Ma mai uitam pe la vlogurile tale de calatorie. Niciodata nu am inteles relatia ta cu Alex, nu ma simteam confortabil cand erati in acelasi cadru, multa vreme am avut impresia ca nu am inteles bine si el e de fapt o cunostinta de-ale tale, in cele din urma mi-am zis ca nu trebuie sa inteleg eu toate relatiile desi nonchimia dintre voi imi era extrem de familiara. M-am abonat la vlogurile tale din timpul sarcinii, acolo m-ai castigat. Nu sunt mamica dar acolo te vedeam pe tine si mi-a placut. Separarea ta de Alex a avut tot sensul din lume si in ultima vreme ai inceput sa iti arati "your true colors". Inainte erai o fata cu potential si multe calitati. Acum esti o femeie cu toate calitatile posibile : inteligenta, puternica, frumoasa, talentata, buna, inteleapta... Bucura-te din plin de ceea ce esti! Eu o sa stau pe aproape, poate se prinde ceva si de mine
Mi se pare extraordinar de trist să realizez ce efecte au aceste mindseturi ale generațiilor părinților și bunicilor noștri... “dacă faci aia, se supără familia”.... privind către familia mea, parcă au un hobby să caute motive de supărare și găsesc în absolut orice.. Dar ca să revenim, până la urmă cu ce drept se supără familia/ceilalți când tu iei o decizie spre binele tău? Cum rămâne cu fericirea ta? E ok ca tu să suferi ca să nu se supere ceilalți? La tine de ce nu se gândește nimeni? Mulțumesc pentru acest video, pentru sinceritatea și deschiderea față de acest subiect. Sper să ajungă la cât mai mulți! 🍀
Ma bucur enorm de mult ca cineva din sfera “creatori de conținut pe yt“ abordează teme de genul . Te apreciez nespus . Pot sa zic ca am crescut și m-am maturizat alături de tine . Mulțumesc pentru tot ceea ce faci , mulțumesc ! Ești un suflet și un om minunat ! Sper sa fii bine mereu și sa ne bucuri cu prezenta ta :)
Ce frumos.. Si eu am fost intr-o iubire toxica si vad in jurul meu tot mai multe cupluri care se mint unii pe altii desi e evident ca ceva e putred acolo. Esti atat de senina si puternica. Felicitari pentru ca lupti sa fii fericita!
Am urmărit videoclipul tau foarte atent și după o analiza oarecum superficiala, nefiind psiholog sau terapeut, am realizat că am trecut prin asta...am avut depresie funcțională... Cat mai succint am sa-ti zic, nu mă simt confortabil sa dau toate detaliile. Anul trecut eram cu toții în alertă, speriați, panicați și ne închisese. Eu eram împreună de un an cu un băiat, pe care îl iubeam foarte mult. Pandemia a fost testul relației noastre. Vorbeam foarte puțin, nu ne-am văzut luni întregi , iar el având rude la țară a stat acolo. Ei erau cu toții în același sat și se vedeau zilnic. Se juca pe calculator, cu mingea, se plimba cu bicicleta și cumva am simțit că a uitat de mine. Pe partea cealaltă... eu la oraș, între betoane, panicata sa nu mor având asm. In toate aceste luni m-am simțit singura, părăsită, fara ajutor, abandonată atât de el cât și de mama, tata și sora mea. Eu locuiesc cu mama și tata, dar ei în acea perioadă încercau să facă cumva sa avem bani suficienti, dar sufletul meu nu avea nevoie de bani. ( Eu sunt adoptată). M-am afundat in studiu și sport pentru a ,, uita " de probleme. Am luat toate examenele, am luat și bursa , dar noaptea cand puneam capul pe perna îmi venea să urlu și să plâng la cat de oribil mă simțeam. Când s-au mai ridicat restricțiile iubitul meu a venit la oraș . Am fost foarte fericita... credeam că va fi ca in filme. Dar am realizat că eu iubeam un om cu care nu aveam nimic de fapt... A fost foarte greu sa realizez toate astea, să-mi schimb viața, sa mă rup de el... pentru că îl iubeam. Ai avut mare dreptate in acest videoclip și susțin pe toată lumea sa facă la fel. Daca vă simțiți nefericiți plecați de acolo! Au trecut 7 luni de la despărțire ( m-a ajutat foarte mult că ai mei mi-au respectat decizia, fara sa-mi ceară explicații) și au fost cele mai frumoase luni din viața mea, am evoluat, m-am cunoscut pe mine. Te îmbrățișez cu drag, Laura!❤️❤️❤️
Ești un om așa de frumos și complex! Sunt de aceeași părere și cred in tot ceea ce ai spus! Din păcate părinții nostri, familia noastră doresc cumva uneori sa păstram aparentele și ne anulează toate sentimentele trăirile. Nu este drept! Te respect pentru toate deciziile pe care le-ai luat, ești curajoasa! Te urmăresc cu mare drag!❤️
Felicitari pentru clip. Ma bucur ca ti-ai dat seama de problema si ai reusit sa o rezolvi, nu multe persoane reusesc asa ceva. Intotdeauna sa fii tu si sa nu te lasi influentata de nimeni nu conteaza ca e din familie, este important sa iti traiesti viata asa cum consideri tu si sa fii fericita, pentru ca de fapt toata lumea cauta asa ceva dar putini isi dau voie cu adevarat sa o traiasca. M-a emotionat clipul tau.
