Blanc sau Michelle Bubenicek sunt două exemple de persoane pe care le-am auzit argumentând bogat despre asta.
Ușor trasă de păr treaba cu întrebările marilor filozofi. Da, întrebările erau aceleași, doar că de-a lungul Evului Mediu nu s-a făcut progres consistent în răspunsurile pe care filozofii le-au obținut. Abia spre finele Evului Mediu și începutul Renașterii au apărut răspunsuri care să se îndepărteze de școala aristoteliană.
Evul Mediu Întunecat se referă doar la prima parte a Evului Mediu, 476-1000. E o cădere cumplită de civilizație, cu dispariția alfabetizării, ruralizare și invazii barbare.
Pana la urma așa zisul Ev Mediu nu se consideră a începe simbolic cu anul 604 d. Hristos, anul morții Sf. Grigorie cel Mare Dialogul, că până atunci vorbim de Antichitatea Târzie? Oricum, pe mine mă interesează foarte mult latura teologică a ceea ce discutați. Să dorești să înțelegi Antichitatea, Evul zis Mediu și Renașterea ideilor inclusiv păgâne antice ori contemporaneitatea fără dimensiunea religioasă este ca și cum ai dori să suferi de un handicap serios. Desigur, există și alte domenii, dar toate se leagă și întrepătrund.
Flavius Romulus Augustus (n.cca. 463 - d.după 476), a fost ultimul împarat al Imperiului Roman de Apus. La 31 octombrie 475, patricianul Orestes îl proclamă împărat pe fiul său, Romulus Augustus, autoritatea acestuia limitându-se la sudul Galiei si la Italia propriu- zisa. Era poreclit „Augustulus”, deși el a condus în mod oficial sub numele de Romulus Augustus. In latina sufixul -ulus este un diminutiv si prin urmare Augustulus înseamna, „Micul Augustus”. La 28 august 476, Romulus Augustulus este îndepărtat de la tron de către Odoacru, căpetenia herulilor de neam germanic,din uniunea de triburi a a gotilor. Severin de Noricum, consilier al lui Odoacru, a mediat detronarea fără violență a tânărului împărat roman al Imperiului de Apus, pentru care a reușit să obțină chiar și o pensie, iar insignele imperiale au fost trimise de la Roma la Constantinopol, capitala Imperiului Roman de Rasarit, fapt care mai târziu va genera dispute în privința moștenirii romane. Imperiul Roman de Apus după ce pierde majoritatea provinciilor, este desființat atunci când Odoacru, care se autoproclama magister militum (guvernator suprem), înființează un stat independent în Italia (476). Odată cu instaurarea dominației germanice în Italia, are loc potrivit unor istorici, sfârșitul Imperiului Roman de Apus, sfarșitul istoric al Antichitatii și începutul Epocii Medievale .
Tovarăși, in caz că nu ati auzit de cultura egipteana, cultura sumeriana și cultura greaca din antichitate, apucați-vă de citit serios și apoi înșirați ideile pe care le-ati înțeles. Din estul Europei și din Orientul Apropiat vine toată cultura Europeană care s-a dezvoltat in Imperiul Bizantin mai târziu. Această cultura a ajuns la nivelul din Evul mediu datorită fundamentelor antice pe care s-a clădit. Restul Europei era in BARBARIE. Și au rămas în barbarie in mare parte până la renaștere, care n-a fost altceva decât o ideologie de readucere, după 1000 și ceva de ani, a culturii antice grecești, resuscitata in vestul Europei. Pentru ca estul avea cultura lui bogată bizantină, nu avea nevoie de antichități. Denumirea de Ev mediu a fost dată de anti-crestini, care speră și astăzi ca vor "eradica" creștinismul și societatea se va întoarce la barbaria secolelor întunecate dintre cele două perioade istorice, pentru ca oamenii sa trăiască fără drepturi, într-o lume plină de pericole, in care oamenii sa fie exploatați fără măsură și din care sa nu aibă de câștigat decât o elită restrânsă a celor puternici. Cum reușiți să prezentați așa de alambicat niște informații fără cap și fără coadă, iar până la urmă nu ați explicat totuși ce înseamnă Ev mediu și cum a fost dată aceasta denumire????????
