Mulțumim din suflet pentru apreciere! 🥰 Ne bucurăm enorm că povestea Bacăului te-a captivat! ❤ Continuăm să aducem istoria la viață pentru oameni ca tine! 📜✨
Atât bunicul matern cât și cel patern sunt născuți și crescuți în satul Luizi Călugări, aflat la aproximativ 3-4 km distanță de orașul Bacău. Bunicul matern era veteran al luptelor de la Oituz și într-adevăr, îmi povestea cum primea vizetele regelui în timp ce se afla pe front care spunea: "luptați băieți ca veți primi pamant". În anul 1924, după reforma agrara bunicul a primit 10 ha de pământ arabil
Foarte frumos. O precizare raportat la precizarea dlui ghid despre statuile din fata Catedralei din Bacau: in egala masura aregele Ferdinand si Regina Maria au facut Unirea, nu prepondetent Regina Maria. Pana la urma seful statului era Regele! Ferdinand nu e cu nimic mai prejos decat Maria si nu ar trebui sa fie nici in memoria colectiva.
@@giuclea cred ca ar fi o idee pentru reportajele dvs sa mergeti pe urmele Regelui Ferdinand. Puteti incepe de la Cotroceni, apoi pe front, caci a facut frontul alaturi de soldati, a comandat efectiv desfasurarea luptelor date de armata romana, mai apoi a semnat Unirea de la 1918 si a fost incoronat la Alba aiulia ca Rege al Romaniei Mari. O personalitate de necontestat al neamului romanesc. Si un om care a ales sa fie Roman dincolo de interesele familiei sale germane. Aceasta putere de sacrificiu este ceva rar, am putea spune chiar in istoria mondiala. Si pentru ca sunt multe altele realizarile Regelui Ferdinand, noi ca natiune ttebuie sa ii punem pentru vecie pe Regele Ferdinand si pe aregina Maria meteu Impreuna.
@@giuclea Din păcate pentru mine, nu cred că filmulețul ar putea fi șters, oricâte argumente documentate ar fi aduse. Pentru a evita polemica, voi considera comentariul filmului „o poveste de can-can”, ca multe altele existente și vă invit să luați aminte, doar de patru erori pe care le cotez drept aberații, chiar dacă lista este mai lungă: 1- Se fac afirmații precum că în clădirea vechii primării era o sală de teatru. Afirmația, repetată, este cauzată de o confuzie propagată de cei născuți după anul 1962. În Bacău a existat o clădire impozantă care s-a numit „Palatul Municipal”, care era sediul comandamentului pompierilor, sediul poliției și care găzduia o sală de teatru. Piața din fața clădirii se numea Piața Teatrului, iar strada ce unea piața cu „Piața Mică” (ulterior Piața Florescu, Porumbaru, Aroneanu, a Revoluției și acum Alexandru cel Bun) se numea Strada Teatrului. Clădirea, devenită în 1921, la centenarul nașterii lui V Alecsandri, Ateneul Cultural „V. Alecsandri” a fost folosită ca sală de conferințe, de teatru și apoi de cinema, până în anul 1962. În acel an a căzut pradă unui incendiu și a fost demolată. A confunda cea mai veche clădire civilă păstrată (încă) în picioare, fostul conac Morțun (1774) devenit sediu al Isprăvniciei Bacău, Primăriei Bacău și al Bibliotecii (Regionale) Județene Bacău cu o altă perlă arhitecturală proiectată de renumitul arhitect băcăuan George Sterian, Palatul Municipal, este (cred) o carență de documentare. Pentru a argumenta afirmația, vă invit să lecturați: bacauepocavol13.blogspot.com/ 2- Ca provocare pentru elevi, este prezentat (minutul 8.25) turnul clopotniței în care, se zice, a stat blocat o noapte George Vasiliu și a văzut amurgul violet inspirator de poezie. O lectură rapidă a „Istoricului Bisericii Precista din orașul Bacău” scris de parohul bisericii, sachelarul Teodor Zota în anul 1911, confirmă faptul că acest turn clopotniță nu exista în anii poveștii. Clopotele erau instalate „într-un turn de lemn, așezat deasupra porții, la intrare.” În anii de administrare a egumenilor greci, „vrednicul de amintire Arhimanditritul Veniamin” a reparat biserica și a construit un al doilea turn, „în partea din față, acolo unde sunt clopotele și antretul de sub el.” În acest turn-clopotniță ar fi putut fi „uitat” tânărul Iorgu Vasiliu. Aspectul de astăzi al bisericii, cu un singur turn, este rezultatul restaurării realizate la inițiativa și sub coordonarea tehnică a aceluiași remarcabil arhitect George Sterian, cel care în anul 1931, a adus clădirea la starea ei inițială din timpul lui Alexăndrel. Actualul turn-clopotniță este o atenansă construită după 1990 pentru a da culoare amenajărilor pentru modernizarea ansamblului arhitectural. 