Cred ca multi dintre noi folosim gandul ca si cei din jurul nostru sunt nefericiti ca pe o carja, ca pe o ameliorare de cateva minute a propriei nefericiri. Dar, cu atat mai mult, fac asta parintii nostri, caci au fost invatati ca viata lor trebuie sa se incadreze in anumite tipare si ca ce va spune lumea e mai important decat ce simt ei in sufletul lor. M-am regasit in ceea ce ai spus legat de parinti. Te felicit si te admir profund pentru deschiderea cu care abordezi toate subiectele dificile, pentru principiile pe care le arati, pentru modul sanatos in care traiesti si te dezvolti. Esti un exemplu.
Buna, Laura! De obicei nu las comentarii in online, dar videoclipul tău m-a inspirat, și am simțit nevoia sa îți mulțumesc! M-am regăsit in anumite stari descrise de tine, am avut intenții de a merge la terapie dar m-am gândit ca poate nu e nevoie, la fel acoperind și eu cu munca sau alte lucruri și îmi ziceam ca e normal. M-ai convins sa îmi fac curaj sa incerc și eu terapia. Te pup și mult succes in tot ceea ce îți propui! Much love❤️🙏
Multumim pentru aceasta marturie care cere curaj sa fie povestita! Cred ca foarte multa lume traieste acelasi lucru, depresii functionale in cupluri disfuncuntionale... Din pacate argumentul légat de copii (pretextul) face ça oamenii sa nu se poata desparti atat de "usor", societatea in care traim si privirea celor din jur face sa ne simtim obligati sa oferim o formula clasica de familie fericita copiilor nostril, iar schimbarea cere o mare vointa si curaj pentru à pleca spre o noua existenta. Si in plus mai este si problema financiara, sunt multe persoane dependente financiar de partenerul lor...se simt prinse intr-o piedica. Insa precum spui in video, nu e un obstacol insurmontabil, cel mai important e sa realizezi ça schimbarea te va costa emotional mai putin decat suferinta zilnica dintr-o viata pe care nu o mai suporti. In orice caz avem mult de invatat si fiecare avanseza in viata dandu-si seama de unele lucruri évidente, cere timp si energie sa ajungi sa gasesti impulsul pentru à trece la altceva. Multumim Laura si iti doresc sa reusesti in continuare sa transmiti aceasta stare de spirit care poate schimba mentalitati inradacinate!
Te apreciez foarte mult pentru curajul pe care îl ai să vii în fața noastră și să vorbești despre lucruri mai puțin plăcute din viața ta. Și eu aud chestia aia, că nu toată lumea e fericită și nu înțeleg de ce trebuie să o acceptăm ca o normalitate, în loc să luptăm pt fericirea noastră.
Doamne cat ma regasesc :( si eu sunt o mama tanara am 26 de ani si un baietel de 4 ani aproape , inca sunt in aceasta casnicie toxica care nu ii vad niciun rost , dar nu am niciun sprijin , familia nu e baga dar nici nu ma sfatuie a pun punct ! ,, sotul " e la distanță in alta tara dar la fel se simte singur , ma simt in ultimul hal , nu mi arde sa slabesc desi am cateva kg de dat jos , nu ma simt fericita , ma simt jalnic , sper sa am intr o zi puterea si taria ta !! Esti deosebita !!
Pot sa iti spun ca stiu prin ce treci prin prisma copilului tau, tata a lucrat mult timp si il vedeam poate o data pe saptamana, venea apoi pleca din nou. Stiu ca nu e usor, nu sunt de acord cu statul intr-o relatie care nu iti face bine, dar sustin familia si ideea de sot sotie si copii. Incearca sa discuti cu partenerul tau sa ii spui ce simti, acum nu sunt cu voi in casa ca sa stiu ce e acolo, stiu doar ca distanta raceste comunicarea si te instraineaza de familie. Iti doresc numai bine si sper sa ajungi sa fi fericita!
Ciudat e faptul ca la finalizarea acestui video, urmatoarea sugestie a fost cel cu Q&A despre relatii...nu prea se imbina ce spuneai acolo, cu ceea ce spui aici, iar diferenta de timp nu e foarte mare. Din pacate, impresia care mi-a ramas si mie este ca depresia functionala pe care ai experimentat-o, masca depresia adevarata care in momentul de fata cred ca e mascata de feelingul de noutate si libertate pe care il experimentezi momentan. Sper ca dupa estomparea treptata a acestor sentimente sa gasesti resursele si puterea necesare sa depasesti situatia in care te vei afla atunci. Este strict parerea mea, fara a te judeca sau comenta deciziile pe care le-ai luat, fiecare facem cum consideram mai bine, uneori se dovedeste a fi un succes, alteori o greseala...cu totii le avem pe ambele.
Ma bucur ca vorbesti despre asta si ca acum esti intr un punct mai bun si eu provin dintr o familie in care tata era critic si nu prea stia sa isi exprime sentimentele, dar lucrez cu mine.
Sper sa nu te supar cu ce voi spune, dar nu vad dc despartirea de sot ti-a adus tie fericirea, cata vreme nefericirea ta, din ce ai spus, e cauzata de faptul ca obisnuiesti sa pleci urechea la ce cred cei din jur si doresti sa le faci pe plac. Daca conteaza atat de mult ce zic altii, mereu vei fi nefericita de "lipsa aceasta de libertate" indiferent ca esti maritata, divortata sau in cautarea iubirii. Probabil ca lipseste ceva in confesiunea ta, care chiar a cauzat despartirea si care tine de intimitatea voastra. Cred totusi ca ar trebui sa nu mai pui pret pe ce vor altii si sa fii fericita cu deciziile tale. Believe me nobody gives a shit on what are you doing, so just live your life and be happy!