"Tovarăși, in caz că nu ati auzit de cultura egipteana, cultura sumeriana și cultura greaca din antichitate, apucați-vă de citit serios și apoi înșirați ideile pe care le-ati înțeles" - cui va adresati doamna? Cred ca nu trebuie sa-l indemnati pe Theodor Paleologu sa citeasca si este posibil sa fii citit mai mult decat dv. De ce folositi apelativul "Tovarăși"? Aveti senzatia ca Paleologu este vreun pui de comunist? Ati simtit ceva comunist in exprimarea lui? "Cum reușiți să prezentați așa de alambicat niște informații fără cap și fără coadă, iar până la urmă nu ați explicat totuși ce înseamnă Ev mediu" - probabil ca n-ati fost atenta sau n-ati inteles dv. Sa stiti ca aici nu este o conferinta cu o structura riguroasa, ci o discutie lejera ca intre prieteni. Puteti face aceasta diferenta?
Citind răspunsul dat la comentariul d-voastră am sesizat că sunteți o persoană de gen feminin... altfel dădeați impresia că sunteți cineva care se bagă-n seamă după ce a urmat câteva semestre de studii pe internet la universitățile daco-paților mioritici. Evident că ṣi Di-hania Ṣoşoaca este tot de genul feminin, dar ṣi Ana Pauker am putea spune, dar ... după ultimile cercetări ştințifice ... nu putem fi chiar aṣa da siguri! Respirați prin toți porii o ură ancestrală fațá de occident asta este cât se poate de transparent, dar nimeni nu are nici o vină pentru frustrările unora care în micimea lor se cred atotṣtiutori. În tot cazul nu popoarele din occident au sluțit acele fabuloase ṣi colosale opere ale artiştilor clasici din antichitate ... ci chiar aşa numiți habotnici creştini care au înțeles să facă legea după bunul plac când au ajuns atot puternici la sfârsitul antichitații, pe motiv că secretele corpului uman trebuie ascunse ṣi nu trebuie lăsat vederii nimic din acesta.
La fel, și 《o perioadă foarte bogată》când vine vorba de literatură, totul este relativ. Cantitatea și diversitatea operelor a crescut considerabil în Renaștere. Incontestabil diferit. Odată cu tiparul, îndepărtarea de scrierea în latină și deschiderea către alte audiențe, și, poate că cel mai important, trecerea de la 《munca bine făcută = reproducere, munca la fel》la 《munca bine făcută = munca diferită, creativă, unicitatea, și primii pași făcuți spre proprietatea intelectuală》, lumea literaturii a evoluat considerabil. De acord să nu aruncăm 1000 de ani de istorie, dar nici să forțăm o laudă care nu-și are sensul.
Ce mă bucur că acest proiect al Casei are audiență. Îmi place tare mult că ne ținem de el, felicitări lectorilor, felicitări, @Joshua Pandele!
Mulțumim pentru discuție, este foarte interesantă! Ca o completare la ce ați spus dumneavoastră eu aș mai adăuga încă o minune a Evului Mediu Occidental: renașterea studiilor de drept roman la universitatea din Bologna la începutul secolului al XII-lea. Contextul este acesta: datorită faptului că republicile italiene (Bologna, Pisa, Genova, Florenta, Siena etc) au cunoscut o accelerată dezvoltare economică, demografică și politică în secolul al XII-lea, oamenii au simțit nevoia unor reforme în materie de drept (spre exemplu necesitatea întocmirii contractelor și testamentelor scrise) și astfel au redescoperit opera juridică a împăratului Iustinian (în special Digesta care cuprinde cea mai mare parte a dreptului privat roman). Așadar, la universitatea din Bologna Irnerius a interpretat pentru prima oară textele antice de drept roman și a fondat o școală faimoasă. În paralel, tot la universitatea din Bologna, în jurul anului 1140 un călugăr numit Gratianus a pus bazele științei dreptului canonic, iar în 1215 cel de-al IV lea Conciliu Ecumenic Lateran a adus remarcabile inovații în legislația canonică: spre exemplu adoptarea în tribunale a procedurii romano-canonice, prin care judecata se face pe baza probelor și rațiunii, nu a ordaliilor și superstițiilor. În legătură cu dezvoltarea dreptului canonic aș spune doar că sunt publicate studii conform cărora unele instituții ecleziastice din Transilvania uzau dreptul la apel către Sfântul Scaun încă din secolul al XIII-lea.