3- Din comentariu (minutul 18.08) reiese că Palatul Administrativ „la început, a fost gândit ca o Reședință Regală […] și a fost unul dintre principalele puncte ale Familiei Regale…”. Inducerea unei asemenea ipoteze prezintă riscul de a diminua sacrificiul comunității băcăuane, făcut în folosul Administrației. În anul 1880, „Consiliul General Județean a votat aplicarea zecimei a IIIa asupra contribuțiilor directe pentru construirea și dotarea unui Palat Administrativ și a două cazărmi”, așadar investiția s-a făcut din fondurile locale. Palatul era menit să asigure condițiile normale de desfășurare a activității instituțiiilor ale căror sarcini se amplificau pe măsura dezvoltării socio-economice a județului. Spațiile generoase ale Palatului Administrativ au fost destinate Tribunalului cu Curtea cu Jurați (întreaga aripă din dreapta clădirii, cu intrare proprie din exterior), Consiliului Județean cu sala de ședințe, Consiliului Permanent, Prefecturii, Poștei, Telegrafului și Casieriei Generale a Județului. În aripa din stânga „a etagiului de sus” s-au plasat: „locuința domnului Prefect, care comunică direct cu Prefectura, un salon și două încăperi, care se separă de autorități, pentru Alteța Sa Regală.” Rezervarea spațiilor pentru A.S.R. era o măsură asiguratorie, de siguranță pentru eventuale vizite la Bacău. Aceste spații nu au fost utilizate niciodată în scopul inițial. Întreaga istorie documentată a clădirii poate fi aflată citind „Memoriul asupra construcțiunii Palatului Administrativ din Bacău”, Tipografia Carol G, Bucuresci, 1890. 4- Un detaliu minor, dar semnificativ, enunțat la minutul 15.30 merită reținut pentru destinderea atmosferei. Concret, este amintit faptul că în curtea casei avocatului și remarcabilului om politic, Mircea Cancicov se afla „o măsuță” la care a stat și genialul compozitor George Enescu pentru a compune opera Oedip. În realitate, „măsuța” în cauză era o piatră de moară cu diametrul de 2,5 metri, adusă din carierele de la Slănic-Moldova și amplasată, împreună cu scaunele-bolovani, în curtea din spatele casei, în livadă, pentru a crea un decor brâncușian. Pun punct și virgulă pentru a nu distruge complet farmecul comentariului filmului și în final, recomand echipei tehnice de filmare să reliefeze permanent (în toate documentarele) imaginile subiectelor scenariilor și mai rar chipurile comentatorilor.
@@mihaicuk Ne bucurăm să vedem implicarea dumnevoastră dar pe de altă parte ne pare rău că nu am găsit alte materiale despre istoriile Bacăului în afară de ceea ce am realizat noi. Se pare că interesul creării unui documentar despre Bacău este scăzut și după cum observați vine din partea unei echipe care locuiește departe de orașul dumnevoastră. Apreciez întotdeauna comentarile constructive. Asta înseamnă că apreciez și completările dumnevoastră, dar mai puțin precizarea că în acest documentar se găsesc aberații și alte propoziții deloc constructive care au urmat acestei precizări. În speranța că dumnevoastră ați putea face mai bine acest documentar, vă salutăm cu respect și poate data viitoare când venim la Bacău reușim să mai facem încă un documentar, de această dată cu dumnevoastră.
Domnule @@giuclea , anticipam acest gen de răspuns. Din fericire pentru băcăuani, există la această dată suficiente surse de documentare și au fost editate destul de multe lucrări de istorie locală. Vă așteptăm cu ospitalitate la Bacău și vă rugăm să ne contactați anticipat pentru ca, în funcție de tema pe care doriți să o abordați, să vă recomandăm ghidul competent. Am folosit pluralul deoarece eu nu sunt polivalent. Vă urez succes deplin în viitoarele episoade!
Felicitări, Sorin!
Frumoasă narațiune!
Felicitări pt povestirea frumoasă, cursivă, atractivă!❤
Mulțumim din suflet pentru apreciere! 🥰 Ne bucurăm enorm că povestea Bacăului te-a captivat! ❤ Continuăm să aducem istoria la viață pentru oameni ca tine! 📜✨
Respect pentru
Atât bunicul matern cât și cel patern sunt născuți și crescuți în satul Luizi Călugări, aflat la aproximativ 3-4 km distanță de orașul Bacău. Bunicul matern era veteran al luptelor de la Oituz și într-adevăr, îmi povestea cum primea vizetele regelui în timp ce se afla pe front care spunea: "luptați băieți ca veți primi pamant". În anul 1924, după reforma agrara bunicul a primit 10 ha de pământ arabil
Schimbați gardu cel de fier cu unu din lemn ..❤
Foarte interesant. Deci practic din Bacăul vechi, interbelic, n-a mai rămas mare lucru. In filmări se vad doar blocuri.