😔 am reușit sa ies dintr-o relație toxica.. darr. Starea de nefericire de nemulțumire, este tot acolo as dormi și as plânge încontinuu… dar nu-mi permit pentru ca trebuie sa am grija de fetița și sa muncesc pentru a ne întreține.. as vrea sa merg la consiliere dar timpul nu ma ajuta 😔😔 ma simt tare rău.. și nu reușesc sa ma mobilizez nici cu munca cine știe ce..
Sunt de acord cu tot ce ai spus! Dar, ma macină o chestie... Oare în următoarea relație nu tot acolo ajungem? Crezi ca putem întâlni o persoana cu care sa rezonam în asemenea măsură încât sa fim fericiți?
Sigur ca da! Dar acest lucru se poate intampla doar in momentul in care cele doua persoane se cunosc foarte bine pe ele insine si stiu cine sunt si ce iti doresc de la viata si partener.
Buna, Laura! 😊 Povestea ta imi este de mare ajutor, ma regasesc mult in vorbele tale. Simt speranta ca va fi bine si pentru mine cand vad ca cineva a depasit momente asemanatoare cu ale mele. Am mai mers la terapie, insa nu am rezonat, nu am simtit o imbunatatire. Crezi ca ai putea sa imi recomanzi psihoterapeutul tau? Iti multumesc din suflet pentru acest videoclip si ma bucur ca acum esti fericita!😊
Super video 👍🏻 si eu ma aflu momentan in terapie psihologica din motive similare cu ale tale. As avea ceva intrebari legate de min 2:50-2:57 si ai putea face te rog un video despre asta? 😍 cum se transforma iubirea intr-o relatie? Care sunt cauzele pt care se transforma? Daca in timp iubirea pasionala/romantica de la inceput se transforma in iubire amicala atunci relatia e pe un drum prost? 😁
Buna Laura Fara sa iti dai seama, ai aratat aici cum te-ai detasat emotional de Matti, cum te-ai separat si de Alex, ca sa ai mai mult timp pentru tine si ocupatia ta/business-ul tau. Chiar daca acum, asa cum ai spus, ai ajuns la un program ok si ai timp liber. Ei nu au nici o legatura cu lipsa ta de incredere in sine. A ales the easy way out, incercand sa atingi niste idealuri care ti-ar da tie acea validare pe care o cauti in mod subconstient. As vrea sa te intreb, daca maine pierzi tot ce inseamna ce ai construit pe youtube, o zi langa copilul tau te-ar face cea mai fericita si, cu resursele pe care le ai (un ajutor de la mama ta, un ajutor de la Alex), ati reusi sa fiti ok, si tu sa fii again happy pentru ca tu si Matti sunteti sanatosi si ok? Si tu personal sa iti accesezi potentialul creativ si sa regasesti directia spre ceea ce stii tu sa faci cel mai bine si ce iti place cel mai mult? Ca mi se pare ca maschezi cu o depresie functionala adevarata depresie, aceea a unei sarcini neprogramate, si acum ai ajuns in etapa aceea de negare a tot ceea ce te supara cu adevarat, punandu-ti o masca si continuandu-ti viata ca si cum ultimii 3 ani s-au evaporat. Da, o sarcina schimba tot. Depinde de tine daca accepti sau nu ca viata ta, inclusiv profesional, e alta. Si poate pierderea e asa de greu de suportat, ca alegi sa fugi dupa ce ai fost, fara sa vrei sa fii cine stii ca esti acum. Matti si Alex au ramas singuri in prezent si mi se pare wow ca se descura amandoi fara tine langa ei.
Wow 🤣🤣🤣🤣🤣 Crezi ca din 20 min din sufletul meu poti vedea mai bine ca mine ce este in interiorul meu sau mai bine ca un terapeut cu care am lucrat peste 1 an de zile? Nu cred. Matti nu este fara mine, Matti este langa mine si va fi mereu. Port cu mandrie "eticheta" de mama, datorita sarcinii si a experientei asteia m-am maturizat extrem de mult si am descoperit cine sunt ca om. Dar asta nu inseamna ca nu caut sa fiu si femeie. Pentru ca nu sunt DOAR mama. Si nici nu vreau copilup meu sa creasca vazand doi parinti nefericiti, care se cearta si nubse iubesc. A crescut generatia noastra cu suficiente certuri si compromisuri. E timpul pentru schimbari.
@@LauraMusuroaeaRo Laura, am citit printre randuri. Acest video de 20 minute e unul dintre ele. Mai sunt si altele. Tu ai recunoscut singura ca inca porti cu mandrie "eticheta" de mama 😉 Depresia ta, si nu ma refer la aceea functionala despre care povestesti aici, e generata de contradictia puternica pe care o ai subconstient, intre planurile Laurei , de acum 3 ani, actualizate si completate cu experienta pe care ai mai acumulat-o si aceasta "eticheta" de mama. Si toate mamele care te urmaresc si mai citesc aceste comentarii, daca fac o pauza, ele stiu ca sunt mame, au o fericire si o implinire profunda ca sunt mame, pentru ca tocmai asta le valideaza in primul rand ca femei. Femei puternice care sunt prezente nu numai fizic, ci si emotional, langa copilul/copii lor. Terapeutul ti-a fost alaturi ca sa iti indeplinesti obiectivele. Si uite ca job-ul tau e ok acum fara sa iti mai consume toate resursele. Insa pe plan personal, egoismul tau a luat decizia separarii. Repet, chiar tu ne-ai spus ca nu au existat cauze justificate pentru despartire (ex. violenta, dependente, infidelitate, bani) Doar ego-ul tau inflexibil, nesatisfacut, care poate nu le mai face acum pe plac oamenilor din jur, insa e dependent sa conteze pentru ei. Si ai renuntat la familia pe care o aveai, imperfecta, si totusi atat de perfecta. Viata fiecaruia inseamna alegeri. Si alegerea ta e una din variante. Eu nu consider ca e prima optiune. Eu am rabdare si am invatat sa dau mai multe sanse.