Ia să ascultăm şi ce spun cei ce cunosc şi cerecetează...zic eu . 👍🤔🤝🌎
Cu respect,
Bogan Pîrşcoveanu
Cunosc, zici?
Un ghiveci de idei care nu demonstrează aproape nimic.
Manipulari sub diferite forme, ca să demonstreze in final că Evul mediu a fost întunecat.
Nu au explicat nimic serios și esențial.
Foarte frumos. Pentru mine este interesant să discutați despre teologi, credință, teologie, filosofie. Am și terminat teologie-litere și lucrez în domeniile acestea, există și elementul subiectiv, dar toate se întâlnesc, au convergențe, mai ales teologia cu filosofia, așa că mie îmi plac perspectiveledin care dezbateți.
PS: Vedeți că cele două microfoane nu se aud la fel, mi se pare. Al dlui Răzvan Ioan se aude mai tare, al dvs prea încet.
Poate n-am alege să trăim în secolul 6-7 =)), de parcă ar alege cineva să trăiască în secolul 14 astăzi. Cu atât mai interesantă remarca că „nu poți înțelege Franța de astăzi fără să treci prin Evul Mediu”. Nimic mai neadevărat. Astăzi noi nu putem înțelege Evul Mediu, punct. Trăiau într-un registru imposibil de imaginat pentru noi. Și asta o spun istorici, chiar francezi, că tot vine vorba de Franța, William Blanc sau Michelle Bubenicek sunt două exemple de persoane pe care le-am auzit argumentând bogat despre asta.
Ușor trasă de păr treaba cu întrebările marilor filozofi. Da, întrebările erau aceleași, doar că de-a lungul Evului Mediu nu s-a făcut progres consistent în răspunsurile pe care filozofii le-au obținut. Abia spre finele Evului Mediu și începutul Renașterii au apărut răspunsuri care să se îndepărteze de școala aristoteliană.
Evul Mediu Întunecat se referă doar la prima parte a Evului Mediu, 476-1000. E o cădere cumplită de civilizație, cu dispariția alfabetizării, ruralizare și invazii barbare.
Pana la urma așa zisul Ev Mediu nu se consideră a începe simbolic cu anul 604 d. Hristos, anul morții Sf. Grigorie cel Mare Dialogul, că până atunci vorbim de Antichitatea Târzie? Oricum, pe mine mă interesează foarte mult latura teologică a ceea ce discutați. Să dorești să înțelegi Antichitatea, Evul zis Mediu și Renașterea ideilor inclusiv păgâne antice ori contemporaneitatea fără dimensiunea religioasă este ca și cum ai dori să suferi de un handicap serios. Desigur, există și alte domenii, dar toate se leagă și întrepătrund.
Unii istorici au trasat linia de demarcaţie între Antichitate şi Evul Mediu în anul 410, dată la care Roma a fost cucerită de vizigoţii lui Alaric I.
Alţii au reţinut data de 476, cînd generalul foederat german Odoacru l-a detronat pe ultimul împărat roman din Occident, Romulus Augustus.
Flavius Romulus Augustus (n.cca. 463 - d.după 476), a fost ultimul împarat al Imperiului Roman de Apus.
La 31 octombrie 475, patricianul Orestes îl proclamă împărat pe fiul său, Romulus Augustus, autoritatea acestuia limitându-se la sudul Galiei si la Italia propriu- zisa.
Era poreclit „Augustulus”, deși el a condus în mod oficial sub numele de Romulus Augustus. In latina sufixul -ulus este un diminutiv si prin urmare Augustulus înseamna, „Micul Augustus”.
La 28 august 476, Romulus Augustulus este îndepărtat de la tron de către Odoacru, căpetenia herulilor de neam germanic,din uniunea de triburi a a gotilor.
Severin de Noricum, consilier al lui Odoacru, a mediat detronarea fără violență a tânărului împărat roman al Imperiului de Apus, pentru care a reușit să obțină chiar și o pensie, iar insignele imperiale au fost trimise de la Roma la Constantinopol, capitala Imperiului Roman de Rasarit, fapt care mai târziu va genera dispute în privința moștenirii romane.
Imperiul Roman de Apus după ce pierde majoritatea provinciilor, este desființat atunci când Odoacru, care se autoproclama magister militum (guvernator suprem), înființează un stat independent în Italia (476).
Odată cu instaurarea dominației germanice în Italia, are loc potrivit unor istorici, sfârșitul Imperiului Roman de Apus, sfarșitul istoric al Antichitatii și începutul Epocii Medievale .