Din pacate a mai ramas doar ce se vede
35:16 doar că acel liceu nu "îi mai poartă și astăzi numele", de aproape 30 ani e colegiul național Ferdinand I
Ne bucurăm că sunt oameni care ajută la păstrarea informațiilor actuale prin aceste comentarii.
Foarte frumos. O precizare raportat la precizarea dlui ghid despre statuile din fata Catedralei din Bacau: in egala masura aregele Ferdinand si Regina Maria au facut Unirea, nu prepondetent Regina Maria. Pana la urma seful statului era Regele! Ferdinand nu e cu nimic mai prejos decat Maria si nu ar trebui sa fie nici in memoria colectiva.
Ne bucurăm că vă place și am luat la cunoștință precizarea dv.
@@giuclea cred ca ar fi o idee pentru reportajele dvs sa mergeti pe urmele Regelui Ferdinand. Puteti incepe de la Cotroceni, apoi pe front, caci a facut frontul alaturi de soldati, a comandat efectiv desfasurarea luptelor date de armata romana, mai apoi a semnat Unirea de la 1918 si a fost incoronat la Alba aiulia ca Rege al Romaniei Mari. O personalitate de necontestat al neamului romanesc. Si un om care a ales sa fie Roman dincolo de interesele familiei sale germane. Aceasta putere de sacrificiu este ceva rar, am putea spune chiar in istoria mondiala. Si pentru ca sunt multe altele realizarile Regelui Ferdinand, noi ca natiune ttebuie sa ii punem pentru vecie pe Regele Ferdinand si pe aregina Maria meteu Impreuna.
Lovitura de stat a fost în 1989, nu în 1990 și nu a fost revoluție.
Eu cred ca la fel de mult a contribuit si I.Bratianu
Imagini frumoase, comentariu insuficient documentat, cu multe inexactități, unele chiar aberații. 😵💫
Puteți să ne spuneți care sunt aberațiile la care faceți referire?
@@mihaicukDa' cum să nu! Vă rog să îmi spuneți care sunt aberațiile la care faceți referire
@@giuclea
Din păcate pentru mine, nu cred că filmulețul ar putea fi șters, oricâte argumente documentate ar fi aduse. Pentru a evita polemica, voi considera comentariul filmului „o poveste de can-can”, ca multe altele existente și vă invit să luați aminte, doar de patru erori pe care le cotez drept aberații, chiar dacă lista este mai lungă:
1- Se fac afirmații precum că în clădirea vechii primării era o sală de teatru. Afirmația, repetată, este cauzată de o confuzie propagată de cei născuți după anul 1962. În Bacău a existat o clădire impozantă care s-a numit „Palatul Municipal”, care era sediul comandamentului pompierilor, sediul poliției și care găzduia o sală de teatru. Piața din fața clădirii se numea Piața Teatrului, iar strada ce unea piața cu „Piața Mică” (ulterior Piața Florescu, Porumbaru, Aroneanu, a Revoluției și acum Alexandru cel Bun) se numea Strada Teatrului. Clădirea, devenită în 1921, la centenarul nașterii lui V Alecsandri, Ateneul Cultural „V. Alecsandri” a fost folosită ca sală de conferințe, de teatru și apoi de cinema, până în anul 1962. În acel an a căzut pradă unui incendiu și a fost demolată. A confunda cea mai veche clădire civilă păstrată (încă) în picioare, fostul conac Morțun (1774) devenit sediu al Isprăvniciei Bacău, Primăriei Bacău și al Bibliotecii (Regionale) Județene Bacău cu o altă perlă arhitecturală proiectată de renumitul arhitect băcăuan George Sterian, Palatul Municipal, este (cred) o carență de documentare.