Si cand repetate sanse duc in acelasi loc? Atunci te resemnezi in nefericire? Repet, nu am stat sa dau detalii prea personale in clip, pentru ca este vorba si despre a respecta viata privata a lui Alex. Dar din nou, nu consider ca o femeie este implinita ca femeie doar prin rolul de mama, o femeie trebuie sa fie implinita si prin ce este ea ca om, ca femeie, ca iubita, sotie etc. Ceea ce este considerat un mod echilibrat de a fi ca om. Corect, exista si oameni care isi gasesc implinirea doar intr-o singura arie, si pentru ei functioneaza foarte bine asa. Faptul ca am ales sa am toate cele 3 aspecte ale vietii mele implinite, ca aleg sa si muncesc nu ma face o mama rea sau neimplicata emotional in viata copilului meu. Again, esti zilnic langa mine? Nu cred, Cat vezi din viata mea? Il cunosti pe Matti? Ai vorbit cu el? Stii cum vorbeste despre mine, ce spune, ce simte? Sa privesti ca singurele motive de despartire valide sunt violenta si infidelitatea este complet gresit. Motivul unei despartiri este nefericirea. Ca doi oameni sa ramana impreuna, desi nu mai au sentimente care sa ii aduca impreuna ca si cuplu, sa traiasca ca doi straini, cum traiesc multi din generatia parintilor, pentru mine este complet gresit. Eu stiu ce inseamna sa cresti ca si copil vazand certuri si nefericire. Nu i-as dori niciodata lui Matti acest lucru. Si nu mi-am dorit sa ajung sa traiesc prin el, ca apoi fiecare esec al lui sau "greseala" sa ma afecteze si sa incep sa ii reprosez lucruri. Copiii sunt facuti sa creasca, sa paraseasca cuibul, sa zboare. Si dupa ce se intampla acest lucru ramai tu cu tine si ceea de din nou, te face pe tine sa te simti implinita si desigur partenerul tau. Iar daca nu mai exista nimic intre tine si partereul tau, cu ce ramai de fapt?
@@happyfeeteuphoria25 daca de la inceputul relatiei ao stiut ca nu va potriviti ca si cuplu atunci de ce ai ales sa faci un copil,copilul chiar daca acum este mic si nu constientizeaza,va venii ziua in care iti va cere socoteala,asa ca parerea mea ca mama este ca trebuia sa te fi gandit de o mie de ori inainte de a lua fericirea si dorinta copilului dr a avea o familie
Draga Laura, felicitari! Ai dat dovada de ft mult curaj prin faptul ca te-ai deschis si ne-ai povestit. Felicitari pentru toata munca ta si pentru tot ceea ce faci! Te inteleg atat de bine (pt ca m-am regasit) si stiu ca nu e usor prin ceea ce ai trecut sau inca mai treci, asa ca iti doresc din suflet multa liniste, acceptare, implinire, pace, putere, fericire si toata energia pozitiva din lume! 🤗❤️ Asa cum spunea si Andreea Raicu in podcast-ul cu Mihai Morar...viata e ca un “autobuz in care intra oameni (min 46:40, dar cred ca l-ai vazut deja 😄). Esti un om minunat si meriti tot ce-i mai bun si iti multumim pentru toata dedicarea, implicarea si pentru faptul ca esti autentica si nu numai! Te pup, be strong si sa ai un inceput de saptamana cat mai frumos, productiv, linistit sau asa cum ti-l doresti tu! Hug 🤗❤️ P.S. Always look at the wonder woman’s tattoo so you don’t forget that you are her, girl!! ❤️
Alta depresiva pe yutube 🤣🤣🤣, care mima fericirea, acum da lectii😩😩😩, Cum sa faci un copil, dacă nu te vezi ca îmbătrânești cu omul care crezi ca îl iubești? , simți ca e ceva nu este în regula și tu continui😵
Ma mai uitam pe la vlogurile tale de calatorie. Niciodata nu am inteles relatia ta cu Alex, nu ma simteam confortabil cand erati in acelasi cadru, multa vreme am avut impresia ca nu am inteles bine si el e de fapt o cunostinta de-ale tale, in cele din urma mi-am zis ca nu trebuie sa inteleg eu toate relatiile desi nonchimia dintre voi imi era extrem de familiara. M-am abonat la vlogurile tale din timpul sarcinii, acolo m-ai castigat. Nu sunt mamica dar acolo te vedeam pe tine si mi-a placut. Separarea ta de Alex a avut tot sensul din lume si in ultima vreme ai inceput sa iti arati "your true colors". Inainte erai o fata cu potential si multe calitati. Acum esti o femeie cu toate calitatile posibile : inteligenta, puternica, frumoasa, talentata, buna, inteleapta... Bucura-te din plin de ceea ce esti! Eu o sa stau pe aproape, poate se prinde ceva si de mine
Cata emotie ai transmis, Laura! Iti doresc numai bine! Esti puternica, mi-ar placea sa fiu macar jumatate din cat de curajoasa esti! Felicitari!
Mi se pare extraordinar de trist să realizez ce efecte au aceste mindseturi ale generațiilor părinților și bunicilor noștri... “dacă faci aia, se supără familia”.... privind către familia mea, parcă au un hobby să caute motive de supărare și găsesc în absolut orice..
