Minutul 11:04 este important! Domnul Gabriel Liiceanu știe că se ia mereu prea în serios. Este carența care poate fi transformată în cea mai mare calitate a sa. Sunt convins că are multe proiecte în care merită să-și investească energia. Dar eu am îndrăzneală să-i mai sugerez unul. Constantin Noica, mentorul său a avut de fapt un proiect similar celui pe care îl voi dezvolta mai jos, utopic pentru perioada comunistă: să adune din toate județele țării câteva zeci de tineri promițători, cu o minte foarte bună și să le mobileze intelectul cu cele necesare pentru ca potențialul din ei să se dezvolte plenar. La una dintre conferințele de lansare a unei cărți Humanitas la Gaudeamus, domnul Liiceanu a semnalat lipsa din peisajul educațional românesc a unei instituții: PARENTING. Iată ce îi sugerez eu, cu umilință: cooptarea rectorilor din marile centre universitare ale României, București, Cluj, Iași, Timișoare, Sibiu, Brașov, Craiova, Constanța (dacă se poate din toate universitățile care formează formatori, adică scot profesori de gimnaziu și de liceu, profesori de limbă și literatură română și/ sau străină, de matematică, istorie, fizică etc.) în realizarea unei catedre de... nu știu cum s-o numesc mai corect decât... PARENTING, care poate să se adreseze în special viitorilor părinți, dar care să poată lua sub cupola sa toate formele de educație necesară după perioada de tinerețe, de la 18-19 la 25-35 de ani, când ne formăm competențele profesionale, iar aici mă gândesc la reorientare profesională, la completare de studii în regim de seral sau de frecvență redusă și, de ce nu, la prezervarea capacităților cognitive la pensionari, pentru că, nu-i așa, ce poate fi mai bun, la casa unui părinte, decât un bunic/ o bunică ager/ ageră la minte și adus/ adusă la zi cu ce se întâmplă pe lume care să aibă grijă de nepoți nu doar cu dragoste ci și cu pricepere. Educația omului matur, sau a seniorului, sau a celui ajuns la senectute necesită alte programe, alte abordări didactice, alte ritmuri, alte modalități de evaluare, decât educația omului tânăr care trebuie pregătit pentru piața muncii (termenul amintește de piața de sclavi, dar este larg răspândit și acceptat unanim). Este un proiect utopic, știu, dar cred că trebuia să fie lansată ideea. Capacitatea managerială a domnului Liiceanu, demonstrată prin succesul Editurii Humanitas, îl face cel mai bun candidat pentru acest proiect. (Iertare pentru îndrăzneală!). Nu sunt original, știu. Conceptul de educație continuă pe parcursul întregii vieți este vechi, dar în România, cu excepția medicilor și stiu eu, a cercetătorilor și a altor câțiva specialiști unde tehnologiile se schimbă fulgerător, nu este susținut instituțional.
La min. 26:06: Sunt enumerați, printre marii poeți români, Eminescu și Arghezi, Blaga și Bacovia, dar nu este amintit Ion Barbu. Iată un mare creator de limbaj liric care este des ignorat, deși el este un punct de inflexiune în expresia poetică românească. Cred că ar fi putut fi și Ion Barbu enumerat într-o emisiune despre MI, mai ales că ar fi susținut bine ideea dezvoltată începând de la acest minut.
Foarte frumoasă discuția despre nuanțele poeziei lui Ivănescu.
Mulțumesc!
o splendoare
Minutul 11:04 este important! Domnul Gabriel Liiceanu știe că se ia mereu prea în serios. Este carența care poate fi transformată în cea mai mare calitate a sa. Sunt convins că are multe proiecte în care merită să-și investească energia. Dar eu am îndrăzneală să-i mai sugerez unul. Constantin Noica, mentorul său a avut de fapt un proiect similar celui pe care îl voi dezvolta mai jos, utopic pentru perioada comunistă: să adune din toate județele țării câteva zeci de tineri promițători, cu o minte foarte bună și să le mobileze intelectul cu cele necesare pentru ca potențialul din ei să se dezvolte plenar. La una dintre conferințele de lansare a unei cărți Humanitas la Gaudeamus, domnul Liiceanu a semnalat lipsa din peisajul educațional românesc a unei instituții: PARENTING. Iată ce îi sugerez eu, cu umilință: cooptarea rectorilor din marile centre universitare ale României, București, Cluj, Iași, Timișoare, Sibiu, Brașov, Craiova, Constanța (dacă se poate din toate universitățile care formează formatori, adică scot profesori de gimnaziu și de liceu, profesori de limbă și literatură română și/ sau străină, de matematică, istorie, fizică etc.) în realizarea unei catedre de... nu știu cum s-o numesc mai corect decât... PARENTING, care poate să se adreseze în special viitorilor părinți, dar care să poată lua sub cupola sa toate formele de educație necesară după perioada de tinerețe, de la 18-19 la 25-35 de ani, când ne formăm competențele profesionale, iar aici mă gândesc la reorientare profesională, la completare de studii în regim de seral sau de frecvență redusă și, de ce nu, la prezervarea capacităților cognitive la pensionari, pentru că, nu-i așa, ce poate fi mai bun, la casa unui părinte, decât un bunic/ o bunică ager/ ageră la minte și adus/ adusă la zi cu ce se întâmplă pe lume care să aibă grijă de nepoți nu doar cu dragoste ci și cu pricepere. Educația omului matur, sau a seniorului, sau a celui ajuns la senectute necesită alte programe, alte abordări didactice, alte ritmuri, alte modalități de evaluare, decât educația omului tânăr care trebuie pregătit pentru piața muncii (termenul amintește de piața de sclavi, dar este larg răspândit și acceptat unanim). Este un proiect utopic, știu, dar cred că trebuia să fie lansată ideea. Capacitatea managerială a domnului Liiceanu, demonstrată prin succesul Editurii Humanitas, îl face cel mai bun candidat pentru acest proiect. (Iertare pentru îndrăzneală!). Nu sunt original, știu. Conceptul de educație continuă pe parcursul întregii vieți este vechi, dar în România, cu excepția medicilor și stiu eu, a cercetătorilor și a altor câțiva specialiști unde tehnologiile se schimbă fulgerător, nu este susținut instituțional.
La min. 26:06: Sunt enumerați, printre marii poeți români, Eminescu și Arghezi, Blaga și Bacovia, dar nu este amintit Ion Barbu. Iată un mare creator de limbaj liric care este des ignorat, deși el este un punct de inflexiune în expresia poetică românească. Cred că ar fi putut fi și Ion Barbu enumerat într-o emisiune despre MI, mai ales că ar fi susținut bine ideea dezvoltată începând de la acest minut.
TVR
TVR a ramas aceeasi scena pentru ticalosii Romaniei. De zeci de ani este o tribuna pentru toti dusmanii romanilor ca si acesti doi ticalosi galagiosi.