Tovarăși, in caz că nu ati auzit de cultura egipteana, cultura sumeriana și cultura greaca din antichitate, apucați-vă de citit serios și apoi înșirați ideile pe care le-ati înțeles. Din estul Europei și din Orientul Apropiat vine toată cultura Europeană care s-a dezvoltat in Imperiul Bizantin mai târziu. Această cultura a ajuns la nivelul din Evul mediu datorită fundamentelor antice pe care s-a clădit.
Restul Europei era in BARBARIE.
Și au rămas în barbarie in mare parte până la renaștere, care n-a fost altceva decât o ideologie de readucere, după 1000 și ceva de ani, a culturii antice grecești, resuscitata in vestul Europei. Pentru ca estul avea cultura lui bogată bizantină, nu avea nevoie de antichități.
Denumirea de Ev mediu a fost dată de anti-crestini, care speră și astăzi ca vor "eradica" creștinismul și societatea se va întoarce la barbaria secolelor întunecate dintre cele două perioade istorice, pentru ca oamenii sa trăiască fără drepturi, într-o lume plină de pericole, in care oamenii sa fie exploatați fără măsură și din care sa nu aibă de câștigat decât o elită restrânsă a celor puternici.
Cum reușiți să prezentați așa de alambicat niște informații fără cap și fără coadă, iar până la urmă nu ați explicat totuși ce înseamnă Ev mediu și cum a fost dată aceasta denumire????????
Tu vorbești serios bă ?
@@ValentindeHabsburgJunker Nu este deloc elegant sa va adresati unei doamne cu "bă".
"Tovarăși, in caz că nu ati auzit de cultura egipteana, cultura sumeriana și cultura greaca din antichitate, apucați-vă de citit serios și apoi înșirați ideile pe care le-ati înțeles" - cui va adresati doamna? Cred ca nu trebuie sa-l indemnati pe Theodor Paleologu sa citeasca si este posibil sa fii citit mai mult decat dv.
De ce folositi apelativul "Tovarăși"? Aveti senzatia ca Paleologu este vreun pui de comunist? Ati simtit ceva comunist in exprimarea lui?
"Cum reușiți să prezentați așa de alambicat niște informații fără cap și fără coadă, iar până la urmă nu ați explicat totuși ce înseamnă Ev mediu" - probabil ca n-ati fost atenta sau n-ati inteles dv. Sa stiti ca aici nu este o conferinta cu o structura riguroasa, ci o discutie lejera ca intre prieteni. Puteti face aceasta diferenta?
Citind răspunsul dat la comentariul d-voastră am sesizat că sunteți o persoană de gen feminin... altfel dădeați impresia că sunteți cineva care se bagă-n seamă după ce a urmat câteva semestre de studii pe internet la universitățile daco-paților mioritici.
Evident că ṣi Di-hania Ṣoşoaca este tot de genul feminin, dar ṣi Ana Pauker am putea spune, dar ... după ultimile cercetări ştințifice ... nu putem fi chiar aṣa da siguri!
Respirați prin toți porii o ură ancestrală fațá de occident asta este cât se poate de transparent, dar nimeni nu are nici o vină pentru frustrările unora care în micimea lor se cred atotṣtiutori.
În tot cazul nu popoarele din occident au sluțit acele fabuloase ṣi colosale opere ale artiştilor clasici din antichitate ... ci chiar aşa numiți habotnici creştini care au înțeles să facă legea după bunul plac când au ajuns atot puternici la sfârsitul antichitații, pe motiv că secretele corpului uman trebuie ascunse ṣi nu trebuie lăsat vederii nimic din acesta.
La fel, și 《o perioadă foarte bogată》când vine vorba de literatură, totul este relativ. Cantitatea și diversitatea operelor a crescut considerabil în Renaștere. Incontestabil diferit. Odată cu tiparul, îndepărtarea de scrierea în latină și deschiderea către alte audiențe, și, poate că cel mai important, trecerea de la 《munca bine făcută = reproducere, munca la fel》la 《munca bine făcută = munca diferită, creativă, unicitatea, și primii pași făcuți spre proprietatea intelectuală》, lumea literaturii a evoluat considerabil. De acord să nu aruncăm 1000 de ani de istorie, dar nici să forțăm o laudă care nu-și are sensul.