Dar ca să revenim, până la urmă cu ce drept se supără familia/ceilalți când tu iei o decizie spre binele tău? Cum rămâne cu fericirea ta? E ok ca tu să suferi ca să nu se supere ceilalți? La tine de ce nu se gândește nimeni?
Mulțumesc pentru acest video, pentru sinceritatea și deschiderea față de acest subiect. Sper să ajungă la cât mai mulți!
🍀
Ma bucur enorm de mult ca cineva din sfera “creatori de conținut pe yt“ abordează teme de genul
. Te apreciez nespus . Pot sa zic ca am crescut și m-am maturizat alături de tine . Mulțumesc pentru tot ceea ce faci , mulțumesc ! Ești un suflet și un om minunat ! Sper sa fii bine mereu și sa ne bucuri cu prezenta ta :)
M-am regăsit în povestea ta, Laura. Câtă tristețe și durere adună oamenii în suflet. 😞
Multă fericire îți doresc, echilibru și liniște sufletească!
Ce frumos.. Si eu am fost intr-o iubire toxica si vad in jurul meu tot mai multe cupluri care se mint unii pe altii desi e evident ca ceva e putred acolo. Esti atat de senina si puternica. Felicitari pentru ca lupti sa fii fericita!
Am urmărit videoclipul tau foarte atent și după o analiza oarecum superficiala, nefiind psiholog sau terapeut, am realizat că am trecut prin asta...am avut depresie funcțională... Cat mai succint am sa-ti zic, nu mă simt confortabil sa dau toate detaliile. Anul trecut eram cu toții în alertă, speriați, panicați și ne închisese. Eu eram împreună de un an cu un băiat, pe care îl iubeam foarte mult. Pandemia a fost testul relației noastre. Vorbeam foarte puțin, nu ne-am văzut luni întregi , iar el având rude la țară a stat acolo. Ei erau cu toții în același sat și se vedeau zilnic. Se juca pe calculator, cu mingea, se plimba cu bicicleta și cumva am simțit că a uitat de mine. Pe partea cealaltă... eu la oraș, între betoane, panicata sa nu mor având asm. In toate aceste luni m-am simțit singura, părăsită, fara ajutor, abandonată atât de el cât și de mama, tata și sora mea. Eu locuiesc cu mama și tata, dar ei în acea perioadă încercau să facă cumva sa avem bani suficienti, dar sufletul meu nu avea nevoie de bani. ( Eu sunt adoptată). M-am afundat in studiu și sport pentru a ,, uita " de probleme. Am luat toate examenele, am luat și bursa , dar noaptea cand puneam capul pe perna îmi venea să urlu și să plâng la cat de oribil mă simțeam. Când s-au mai ridicat restricțiile iubitul meu a venit la oraș . Am fost foarte fericita... credeam că va fi ca in filme. Dar am realizat că eu iubeam un om cu care nu aveam nimic de fapt... A fost foarte greu sa realizez toate astea, să-mi schimb viața, sa mă rup de el... pentru că îl iubeam. Ai avut mare dreptate in acest videoclip și susțin pe toată lumea sa facă la fel. Daca vă simțiți nefericiți plecați de acolo! Au trecut 7 luni de la despărțire ( m-a ajutat foarte mult că ai mei mi-au respectat decizia, fara sa-mi ceară explicații) și au fost cele mai frumoase luni din viața mea, am evoluat, m-am cunoscut pe mine.
Te îmbrățișez cu drag, Laura!❤️❤️❤️
Momentan nu pot sa-ti scriu, plang pentru ca mi s-au răscolit toate. Dar revin și iti scriu. Iti doresc multă fericire, liniște și putere!
Ești un om așa de frumos și complex! Sunt de aceeași părere și cred in tot ceea ce ai spus! Din păcate părinții nostri, familia noastră doresc cumva uneori sa păstram aparentele și ne anulează toate sentimentele trăirile. Nu este drept! Te respect pentru toate deciziile pe care le-ai luat, ești curajoasa! Te urmăresc cu mare drag!❤️
Ăsta e cel mai frumos și motivațional videoclip văzut în ultimul timp. Felicitări! ❤️
Felicitari pentru clip. Ma bucur ca ti-ai dat seama de problema si ai reusit sa o rezolvi, nu multe persoane reusesc asa ceva. Intotdeauna sa fii tu si sa nu te lasi influentata de nimeni nu conteaza ca e din familie, este important sa iti traiesti viata asa cum consideri tu si sa fii fericita, pentru ca de fapt toata lumea cauta asa ceva dar putini isi dau voie cu adevarat sa o traiasca. M-a emotionat clipul tau.
Cred ca multi dintre noi folosim gandul ca si cei din jurul nostru sunt nefericiti ca pe o carja, ca pe o ameliorare de cateva minute a propriei nefericiri. Dar, cu atat mai mult, fac asta parintii nostri, caci au fost invatati ca viata lor trebuie sa se incadreze in anumite tipare si ca ce va spune lumea e mai important decat ce simt ei in sufletul lor. M-am regasit in ceea ce ai spus legat de parinti.
Te felicit si te admir profund pentru deschiderea cu care abordezi toate subiectele dificile, pentru principiile pe care le arati, pentru modul sanatos in care traiesti si te dezvolti. Esti un exemplu.
Buna, Laura!
De obicei nu las comentarii in online, dar videoclipul tău m-a inspirat, și am simțit nevoia sa îți mulțumesc! M-am regăsit in anumite stari descrise de tine, am avut intenții de a merge la terapie dar m-am gândit ca poate nu e nevoie, la fel acoperind și eu cu munca sau alte lucruri și îmi ziceam ca e normal. M-ai convins sa îmi fac curaj sa incerc și eu terapia.