Pentru a argumenta afirmația, vă invit să lecturați: bacauepocavol13.blogspot.com/
2- Ca provocare pentru elevi, este prezentat (minutul 8.25) turnul clopotniței în care, se zice, a stat blocat o noapte George Vasiliu și a văzut amurgul violet inspirator de poezie. O lectură rapidă a „Istoricului Bisericii Precista din orașul Bacău” scris de parohul bisericii, sachelarul Teodor Zota în anul 1911, confirmă faptul că acest turn clopotniță nu exista în anii poveștii. Clopotele erau instalate „într-un turn de lemn, așezat deasupra porții, la intrare.” În anii de administrare a egumenilor greci, „vrednicul de amintire Arhimanditritul Veniamin” a reparat biserica și a construit un al doilea turn, „în partea din față, acolo unde sunt clopotele și antretul de sub el.” În acest turn-clopotniță ar fi putut fi „uitat” tânărul Iorgu Vasiliu. Aspectul de astăzi al bisericii, cu un singur turn, este rezultatul restaurării realizate la inițiativa și sub coordonarea tehnică a aceluiași remarcabil arhitect George Sterian, cel care în anul 1931, a adus clădirea la starea ei inițială din timpul lui Alexăndrel. Actualul turn-clopotniță este o atenansă construită după 1990 pentru a da culoare amenajărilor pentru modernizarea ansamblului arhitectural.
3- Din comentariu (minutul 18.08) reiese că Palatul Administrativ „la început, a fost gândit ca o Reședință Regală […] și a fost unul dintre principalele puncte ale Familiei Regale…”. Inducerea unei asemenea ipoteze prezintă riscul de a diminua sacrificiul comunității băcăuane, făcut în folosul Administrației. În anul 1880, „Consiliul General Județean a votat aplicarea zecimei a IIIa asupra contribuțiilor directe pentru construirea și dotarea unui Palat Administrativ și a două cazărmi”, așadar investiția s-a făcut din fondurile locale.
Palatul era menit să asigure condițiile normale de desfășurare a activității instituțiiilor ale căror sarcini se amplificau pe măsura dezvoltării socio-economice a județului. Spațiile generoase ale Palatului Administrativ au fost destinate Tribunalului cu Curtea cu Jurați (întreaga aripă din dreapta clădirii, cu intrare proprie din exterior), Consiliului Județean cu sala de ședințe, Consiliului Permanent, Prefecturii, Poștei, Telegrafului și Casieriei Generale a Județului. În aripa din stânga „a etagiului de sus” s-au plasat: „locuința domnului Prefect, care comunică direct cu Prefectura, un salon și două încăperi, care se separă de autorități, pentru Alteța Sa Regală.”
Rezervarea spațiilor pentru A.S.R. era o măsură asiguratorie, de siguranță pentru eventuale vizite la Bacău. Aceste spații nu au fost utilizate niciodată în scopul inițial. Întreaga istorie documentată a clădirii poate fi aflată citind „Memoriul asupra construcțiunii Palatului Administrativ din Bacău”, Tipografia Carol G, Bucuresci, 1890.
4- Un detaliu minor, dar semnificativ, enunțat la minutul 15.30 merită reținut pentru destinderea atmosferei. Concret, este amintit faptul că în curtea casei avocatului și remarcabilului om politic, Mircea Cancicov se afla „o măsuță” la care a stat și genialul compozitor George Enescu pentru a compune opera Oedip. În realitate, „măsuța” în cauză era o piatră de moară cu diametrul de 2,5 metri, adusă din carierele de la Slănic-Moldova și amplasată, împreună cu scaunele-bolovani, în curtea din spatele casei, în livadă, pentru a crea un decor brâncușian.
Pun punct și virgulă pentru a nu distruge complet farmecul comentariului filmului și în final, recomand echipei tehnice de filmare să reliefeze permanent (în toate documentarele) imaginile subiectelor scenariilor și mai rar chipurile comentatorilor.
@@mihaicuk Ne bucurăm să vedem implicarea dumnevoastră dar pe de altă parte ne pare rău că nu am găsit alte materiale despre istoriile Bacăului în afară de ceea ce am realizat noi. Se pare că interesul creării unui documentar despre Bacău este scăzut și după cum observați vine din partea unei echipe care locuiește departe de orașul dumnevoastră. Apreciez întotdeauna comentarile constructive. Asta înseamnă că apreciez și completările dumnevoastră, dar mai puțin precizarea că în acest documentar se găsesc aberații și alte propoziții deloc constructive care au urmat acestei precizări. În speranța că dumnevoastră ați putea face mai bine acest documentar, vă salutăm cu respect și poate data viitoare când venim la Bacău reușim să mai facem încă un documentar, de această dată cu dumnevoastră.
Domnule @@giuclea , anticipam acest gen de răspuns. Din fericire pentru băcăuani, există la această dată suficiente surse de documentare și au fost editate destul de multe lucrări de istorie locală. Vă așteptăm cu ospitalitate la Bacău și vă rugăm să ne contactați anticipat pentru ca, în funcție de tema pe care doriți să o abordați, să vă recomandăm ghidul competent. Am folosit pluralul deoarece eu nu sunt polivalent. Vă urez succes deplin în viitoarele episoade!
Domnu' reporter,schimbati-va meseria😅
Dv primul
Fostul prefect nu are nimic de obiectat când aude "Precesta" ? Alexcsandri????