Te pup și mult succes in tot ceea ce îți propui! Much love❤️🙏
Multumim pentru aceasta marturie care cere curaj sa fie povestita! Cred ca foarte multa lume traieste acelasi lucru, depresii functionale in cupluri disfuncuntionale... Din pacate argumentul légat de copii (pretextul) face ça oamenii sa nu se poata desparti atat de "usor", societatea in care traim si privirea celor din jur face sa ne simtim obligati sa oferim o formula clasica de familie fericita copiilor nostril, iar schimbarea cere o mare vointa si curaj pentru à pleca spre o noua existenta. Si in plus mai este si problema financiara, sunt multe persoane dependente financiar de partenerul lor...se simt prinse intr-o piedica. Insa precum spui in video, nu e un obstacol insurmontabil, cel mai important e sa realizezi ça schimbarea te va costa emotional mai putin decat suferinta zilnica dintr-o viata pe care nu o mai suporti. In orice caz avem mult de invatat si fiecare avanseza in viata dandu-si seama de unele lucruri évidente, cere timp si energie sa ajungi sa gasesti impulsul pentru à trece la altceva. Multumim Laura si iti doresc sa reusesti in continuare sa transmiti aceasta stare de spirit care poate schimba mentalitati inradacinate!
Te apreciez foarte mult pentru curajul pe care îl ai să vii în fața noastră și să vorbești despre lucruri mai puțin plăcute din viața ta.
Și eu aud chestia aia, că nu toată lumea e fericită și nu înțeleg de ce trebuie să o acceptăm ca o normalitate, în loc să luptăm pt fericirea noastră.
Nu ești singura care a trecut prin asta. Felicitări pentru curaj! Lupta pentru fericire
Doamne cat ma regasesc :( si eu sunt o mama tanara am 26 de ani si un baietel de 4 ani aproape , inca sunt in aceasta casnicie toxica care nu ii vad niciun rost , dar nu am niciun sprijin , familia nu e baga dar nici nu ma sfatuie a pun punct ! ,, sotul " e la distanță in alta tara dar la fel se simte singur , ma simt in ultimul hal , nu mi arde sa slabesc desi am cateva kg de dat jos , nu ma simt fericita , ma simt jalnic , sper sa am intr o zi puterea si taria ta !! Esti deosebita !!
Pot sa iti spun ca stiu prin ce treci prin prisma copilului tau, tata a lucrat mult timp si il vedeam poate o data pe saptamana, venea apoi pleca din nou. Stiu ca nu e usor, nu sunt de acord cu statul intr-o relatie care nu iti face bine, dar sustin familia si ideea de sot sotie si copii. Incearca sa discuti cu partenerul tau sa ii spui ce simti, acum nu sunt cu voi in casa ca sa stiu ce e acolo, stiu doar ca distanta raceste comunicarea si te instraineaza de familie. Iti doresc numai bine si sper sa ajungi sa fi fericita!
Apreciez enorm curajul tău de a vorbi despre ceea ce simți. Felicitări!
Ciudat e faptul ca la finalizarea acestui video, urmatoarea sugestie a fost cel cu Q&A despre relatii...nu prea se imbina ce spuneai acolo, cu ceea ce spui aici, iar diferenta de timp nu e foarte mare. Din pacate, impresia care mi-a ramas si mie este ca depresia functionala pe care ai experimentat-o, masca depresia adevarata care in momentul de fata cred ca e mascata de feelingul de noutate si libertate pe care il experimentezi momentan. Sper ca dupa estomparea treptata a acestor sentimente sa gasesti resursele si puterea necesare sa depasesti situatia in care te vei afla atunci. Este strict parerea mea, fara a te judeca sau comenta deciziile pe care le-ai luat, fiecare facem cum consideram mai bine, uneori se dovedeste a fi un succes, alteori o greseala...cu totii le avem pe ambele.
Ma bucur ca vorbesti despre asta si ca acum esti intr un punct mai bun si eu provin dintr o familie in care tata era critic si nu prea stia sa isi exprime sentimentele, dar lucrez cu mine.
Laura, respect pentru ceea ce faci ❤️
Sper sa nu te supar cu ce voi spune, dar nu vad dc despartirea de sot ti-a adus tie fericirea, cata vreme nefericirea ta, din ce ai spus, e cauzata de faptul ca obisnuiesti sa pleci urechea la ce cred cei din jur si doresti sa le faci pe plac. Daca conteaza atat de mult ce zic altii, mereu vei fi nefericita de "lipsa aceasta de libertate" indiferent ca esti maritata, divortata sau in cautarea iubirii. Probabil ca lipseste ceva in confesiunea ta, care chiar a cauzat despartirea si care tine de intimitatea voastra. Cred totusi ca ar trebui sa nu mai pui pret pe ce vor altii si sa fii fericita cu deciziile tale. Believe me nobody gives a shit on what are you doing, so just live your life and be happy!
A spus ca e ceva care tine de Alex ce nu va spune.
❤️ felicitări pentru acest videoclip!
M-ai rascolit de tot 😢 prin astea am trecut si eu .avem un copil. Esti o femeie si mama puternică
😔 am reușit sa ies dintr-o relație toxica.. darr. Starea de nefericire de nemulțumire, este tot acolo as dormi și as plânge încontinuu… dar nu-mi permit pentru ca trebuie sa am grija de fetița și sa muncesc pentru a ne întreține..
as vrea sa merg la consiliere dar timpul nu ma ajuta 😔😔 ma simt tare rău.. și nu reușesc sa ma mobilizez nici cu munca cine știe ce..
Mă bucur tare mult pentru tine. ❤
Sunt de acord cu tot ce ai spus! Dar, ma macină o chestie... Oare în următoarea relație nu tot acolo ajungem? Crezi ca putem întâlni o persoana cu care sa rezonam în asemenea măsură încât sa fim fericiți?
Sigur ca da! Dar acest lucru se poate intampla doar in momentul in care cele doua persoane se cunosc foarte bine pe ele insine si stiu cine sunt si ce iti doresc de la viata si partener.
Buna, Laura! 😊
Povestea ta imi este de mare ajutor, ma regasesc mult in vorbele tale. Simt speranta ca va fi bine si pentru mine cand vad ca cineva a depasit momente asemanatoare cu ale mele. Am mai mers la terapie, insa nu am rezonat, nu am simtit o imbunatatire.
Crezi ca ai putea sa imi recomanzi psihoterapeutul tau?
Iti multumesc din suflet pentru acest videoclip si ma bucur ca acum esti fericita!😊
Sigur ca da! Scrie-mi te rog frumos pe Instagram, si iti dau contactul!
@@LauraMusuroaeaRo Iti multumesc mult pentru raspuns! Din pacate, nu am Instagram, asa ca ti-am lasat un mesaj pe Facebook. Te imbratisez😊
Ceea ce nu mai e, nu a fost niciodata!
Esti o inspirație 🥰
Mă regăsesc în povestea ta și în ce îți spune lumea... Tu crezi că toată lumea este fericită 😔😔
Exact asa mi zic si mie cei din jur ,,crezi ca toata lumea e fara probleme , fericita " dar , vb Laurei , ar trebui ! :(
Super video 👍🏻 si eu ma aflu momentan in terapie psihologica din motive similare cu ale tale. As avea ceva intrebari legate de min 2:50-2:57 si ai putea face te rog un video despre asta? 😍 cum se transforma iubirea intr-o relatie? Care sunt cauzele pt care se transforma? Daca in timp iubirea pasionala/romantica de la inceput se transforma in iubire amicala atunci relatia e pe un drum prost? 😁
Laura, nu știu cât contează părerea mea, am 44 de ani, te urmăresc cu tot dragul și din partea mea ai toată aprecierea! 😘
Vai, iti multumesc din tot sufletul! Normal ca este importanta parerea ta! Sunteti toti parte din comunitatea mea!
Am simtit atata emotie in acest video.
😪😪😪
Felicitari ptr video si ca ni te ai deschis.
Ma regăsesc 95% 😫😫
Bunaa, la ce terapeut ai fost?
Cum ai ascuns trairile astea de Mati sau nu ti-a fost teama ca ii trasmiti si lui, chiar daca era mic?
Buna Laura Fara sa iti dai seama, ai aratat aici cum te-ai detasat emotional de Matti, cum te-ai separat si de Alex, ca sa ai mai mult timp pentru tine si ocupatia ta/business-ul tau. Chiar daca acum, asa cum ai spus, ai ajuns la un program ok si ai timp liber. Ei nu au nici o legatura cu lipsa ta de incredere in sine. A ales the easy way out, incercand sa atingi niste idealuri care ti-ar da tie acea validare pe care o cauti in mod subconstient. As vrea sa te intreb, daca maine pierzi tot ce inseamna ce ai construit pe youtube, o zi langa copilul tau te-ar face cea mai fericita si, cu resursele pe care le ai (un ajutor de la mama ta, un ajutor de la Alex), ati reusi sa fiti ok, si tu sa fii again happy pentru ca tu si Matti sunteti sanatosi si ok? Si tu personal sa iti accesezi potentialul creativ si sa regasesti directia spre ceea ce stii tu sa faci cel mai bine si ce iti place cel mai mult? Ca mi se pare ca maschezi cu o depresie functionala adevarata depresie, aceea a unei sarcini neprogramate, si acum ai ajuns in etapa aceea de negare a tot ceea ce te supara cu adevarat, punandu-ti o masca si continuandu-ti viata ca si cum ultimii 3 ani s-au evaporat. Da, o sarcina schimba tot. Depinde de tine daca accepti sau nu ca viata ta, inclusiv profesional, e alta. Si poate pierderea e asa de greu de suportat, ca alegi sa fugi dupa ce ai fost, fara sa vrei sa fii cine stii ca esti acum. Matti si Alex au ramas singuri in prezent si mi se pare wow ca se descura amandoi fara tine langa ei.
Wow 🤣🤣🤣🤣🤣 Crezi ca din 20 min din sufletul meu poti vedea mai bine ca mine ce este in interiorul meu sau mai bine ca un terapeut cu care am lucrat peste 1 an de zile? Nu cred. Matti nu este fara mine, Matti este langa mine si va fi mereu. Port cu mandrie "eticheta" de mama, datorita sarcinii si a experientei asteia m-am maturizat extrem de mult si am descoperit cine sunt ca om. Dar asta nu inseamna ca nu caut sa fiu si femeie. Pentru ca nu sunt DOAR mama. Si nici nu vreau copilup meu sa creasca vazand doi parinti nefericiti, care se cearta si nubse iubesc. A crescut generatia noastra cu suficiente certuri si compromisuri. E timpul pentru schimbari.
@@LauraMusuroaeaRo Laura, am citit printre randuri. Acest video de 20 minute e unul dintre ele. Mai sunt si altele. Tu ai recunoscut singura ca inca porti cu mandrie "eticheta" de mama 😉 Depresia ta, si nu ma refer la aceea functionala despre care povestesti aici, e generata de contradictia puternica pe care o ai subconstient, intre planurile Laurei , de acum 3 ani, actualizate si completate cu experienta pe care ai mai acumulat-o si aceasta "eticheta" de mama. Si toate mamele care te urmaresc si mai citesc aceste comentarii, daca fac o pauza, ele stiu ca sunt mame, au o fericire si o implinire profunda ca sunt mame, pentru ca tocmai asta le valideaza in primul rand ca femei. Femei puternice care sunt prezente nu numai fizic, ci si emotional, langa copilul/copii lor. Terapeutul ti-a fost alaturi ca sa iti indeplinesti obiectivele. Si uite ca job-ul tau e ok acum fara sa iti mai consume toate resursele. Insa pe plan personal, egoismul tau a luat decizia separarii. Repet, chiar tu ne-ai spus ca nu au existat cauze justificate pentru despartire (ex. violenta, dependente, infidelitate, bani) Doar ego-ul tau inflexibil, nesatisfacut, care poate nu le mai face acum pe plac oamenilor din jur, insa e dependent sa conteze pentru ei. Si ai renuntat la familia pe care o aveai, imperfecta, si totusi atat de perfecta. Viata fiecaruia inseamna alegeri. Si alegerea ta e una din variante. Eu nu consider ca e prima optiune. Eu am rabdare si am invatat sa dau mai multe sanse.
Si cand repetate sanse duc in acelasi loc? Atunci te resemnezi in nefericire? Repet, nu am stat sa dau detalii prea personale in clip, pentru ca este vorba si despre a respecta viata privata a lui Alex. Dar din nou, nu consider ca o femeie este implinita ca femeie doar prin rolul de mama, o femeie trebuie sa fie implinita si prin ce este ea ca om, ca femeie, ca iubita, sotie etc. Ceea ce este considerat un mod echilibrat de a fi ca om. Corect, exista si oameni care isi gasesc implinirea doar intr-o singura arie, si pentru ei functioneaza foarte bine asa. Faptul ca am ales sa am toate cele 3 aspecte ale vietii mele implinite, ca aleg sa si muncesc nu ma face o mama rea sau neimplicata emotional in viata copilului meu. Again, esti zilnic langa mine? Nu cred, Cat vezi din viata mea? Il cunosti pe Matti? Ai vorbit cu el? Stii cum vorbeste despre mine, ce spune, ce simte? Sa privesti ca singurele motive de despartire valide sunt violenta si infidelitatea este complet gresit. Motivul unei despartiri este nefericirea. Ca doi oameni sa ramana impreuna, desi nu mai au sentimente care sa ii aduca impreuna ca si cuplu, sa traiasca ca doi straini, cum traiesc multi din generatia parintilor, pentru mine este complet gresit. Eu stiu ce inseamna sa cresti ca si copil vazand certuri si nefericire. Nu i-as dori niciodata lui Matti acest lucru. Si nu mi-am dorit sa ajung sa traiesc prin el, ca apoi fiecare esec al lui sau "greseala" sa ma afecteze si sa incep sa ii reprosez lucruri. Copiii sunt facuti sa creasca, sa paraseasca cuibul, sa zboare. Si dupa ce se intampla acest lucru ramai tu cu tine si ceea de din nou, te face pe tine sa te simti implinita si desigur partenerul tau. Iar daca nu mai exista nimic intre tine si partereul tau, cu ce ramai de fapt?
@@happyfeeteuphoria25 daca de la inceputul relatiei ao stiut ca nu va potriviti ca si cuplu atunci de ce ai ales sa faci un copil,copilul chiar daca acum este mic si nu constientizeaza,va venii ziua in care iti va cere socoteala,asa ca parerea mea ca mama este ca trebuia sa te fi gandit de o mie de ori inainte de a lua fericirea si dorinta copilului dr a avea o familie
@@andreeabaila9991 Ai dreptate. Cea mai importanta este fericirea si dorinta copilului de a avea armonie in familie.
Draga Laura, felicitari! Ai dat dovada de ft mult curaj prin faptul ca te-ai deschis si ne-ai povestit. Felicitari pentru toata munca ta si pentru tot ceea ce faci! Te inteleg atat de bine (pt ca m-am regasit) si stiu ca nu e usor prin ceea ce ai trecut sau inca mai treci, asa ca iti doresc din suflet multa liniste, acceptare, implinire, pace, putere, fericire si toata energia pozitiva din lume! 🤗❤️ Asa cum spunea si Andreea Raicu in podcast-ul cu Mihai Morar...viata e ca un “autobuz in care intra oameni (min 46:40, dar cred ca l-ai vazut deja 😄).
Esti un om minunat si meriti tot ce-i mai bun si iti multumim pentru toata dedicarea, implicarea si pentru faptul ca esti autentica si nu numai! Te pup, be strong si sa ai un inceput de saptamana cat mai frumos, productiv, linistit sau asa cum ti-l doresti tu! Hug 🤗❤️
P.S. Always look at the wonder woman’s tattoo so you don’t forget that you are her, girl!! ❤️
ce draaaaguuuuuuuuuuuuuut
❤️❤️❤️❤️❤️
😃
🙏👏❤️
Hello!❤❤❤
😘😍🥰
♥️🤗🤗🌹🌷🌹
Alta depresiva pe yutube
🤣🤣🤣, care mima fericirea, acum da lectii😩😩😩,
Cum sa faci un copil, dacă nu te vezi ca îmbătrânești cu omul care crezi ca îl iubești? , simți ca e ceva nu este în regula și tu continui😵
Esti foarte puternica❤️